În primăvara anului 1996, prin amabilitatea domnului Vlad Popescu, am primit cu împrumut un roman care urma să fie tradus şi publicat la Editura Nemira – Hardwired. Mai tîrziu, în mai 2004, am primit cadou un exemplar original de la Bogdan Tudor Bucheru. Şi, cum romanul s-a dovedit a fi legat de două nuvele apărute în revista Anticipaţia (ambele în traducerea domnului Mihai Dan Pavelescu), vă imaginaţi că l-am citit cu sufletul la gură.
În viitorul apropiat, pămîntenii au plasat pe orbită circumterestră habitate spaţiale, iar locuitorii acestora, autoproclamaţi ca naţiunea orbitală, au purtat un război de independenţă distrugînd cu meteoriţi cîteva mari oraşe. Ca urmare, Statele Unite ale Americii s-au balcanizat (în 1986, cînd s-a publicat romanul, termenul de „iugoslavizare” încă nu avusese motive istorice ca să apară), iar orbitalii învrăjbesc noile teritorii unele împotriva celorlalte ca să profite de pe urma tuturor.
În această situaţie, personaje precum Cowboy sfidează noile autorităţi făcînd contrabandă cu diverse produse (unele chiar legale) şi ignorînd tarifele vamale aberante. Fireşte – la vremuri noi, metode noi. Contrabanda are loc întîi cu avioane supersonice, apoi cu blindate pe pernă de aer. Pe de altă parte, dacă cei ce controlează piaţa neagră sînt tot orbitalii, înseamnă că libertatea asumată de contrabandişti este iluzorie, iar adevărata libertate trebuie cucerită cu gesturi mai măreţe şi mai riscante.
Ca urmare, dacă, la începutul romanului, Cowboy traversează America de unul singur în panzer, transportînd antibiotice pentru combaterea unei epidemii de pe Coasta de Est, spre final se vede nevoit să formeze un grup de interese al contrabandiştilor, să cerceteze relaţiile de putere din cartelurile orbitale, să trateze cu adversarii celui responsabil de balcanizarea Statelor Unite şi chiar să-şi piloteze avionul de vînătoare împotriva navetelor care aduc tratamentul unei boli create şi răspîndite... tot de orbitali.
Celălalt personaj important al romanului, Sarah, crede pînă la un punct că poate scăpa de sub jugul orbital dînd o lovitură, achiziţionînd suficientă avere şi plecînd în habitatele orbitale. Şi această evadare se dovedeşte a fi la fel de iluzorie, căci Sarah descoperă spre sfîrşitul romanului că antagonistul ei, Cunningham, foarte probabil plecase pe orbită, apoi fusese trimis înapoi pe Pămînt ca să servească interesele noilor săi stăpîni. În consecinţă, Sarah, ca şi Cowboy, renunţă la o parte din individualismul şi neîncrederea pe care le manifesta la începutul romanului şi îşi tratează noii aliaţi cu loialitate şi responsabilitate.
Hardwired s-a dovedit a fi unul dintre cele mai populare romane scrise de Walter Jon Williams. Pe de o parte, a inspirat un joc de roluri. Pe de altă parte, cînd revista WIRED a încercat să îşi boteze ediţia electronică „HARDWIRED” (şi să transforme numele în marcă comercială), autorul a protestat vehement şi a iniţiat o acţiune judecătorească. Unii (inclusiv John Clute şi Peter Nicholls, în Enciclopedia Science Fiction) au sugerat că romanul este „derivat”. Alţii, profesori universitari din SUA, îl includ în bibliografia de bază a cursurilor despre literatura cyberpunk. Iar Walter Jon Williams îl menţionează pe lista acelor cărţi care, la momentul cînd au apărut, au arătat tot ceea ce putea autorul să facă din punct de vedere literar.
Judecînd după cum e structurat acest roman, putea să facă destul de multe...
O chestiune centrală pentru autorii de proză o reprezintă utilizarea punctului de vedere. Faptul că autorul a decis să dezvolte acest roman pornind de la două nuvele („Sarah lucrează cu Nevăstuica”, respectiv „Panzerboy”) a impus utilizarea omniscienţei selective multiple. Astfel, unele capitole (precum al doilea, al patrulea sau al şaselea) sînt relatate la persoana a treia, din perspectiva Sarei, iar celelalte personaje sînt percepute din exterior, în vreme ce alte capitole (de exemplu primul, al treilea şi al cincilea) sînt narate tot la persoana a treia, însă din perspectiva lui Cowboy. Pe parcursul cărţii, această tehnică narativă este respectată riguros, iar efectul este cel de montaj alert, ceea ce face lectura foarte captivantă.
O altă chestiune importantă o reprezintă cronologia. Walter Jon Williams utilizează o combinaţie interesantă. În capitolele introductive predomină tehnica flashback-comeback, în vreme ce în capitolele medii şi finale evenimentele sînt de regulă narate în ordine cronologică.
Pentru caracterizarea personajelor, autorul a folosit o varietate de metode, dintre care cele mai frecvente sînt stilul liber indirect (foarte util pentru redarea percepţiilor, gîndurilor şi emoţiilor personajelor într-un mod convingător şi accesibil) şi respectiv dialogurile. Diferitele faţete ale personalităţii celor două personaje principale apar în interacţiunea cu personaje secundare precum Daud (fratele Sarei), Dodger (managerul lui Cowboy), sau Roon (orbitalul exilat). Relaţia Sarei cu Daud, în mod special, este folosită cu cinism de către orbitali ca s-o manipuleze pe eroină şi s-o determine să-şi trădeze prietenii.
Nu în ultimul rînd, Williams se dovedeşte foarte abil în descrierea decorurilor şi accesoriilor tehnologice. Din prima categorie aş aminti numai clădirile inundate şi abandonate din Los Angeles; din cea de-a doua – panzerul pe pernă de aer condus de Cowboy cu ajutorul unei interfeţe neurale sau şarpele cibernetic purtat de Sarah în fundul gîtului. Totuşi, spre deosebire de romanele lui William Gibson din trilogia cibespaţiului, plasate aproape exclusiv în medii urbane sau în habitate orbitale, Hardwired prezintă şi o mulţime de scene în zone rurale, slab populate, iar Williams îşi trădează printre rînduri interesul şi dragostea pentru peisajul natural. În această privinţă, descrierile din Hardwired rivalizează cu cele făcute de Bruce Sterling în Heavy Weather.
Şi, dat fiind că genul cyberpunk a fost numit o manifestare a postmodernismului în science-fiction (dacă nu chiar o expresie literară a capitalismului tîrziu), din Hardwired nu putea să lipsească procedeul tipic postmodern (zic unii) al intertextualităţii. Astfel, intriga celui de-al treilea capitol (publicat iniţial ca o nuvelă separată) este inspirată de romanul lui Roger Zelazny Damnation Alley (1969, publicat la noi sub titlul Drumul iadului în traducerea lui Mihai Dan Pavelescu). Ca o dovadă de recunoştinţă şi de prietenie, Walter Jon Williams i-a dedicat romanul lui Zelazny, cu mulţumiri pentru că l-a lăsat să se joace pe Aleea lui, iar Zelazny i-a răspuns cu un gest la fel de politicos, oferindu-i o recomandare călduroasă pe copertă.
Apoi, în capitolul al zecelea are loc un episod gen „Burning Chrome” în care un infractor intră în ciberspaţiu pentru a fura date de la o corporaţie. (Mă tem că asemenea episoade, devenite la fel de stereotipe ca şi echiparea cu arme şi muniţie a eroului într-un film de acţiune, nu au cum să nu fie trimiteri intertextuale la nuvela cu putere de arhetip a lui William Gibson.)
Tot ca un omagiu la adresa celui mai cunoscut şi mai influent autor cyberpunk, în capitolul al paisprezecelea din Hardwired Sarah şi Cowboy se plimbă prin numeroasele camere ale vilei unui potentat orbital şi se uită la imensa lui colecţie de obiecte de artă, episod care aminteşte de raidul lui Molly în vila Straylight spre finalul romanului Neuromancer.
Dar, cum am afirmat şi cu alte ocazii, intertextualitatea este o armă cu două tăişuri. Ceva din cursa furibundă a lui Cowboy prin America se regăseşte în capitolele introductive din Snow Crash (1992) de Neal Stephenson, care prezintă un Livrator de pizza şi automobilul lui super-performant. O luptă aeriană cu avioane supersonice precum cea din finalul romanului Hardwired apare şi în Halo (1991). Nu în ultimul rînd, universul meu ficţional îi este destul de îndatorat. Şi, pentru că era păcat ca autorul să se oprească după numai o carte, Walter Jon Williams a dezvoltat lumea imaginară din Hardwired şi, folosind un dram de autoreferenţialitate, multă imaginaţie şi jonglînd cu punctele de vedere, a mai scris un roman şi cinci nuvele.
Însă despre acestea am să vă relatez cu alt prilej.
Cîteva cuvinte despre traducere: în 1997, Editura Nemira a publicat Hardwired sub titlul Supercablat (în traducerea domnului Mihai Dan Pavelescu). Romanul a apărut în condiţii grafice frumoase, dar, spre surprinderea mea, nu a avut un succes major la public. Din păcate, spre deosebire de alte romane SF care s-au vîndut în mai multe ediţii, Supercablat a rămas numai la prima ediţie. Pe de altă parte, doritorii îl pot găsi şi acum cu uşurinţă, la preţuri accesibile, în anticariatele bucureştene, ca dovadă că şi lipsa de popularitate a unor cărţi poate avea avantajele ei...
(P.S. Pentru mai multe informaţii accesaţi site-ul autorului la http://www.walterjonwilliams.net/. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)
În viitorul apropiat, pămîntenii au plasat pe orbită circumterestră habitate spaţiale, iar locuitorii acestora, autoproclamaţi ca naţiunea orbitală, au purtat un război de independenţă distrugînd cu meteoriţi cîteva mari oraşe. Ca urmare, Statele Unite ale Americii s-au balcanizat (în 1986, cînd s-a publicat romanul, termenul de „iugoslavizare” încă nu avusese motive istorice ca să apară), iar orbitalii învrăjbesc noile teritorii unele împotriva celorlalte ca să profite de pe urma tuturor.
În această situaţie, personaje precum Cowboy sfidează noile autorităţi făcînd contrabandă cu diverse produse (unele chiar legale) şi ignorînd tarifele vamale aberante. Fireşte – la vremuri noi, metode noi. Contrabanda are loc întîi cu avioane supersonice, apoi cu blindate pe pernă de aer. Pe de altă parte, dacă cei ce controlează piaţa neagră sînt tot orbitalii, înseamnă că libertatea asumată de contrabandişti este iluzorie, iar adevărata libertate trebuie cucerită cu gesturi mai măreţe şi mai riscante.
Ca urmare, dacă, la începutul romanului, Cowboy traversează America de unul singur în panzer, transportînd antibiotice pentru combaterea unei epidemii de pe Coasta de Est, spre final se vede nevoit să formeze un grup de interese al contrabandiştilor, să cerceteze relaţiile de putere din cartelurile orbitale, să trateze cu adversarii celui responsabil de balcanizarea Statelor Unite şi chiar să-şi piloteze avionul de vînătoare împotriva navetelor care aduc tratamentul unei boli create şi răspîndite... tot de orbitali.
Celălalt personaj important al romanului, Sarah, crede pînă la un punct că poate scăpa de sub jugul orbital dînd o lovitură, achiziţionînd suficientă avere şi plecînd în habitatele orbitale. Şi această evadare se dovedeşte a fi la fel de iluzorie, căci Sarah descoperă spre sfîrşitul romanului că antagonistul ei, Cunningham, foarte probabil plecase pe orbită, apoi fusese trimis înapoi pe Pămînt ca să servească interesele noilor săi stăpîni. În consecinţă, Sarah, ca şi Cowboy, renunţă la o parte din individualismul şi neîncrederea pe care le manifesta la începutul romanului şi îşi tratează noii aliaţi cu loialitate şi responsabilitate.
Hardwired s-a dovedit a fi unul dintre cele mai populare romane scrise de Walter Jon Williams. Pe de o parte, a inspirat un joc de roluri. Pe de altă parte, cînd revista WIRED a încercat să îşi boteze ediţia electronică „HARDWIRED” (şi să transforme numele în marcă comercială), autorul a protestat vehement şi a iniţiat o acţiune judecătorească. Unii (inclusiv John Clute şi Peter Nicholls, în Enciclopedia Science Fiction) au sugerat că romanul este „derivat”. Alţii, profesori universitari din SUA, îl includ în bibliografia de bază a cursurilor despre literatura cyberpunk. Iar Walter Jon Williams îl menţionează pe lista acelor cărţi care, la momentul cînd au apărut, au arătat tot ceea ce putea autorul să facă din punct de vedere literar.
Judecînd după cum e structurat acest roman, putea să facă destul de multe...
O chestiune centrală pentru autorii de proză o reprezintă utilizarea punctului de vedere. Faptul că autorul a decis să dezvolte acest roman pornind de la două nuvele („Sarah lucrează cu Nevăstuica”, respectiv „Panzerboy”) a impus utilizarea omniscienţei selective multiple. Astfel, unele capitole (precum al doilea, al patrulea sau al şaselea) sînt relatate la persoana a treia, din perspectiva Sarei, iar celelalte personaje sînt percepute din exterior, în vreme ce alte capitole (de exemplu primul, al treilea şi al cincilea) sînt narate tot la persoana a treia, însă din perspectiva lui Cowboy. Pe parcursul cărţii, această tehnică narativă este respectată riguros, iar efectul este cel de montaj alert, ceea ce face lectura foarte captivantă.
O altă chestiune importantă o reprezintă cronologia. Walter Jon Williams utilizează o combinaţie interesantă. În capitolele introductive predomină tehnica flashback-comeback, în vreme ce în capitolele medii şi finale evenimentele sînt de regulă narate în ordine cronologică.
Pentru caracterizarea personajelor, autorul a folosit o varietate de metode, dintre care cele mai frecvente sînt stilul liber indirect (foarte util pentru redarea percepţiilor, gîndurilor şi emoţiilor personajelor într-un mod convingător şi accesibil) şi respectiv dialogurile. Diferitele faţete ale personalităţii celor două personaje principale apar în interacţiunea cu personaje secundare precum Daud (fratele Sarei), Dodger (managerul lui Cowboy), sau Roon (orbitalul exilat). Relaţia Sarei cu Daud, în mod special, este folosită cu cinism de către orbitali ca s-o manipuleze pe eroină şi s-o determine să-şi trădeze prietenii.
Nu în ultimul rînd, Williams se dovedeşte foarte abil în descrierea decorurilor şi accesoriilor tehnologice. Din prima categorie aş aminti numai clădirile inundate şi abandonate din Los Angeles; din cea de-a doua – panzerul pe pernă de aer condus de Cowboy cu ajutorul unei interfeţe neurale sau şarpele cibernetic purtat de Sarah în fundul gîtului. Totuşi, spre deosebire de romanele lui William Gibson din trilogia cibespaţiului, plasate aproape exclusiv în medii urbane sau în habitate orbitale, Hardwired prezintă şi o mulţime de scene în zone rurale, slab populate, iar Williams îşi trădează printre rînduri interesul şi dragostea pentru peisajul natural. În această privinţă, descrierile din Hardwired rivalizează cu cele făcute de Bruce Sterling în Heavy Weather.
Şi, dat fiind că genul cyberpunk a fost numit o manifestare a postmodernismului în science-fiction (dacă nu chiar o expresie literară a capitalismului tîrziu), din Hardwired nu putea să lipsească procedeul tipic postmodern (zic unii) al intertextualităţii. Astfel, intriga celui de-al treilea capitol (publicat iniţial ca o nuvelă separată) este inspirată de romanul lui Roger Zelazny Damnation Alley (1969, publicat la noi sub titlul Drumul iadului în traducerea lui Mihai Dan Pavelescu). Ca o dovadă de recunoştinţă şi de prietenie, Walter Jon Williams i-a dedicat romanul lui Zelazny, cu mulţumiri pentru că l-a lăsat să se joace pe Aleea lui, iar Zelazny i-a răspuns cu un gest la fel de politicos, oferindu-i o recomandare călduroasă pe copertă.
Apoi, în capitolul al zecelea are loc un episod gen „Burning Chrome” în care un infractor intră în ciberspaţiu pentru a fura date de la o corporaţie. (Mă tem că asemenea episoade, devenite la fel de stereotipe ca şi echiparea cu arme şi muniţie a eroului într-un film de acţiune, nu au cum să nu fie trimiteri intertextuale la nuvela cu putere de arhetip a lui William Gibson.)
Tot ca un omagiu la adresa celui mai cunoscut şi mai influent autor cyberpunk, în capitolul al paisprezecelea din Hardwired Sarah şi Cowboy se plimbă prin numeroasele camere ale vilei unui potentat orbital şi se uită la imensa lui colecţie de obiecte de artă, episod care aminteşte de raidul lui Molly în vila Straylight spre finalul romanului Neuromancer.
Dar, cum am afirmat şi cu alte ocazii, intertextualitatea este o armă cu două tăişuri. Ceva din cursa furibundă a lui Cowboy prin America se regăseşte în capitolele introductive din Snow Crash (1992) de Neal Stephenson, care prezintă un Livrator de pizza şi automobilul lui super-performant. O luptă aeriană cu avioane supersonice precum cea din finalul romanului Hardwired apare şi în Halo (1991). Nu în ultimul rînd, universul meu ficţional îi este destul de îndatorat. Şi, pentru că era păcat ca autorul să se oprească după numai o carte, Walter Jon Williams a dezvoltat lumea imaginară din Hardwired şi, folosind un dram de autoreferenţialitate, multă imaginaţie şi jonglînd cu punctele de vedere, a mai scris un roman şi cinci nuvele.
Însă despre acestea am să vă relatez cu alt prilej.
Cîteva cuvinte despre traducere: în 1997, Editura Nemira a publicat Hardwired sub titlul Supercablat (în traducerea domnului Mihai Dan Pavelescu). Romanul a apărut în condiţii grafice frumoase, dar, spre surprinderea mea, nu a avut un succes major la public. Din păcate, spre deosebire de alte romane SF care s-au vîndut în mai multe ediţii, Supercablat a rămas numai la prima ediţie. Pe de altă parte, doritorii îl pot găsi şi acum cu uşurinţă, la preţuri accesibile, în anticariatele bucureştene, ca dovadă că şi lipsa de popularitate a unor cărţi poate avea avantajele ei...
(P.S. Pentru mai multe informaţii accesaţi site-ul autorului la http://www.walterjonwilliams.net/. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu