Mi-a apărut cea de-a şaptea carte

Sâmbătă, 22 noiembrie, la Târgul de Carte Gaudeamus desfăşurat la Pavilionul Expoziţional Romexpo, au avut loc mai multe evenimente care m-au bucurat.

La ora 12.30, la standul Editurii Nemira, s-a lansat Almanah Anticipaţia 2015, în cuprinsul căruia veţi găsi şi o povestire a subsemnatului, "Pălărierul". Au vorbit la lansare domnişoara Alexandra Florescu, reprezentantă pentru relaţii cu publicul a Editurii Nemira, domnul Alexandru Mironov şi domnul Marian Truţă, redactorul-şef al acestei ediţii. În discursul său, domnul Mironov a spus nişte frumoase cuvinte de apreciere la adresa romanului meu Anul terminal şi ţin să îi mulţumesc pe această cale.

La acelaşi stand, la ora 13.00, a avut loc lansarea volumului Basmania: Răspântia gândurilor de Valentin Nicolau. Au luat cuvântul domnişoara Alexandra Florescu, autorul Valentin Nicolau şi artistul grafic Tudor Popa. Din volum au citit actorii Coca Bloos şi Marius Manole. (Având în vedere că Basmania este un volum de colecţie, voi trata în detaliu despre el într-un articol viitor.)

La ora 16.30, la standul Editurii Tracus Arte s-a lansat antologia Istorii alternative îngrijită de regretatul Ştefan Ghidoveanu. Evenimentul a avut loc cu concursul doamnei Cristina Ghidoveanu şi a domnului Cătălin Badea-Gheracostea. (În cuprinsul acestei antologii veţi găsi una dintre povestirile mele la care ţin foarte mult, "Legiune".)

În fine, la ora 17.00, la Standul Autorilor Independenţi, domnii Mugur Cornilă şi George Lazăr au găzduit lansarea unor volume de la Millennium Books. Astfel, s-au lansat ediţia a doua a antologiei Dincolo de noapte, în prezenţa antologatorului Oliviu Crâznic, ediţia a doua extinsă a volumului Transfer în prezenţa autorului Michael Haulică şi monografia O introducere în opera lui Liviu Radu a subsemnatului.

La lansare au vorbit domnul Mugur Cornilă, editorul Horia Nicola Ursu, colegul meu scriitor Oliviu Crâznic (care a spus nişte lucruri foarte frumoase despre domnul Liviu Radu şi despre mine). Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, a vorbit Ţesătorul.

M-a bucurat participarea la eveniment a unor personalităţi din SF-ul românesc. Pe lângă cei menţionaţi anterior, i-aş aminti pe Cristina Ghidoveanu, Viorel Pîrligras, Dodo Niţă şi Ovidiu Petcu. De asemenea, m-au onorat cu prezenţa participanţii la atelierul de scriere creativă organizat de Revista de Povestiri, precum şi foste colege şi foste studente de la Universitatea Spiru Haret.

Această lansare a marcat în mod fericit aniversarea domnului Liviu Radu (pe 20 noiembrie) şi împlinirea a şapte ani de existenţă a blogului Ţesătorul (pe 29 noiembrie). 

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Adrian Crăciun (antologator), "Steampunk - a doua revoluţie" (2011)

În martie 2011, la Timişoara, am participat împreună cu editorul Horia Nicola Ursu, cu criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea şi cu cîţiva colegi scriitori (Mircea Opriţă, Michael Haulică, Marian Truţă) la lansarea antologiei Steampunk - a doua revoluţie (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2011). Cum primirea de căte public a fost foarte călduroasă, antologia îngrijită de Adrian Crăciun a fost lansată şi în Bucureşti, la Tîrgul de Carte F & SF Final Frontier - tot în martie 2011, dar spre sfîrşit. Au participat editorul Horia Nicola Ursu, prefaţatorul Ştefan Ghidoveanu, criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea, precum şi autorii Ştefana Czeller, Oliviu Crâznic, Marian Truţă, Michael Haulică. Dacă la prima lansare au fost disponibile numai exemplare broşate, la cea de-a doua Editura Millennium ne-a răsfăţat cu o ediţie cartonată, cu supracopertă color.

Ca un făcut, în ciuda faptului că versiunea de colecţie arată atît de tentant, am izbutit să citesc antologia abia în august 2013. (Aici s-ar aplica un proverb despre amînare, însă am să vi-l spun ceva mai încolo.) Iată ce opinii mi-am format pe marginea ei:

Antologatorul Adrian Crăciun deschide antologia cu "Cuvîntul editorului. Un moment de nebunie", în care îi informează pe cititori despre procesul de creare al volumului. Concis, agreabil ca ton, cu mici trimiteri incitante la conţinutul antologiei.

Apoi, Ştefan Ghidoveanu contribuie cu un "Cuvînt înainte. 'La bulivar, fochist! La bulivar!' " - cu o scurtă prezentare a istoricului literaturii steampunk şi a fenomenelor culturale conexe, de la cinematografie la animaţie şi bandă desenată. De asemenea, prefaţatorul prezintă succint şi autorii antologaţi.

Prima povestire din antologie se intitulează "Plimbarea de dimineaţă a domnişoarei Vu" şi îi aparţine Ioanei Vişan. Destul de spectaculoasă ca acţiune, povestirea se bazează pe premisa ucronică a construirii Iaşului pe platforme mobile, ce ar fi putut fi înălţate pe cilindri uriaşi în caz de asediu - şi asta din vremea lui Ştefan cel Mare. Iar în 1877, în timpul Războiului de Independenţă, sabotarea acestor platforme duce la un moment de criză. Şi intervine o eroină salvatoare, cu maşinăria ei zburătoare...

"Cetatea neagră" de Costi Gurgu e plasată în vremea lui Vlad Ţepeş şi implică o invazie efectuată de armate chineze şi mongole sub comanda unor extratereştri dotaţi cu tehnologii superioare. Protagoniştii, luptători din Ţările Române, dejoacă însă planurile invadatorior. În ciuda prezenţei unor dirijabile şi a unor secvenţe pirotehnice, povestirea cu greu se poate încadra în subspecia steampunk.

"De la ţigani", de George Lazăr, e o ucronie din mijlocul secolului al douăzecilea. Personajul principal, Nelu Popoviciu, şi soţia lui, Lena, se rătăcesc într-o Moldovă sovietică, învecinată cu o Federaţie Română după un Prim Război Mondial de 30 de ani, şi află că nomazii de la care cumpără diverse dispozitive au un talent ascuns, bazat pe fizică avansată de care societatea socialistă habar nu are. Ca ucronie, e un text ingenios. Legătura sa cu fenomenul steampunk este însă foarte firavă.

În schimb, Michael Haulică, în "Povestea lui Calistrat Hadîmbu, din Vizireni, ucis mişeleşte de nenicul Raul Colentina într-un han de la marginea Bucureştilor", dovedeşte că a studiat curentul steampunk - cel puţin din punctul de vedere al costumelor, vehiculelor şi accesoriilor. Spre finalul unui secol al nouăsprezecea altfel decît îl ştim, are loc o campanie militară a Imperiului Austro-Ungar împotriva Danemarcei, iar personajele principale din povestire se înrolează la bordul unui dirijabil pentru a participa la operaţiuni. Parte din intrigă sugerează existenţa unor lumi paralele, cu portaluri care pot fi traversate. O altă parte e suprarealistă. Şi ar mai fi o a treia parte a intrigii, despre războaie şi iubiri şi rivalităţi. Dacă părţile astea ar fi fost combinate într-un ansamblu coerent, probabil că "Povestea lui Calistrat Hadîmbu..." ar fi fost cea mai reuşită din antologie. (Şi aşa este una dintre cele izbutite.)

Ştefana Cristina Czeller contribuie cu "Suflete de plumb", o ucronie în care sufletul protagonistului transmigrează dintr-un corp în altul, ajungînd în vremea Revoluţiei de la 1848, din Moldova. Numai că relaţiile dintre Alecsandri, Cuza, Russo şi ceilalţi paşoptişti nu sînt chiar cum am învăţat la orele de istorie...

Povestirea lui Marian Truţă, "Lungul drum din cer acasă", este de mari dimensiuni - aproape o nuvelă - dar, la fel ca şi textul lui George Lazăr, nu are legătură mai deloc cu tema antologiei. În ograda unui ţăran român cade Iurii Gagarin după primul zbor în cosmos, iar cei doi, cu puţin ajutor din partea unui boier, Bălcescu, află că nu au înnebunit, ci... provin din lumi paralele. Fireşte, societatea în care trăieşte protagonistul Ieronim este una ucronică, mai înapoiată din punct de vedere tehnologic decît Ţările Române de la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. Steampunk pare să fie numai faptul că Ieronim a auzit de existenţa dirijabilelor şi presupune că tot cu un dirijabil a sosit şi cosmonautul sovietic. Stilistic, textul e îngrijit. Tematic... nu se încadrează.

Oliviu Crâznic, în schimb, contribuie cu o schiţă tulburătoare, "Ultima clepsidră", care aminteşte, în structura lumii imaginare pe care o prezintă, de unele creaţii ale lui Sebastian A. Corn sau ale lui Philip K. Dick. Mai exact, într-un viitor îndepărtat, societăţilor de pe Pămînt începe să le lipsească timpul. Cele cărora li s-a epuizat această resursă dispar, în vreme ce acelea ce se apropie de limită încep să-şi piardă tehnologia avansată şi recurg la artefacte mai primitive - precum clepsidrele în locul ceasurilor electronice. Apoi un criminal misterios începe să facă victime, să deschidă portaluri spre alte timpuri...

Povestirea lui Mircea Opriţă, "Alchimistul", este ucronică - doar într-o anumită măsură încadrabilă în subspecia steampunk. Dar, ca poveste, este savuroasă, iar aventurile unui negustor grobian de diamante sintetice plecat la Budapesta la un congres internaţional, unde descoperă maşinaţiunile unei pieţe globale controlate de occidentali, sînt amuzante.

Oarecum în aceeaşi direcţie ca George Lazăr se înscrie şi Aron Biro cu "Pofeţii despre trecut" - o ucronie din vremuri comuniste. Însă diferenţa este sensibilă. Naratorul-martor are acelaşi nume cu autorul, protagonistul este Solomon Marcus, iar printre personajele secundare apar Nicolae Ceauşescu, Gheorghe Maurer, Vladimir Colin şi Silviu Brucan. Ca text literar, povestirea este poate cea mai reuşită din volum - şi ţin să îl felicit pe autor atît pentru structurarea intrigii şi pentru modul în care a crescut tensiunea narativă cît şi pentru trimiterile intertextuale. (Scena decuplării lui Grig este de-a dreptul savuroasă.) Ca încadrare în temă... ar ţine mai curînd de o altă subspecie literară, atompunk, care e orientată spre ucronii plasate în perioada Războiului Rece.

Ultimul text din antologie este o schiţă a subsemnatului, "Nostalgia revoluţiei". Probabil vă veţi face o opinie despre ea cînd o veţi citi în Steampunk - a doua revoluţie.

Ediţia cartonată, de colecţie, mai cuprinde o secţiune de "making of" în care, pe rînd, autorii prezintă modul în care au scris textele antologate. Dintre acestea, cel mai agreabil mi s-a părut cel semnat de Costi Gurgu. De asemenea, la această secţiune au contribuit şi domnişoara redactor literar Laura Ciobanu, respectiv editorul Horia Nicola Ursu.

Volumul se încheie cu note bio-bibliografice despre autori, antologator, prefaţator şi editor.

Dintre plusurile acestei antologii, aş menţiona prezentarea grafică deosebită, tehnoredactarea îngrijită, redactarea literară decentă, precum şi încadrarea la temă a unora dintre textele antologate. Ediţia de colecţie e realizată pe o hîrtie pergamentoasă, uşor gălbuie, iar coperta e decorată cu imagini de roţi dinţate şi prevăzută cu semn de carte ataşat la cotor.

Dintre minusuri aş aminti faptul că cel puţin patru dintre textele antologate au legătură firavă cu tema declarată a volumului. Din acest punct de vedere, mai unitară tematic mi s-a părut antologia Dincolo de noapte, apărută tot la Millennium Books.

Pe ansamblu, Steampunk - a doua revoluţie merită să fie achiziţionată şi parcursă, iar dacă se va face cîndva şi un al doilea volum, poate că se va găsi loc şi de mai bine.

În ceea ce mă priveşte, după ce am încheiat antologia realizată de Adrian Crăciun, am început deja să citesc cu totul alt gen de lucrare steampunk. Dar asta e altă poveste...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

Liviu Radu, "Modificatorii" (2010)

Pe 19 noiembrie 2010, la Tîrgul de Carte Gaudeamus, am achiziţionat un exemplar dintr-un roman modular al domnului Liviu Radu, Modificatorii (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2010). A doua zi am participat la o dublă lansare alături de autor (cealaltă carte lansată fiind o lucrare de nonficţiune a subsemnatului, Art Wasn't Quite Crime), aşa încît am primit o dedicaţie cu autograf.

De citit, însă, am apucat să citesc Modificatorii abia în mai 2013, imediat după Manipularea maselor. Într-un fel, a fost mai bine, pentru că am descoperit nişte paralele interesante între cele două cărţi în privinţa conţinutului. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Prima secţiune a volumului se intitulează "Lumina trebuie să vină dinspre răsărit" şi are dimensiuni de nuvelă. Acţiunea este plasată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, numai că, progresiv, cititorii înţeleg că istoria a curs altfel, iar harta lumii e desenată în cu totul alt mod. Astfel, Marea Britanie are în continuare colonii în America de Nord, Franţa şi-a păstrat vastul teritoriu de pe valea fluviului Mississippi, Imperiul German se întinde pînă lîngă China, iar Statele Unite ale Americii, Rusia sau Uniunea Sovietică nu au existat niciodată.

Prin această lume paralelă se perindă personaje ca André Malraux, Jean Cocteau, Winston Churchill sau colonelul T.E. Lawrence, în vreme ce alte figuri istorice, precum Adolf Hitler sau Iosif Stalin, au pierit de timpuriu şi nu au avut un impact aşa mare asupra istoriei. Sau poate impactul lor a fost unul indirect...

Protagonistul François Lefort şi un prieten al său, Jean Amvroise, implicaţi în mişcarea de rezistenţă împotriva ocupanţilor germani, ajung să ia legătura cu trei domni miserioşi: un oarecare Michel, care cîndva a publicat volume cu catrene, un pretins spaniol, José Bàlsam, şi un anume conte Germain. Cei trei deţin aparate nemaivăzute cu ajutorul cărora pot vedea (şi, într-o anumită măsură, influenţa) trecutul.

Iar, cum protagonistul nu întrevede vreo soluţie practică pentru eliberarea ţării sale de sub ocupaţie, ajunge să se întrebe dacă nu ar fi vreo şansă ca, în trecut, să se favorizeze apariţia unui puternic stat rus care să le ţină piept germanilor şi care eventual să-i înfrîngă într-un război mondial. Doar că soluţia implică mai multe operaţiuni succesive, iar Lefort va fi nevoit să călătorească el însuşi în trecut, pentru a-l educa şi sprijini pe Petru cel Mare...

Cea de-a doua secţiune a volumului se intitulează "Dosarul 'Hannibal ante portas' " şi are dimensiuni de povestire. De această dată, Jean Amvroise îşi pune problema dacă nu ar putea modifica istoria în aşa fel încît Hannibal să cucerească Roma în cel de-Al Doilea Război Punic, iar cei trei modificatori îi pun la dispoziţie o poveste adusă din viitor. Mai exact, din 1968 - din vremea demonstraţiilor studenţeşti antiguvernamentale de la Paris. Protagonistul-narator, Maurice, suferă o fractură în timpul demonstraţiilor, iar în perioada de convalescenţă citeşte copios, pînă cînd i se stîrneşte interesul pentru campaniile lui Hannibal. După numeroase cercetări într-o biblotecă publică, Maurice este contactat de unul dintre modificatorii istoriei, Michel, care îi explică faptul că dorinţa lui de a schimba trecutul şi de a-l vedea pe Hannibal cucerind Roma se îndeplinise deja, şi încă de două ori, dar nu avusese consecinţele scontate. După cîştigarea războiului, romanii modificaseră cronicile ca să le fie favorabile...

Secţiunea a treia, "Mestecenii", e plasată la puţin timp după războaiele napoleoniene şi îi are ca personaje principale pe contele Germain şi pe contele polonez Jan Potocki. Acesta din urmă suferă de depresie şi crede cu tărie că, în urma unui atac căruia îi căzuse victimă cu un deceniu mai înainte, pe vremea unei misiuni diplomatice către China, are să se transforme într-un vîrcolac. Pentru a-şi ajuta prietenul să treacă de impas, contele Germain caută să modifice istoria Rusiei, eliminîndu-l de timpuriu pe ţarul Petru al III-lea şi aducînd-o pe tron în locul lui pe ţarina Ecaterina a II-a, cu speranţa că Potocki nu va mai fi fost trimis în acea misiune diplomatică. Dar istoria are făgaşele ei, care nu se lasă întotdeauna schimbate cu uşurinţă...

Ultima secţiune din volum, "Allez la France!", se petrece într-o istorie paralelă în care Franţa a fost alipită domeniilor monarhilor englezi începînd din a doua jumătate a Războiului de O Sută de Ani, iar cinci secole mai tîrziu, în 1929, după un meci de rugby în care la Paris selecţionata franceză este învinsă ruşinos de către echipa engleză, un suporter, Marcel Montlbeu, îşi îneacă amarul în... bere. Naţionalismul său gastronomic este curînd alimentat cu vin, cornuri şi jambon pe cheltuiala unui străin binevoitor, José Bàlsam, care în miez de noapte îl duce în vizită la nişte prieteni împreună cu care discută în ce fel s-ar putea schimba istoria pentru ca Franţa să fie independentă. Numai că schimbarea pregătită de ei cu ajutorul unei holograme şi a unui mesaj ca din partea arhanghelului Mihail capătă o turnură complet neaşteptată cînd pretinsul trimis al lui Dumnezeu este văzut de Ioana d'Arc...

Cu toate că Modificatorii a fost scrisă la destui ani după Manipularea maselor, unele aspecte din lucrarea de nonficţiune a domnului Liviu Radu, precum desfăşurarea Războiului de O Sută de Ani sau ascensiunea nazismului, şi-au găsit locul în acest volum de ucronii. De asemenea, la fel ca în Constanţa 1919, autorul a căutat cu atenţie puncte din istorie în care evenimentele ar fi putut să ia o cu totul altă întorsătură, iar diferitele elmente ale ucroniilor construite în acest volum, ca, de exemplu, biografiile alternative ale unor personaje celebre, sînt create convingător şi plauzibil.

În privinţa structurării propriu-zise a fiecărui text din acest roman modular, am remarcat că autorul a preferat scenele cu personaje puţine, cu acţiuni nu foarte spectaculoase (ospeţe, conversaţii). Cu toate acestea, acumularea treptată a detaliilor duce, pe de o parte, la crearea tensiunii dramatice, iar, pe de alta, la apariţia acelui sense of wonder pentru care literatura ştiinţifico-fantastică este apreciată. De asemenea, ca şi în O după-amiază cu bere şi zâne, adesea apar poveşti-în-poveste, naraţiuni încastrate în firul narativ principal care ajută la dezvoltarea intrigii şi la înţelegerea acesteia de către cititori. Şi ar merita menţionate trimiterile intertextuale strecurate în volum, de la Manuscrisul găsit la Saragosa la Patrula timpului.

Am remarcat de asemenea faptul că redactarea literară a acestui volum a fost ceva mai bună decît în cazul romanţurilor despre Waldemar (şi acesta este meritul lui Michael Haulică), iar tehnoredactarea textului este frumos făcută, cu spaţii generoase între rînduri şi cu litere rotunde, uşor de citit (motiv pentru care îi sînt recunoscător Onei Frantz). De asemenea, hîrtia pe care e imprimată cartea e de foarte bună calitate, iar prezentarea grafică este atrăgătoare. (Aici a avut o contribuţie editorul Horia Nicola Ursu.)

Pe ansamblu, Modificatorii reprezintă una dintre reuşitele carierei literare a domnului Liviu Radu - o colecţie de ucronii comparabilă în toate privinţele cu Constanţa 1919. Dacă vreodată autorul va publica o continuare despre alte operaţiuni ale acestei anti-patrule a timpului, am să fiu primul la rînd ca să cumpăr un exemplar.

Deşi, dacă mă gîndesc mai bine, pentru a citi alte ucronii de Liviu Radu nu e nevoie să aştept pînă va apărea un nou volum din Modificatorii. Tot ce am de făcut este să iau de la raft romanul Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor bărbaţi foarte cumsecade...

Am să vă relatez şi despre acela cît de curînd.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

O ofertă de nerefuzat

În perioada 1 aprilie - 15 aprilie, Millennium Books oferă o reducere de 40% din preţul de catalog pentru o serie de romane şi antologii. Printre acestea se numără antologia Şase ani de ficţiuni (antologator: Horia Nicola Ursu), în care se află schiţa mea "Veniţi afară!", precum şi romanul Cerneală şi sînge de Ştefana Cristina Czeller şi antologia lui Martin H. Greenberg Sfîrşitul lumii - Povestiri despre Apocalipsă, la care am fost redactor literar. Detalii suplimentare găsiţi aici. Profitaţi de ofertă şi daţi vestea mai departe - pentru că lucrurile bune nu se tac.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Veşti bune de pe Blogul Fanului SF

Tocmai am aflat prin amabilitatea editorului Horia Nicola Ursu că pe Blogul Fanului SF a apărut un amplu articol de Liviu Szoke, "Ce citeşte Liviu 16 - Succint" despre cîteva apariţii recente de la editura Millennium Books. Am fost, am parcurs articolul şi am fost plăcut impresionat. Spre exemplu, despre contribuţia mea la antologia Dincolo de noapte îngrijită de Oliviu Crâznic, domnul Szoke afirmă următoarele:

"Florin Pîtea-Văgăuna Bântuită: iată un alt exponent de seamă al literaturii SF de la noi, consacrat de romanele și povestirile sale cyberpunk, în care nu-l întrece nimeni. De remarcat faptul că și Florin Pîtea se poate mișca foarte ușor prin subgenuri, dovada fiind povestirea de față, cu un călugăr din Evul Mediu, Macarie, care este cam curios din fire. Povestire scurtă și la obiect, dar plină de tâlcuri ascunse."

Ceva mai jos, referindu-se la antologia Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF, realizată de Ştefan Ghidoveanu, domnul Szoke a remarcat:

"Florin Pîtea-Cartea cu Scoarțe de Argint, Ferecate: în opinia mea cea mai frumoasă povestire a acestei antologii a fost lăsată chiar la sfârșit, pentru a exprima, e clar, OAU! Bună până la sfârșit. Povestea cărții cu coperte de argint ale cărei încuietori nimeni nu se pricepe s-o desfacă este lungă. Mulți sunt tentați de ea, dau bani grei pe ea, pierd bani grei din cauza ei, unii își pierd și viața din cauza ei. Ispita este mare și îi stârnește pe mulți. O parabolă excelentă, în spiritul marilor scriitori sud-americani, încheie en-fanfare această antologie excelentă. Making-of-ul acestei povestiri a fost singurul pe care am avut răbdarea să-l parcurg integral (nu că celelalte ar fi fost neinteresante, dar pur și simplu acesta m-a cucerit, fiind el însuși o poveste frumoasă)."

Îi mulţumesc pe această cale lui Liviu Szoke pentru apreciere şi vă invit să parcurgeţi întregul său articol aici.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Doru Stoica, "Între bariere" (2009)

În luna mai a acestui an, prin amabilitatea editorului Cristian Popescu, am primit cadou un exemplar din volumul de proză scurtă al lui Doru Stoica Între bariere (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2009). L-am parcurs abia în decembrie, în două zile. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Schiţele şi povestirile din acest volum sunt plasate într-o localitate de câmpie din zona Ploieştiului, al cărei nume nu apare nicăieri în carte. Personajele sunt din lumea rurală – fermieri, navetişti şi aşa mai departe – iar unele dintre ele circulă dintr-o poveste în alta.

O parte dintre texte sunt scrise în convenţie realistă. Cel mai bun exemplu este „O zi”, o naraţiune la persoana întâi despre rutina unui bărbat între două vîrste care lucrează în industria petrolieră.

Alte texte se încadrează în categoria realismului magic. Probabil cel mai dezvoltat şi mai reuşit dintre acestea este „Despre chinezi, primari, burice”, în care, ca într-un vis coerent, intriga trece de la turişti străini la o campanie electorală locală, apoi la o epidemie de frumuseţe.

Destule dintre prozele scurte adunate în această carte sunt încadrabile în genul ştiinţifico-fantastic. Astfel, „Interneci” transferă protocoalele de telecomunicaţii ale Internetului în realitatea locală a unei comune prahovene, iar „La cercuri” le aduce localnicilor experienţa realităţii virtuale.

Stilistic, Între bariere ilustrează o definiţie a postmodernismului conform căreia acesta ar fi o extensie a modernismului. Nu întâmplător, cum numeroase texte din volum sunt scrise pe un ton colocvial, într-o versiune bine controlată a fluxului conştiinţei, apar pe alocuri referiri la Joyce, la Faulkner, la Céline.

Tematic, volumul este reprezentativ pentru perioada pe care o trăim şi pentru societatea noastră. Se disting trei generaţii de personaje: bătrâni ocupaţi cu agricultura, navetişti între două vârste, cu slujbe industriale, la oraş, şi tineri care fie s-au orientat spre tehnologia informaţională, fie sunt dezorientaţi. Aceste personaje sunt prinse într-o veşnică tranziţie de la un sistem totalitar la o economie de piaţă, iar existenţa lor este în unele cazuri fracturată între rolul din viaţa profesională şi cel din viaţa particulară. De aici rezultă identităţi fragmentare, contradictorii, şi vieţi fără noimă. Câteva exemple i-ar include pe Calistrache din „Între bariere” (care are o soţie acasă şi o alta în trenurile cu care face naveta) şi pe Ana din „La cercuri” (care îi e fidelă soţului în realitate, dar are un amant în mediul virtual).

Tocmai pierderea sensului, a rostului oamenilor, în tranziţia fără sfârşit a societăţii se află şi în subtextul unor parabole precum „Despre şoferi” sau „Documentar”. Iar ca mărturie literară despre România postdecembristă, Între bariere merită (păstrând proporţiile) un loc pe raftul unde ţineţi Noapte bună, copii! de Radu Pavel Gheo. Pe bună dreptate, volumul de debut al lui Doru Stoica a fost distins cu Premiul Vladimir Colin în 2011.

(Imaginile cu coperta cărţii Între bariere apar cu permisiunea editorului Horia Nicola Ursu, căruia îi mulţumesc pe această cale pentru amabilitate.)

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

De sărbători

Dragii mei, întrucît sîntem în plin sezon al sărbătorilor, aş dori să vă reamintesc de faptul că lucrările mele sînt disponibile la preţuri incredibil de mici, iar în multe cazuri, în format electronic, le puteţi parcurge gratuit.

Cel mai recent roman al meu, Anul terminal, poate fi citit gratis aici. Prima ediţie poate fi comandată online aici, la Editura Audiosfera - poate ar fi cazul să vă grăbiţi, întrucît au mai rămas pe stoc doar cîteva exemplare. Cea de-a doua ediţie, de la Editura Tracus Arte, este prezentată aici şi poate fi comandată prin e-mail urmînd instrucţiunile de aici.

Primul meu roman, Gangland, distins cu Premiul Vladimir Colin 2005-2007, deocamdată mai este disponibil numai în ediţie electronică gratuită - aici. Vă doresc lectură plăcută şi vă rog să-mi ţineţi pumnii - poate că în 2013 va apărea o a doua ediţie, revizuită.

Teza mea de doctorat despre literatura (post)cyberpunk, Art Wasn't Quite Crime, a fost distinsă cu "summa cum laude". O puteţi comanda şi dumneavoastră de la Millennium Books din Satu Mare, aici. De asemenea, prin amabilitatea editorului Horia Nicola Ursu, aveţi posibilitatea să parcurgeţi gratuit un fragment din această lucrare de nonficţiune, în format .PDF, aici.

Volumul de proză scurtă An/Organic conţine, printre altele, povestirea "An/Organic" (distinsă cu Premiul I la convenţia Naţională de Science Fiction de la Călăraşi, 1999), şi "Ţesătura de vise" (schiţă premiată pe AtelierKult). La decernarea Premiilor Vladimir Colin 2002-2005, An/Organic a fost distins cu premiul al III-lea. Volumul este disponibil gratuit aici, în format electronic. În versiunea tipărită, într-o elegantă prezentare grafică, îl puteţi comanda la un preţ incredibil de mic de la Editura Amaltea, aici.

Primul meu volum de proză scurtă, Necropolis, conţine schiţele "Shai Tan" (Premiul ARSFan 1994) şi "Necropolis" (Premiul ARSFan 1995). Împreună cu An/Organic, a primit premiul al III-lea la Premiile Vladimir Colin 2002-2005. Îl puteţi citi gratis, în format electronic, aici. La preţ promoţional, într-o prezentare grafică de excepţie, puteţi comanda ediţia a doua a acestui volum de pe site-ul Editurii Amaltea, aici.

Toate copertele cărţilor mele au fost realizate de artistul grafic Tudor Popa, căruia îi mulţumesc încă o dată pentru ajutor şi bunăvoinţă. Dumneavoastră vă doresc lectură plăcută şi sărbători fericite.

(Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Ştefan Ghidoveanu (antologator), "Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF" (2012)

Spre finalul lunii noiembrie 2012, la Tîrgul de Carte Gaudeamus, prin amabilitatea editorului Horia Nicola Ursu, am primit un exemplar dintr-o antologie îngrijită de Ştefan Ghidoveanu, Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2012). Am fost şi la lansarea antologiei, înarmat cu o agendă de la Paperblanks, dar asta e altă poveste.

În prima jumătate a lunii decembrie, am parcurs Scornelile în trei zile. Şi iată ce am aflat:

Cuvîntul înainte îi aparţine antologatorului şi se intitulează "Literatură şi Internet sau Despre 'scornelile' Moşului SF". Domnul Ghidoveanu îi informează pe cititori despre jurnalul său public de idei Moshul SF (conceput ca o revistă, cu mai multe rubrici), despre invitaţiile adresate scriitorilor români de ficţiune speculativă pentru contribuţii la o rubrică de proză scurtă, precum şi despre proiectul acestei antologii.

Prima schiţă din volum este semnată de Adrian Buzdugan şi poartă titlul "Scrisoarea lui Mil Neajlov din Deveselu către fratele său, Grigorie din Craiova". Concepută ca o pastişă a scrisorii lui Neacşu din Câmpulung, schiţa dezvăluie printre rînduri o Românie distopică dintr-un viitor apropiat în care măsuri aparent ecologiste au dus de fapt la instituirea unui sistem totalitar. Stilul este bine controlat, iar componenta metatextuală are un efect aparte asupra cititorilor. "Scrisoarea" este una dintre cele mai bune proze din volum.

Ciprian Mitoceanu ne oferă "Mecanism de autoreglare", o povestire postapocaliptică în care două supravieţuitoare ale unei molime pustiitoare, Mona din Bucureşti şi Lisa din Iaşi, călătoresc pînă la Paris în căutarea portretului Giocondei. Textul e scris rezonabil, la un nivel mediu.

Tot de nivel mediu mi s-a părut şi povestirea Ioanei Vişan, "Defazaj" - un text care, la fel ca şi cel precedent, este narat la persoana întîi de un personaj principal feminin. Dotată cu puteri telepatice, ba chiar şi cu abilitatea de a-şi proiecta spiritul în alte trupuri, protagonista caută să-l identifice în sediul unei corporaţii multinaţionale pe cel care vinde secrete unei firme concurente.

Bazat tot pe tema fenomenelor parapsihologice, textul lui Liviu Radu, "Golem, Golem..." este cu siguranţă superior din punct de vedere stilistic. Intriga povestirii este plasată în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, iar personajele participă la o şedinţă de spiritism care poate părea un amuzament desuet, provincial, însă alunecă într-o direcţie nebănuită. Ca ton, "Golem, Golem..." mi-a amintit de unele povestiri fantastice ale lui Vasile Voiculescu.

În "Exilul", în schimb, Ştefana Czeller ne oferă un viitor apropiat, de după cel de-Al Treilea Război Mondial, în care un personaj de rang înalt provenind dintr-un imperiu galactic a fost exilat în trupul unui musulman din New York şi ajunge la mila unui preot catolic. Textul este destul de reuşit, însă premisa SF iniţială derivă spre final în fantastic.

Cristian Mihail Teodorescu, pe de altă parte, abordează subgenul hard SF în schiţa "Spaţiul fazelor". Cîteva cadre universitare din România caută să decelereze particule elementare pentru a lărgi ochiurile ţesăturii realităţii şi pentru a permite apariţia unui Pămînt dintr-un univers paralel. Dacă premisa ştiinţifică a textului este interesantă şi expusă convingător, personajele şi relaţiile dintre ele par să fie destul de comune.

În "Metafagie", Antuza Genescu tinde mai degrabă către New Weird, propunîndu-ne o societate în care, mulţumită unor seruri de origine extraterestră, plantele sau animalele pot fi transformate în creaturi umanoide, iar oamenii pot fi metamorfozaţi în animale. Protagonista-naratoare este o asemenea plantă metamorfozată, iar viaţa ei sentimentală o împinge dincolo de limite.

Raluca Băceanu, în schiţa "Pedeapsă", tratează relaţiile dintre adolescenţi şi părinţi dintr-o perspectivă dark fantasy. Cu toate că protagonista-naratoare insistă adesea că e lipsită de sentimente omeneşti, relaţiile sale cu celelalte personaje sînt croite pe şablonul "sînt singură-deprimată-nimeni-nu-mă-înţelege" pe care uneori îl adoptă adolescentele goth.

Tot un neînţeles este şi protagonistul din "Povestea ultimului şoarece de bibliotecă" de George Lazăr - directorul unei biblioteci dintr-un oraş de provincie al viitorului. Neînţeles de către celelalte personaje, cu pasiunea lui pentru cărţile tipărite pe care tinerii rătăciţi în lumi virtuale nu le mai apreciază - căci cititorii îl înţeleg foarte bine şi îl simpatizează. Daţi vina pe bibliofilia mea de-o viaţă, însă acest text mi s-a părut reuşit.

Lucian Vasile Szabo transpune în cheia realismului magic evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara. "Glonţul din creier, lumea din ochi" e construit ca un decupaj de scene în care protagonistul este grav rănit, apoi se zbate între viaţă şi moarte în secţia de neurologie a unui spital timişorean.

Ana-Veronica Mircea contribuie la antologie cu un text lung, cu un public-ţintă insuficient de clar definit, "Întoarcerea vrăjitorului". Prin magie, un alcoolic divorţat din România ajunge în Ţara lui Oz, unde buna rînduială stabilită de vrăjitor a fost dată peste cap de politicieni corupţi. Coincidenţă sau nu, în acel ţinut de basm protagonistul asistă la un referendum...

"Glitcherine" de Michael Haulică este o povestire plasată în universul ficţional Inand. Intriga e poliţistă (femeia fatală angajează detectivul particular), stilul e o pastişă ironică a lui Chandler, iar textul în sine este mai concis şi construit pe premise mai plauzibile decît "O hucă în minunatul Inand".

Narcisa Stoica foloseşte tot un stil relaxat, colocvial, pentru "Regina nopţii", însă intriga povestirii sale este de altă factură. Protagonsita-naratoare, Castillia, o hoaţă devenită patroană de lupanar într-un port, s-a angrenat într-o rivalitate crîncenă cu Paulina Jive, patroana unui stabiliment similar. Cele două rivale se îmbarcă într-o croazieră de lux, iar conflictul lor se acutizează. Din păcate, povestirea se încheie înainte ca să se ajungă la un deznodămînt - sau poate că "Regina nopţii" este un prim capitol dintr-un roman, cine ştie...

Marian Coman ne propune un text fantastic foarte reuşit, "Albiliţa" - o tratare realist-magică a pierderii inocenţei într-un oraş dunărean, în perioada comunistă. Protagonistul-narator este un elev de gimnaziu, preocupat de relaţiile cu colegii, cu părinţii, cu profesorii şi interesat să se împrietenească cu o fată de vîrsta lui. Şi dacă fata ar avea o soră mai mică ale cărei închipuiri înaripate s-ar zugrăvi pe pereţii blocurilor de beton din cartierul lor?

Roxana Brînceanu m-a surprins plăcut cu o schiţă space opera, "O nouă casă", în care protagonistul este căpitanul unei astronave la bordul căreia se află colonişti extratereştri, numiţi Restauratori, şi utilaje pentru crearea de ecosisteme la scară planetară. Cumva, fundalul textului pare mai promiţător decît intriga propriu-zisă, aşa încît nu îmi rămîne decît să sper că autoarea îl va vizita cu alte ocazii.

Oliviu Crâznic, cu "Spiriduşii albi", realizează o povestire horror în cheie lovecraftiană. Personajele principale, adolescenţi dintr-un orăşel american de provincie, pleacă în căutarea unui copil dispărut şi se confruntă cu o situaţie îngrozitoare. Am remarcat măiestria cu care autorul a dozat tensiunea şi suspansul pe parcursul povestirii, precum şi referirile intertextuale la H.P. Lovecraft, August Derleth şi Lord Dunsany. Probabil că, împreună cu alte proze scurte gotice şi steampunk publicate de Oliviu Crâznic în diverse antologii şi periodice în ultimii doi ani, "Spiriduşii albi" se va regăsi curînd într-un volum de autor.  

Sergiu Someşan construieşte în schimb o lume distopică în "Făuritorul de vise", iar protagonistul, un veteran de război, trece prin lupte de stradă şi prin riscuri uriaşe ca să-şi poată exercita un drept constituţional. Ca şi "Întoarcerea vrăjitorului", schiţa domnului Someşan poartă amprenta evenimentelor politice din România contemporană, iar imaginaţia autorului amplifică abuzurile autorităţilor pînă la extrem.

Ultima povestire din volum se intitulează "Cartea cu scoarţe de argint, ferecate" şi îi aparţine subsemnatului. Vă invit să o parcurgeţi în antologia îngrijită de Ştefan Ghidoveanu şi... poate că va fi cîndva prima dintr-un volum personal.

În postfaţa "Cititorul alfa", Cătălin Badea-Gheracostea tratează despre demersul antologatorului, despre plasarea Scornelilor în contextul altor antologii de ficţiune speculativă apărute în ultimii ani pe piaţa românească, despre genurile şi subgenurile literare în care se încadrează diferitele proze scurte din volum, ca şi despre rolul de cititor alfa deţinut de Ştefan Ghidoveanu în literaturile imaginarului românesc.

Ca anexe, volumul mai cuprinde note biobibliografice amănunţite pentru fiecare dintre autori (alcătuite de domnul Ghidoveanu) şi lista tuturor prozelor scurte apărute pe blogul Moshul SF la rubrica "Scornelilor".

Pe ansamblu, Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF îşi merită locul în seria Antologiilor Millennium, iar antologatorul a iniţiat deja un nou proiect. Dar asta vom discuta cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Ţesătorul la Gaudeamus

Dragi prieteni, la această ediţie a Tărgului de Carte Gaudeamus par să se fi adunat cîteva evenimente cît se poate de agreabile.

Astfel, domnul Ştefan Ghidoveanu pregăteşte, împreună cu editorii de la Millennium Books, lansarea antologiei Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF. În cuprinsul antologiei, alături de nume mari ale ficţiunii speculative româneşti precum Liviu Radu, Ştefana Czeller, Oliviu Crâznic sau Cristian M. Teodorescu, se află şi o povestire a subsemnatului intitulată "Cartea cu scoarţe de argint, ferecate". Lansarea antologiei va avea probabil loc, alături de alte volume noi şi interesante de la Millennium Books, sîmbătă, 24 noiembrie, la ora 13.30.

Pe de altă parte, din Galileo Online am aflat că tot la Târgul de Carte Gaudeamus, cel mai probabil sâmbătă, va apărea numărul 5 al revistei Galileo. Spre încîntarea mea, acest număr va cuprinde nu numai proză scurtă de Gene Wolfe, Laura Sorin şi Mike Resnick, nu numai articole de Mircea Opriţă şi Oliviu Crâznic, ci şi o schiţă a subsemnatului cu titlul "Resurse umane".

Nu în ultimul rînd, duminică, 25 noiembrie, la ora 16.00, la standul Editurii Tracus Arte se va lansa ediţia a doua a romanului Anul terminal, cu participarea domnilor Alexandru Mironov şi Cosmin Perţa. Am avut ocazia să revizuiesc romanul înainte de republicare, iar domnul Perţa, redactorul-şef al editurii, mi-a făcut onoarea de a fi redactor literar la această ediţie.

Vă aştept cu plăcere la aceste evenimente.

(P.S. Copertele antologiei şi revistei apar aici cu permisiunea antologatorului Ştefan Ghidoveanu, respectiv a editorului Horia Nicola Ursu, cărora le mulţumesc pe această cale. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră...

Aseară, pe blogul domnului Ştefan Ghidoveanu, în cadrul rubricii "Making of Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF", a apărut un articol al meu intitulat "Povestea cărţii cu scoarţe de argint, ferecate". Cum, la cererea mea, povestirea la care se referă articolul este ultima din antologie, şi povestea poveştii apare la urmă, după prezentările oferite de toţi ceilalţi autori antologaţi. Ca introducere la articol, domnul Ghidoveanu a scris următoarele:

"Am ajuns astăzi la ultimul prozator prezent în proiectul Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF. Scriitor, traducător, eseist, cadru universitar, realizator de emisiuni TV – toate acestea sunt elemente definitorii pentru cariera lui FLORIN PÎTEA, prietenul care anul acesta și-a serbat 20 de ani de la debutul în literatură. Iar povestirea pe care mi-a încredințat-o pentru a încheia volumul de ficțiune speculativă a cărui lansare va avea loc pe data de 24 noiembrie 2012, la Gaudeamus, este – cel mai probabil – una dintre cele mai frumoase pe care le-a scris vreodată (după cum au putut constata în direct membrii cenaclului Wolf’s Pack, nu cu multă vreme în urmă). Bravo, Florin, ține-o tot așa!"

Vă invit să parcurgeţi articolul propriu-zis aici. De asemenea, îi mulţumesc şi pe această cale domnului Ştefan Ghidoveanu pentru apreciere, pentru frumoasa prezentare şi pentru invitaţia de a participa la antologie. Le mulţumesc doamnei Ana-Veronica Mircea şi colegilor mei de la Galileo Online pentru preluarea articolului. Lansarea volumului va avea loc la Pavilionul Expoziţional Romexpo, la standul editurii Millennium Books, în cadrul Tîrgului de Carte Gaudeamus.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Cîte feţe are goticul?

Astăzi am aflat că pe blogul "Cititorul de cărţi", http://www.cititoruldecarti.ro, domnul Lucian Mustaţă a dedicat o serie de articole antologiei Dincolo de noapte îngrijită de Oliviu Crâznic şi publicată în acest an de editura Millennium Books din Satu Mare. În cel dintîi dintre articole, domnul Mustaţă a prezentat schiţele şi povestirile cu care au contribuit la acea antologie Ştefana Czeller, George Lazăr, Liviu Radu, Narcisa Stoica şi Dan Doboş. În ceea ce priveşte contribuţia subsemnatului la antologie, recenzentul a spus următoarele:

"În urma jurământului de a-l sluji întâi pe Domnul şi abia după aceea pe sine, călugărul Macarie ia decizia de a se izola în sihăstrie. În scurta sa căutare a unui loc uitat de lume în care să-i aducă mulţumiri Domnului, găseşte o văgăună săpată de apele ploilor. Intrând în adâncimea acesteia, călugărul descoperă că nu a intrat într-o simplă văgăună, ci într-un grup de odăi meşteşugite ce conţineau lucruri ce nu-şi aveau locul într-o creaţie a Domnului.

Tot acolo dă de un grup de năluci care încep să-i povestească, abia după ce îi învaţă graiul, că încăperile în care se aflau făceau parte dintr-un car sau luntre cu care se plimbau prin ceruri.

Aceste aspecte îl pun în dilemă pe călugăr care se apucă să-i scrie o epistolă Stareţului său, căutând răspunsuri. Le găseşte oare?"

Îi mulţumesc domnului Lucian Mustaţă pentru prezentare. Vă invit să parcurgeţi articolul integral aici.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)