duminică, 23 ianuarie 2022

Cory Doctorow, "Walkaway" (2017)

Imagine preluată de pe situl Kdnk.org

La începutul lunii noiembrie 2018, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am achiziționat, la preț promoțional, un exemplar din (pe atunci) cel mai recent roman al lui Cory Doctorow - Walkaway (editura Head of Zeus, Londra, 2018). Cum romanul venea cu niște recomandări călduroase de la Neal Stephenson, William Gibson, Kim Stanley Robinson și Edward Snowden, l-am parcurs în două săptămâni.

Și iată ce am aflat:


La o petrecere de comuniști, Hubert, Etc., face cunoștință cu o radicală, Lisa Brown. Din păcate, petrecerea e atacată de drone. A doua zi, Hubert și amicul lui, Seth, o conduc pe o altă tânără, Natalie, înapoi la părinții ei - familia Redwater. La micul dejun, Jacob Redwater îi antrenează într-o dezbatere despre drepturile omului și dreptul la proprietate. Când Natalie, Seth și Hubert continuă discuția între ei, cel din urmă îi menționează pe cei-care-pleacă - o mișcare protestatară de renunțare la implicarea în activități economice.

La hanul Centura și Bretelele, Limpopo îi primește pe cei trei tineri care vor să li se alăture celor-care-pleacă. Partea bună e că noilor-veniți li se oferă hrană și o baie tradițională japoneză. Partea proastă este că le sunt furate lucrurile - inclusiv hainele. Dar Limpopo le confecționează altele la imprimanta 3D, iar Hubert are o relație amoroasă cu gazda.

Un grup de bărbați, condus de Jimmy, încearcă să impună noi reguli la han, însă Limpopo și susținătorii ei îi alungă prin dezbatere și vot. Apoi, Jimmy și acoliții săi revin și ocupă hanul prin forța armelor, iar comunitatea se mută, mai degrabă decât să opună rezistență.

Doi ani mai târziu, Natalie, care a adoptat porecla Iceweasel, vizitează noul han Banana și Bongo după ce Universitatea Celor-Care-Pleacă a fost incendiată. Parte din efortul de reconstrucție îl constituie activarea unei simulări numerice a conștiinței uneia dintre victime - Disjuncta, iar Iceweasel ajută simularea să se stabilizeze. Doi mercenari trimiși de un plutocrat sunt luați prizonieri, iar mințile lor sunt încărcate în sisteme informatice. Apoi, hanul e atacat de mecanoizi, comunitatea e risipită și pusă pe fugă, iar Hubert sosește în ultimul moment pentru a o salva pe Iceweasel.

Comunitatea reunită începe apoi un proiect ambițios - activarea și menținerea unei conștiințe umane care fusese copiată într-un sistem informațional. Lucrurile se complică deoarece hanul lor este ars, încă cei-care-pleacă primesc ajutoare și își construiesc adăposturi. După câteva zile, survine un atac cu drone, iar Gretyl, iubita lui Natalie, este rănită.

Ulterior, Natalie e răpită și ținută prizonieră în casa părinților ei. De-a lungul câtorva capitole, au loc tentative de evadare din partea protagonistei (dejucate de către mercenarii angajați de Jacob Redwater) și tentative de persuasiune din partea lui Redwater pentru a-și face fiica să renunțe la stilul de viață pe care aceasta îl adoptase. Gretyl și ceilalți prieteni ai lui Natalie reușesc întâi să capete acces la sistemele informatice ale reședinței Redwater, apoi să o informeze pe protagonistă în privința situației. Natalie evadează cu ajutorul unei mercenare bieloruse, căreia îi transferă în schimb fondul primit la majorat de la familia Rosewater.

Între timp, Limpopo este răpită și întemnițată sub un nume fals, Hubert e ucis, iar cei-care-pleacă decid să activeze copii ale lor în sistemul informatic. Paisprezece ani mai târziu, mișcări de mase duc la eliberarea prizonierelor, iar Jacob Redwater e capturat pentru scurtă vreme și are o ultimă confruntare verbală cu Natalie. Paradoxal, Limpopo preferă să rămână în închisoare și să ajute la organizarea societății formate din fostele deținute.

Trei decenii mai târziu, Natalie are conștiința reîncărcată într-un corp sintetic, imprimat 3D, iar Gertyl, care pierise cu cinci ani mai devreme, este următoarea la rând. Hanul Banana și Bongo a fost reconstruit, iar protagonista revine printre prietenele și prietenii ei.


Pe de o parte, Walkaway lasă impresia că este unul dintre romanele majore ale lui Cory Doctorow, precum Makers. Tematica e relevantă - precariatul de azi probabil că va experimenta mâine cu noi forme de organizare socială, dintre care unele ar putea fi utopice.

Pe de altă parte, antagoniștii din roman (în special plutocratul Jacob Redwater și soția acestuia, Frances, dar și libertarianul Jimmy) par să fie nu atât personaje plauzibile, cât mai ales reprezentări asproape caricaturale ale unor tipologii umane.

Nu în ultimul rând, secvențele în care protagonista e sechestrată în casa părinților, iar tatăl ei încearcă să o convingă să renunțe la stilul de viață pe care ea și-l alesese, seamănă cu o versiune edulcorată a scenelor de tortură și spălarea creierului din O mie nouă sute optzeci și patru. Cum în roman se fac și referiri explicite la George Orwell și la două dintre romanele acestuia, impresia este că domnul Cory Doctorow a încercat să dea o replică intertextuală uneia dintre cele mai importante distopii publicate în secolul al douăzecilea.

Pe ansamblu, Walkaway a meritat pe deplin atât prețul achiziției cât și timpul de lectură. Mi-am propus să îl recitesc cândva. Am așteptat cu interes următorul roman al lui Cory Doctorow, intitulat Attack Surface. Dar despre acela cred că v-am relatat deja tot aici, la Țesătorul. 


(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și poate fi comandat aici.)

duminică, 16 ianuarie 2022

Cory Doctorow, "Radicalized" (2019)

Imagine preluată de pe situl Us.macmillan.com

La jumătatea lunii februarie 2020, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am achiziționat, la preț promoțional, un exemplar dintr-un volum de nuvele al autorului canadian Cory Doctorow intitulat Radicalized - Four Novellas (editura Head of Zeus, Londra, 2019). L-am cumpărat fără să stau pe gânduri (mai ales că venea cu niște recomandări de la William Gibson, Edward Snowden, Kim Stanley Robinson și Neal Stephenson, printre alții) și l-am parcurs în mai puțin de o săptămână, în a doua jumătate a lunii februarie 2020.

Și iată ce am aflat:


Prima nuvelă din cuprins, "Pâine neautorizată", este o distopie plasată în viitorul apropiat. Protagonista, Salima, este o refugiată care caută să își câștige traiul. Din păcate, în imobilul unde locuiește, aparatele casnice încep să se defecteze, iar Salima e nevoită să învețe cum să le reprogrameze și să le repornească. Iar, când protagonista începe să îi învețe și pe copiii vecinilor cum să reseteze aparatura electrocasnică, lucrurile iau o turnură... revoluționară.

Cea de-a doua nuvelă, "Minoritate model", este o poveste cu supereroi. Din păcate, când protagonistul, Vulturul American, intervine în apărarea unui cetățean dintr-o minoritate etnică pe care îl brutalizau niște polițiști, nici superputerile sale, nici abilitățile ieșite din comun ale altui supererou, Bruce, nu sunt suficiente pentru a elimina rasismul din societate. Iar atitudinea eroului duce la marginaliarea acestuia.

A treia nuvelă, "Radicalizat", dă și titlul volumului. Este povestea distopică, din viitorul apropiat, a unui cetățean american din clasa de mijloc, Joe Gorman, a cărui soție, Lacey, se îmbolnăvește de cancer la sân. Pe de o parte, cei doi trec prin complicații costisitoare cu sistemul medical și cu cel de asigurări. Pe de altă parte, Joe descoperă un grup de discuții în rețea prin care alte personaje, aflate în situații similare, își oferă sprijin și sfaturi. Doar că frustrările se acumulează, iar unii membri ai grupului se radicalizează și recurg la atacuri teroriste.

Ultima nuvelă din album, "Masca morții roșii", e o replică postmodernă la o povestire clasică de Edgar Alan Poe. Protagonistul, Martin Mars, e un director care construiește pe banii săi un buncăr ultramodern unde, când intervine o criză majoră, invită mai multe personaje atent alese. Pe măsură ce criza socială se agravează, iar lumea de afară e decimată de o epidemie, grupul din buncăr e măcinat de conflicte interne și de lipsuri. Paradoxal, deși Mars și acoliții săi se cred oameni de treabă, ajung să comită furturi, jafuri și chiar crime, iar, în cele din urmă, în vreme ce supraviețuitorii de afară se întrajutorează și trec, de bine, de rău, peste criză, protagonistul piere din cauza egoismului și a lipsei de viziune.


După ce am întors ultima filă a acestui volum bine scris și bine redactat, am decis să îl păstrez în colecția personală, alături de multe alte cărți ale acestui autor canadian. Și, cum domnul Doctorow, a publicat destule alte povestiri și nuvele în ultimii câîțiva ani, aștept cu mare interes ca, pe urmele lui Radicalized, să apară cât de repede încă o colecție de proză scurtă.

Firește, la momentul potrivit, am să vă relatez despre ea la Țesătorul.


(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și poate fi comandat aici.)

sâmbătă, 15 ianuarie 2022

Robert J. Shiller, "Narrative Economics" (2020)

Imagine preluată de pe situl Nautilus.ro

În prima decadă a lunii mai 2021, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am achiziționat un exemplar dintr-un volum de nonficțiune intitulat Narrative Economics - How Stories Go Viral & Drive Major Economic Events (editura Princeton University Press, Princeton, N.J., 2020). De parcurs, am parcurs-o la mijlocul lunii august 2021.

Și iată ce am aflat:


Autorul, domnul Robert J. Shiller, este profesor universitar de economie la Universitatea Yale și laureat al Premiului Nobel pentru Economie.

Volumul începe cu o listă a graficelor incluse în cuprinsul cărții, cu o prefață care prezintă subiectul cărții (rolul diseminării ideilor în apariția fenomenelor economice majore) și cu o pagină de mulțumiri care li se adresează celor ce au sprijinit acest proiect.

Partea întâi tratează despre începuturile economiei narative. Primul capitol ia, ca studiu de caz, narațiunile populare care au însoțit lansarea valutelor electronice de tip Bitcoin. Al doilea capitol deplânge lipsa interdisciplinarității dintre studiile economice și alte ramuri ale cunoașterii umane, precum epidemiologia, istoria, sociologia, antropologia și așa mai departe. (Chiar și naratologia are utilitatea ei.) Capitolul al treilea construiește o paralelă între evoluția epidemiilor și diseminarea publică a ideilor - cu efecte asupra economiei. În schimb, capitolul al patrulea investighează de ce unele povești devin virale, pe când altele nu. Capitolul al cincilea, pe de altă parte, prezintă modul în care, în anii 1970, a căpătat popularitate curba lui Laffer, iar, în anii 1980, cubul lui Rubik. Al șaselea capitol se concentrează asupra unor factori psihologici și neurologici care favorizează popularitatea unor narațiuni economice.

Partea a doua a cărții se ocupă de bazele economiei narative. Capitolul al șaptelea examinează cauze psihologice ale acceptării unor narațiuni, precum și contextul care favorizează diseminarea acestora. Capitolul al optulea, în schimb, enumeră în detaliu șapte ipoteze ale economiei narative.

Partea a treia a lucrării prezintă narațiuni economice perene. Astfel, capitolul al nouălea tratează despre recurența și mutațiile narațiunilor economice, în vreme ce capitolul al zecelea contrastează panica și încrederea populară în vremuri de schimbări economice majore. Capitolul al unsprezecelea face un studiu de caz despre consumul ostentativ în vremuri prospere și despre frugalitate în perioade de criză economică. (De aici am aflat când au devenit prima oară populari blugii.) Următoarele trei capitole prezintă alte studii de caz despre bimetalism versus standardul aurului, despre teoria populară că mașinăriile înlocuiesc angajații și reduc locurile de muncă, respectiv că automatizarea și inteligențele artificiale vor înlocui aproape toți lucrătorii. Alte capitole tratează despre narațiuni economice populare precum creșterile și descreșterile din domeniul imobiliar, bulele de pe piața acțiunilor, influența negativă a boicotului și profitorilor, respectiv spirala creșterii slariilor și a prețurilor.

Partea a patra, considerabil mai scurtă, se ocupă de narațiuni economice viitoare și de cercetări viitoare.

Volumul se încheie cu un apendice dedicat aplicării modelelor epidemiologice la diseminarea narațiunilor economice, cu ample note de final și cu o secțiune de referințe bibliografice.


Am apreciat lucrarea domnului profesor universitar Robert J. Shiller pentru relevanța subiectului, pentru caracterul său interdisciplinar, pentru profunzimea cercetării, pentru buna organizare a materialului și pentru claritatea prezentării. Consider că Narrative Economics are o certă valoare educativă și, ca urmare, vă recomand cu căldură această lucrare. (Puteți comanda un exemplar aici.)

În ceea ce mă privește, în viitorul apropiat am decis să mai parcurg câteva lucrări relativ recente pe subiecte economice. Însă despre acelea am să vă relatez cu alte prilejuri tot aici, la Țesătorul.


(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și poate fi comandat aici.)

duminică, 9 ianuarie 2022

Adam Kucharski, "The Rules of Contagion" (2020)

Imagine preluată de pe situl Nautilus.ro

La începutul lunii iulie 2020, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am achiziționat la preț promoțional un exemplar dintr-un volum de nonficțiune intitulat The Rules of Contagion: Why Things Spread - and Why They Stop (Wellcome Collection, editura Profile Books, Londra, 2020). Autorul, Adam Kucharski, este conferențiar la Școala de Igienă și Boli Tropicale din Londra. Am parcurs lucrarea sa despre regulile contagiunii în prima decadă a lunii octombrie 2021. Și iată ce am aflat:

"Introducerea" începe cu o anecdotă personală despre informații eronate postate pe Internet, continuă cu informații despre gripa spaniolă din 1918 și despre tiparul pe care îl urmează contagiunile, arată că tiparul contagiunii este similar în cazul virusurilor informaționale și al ideilor, după care se încheie cu afirmația că e necesar să înțelegem cât mai bine contagiunea - fie ca să o utilizăm (în cazul diseminării ideilor), fie ca să o oprim (în cazul epidemiilor).

Capitolul întâi, "O teorie a accidentelor", prezintă eforturile făcute de Manson și Ross la începutul secolului al XX-lea pentru a studia cauzele malariei și pentru a preveni apariția acestei maladii. De asemenea, discută despre modul în care, în anii 1920, Kermack și McKendrick au dezvoltat metodele matematice ale lui Ross pentru analiza epidemiilor. Autorul tratează și despre pandemia cauzată de virusul Zika în 2007, apoi despre analiza făcută, în anii 1960, de către Everett Rogers cu privire la diseminarea noilor tehnologii. La final, aflăm că Teoria Accidentelor, creată de Ross și Hudson pentru a explica tiparele contagiunii, a fost ignorată, la vremea publicării, de către autoritățile sanitare britanice, însă a fost adoptată, decenii mai târziu, de către epidemiologi.

Capitolul al doilea, "Panici și pandemii", tratează despre bula financiară din 2008-2009, despre alte bule financiare din istorie, precum mania lalelelor din secolul al XVII-lea, din Olanda, sau Bula Mărilor Sudice din secolul al XVIII-lea, din Anglia, apoi despre coneptul de contagiune financiară. Se discută și conceptul "R" - rata contagiunii, creat de George MacDonald în anii 1950 și bazat pe patru factori: durată, oportunități, probabilitate de transmisie și susceptibilitate. Apoi, autorul prezintă modelul Erdős-Rényi pentru rețele sociale și arată cum anumite tipuri de comportament în anumite grupuri au contribuit la răspândirea timpurie a virusului HIV în America de Nord. De asemenea, se discută pandemia Ebola din 2014-2015 și o pandemie SARS din 2003. Spre final, sunt prezentate modurile în care mari bănci occidentale sunt interconectate în rețele financiare și cum interconectarea excesivă a facilitat criza financiară din 2009.

Capitolul al treilea, "Măsura prieteniei", examinează maniera de diseminare a unor idei științifice (precum diagramele Feynman) și rata contagiunii acestor idei. Apoi, se discută diseminarea comportamentelor în grupuri (fie ele animale sau umane), cu studii de caz referitoare la fumat, respectiv la obezitate. Spre final, se prezintă evoluția opiniilor publice despre căsătoria între persoane de același sex în California și în Marea Britanie - respectiv, factorii care pot contribui la o schimbare de opinie în rândul populației.

Capitolul al patrulea, "Ceva în aer", prezintă epidemia de holeră de la Londra din 1854 și contribuția lui John Snow la identificarea apei ca vector pentru transmisia maladiei. Autorul face apoi o paralelă între izbucnirile epidemice și izbucnirile de violență din zonele urbane. Sunt prezentate modul în care proiectul Cure Violence din Chicago, sub conducerea lui Gary Slutkin, a analizat tiparele de propagarea violenței și succesul înregistrat în reducerea acesteia. În treacăt, sunt prezentate și studiile lui Florence Nightingale în perioada victoriană privind igiena, respectiv strădania ei de a reforma sistemul sanitar britanic. Se discută apoi necesitatea unor reforme în domeniul armelor de foc în S.U.A. - așa cum, mai înainte, s-au făcut reforme în industria auto pentru sporirea siguranței automobilelor - și necesitatea unor modele matematice care să ajute la anticiparea răzmerițelor, respectiv a epidemiilor. Autorul construiește și o paralelă între studiile unei epidemii de consum de droguri și cele ale unei epidemii de boli contagioase. Se discută, atât în cazul epidemiilor, cât și în cel al izbucnirilor de violență, necesitatea înțelegerii căilor de transmitere și a controlului, respectiv nevoia de a prevedea evoluția situației.

Capitolul al cincilea, "Răspândirea virală", tratează despre răspândirea ideilor pe Internet, despre ipoteza sociologică privitoare la persoane care exercită influență și, ca studiu de caz, discută despre antivacciniști. Sunt aduse în discuție și experimente din deceniul trecut cu privire la modificarea stării emoționale la utilizatorii sitului Facebook. Autorul prezintă și formule care ajută la calcularea ratei contagiunii - fie că e vorba de o epidemie, de un articol pe Internet sau de o campanie de marketing. Se discută fenomene precum provocările filmate cu nominalizări, popularitatea videoclipurilor pe YouTube și metodele de persuadare a internauților să partajeze conținut. Spre finalul capitolului, sunt prezentați boții ca metodă de identificare a țintelor predilecte pentru dezinformare, apoi e discutată necesitatea contramăsurilor pentru a împiedica răspândirea știrilor false.

Capitolul al șaselea, "Cum să iei în stăpânire Internetul", prezintă originea virusurilor informaționale în anii 1980, atacul Mirai din 2007, bazat pe o rețea de boți, după care se concentrează asupra posibilității ca hackerii să ia drept ținte nu doar rețele de calculatoare, ci și dispozitivele operate prin Bluetooth, respectiv Internetul lucrurilor. La final, autorul arată că, asemenea virusurilor care provoacă gripa comună, programele malware evoluează permanent, iar autoritățile trebuie să țină pasul.

Capitolul al șaptelea, "Ținerea evidenței izbucnirilor", începe cu cazul unei surori medicale, Janice Trahan, care, în 1994, a fost injectată cu HIV de către amantul ei, Richard Schmidt. În instanță, vinovăția acestuia a fost dovedită, pentru prima oară în istorie, prin analiza filogenetică a virusului. Autorul arată apoi cum acest tip de analiză poate ajuta epidemiologii să analizeze cât de veche e o epidemie într-un teritoriu, cât de departe s-a răspândit, respectiv dacă a avut multiple puncte de intrare sau doar unul. (Dar tot analiza filogenetică poate analiza răspândirea și modificarea basmelor, de exemplu.) Spre final, e prezentată izbucnirea epidemiei SARS la Hong Kong în 2003.

Capitolul al optulea, "Ceva necazuri", aduce în discuție modul în care datele sunt adunate, tratate, securizate și (dacă e necesar) anonimizate - în special în contextul scandalului asociat cu firma Cambridge Analytica. Spre finalul capitolului, se subliniază necesitatea de a învăța din lecțiile trecutului și de a ne adapta viziunea și metodele pe viitor.

Volumul se încheie cu o bogată secțiune de note de final, cu o listă de recomandări de lectură, cu o pagină de mulțumiri și cu un index alfabetic.


Pe ansamblu, lucrarea domnului Kucharski mi s-a părut foarte instructivă. Cazurile aduse în discuție au fost relevante, iar paralelele dintre domeniul epidemiologic și cel economic, cultural, ideologic sau informatic au fost revelatoare.

Singurul meu regret este că nu am acordat răgazul și eforturile necesare pentru asimilarea și aprofundarea noțiunilor prezentate de către autor - mai ales pentru că subiectul cărții este relevant pentru lumea contemporană, iar maniera de prezentare este accesibilă pentru publicul mediu. Sper ca, de la un punct încolo, să am tihna și timpul pentru a relua și aprofunda The Rules of Contagion. (Dacă doriți, puteți să comandați și dumneavoastră un exemplar aici.)

Cu două luni înainte să parcurg acest volum, am fost tentat să încep un altul pe un subiect oarecum înrudit - Narrative Economics. Dar despre acela rămâne să discutăm cu altă ocazie tot aici, la Țesătorul.


(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și poate fi comandat aici.) 

sâmbătă, 8 ianuarie 2022

Mark Honigsbaum, "The Pandemic Century" (2020)

Imagine preluată de pe situl eMag.ro
La jumătatea lunii august 2020, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am achiziționat un exemplar dintr-o lucrare de nonficțiune intitulată The Pandemic Century - A History of Global Contagion from the Spanish Flu to COVID-19 (colecția W. H. Allen, editura Ebury, grupul editorial Penguin Random House UK, Londra, 2020). Autorul, domnul Mark Honigsbaum, a fost jurnalist de investigație specializat în istoria și propagarea bolilor contagioase, cu articole publicate în The Observer, The Lancet și The Guardian, iar, în prezent, s-a dedicat exclusiv scrisului.

Am parcurs The Pandemic Century, o lucrare foarte instructivă, în prima jumătate a lunii februarie 2021. Și iată ce am aflat:


"Prologul: Despre rechini și alte animale de pradă" prezintă un studiu de caz despre atacuri ale rechinilor în apele Oceanului Atlantic, la latitudini temperate, apoi subiectul cărții: pandemii din secolul al douăzecilea, metode pentru prevenirea și tratarea lor, căi prin care fiecare pandemie ne-a surprins și a evidențiat mentalități și viziuni învechite, respectiv abordări și tratamente noi care au permis controlarea și (în unele cazuri) eradicarea pandemiei.

Capitolul întâi, "Moartea albastră", face istoricul succint al așa-numitei gripe spaniole, care s-a ivit într-o tabără militară americană spre finalul anului 1917. Sunt prezentate eforturi ale unor epidemiologi americani și francezi pentru a identifica motivul pandemiei, valurile succesive de contagiune la scară mondială, precum și concluziile unui medic australian, Frank Macfarlane Burnet, privitoare la factorii care au favorizat apariția și răspândirea gripei spaniole.

Capitolul al doilea, "Ciuma în Orașul Îngerilor", tratează despre o epidemie de ciumă la Los Angeles în anii 1920 (care avusese un precedent la San Francisco imediat după începutul secolului al XX-lea). Autorul prezintă cele mai timpurii cazuri identificate, carantinarea cartierului latino-american, eforturile de a identifica toate căile de transmisie și campania de exterminare a șobolanilor și veverițelor din regiune, precum și obișnuitele exagerări și distorsiuni din presa vremii. Capitolul se încheie cu concluziile unor studii din anii 1930 privitoare la răspândirea maladiei și la speciile purtătoare ale infecției, precum și cu informația că, în stare latentă, în anumite zone izolate din vestul S.U.A., agentul patogen al ciumei persistă până în prezent.

Capitolul al treilea, "Marea pandemie a febrei papagalilor", prezintă pe scurt o pandemie cauzată, în anii 1929-1930, de către virusuri transmise de păsările exotice importate în Statele Unite ale Americii. Pandemia a afectat și țări vest-europene, precum și Algeria și Egiptul, iar unele cazuri s-au semnalat tocmai în Insulele Hawaii. Autorul arată că originea psitacozei s-a aflat în America de Sud, prezintă eforturile cercetătorilor Anderson și Armstrong pentru identificarea cauzei maladiei și pentru dezvoltarea unui ser în vederea tratării acesteia. Capitolul se încheie cu istoricul succint al investigațiilor lui Meyer, cu inițiativa legislativă din Congresul S.U.A. de a finanța cercetarea epidemiologică și cu introducerea de antibiotice în grăunțele destinate păsărilor exotice.

Capitolul al patrulea, "Ucigașul din Philadelphia", prezintă cazul bizar al unei epidemii care i-a afectat pe vizitatorii hotelului Bellevue-Stratford din Philadelphia în 1976. Domnul Honigsbaum prezintă dinamica epidemiei, etapele cercetărilor efectuate de către epidemiologi, apoi identificarea sistemului de aer condiționat drept cale de transmisie a germenilor patogeni.

Capitolul al cincilea, "Revenirea maladiei legionarului", tratează despre reapariția acestei maladii în S.U.A. în a doua parte a anilor 1970, precum și eforturile epidemiologului Joe McDade pentru a găsi cauzele acestei pneumonii atipice și tratamentul împotriva ei.

Capitolul al șaselea, "SIDA în America, SIDA în Africa", se ocupă de cea mai celebră boală contagioasă din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Se prezintă cazuri timpurii, identificate de Gottlieb și Weisman în Los Angeles, în 1980, apoi alte cazuri timp0urii din New York și patru decenii de cercetări și tratamente împotriva virusului care cauzează imunodeficiența la oameni (HIV). Sunt aduse în discuție descoperiri privitoare la retrovirusuri, ipoteze complementare referitoare la cauzele și transmiterea SIDA, precum și evoluția opiniilor populare cu privire la acest subiect. În paralel, este prezentat istoricul răspândirii acestei maladii în Africa subsahariană. Concluzia este că, în contextul globalizării și al călătoriilor internaționale, SIDA nu a fost o pandemie izolată, ci o avertizare timpurie asupra altor pandemii care aveau să urmeze.

Capitolul al șaptelea, "SARS - maladia supercontagioasă", aduce în discuție un virus apărut în Hong Kong în primul deceniu al secolului al XXI-lea. Virusul e o versiune mutantă a celui care cauzează gripa aviară, iar, la oameni, provoacă sindromul acut respirator sever (SARS). Autorul arată cum virusul H5N1 a fost identificat și analizat de Malik Peiris, apoi cum răspândirea maladiei în mediul urban din Hong Kong a fost studiată de Thomas Tsang. Sunt relatate răspândirea pandemiei în Canada, prezentarea mediatică a acesteia, precum și procesul de analiză genetică a virusului. Nu în ultimul rând, e marcat contrastul dintre atitudinea unor guverne naționale, precum cel chinez, de mușamalizare și dezinformare, și cea a organizațiilor internaționale, precum OMS, care s-au implicat în analizarea și combaterea pandemiei.

Capitolul al optulea, "Ebola la granițe", tratează despre apariția, în 2013, în Guineea, a unei maladii terifiante și extrem de virulente. Autorul prezintă vectorii de transmisie, simptomele, răspândirea epidemiei și eforturile organizației Médecins sans Frontières de a o contracara. Apoi, e adus în discuție modul în care credințele și obiceiurile locale au intrat în conflict cu practicile medicale moderne. Se relatează răspândirea Ebolei în țări învecinate, precum Liberia și Sierra Leone, respectiv eforturile autorităților naționale și locale de a controla situația. Capitolul se încheie cu prezentarea unor cazuri de Ebola izolate din S.U.A. și cu speculații privitoare la factorii care au favorizat apariția pandemiei.

Capitolul al nouălea, "Z de la Zika", se ocupă de o epidemie mai recentă și mai exotică. Zika este o boală identificată în 2015 în nordul Braziliei. Autorul prezintă și alte maladii cauzate de virusuri transmise de țânțari, precum frigurile galbene și febra dengue, apoi maniera în care Zika a fost identificată în Brazilia, istoricul maladiei (care fusese inițial observată în Uganda, apoi în Polinezia Franceză), precum și efectele pe care Zika le are asupra femeilor însărcinate, respectiv copiilor acestora. Sunt trecute în revistă eforturile OMS și ale autorităților locale de a combate epidemia, după care domnul Honigsbaum relatează cum a mers personal la fața locului și a intervievat atât medici și epidemiologi care se implicaseră în combaterea epidemiei, cât și supraviețuitori ai maladiei. Din păcate, concluzia este că transportul maritim internațional favorizează, în condiții similare cu cele de acum trei sau patru secole, răspândirea transoceanică a diferite specii de țânțari și a agenților patogeni asociați cu aceștia.

Capitolul al zecelea, "Maladia X", tratează despre coronavirusul SarsCov din 2019 și despre pandemia COVID-19 asociată cu acesta. Sunt menționate semnalele de alarmă trase în decembrie 2019 de Li Wenliang în Wuhan și de dr. Marjorie Pollack în New York, reacțiile timpurii ale autoritățilr chineze, după care autorul dă detalii despre coronavirusuri și despre modul în care acestea interacționează cu corpul uman. Conform specialiștilor precum Peter Daszak, liliecii din China sunt gazde pentru sute de tipuri de coronavirus. Autorul descrie răspândirea la scară mondială a pandemiei COVID-19 în primele luni ale anului 2020, propria sa luptă cu maladia și, în final, exprimă speranța că apariția unui vaccin ne va oferi o șansă suplimentară.

Epilogul aduce câteva concluzii privitoare la factori favorizanți pentru pandemii - unii de natură demografică, alții de natură economică, alții - din zona ecologiei - și ne asigură că, în secolul al XXI-lea, pandemiile vor reveni.

Volumul se încheie cu ample note de final, cu o listă de abrevieri, cu o secțiune de mulțumiri și cu un indice alfabetic.


Am apreciat lucrarea domnului Honigsbaum pentru relevanța subiectului tratat, pentru judicioasa alegere a materialului inclus în fiecare capitol și pentru minuțioasa documentare. De asemenea, mi s-a părut utilă alternarea între studii de caz individuale și perspectiva mai largă asupra fiecărei epidemii sau pandemii. Nu în ultimul rând, am apreciat și eforturile autorului, ca jurnalist de investigație, de a merge pe teren și de a-i intervieva personal pe cei implicați în evenimente.

Pe ansamblu, consider că The Pandemic Century nu merită doar citită, ci recitită și asimilată în profunzime - pe de o parte, pentru valoarea ei informativă, pe de alta - pentru calitatea sa educativă. Prin urmare, voi păstra în colecție cartea domnului Honigsbaum ca pe o lucrare de referință. Și nu veți fi câtuși de puțin surprinși dacă am să vă spun că, la relativ scurtă vreme, am citit o altă carte pe un subiect similar, The Rules of Contagion. Însă despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie tot aici, la Țesătorul.


(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și poate fi comandat aici.) 

duminică, 14 noiembrie 2021

Jeff VanderMeer & Desirina Boskovich, "The Steampunk User's Manual" (2014)

Imagine preluată de pe situl thegamerules.com
În 2011, vă relatam la Țesătorul despre un volum bibliofil îngrijit de Jeff VanderMeer și S. J. Chambers intitulat The Steampunk Bible. Ceea ce am aflat ulterior este că, trei ani mai târziu, împreună cu Desirina Boskovich, domnul VanderMeer a publicat un al doilea volum din serie, intitulat The Steampunk User's Manual - An Illustrated Practical and Whimsical Guide to Creating Retro-Futurist Dreams (editura Abrams, New York, 2014). Abia în octombrie 2021, mulțumită librăriei virtuale Libris.ro, am achiziționat un exemplar pe care l-am parcurs pe îndelete.

Și iată ce am aflat:


Introducerea cuprinde trei secțiuni în care se arată de ce steampunk este o mișcare culturală relevantă, care sunt etapele de bază ale procesului creativ, respectiv care sunt modurile în care poate fi utilizată cartea.

Capitolul întâi tratează despre arta și meșteșugurile steampunk. Pe de o parte, oferă sfaturi referitoare la evitarea clișeelor, la căutarea elementelor novatoare, la devoltarea aptitudinilor meșteșugărești, precum și la abordarea pragmatică a provocărilor. Pe de altă parte, le propune cititorilor câteva proiecte.

Capitolul al doilea se ocupă de designul steampunk - modă, arhitectură și decorațiuni interioare. După câteva considerațiuni de ordin general referitoare la modurile în care retrofuturismul influențează arhitectura, vestimentația și artele decorative, sunt prezentate studii de caz, precum și sfaturi practice pentru persoanele dornice să încerce singure realizarea unor creații vestimentare sau decorative. Este propus și un proiect vestimentar.

Capitolul al treilea se concentrează asupra procesului de creație literară steampunk. Unele secțiuni arată cum se pot evita clișeele, respectiv cum se pot integra textele și ilustrațiile, iar altele tratează despre procesul de lucru pe text sau despre abordarea cu succes a provocărilor. Apar și sfaturi pentru scriitorii începători, precum și exerciții de scriere creativă.

Capitolul al patrulea este dedicat muzicii steampunk, precum și artelor dramatice retrofuturiste. Sunt prezentate studii de caz despre spectacole de teatru steampunk, despre opere rock retrofuturiste, despre muzică steampunk. De asemenea, apar secțiuni cu sfaturi practice privitoare la procesul creativ din domeniul muzical, la colaborarea cu ceilalți muzicieni din formație, respectiv la colaborarea cu publicul.

Și, cum steampunk mixează istoria cu fantasticul, capitolul al cincilea ne propune fantezii retrofuturiste și visuri steampunk. Rând pe rând, artiștii și meșteșugarii intervievați pentru acest volum, creatorii de modă și proiectanții, muzicienii și actorii dau frâu liber imaginației și formulează proiecte steampunk care de care mai fanteziste și mai grandioase. Căci, înainte de a fi realizat, orice proiect are nevoie să fie imaginat.

Lucrarea se încheie cu notele biobibliografice ale autorilor, cu o secțiune de mulțumiri, cu lista referințelor pentru ilustrațiile din volum și cu un indice alfabetic.


Ca și The Steampunk Bible, The Steampunk User's Manual are un caracter mozaicat. Textul principal al fiecărui capitol este întrerupt frecvent cu scurte prezentări de creații artistice, cu mici interviuri cu muzicieni, actrițe de teatru și creatoare de modă, cu liste de sfaturi dintr-un domeniu sau altul. De asemenea, unele capitole conțin articole dintr-o enciclopedie steampunk fictivă, scrise de Jess Nevins.

Ca urmare, The Steampunk User's Manual poate fi citit întâi pe firul principal, apoi din studiu de caz în studiu de caz și din interviu în interviu, pe urmă de la un articol enciclopedic la altul și, în final, numai la nivelul notelor explicative care însoțesc ilustrațiile.

Pentru că uitasem să vă spun:

The Steampunk User's Manual se prezintă ca un volum bibliofil cu copertă cartonată, color, în policromie, cu file lucioase, de hârtie cretată, și cu o puzderie de ilustrații color, care de care mai interesante, ce însoțesc de minune conținutul cărții. Numai pentru fotografiile frumoase, și această carte îngrijită de Jeff VanderMeer și de Desirina Boskovich merită cu prisosință prețul achiziției.

Ca urmare,  The Steampunk User's Manual va rămâne la loc de cinste în colecția mea alături de The Steampunk Bible. Firește, lectura acestui volum de excepție m-a îndemnat să reiau o antologie realizată de soții Ann și Jeff VanderMeer, intitulată Steampunk. Dar despre aceea rămâne să discutăm cu alt prilej tot aici, la Țesătorul.


(Cea mai recentă carte a mea, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și se poate comanda aici.)

sâmbătă, 13 noiembrie 2021

Paolo Bacigalupi, "Tool of War" (2017)

Imagine preluată de pe situl multcolib.overdrive.com

În prima decadă a lunii februarie 2019, de la librăria Cărturești din Park Lake Mall, am achiziționat un exemplar dintr-un roman de Paolo Bacigalupi intitulat Tool of War (editura Little, Brown and Company, New York, 2018). De parcurs, l-am parcurs în trei zile, în ultima decadă a lunii martie 2020.

Și iată ce am aflat:


Tool of War este un roman pentru tineret care completează trilogia începută cu Ship Breaker și continuată cu The Drowned Cities. De această dată, protagonistul este Tool, postumanul creat prin inginerie genetică pentru operațiuni militare.

La începutul cărții, ramura militară a megacorporației Mercier, sub comanda generalului Caroa, îl identifică cu ajutorul dronelor pe Tool în ceea ce cândva fusese Washington, D.C., și încearcă să îl ucidă cu o salvă de rachete incendiare. Tool supraviețuiește cu mare dificultate, se ascunde la bordul unui velier, traversează un uragan, după care se refugiază în Boston, unde primește îngrijiri medicale. Un nou asalt, executat de o echipă de mercenari angajată de Mercier, decimează echipajul velierului, iar Tool izbutește să capete adăpost la compania Patel, grație fiicei directorului, Nita Patel, și prietenului acesteia, Nailer. Presiunile diplomatice exercitate de Mercier sunt folosite de Tool ca o ocazie să se strecoare la bordul dirijabilului cu care călătoreau membrii consiliului director ai megacorporației, să îi ucidă pe aceștia și să aibă o confruntare decisivă cu generalul Caroa.


Tool of War reprezintă o încununare a trilogiei Orașelor înecate. E un roman alert, cu intrigă captivantă, cu dese confruntări și răsturnări de situație. Am remarcat, pe de o parte, dozarea expertă a suspansului pe parcursul cărții, alternarea scenelor de acțiune cu cele în care predomină dialogul, precum și mânuirea expertă a omniscienței selective multiple.

De asemenea, m-a impresionat plăcut caracterizarea personajelor prin acțiune și discurs, ca și evoluția relațiilor dintre personaje.

Nu în ultimul rând, am apreciat modul plauzibil în care autorul a extrapolat un viitor de peste câteva decenii în care combustibilii fosili au fost epuizați, statele naționale s-au fragmentat în cea mai mare parte, iar diferența dintre megacorporații și uniunile transnaționale s-a estompat în bună măsură.

Pentru toate motivele de mai sus, vă recomand și dumneavoastră romanul Tool of War. Mă tentează ca, anul acesta, să parcurg un alt roman, mult mai celebru, al autorului american Paolo Bacigalupi - The Windup Girl.

Dar despre acela vom discuta la momentul potrivit tot aici, la Țesătorul.


(Cea mai recentă carte a mea, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și se poate comanda aici.) 

duminică, 7 noiembrie 2021

D. P. Filippi & Terry Dodson, "Muse" (2012)

În prima decadă a lunii februarie 2021, prin amabilitatea domnului director Vlad Niculescu de la librăria Cărturești & Friends de pe strada Edgar Quinet din București, am achiziționat la preț promoțional un exemplar dintr-un album de bandă desenată steampunk intitulat Muse (editura Humanoids, Los Angeles, 2019). L-am parcurs într-o singură zi, după care, la începutul lunii nioembrie a aceluiași an, l-am citit și a doua oară.

Să vă spun și dumneavoastră despre ce este vorba:


Acțiunea este plasată în ceea ce francezii numesc la belle époque într-o țară occidentală foarte... însorită. Protagonista, Coraline, se prezintă la un conac aflat pe o moșie vastă și e informată de către șoferul Ekborn și de către menajera Guérande că urmează să fie bona stăpânului casei - un adolescent numit Vernère. Acesta din urmă este un inventator care construiește diverse mașinării năstrușnice (inclusiv o mașină pentru clădit căsuțe în copaci), dar și un excentric care, după pierderea ambilor părinți, nu mai știe să se bucure de viață.

Bizar este însă că, după fiecare cină, ba chiar și la un picnic în miezul zilei, după ce Coraline, la îndemnurile gazdei, consumă o licoare foarte aromată, protagonista are vise recurente în care, prin ușile șifonierului, trece în atelierul de croitorie al fraților Caparelli, după care, mulțumită unui liftier amabil, ajunge ba în mijlocul unei bătălii navale cu pirați, ba la naufragiul unui pachebot și, de acolo, pe o insulă tropicală unde este capturată de antropofagi, ba într-un regat de basm unde o mulțime de personaje sunt adormite, parcă sub efectul unei vrăji.

Din păcate, în lumea reală, Coraline descoperă că destule tinere dintr-un sat învecinat, angajate, rând pe rând, la conac, au adormit sub efectul licorii și nu se mai pot elibera din vis. Ca urmare, protagonista se aventurează în vis o ultimă oară, tece printr-un harem oriental, printr-un salon din Vestul Sălbatic, printr-o versiune onirică a Japoniei feudale și printr-o Britanie medievală, după care îl eliberează pe Vernère din visul recurent, laolaltă cu tinerele localnice, și totul se termină cu o cină festivă.


Scenaristul francez D. P. Filippi reușește, într-o sută de pagini, să ofere o poveste dinamică și agreabilă. Am fost plăcut surprins de puzderia de trimiteri intertextuale, de la Narnia la Insula Comorii, de la Alice în Țara Minunilor la Vrăjitorul din Oz, de la Tarzan la King Kong, de la Westworld la Sucker Punch și de la basmele fraților Grimm la O mie și una de nopți.

Însă, oricâte calități ar avea scenariul, desenele graficianului american Terry Dodson sunt încă și mai impresionante. Pe de o parte, protagonista pare sosită din pictorialele revistei Playboy (în cazul în care publicația ar fi avut o ediție fin-de-siècle). Pe de altă parte, portretistica personajelor secundare este foarte izbutită. Nu în ultimul rînd, decorurile Art Nouveau și mașinăriile de tot felul sunt redate minuțios, într-o exuberanță de detalii.

O mențiune cu totul specială li se cuvine Rebeccăi Rendon și lui Terry Dodson pentru culorile pastelate, specifice mai curând benzii desenate franco-belgiene decât comics-urilor americane. Și aici, în zona cromatică, precum și în domeniul decorurilor și al decorațiunilor interioare, Muse îi este tributar esteticii Art Nouveau.

Machetarea albumului este foarte elegantă: copertă cartonată, color, în policromie, cu porțiuni lăcuite, pagini introductive cu prezentare atractivă, galerie de schițe însoțite de explicații la final. Pe ansamblu, Muse se prezintă ca un vis frumos, doar că în formă tipărită. Nu întâmplător, ediția originală, apărută în Franța în două volume, a purtat titlul Songes.

Aș reciti oricând cu plăcere acest album steampunk... vaporos, spre deosebire de un altul, From Hell, pe care îmi e groază să îl redeschid. Dar, mai devreme sau mai târziu, urmează să îmi fac curaj și să vă dau detalii și despre acela tot aici, la Țesătorul.


(Cea mai recentă carte a mea, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și se poate comanda aici.) 

luni, 4 octombrie 2021

Hannah Fry, "Hello World" (2018)

Imagine preluată de pe situl Nautilus.ro

La jumătatea lunii mai 2019, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am achiziționat la un preț promoțional un exemplar dintr-o lucrare de nonficțiune intitulată Hello World - How to Be Human In the Age of the Machine (colecția Black Swan, editura Transworld Publishers, Londra, 2019). De parcurs, am parcurs-o în trei zile, la mijlocul lunii februarie 2020.

Și iată ce am aflat:


Autoarea, doamna Hannah Fry, este conferențiar la University College, în Londra, unde predă matematica orașelor.

Volumul debutează cu ''O notă referitoare la titlu'', în care autoarea evocă prima ei experiență cu calculatorul personal, în copilărie, și subliniază necesitatea dialogului și parteneriatului între oameni și mașinării.

''Introducerea'' prezintă tema cărții - algoritmii - și raporturile dintre oameni și algoritmi.

Primul capitol tratează despre ''Putere'' și începe cu un studiu de caz despre un algoritm de șah (Deep Blue, care l-a învins în 1997 pe campionul mondial Garry Kasparov), după care oferă o definiție a algoritmului, clasifică algoritmii (bazați pe reguli, respectiv pe învățarea de către mașinării), arată cum, uneori, oamenii dezvoltă încredere oarbă în algoritmi, apoi prezintă cazuri în care inteligența artificială se întâlnește cu prostia naturală. Spre finalul capitolului, se discută când e cazul ca oamenii să preia controlul și se clarifică disensiunea dintre cei ce cred că persoanele ar trebui să aibă ultimul cuvânt și cei care sunt convinși că acesta ar trebui să îi revină algoritmului.

Capitolul al doilea e despre ''Date'' - despre culegerea datelor privitoare la clienții companiilor, despre activitățile unor firme precum Palantir sau Cambridge Analytica, despre micromanipulare la nivel individual, dar și despre sistemele de cotare a persoanelor.

Capitolul al treilea tratează despre ''Justiție''. Sunt atinse chestiuni ca problema consistenței, ecuația justiției, iar autoarea prezintă modelul arborelui decizional și limitele acestuia. Sunt contrastate rezultatele date de algoritmi în domeniul juridic și cele ale judecătorilor umani, apoi problema rezultatelor fals pozitive și cea a rezultatelor fals negative. Spre final, se subliniază cât de dificile sunt deciziile în domeniul juridic, dar și cât de importante și de necesare.

Capitolul al patrulea, în schimb, se concentrează asupra ''Medicinei''. Autoarea tratează despre identificarea tiparelor în analiza mamogramelor pentru depistarea cazurilor de cancer la sân, despre dezvoltarea rețelelor neuronale care învață să identifice imagini, despre metode pentru detectarea timpurie a riscului ca unele persoane să dezvolte maladia lui Alzheimer, despre metode numerice pentru stabilirea diagnosticului și despre posibilitatea încălcării intimității indivizilor când se prelucrează mari cantități de date. Capitolul se încheie cu niște întrebări judicioase referitoare la echilibrul dintre binele individual și cel colectiv.

Capitolul al cincilea discută despre ''Automobile''. Autoarea prezintă metode de localizare spațială, analiza bayesiană, chestiuni etice privitoare la autovehiculele autonome, probleme practice referitoare la automatizarea pilotajului avioanelor, pericole legate de încrederea prea mare acordată sistemelor automatizate și așteptările pe care le avem de la automatizarea vehiculelor.

Capitolul al șaselea se ocupă de ''Criminalitate''. Autoarea discută despre metodele utilizate pentru identificarea violatorilor în serie, despre distribuția statistică a delictelor, studiată prima oară în secolul al XIX-lea de către André-Michel Guerry, despre Hărțile Viitorului, cu care poliția a făcut ordine în metroul din New York la începutul anilor 1990, despre prevederea și prevenirea spargerilor, apoi despre dificultatea conectării previziunilor teoretice ale algoritmilor cu acțiunile practice. Spre finalul capitolului, sunt aduse în discuție dezvoltarea algoritimilor pentru recunoaștere facială, metodele utilizate pentru inducerea acestora în eroare, aplicarea acestor algoritmi în industria jocurilor de noroc și în prevenirea furtișagurilor din magazine, precum și necesitatea găsirii unui echilibru între siguranța publică și viața privată.

Ultimul capitol îi este dedicat ''Artei''. Autoarea prezintă servicii online pentru recomandări muzicale (Spotify) sau cinematografice (Netflix), necesitatea prezicerii, în studiourile de la Hollywood, care proiecte de film vor avea succes și care nu, utilizarea de programe de calculator pentru a crea piese muzicale similare cu cele ale marilor clasici și câteva posibilități care se deschid în viitorul apropiat pentru aplicarea algoritmilor în domeniul artistic.

Volumul se încheie cu o secțiune de concluzii, în care autoarea arată că ne îndreptăm spre un viitor al colaborării între oameni și algoritmi, cu o pagină de mulțumiri, cu o listă a surselor fotografiilor care ilustrează cartea, cu o amplă secțiune de note și cu un index alfabetic.


Am apreciat lucrarea doamnei Fry din mai multe motive:

În primul rând, pentru relevanța subiectului abordat - căci algortimii par să aibă o importanță crescândă în societatea contemporană.

În al doilea rând, pentru caracterul multidisciplinar al lucrării - fiindcă, după cum ați constatat deja, Hello World prezintă cazuri și situații din mai multe domenii.

În al treilea rând, pentru buna organizare a materialului - deoarece fiecare capitol începe cu un caz relevant, după care explorează, în secțiuni, diferite alte chestiuni înrudite.

Nu în ultimul rând, pentru concizie și claritate - căci am citit această carte ușor și cu plăcere.

Adăugați la toate astea forma atractivă de prezentare, precum și amplul aparat critic care însoțește textul propriu-zis, și veți înțelege de ce am să păstrez Hello World în colecție ca pe o lucrare de referință. V-o recomand cu căldură și dumneavoastră. (Puteți comanda un exemplar aici.) Desigur, după ce am terminat-o de parcurs, am început imediat să citesc o altă carte pe o temă oarecum similară - Big Data.

Dar despre aceea vom discuta în detaliu cu altă ocazie.


(Cea mai recentă carte a mea, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și se poate comanda aici.) 

duminică, 3 octombrie 2021

Tom Nichols, "The Death of Expertise" (2017)

Imagine preluată de pe situl diplomaticcourier.com
În a doua decadă a lunii iunie 2021, am parcurs o lucrare de nonficțiune intitulată The Death of Expertise - The Campaign Against Established Knowledge and Why It Matters (editura Oxford University Press, New York, 2017). Autorul, domnul Tom Nichols, este profesor universitar la Colegiul Național de Război Naval al S.U.A. și examinează în detaliu un curent antiintelectualist care, deși prezent de multă vreme în societatea americană, pare să se fi accentuat simțitor în ultimele trei sau patru decenii.


În "Prefață", autorul arată din ce motive a ales acest subiect, în ce context a scris cartea și din ce cauză consideră că respectul față de experți merge mână în mână cu buna funcționare a unei societăți democratice.

În "Introducere", domnul Nichols arată ce înțelege prin "dispariția specializării" - pe de o parte, tendința crescândă a publicului larg de a ignora sau de a lua în derâdere opiniile specialiștilor, iar, pe de altă parte, reticența din ce în ce mai accentuată a specialiștilor de a li se adresa, sub o formă sau alta, celor care nu sunt specialiști în același domeniu. Apoi, autorul prezintă succint structura lucrării.

Primul capitol, "Experți și cetățeni", tratează despre ideea încetățenită în S.U.A. că părerea fiecăruia contează, despre îndelungata tradiție a libertății de expresie în America, despre necesitatea specializării în contextul creșterii exponențiale a volumului cunoștințelor științifice și tehnologice, dar și despre apariția unor categorii crescânde de alegători neinformați. Spre final, autorul definește ce înțelege prin expert și de ce e importantă distincția dintre opinia informată a unui expert și simpla părere a unui cetățean oarecare.

Capitolul al doilea se intitulează "Când conversația a devenit epuizantă". Autorul arată că, pe Internet, oamenii rar au dezbateri, însă adesea discută în contradictoriu. Apoi, domnul Nichols prezintă efectul Dunning-Kruger (iluzia atotcunoașterii ca fenomen invers proporțional cu volumul de cunoștințe al subiectului), precum și tendința oamenilor de a reține cu precădere informațiile care le confirmă opiniile preexistente. Consecința e proliferarea poveștilor de adormit copiii, a superstițiilor și a teoriilor fantasmagorice despre diverse conspirații, ca și a stereotipurilor și a generalizărilor nefondate.

Capitolul al treilea, "Învățământul superior", arată cum, pe parcursul ultimelor trei sau patru decenii, calitatea învățământului liceal american a scăzut considerabil, iar proliferarea universităților și colegiilor de tot felul a dus la o inflație de diplome de studii superioare care, în destule cazuri, nu sunt însoțite de un volum corespunzător de cunoștințe de specialitate. Una dintre cauzele fenomenului pare să fie tratarea studenților ca pe niște clienți, mai degrabă decât ca pe niște tineri cărora trebuie să li se insufle o educație riguroasă. Pe de altă parte, autorul prezintă și consecința acestei schimbări - pierderea respectului studenților față de profesori și tratarea acestora din urmă ca niște prestatori de servicii disponibili permanent. Profesorii le cântă în strună studenților ca să obțină evaluări bune de la aceștia din urmă, iar studenții ridică varii false probleme care, adesea, nu au legătură cu educația - ba chiar o împiedică.

Al patrulea capitol, "Permite-mi să caut asta cu Google pentru tine", propune ipoteza paradoxală că, dacă avem acces la cantități inimaginabile de informații, devenim mai stupizi. Autorul subliniază că, pe Internet, e aplicabilă cu asupra de măsură legea lui Sturgeon, conform căreia 90% din orice este gunoi, că majoritatea așa-ziselor informații de pe Internet sunt false, că au apărut afaceri profitabile bazate pe dezinformarea publicului prin intermediul Internetului și că, recent, diferențele de opinii politice au dus, din ce în ce mai des, la ruperea relațiilor interumane.

În al cincilea capitol, "'Noul' nou jurnalism, și din abundență", domnul Nichols tratează despre dispariția treptată a presei de calitate, despre ascensiunea posturilor de radio bazate pe emisiuni de discuții cu ascultătorii (foarte prizate de către republicani), despre apariția posturilor T.V. dedicate exclusiv știrilor (care polarizează publicul) și despre necesitatea ca politologii să se informeze din varii surse, corespunzând întregului spectru politic. Autorul arată și cum știrile induc publicul în eroare prin scoaterea informațiilor din context.

În schimb, capitolul al șaselea arată "Când se înșală experții". Domnul Nichols prezintă studii de caz din istorie și din politologie în care opinia unor experți a fost dovedită drept eronată de către simpli amatori. Autorul clasifică apoi tipurile de erori ale experților și prezintă cazuri de falși experți sau de experți care, în mod deliberat, au indus publicul în eroare. Există, desigur, o secțiune dedicată pedepselor aplicate pentru asemenea cazuri frauduloase.

Domnul Nichols prezintă și cazuri în care experți într-un domeniu își arogă dreptul de a emite opinii în cu totul alte domenii, sau de previziuni care, ulterior, s-au dovedit complet eronate. Autorul insistă apoi că bunele relații între experți și publicul larg trebuie remediate de către ambele părți.

"Concluzia" examinează conexiunea dintre experți și democrație. În opinia autorului, năruirea încrederii dintre specialiști și publicul larg reprezintă o disfuncție a democrației - cu consecințe negative precum Brexit. Tot de importanță majoră pentru societatățile democratice este și colaborarea dintre cei care au cunoștințe de specialitate și cei care iau decizii. În încheiere, domnul Nichols arată că S.U.A. sunt o republică, nu o democrație, iar deciziile de importanță majoră nu se iau pe bază de vot popular. Ideea greșit înțeleasă de către public că egalitatea în drepturi este totuna cu egalitatea opiniilor are ca reacție revolta experților, care refuză, din ce în ce mai des, să aibă de-a face cu publicul.

Volumul se încheie cu ample note de final și cu un index alfabetic.


Am apreciat lucrarea domnului Nichols pentru relevanța subiectului și pentru maniera echilibrată, rațională, în care a tratat chestiunea. (Autorul nu s-a ferit să prezinte și un caz în care, la finalul anilor 1970, în calitate de sovietolog, el însuși s-a înșelat.)

De asemenea, am apreciat claritatea discursului și buna organizare, în capitole și subcapitole, a materialului prezentat. Mă bucur că a apărut și o ediție română a volumului The Death of Expertise, sub titlul Sfârșitul competenței (Editura Polirom, Iași, 2019, trad. Cristian Fulaș), pentru că, în opinia mea, întrucât și în țara noastră ne confruntăm cu fenomene similare, cărți de felul acesta sunt necesare ca să înțelegem ceva mai bine societatea în care trăim.


(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și poate fi comandat aici.) 

luni, 16 august 2021

Steven Johnson, "Farsighted" (2018)

Imagine preluată de pe situl Pinterest.com
Pe la jumătatea lunii octombrie 2020, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am achiziționat un exemplar dintr-un volum de Steven Johnson intitulat Farsighted - How We Make the Decisions That Matter the Most (colecția Riverhead Books, editura Penguin, New York, 2018). De parcurs, l-am parcurs abia în ultima decadă a lunii iunie 2021. Și iată ce am aflat:


"Introducerea: algebra morală" prezintă un studiu de caz privitor la decizia locuitorilor din Manhattan, spre finalul secolului al XVIII-lea, să asaneze un iaz cu apă dulce și să construiască imobile pe locul acestuia - decizie care avea să aducă consecințe negative neprevăzute de-a lungul următoarelor două secole. Alte două studii de caz prezintă procesul decizional în urma căruia Charles Darwin a ales să se căsătorească, sau "algebra morală" prin care Benjamin Franklin l-a învățat pe Joseph Priestley cum să ia decizii.

Un alt studiu de caz, mai recent, privește procesul decizional prin care președintele de atunci al SUA, Barrack Obama, a trimis o trupă aeropurtată în Pakistan pentru a-l asasina pe liderul terorist Osama bin Laden.

Autorul prezintă apoi, succint, numeroasele aspecte implicate de deciziile complexe și aduce în discuție procese decizionale fictive din romane precum Război și pace sau Middlemarch.

Capitolul întâi, "Cartografierea", demonstrează importanța reprezentării grafice a opțiunilor disponibile și a consecințelor primare, secundare și terțiare în cazul fiecărei opțiuni. Printre studiile de caz se numără și decizia dezastruoasă a generalului George Washington, în Războiul de Independență, de a apăra insula Manhattan și cartierul Brooklyn împotriva trupelor britanice. De asemenea, autorul prezintă succint rezultate ale unor cercetări recente în domeniul procedurilor decizionale.

Capitolul al doilea, "Previziunea", tratează despre maniera în care oamenii construiesc în minte posibile scenarii pentru evenimente viitoare. Spre deosebire de alte specii de mamifere, care fac previziuni de ordinul minutelor, oamenii proiectează și planifică pentru zile, ani sau chiar decenii. Mai mult, domnul Johnson prezintă rezultatele unor cercetări din domeniul neurologiei și arată că, în situația în care nu se ocupă cu alte activități, mintea umană construiește foarte des scenarii posibile pentru viitor.

În același capitol, autorul discută un studiu de caz privitor la cura de hidroterapie urmată de Charles Darwin și de familia sa (cu grave urmări), apoi maniere practice de explorare a consecințelor viitoare precum corelarea datelor meteorologice pentru prognoze, simulările, jocurile de strategie, planurile alternative și aplicațiile militare cu trupe care joacă rolul unui potențial inamic.

Capitolul al treilea, "Deciderea", aduce în discuție alte aspecte ale procesului decizional, precum construirea de modele, evaluarea magnitudinii diverselor riscuri, rumegarea pe îndelete a deciziilor și maniera în care președintele Obama a decis să trimită trupele aeropurtate.

Capitolul al patrulea, "Alegerea globală", prezintă câteva chestiuni de importanță planetară, în privința cărora un proces de decizie cu evaluarea consecințelor pe termen foarte lung ar fi de dorit la nivel multidisciplinar și internațional. Dintre aceste chestiuni globale, trebuie să amintesc decizia de a continua sau nu eforturile de a dezvolta forme de inteligență artificială, precum și decizia de a încerca să comunicăm sau nu cu civilizații extraterestre.

Capitolul al cincilea, în schimb, intitulat "Alegerea personală", abordează studii de caz referitoare la decizii din viața indivizilor și a comunităților mici. Astfel, autorul detaliază procesul prin care a decis să se mute cu familia din New York într-o suburbie din San Francisco, apoi procesul decizional al unui personaj feminin din romanul Middlemarch de George Eliot și procesul decizional oarecum similar, dar nici pe departe identic, din viața personală a autoarei acelui roman.

Capitolul se încheie cu o prezentare a procesului prin care fiecare om construiește în mintea sa modele ale minții altor persoane, precum și cu o pledoarie în favoarea lecturii romanelor ca o cale către dezvoltarea empatiei față de semenii noștri.

În "Epilog", domnul Steven Johnson arată care ar fi avantajele dezvoltării domeniului interdisciplinar al științei deciziilor ca materie de studiu.

Volumul se încheie cu o pagină de mulțumiri, cu o bibliografie, cu ample note de final și cu un index alfabetic.


Am apreciat și această lucrare a domnului Steven Johnson pentru valoarea ei informativă și educativă. Autorul a ales în mod judicios studii de caz relevante - unele reale, altele fictive, unele contemporane, altele istorice - și a prezentat nu doar alegerea făcută în fiecare caz, ci și procesul decizional, respectiv consecințele fiecărei alegeri.

Mai mult, autorul s-a dovedit, și în această lucrare, concis, clar în exprimare, bine organizat în expunere și atent documentat. Nu numai că am apreciat Farsighted și intenționez să mai parcurg și alte cărți ale domnului Steven Johnson, dar, mai devreme sau mai târziu, voi relua acest volum ca să aprofundez informațiile și ideile pe care le conține.


(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut, în decembrie 2020, la editura Crux Publishing.)

duminică, 15 august 2021

John Kampfner, "Why the Germans Do It Better" (2020)

Imagine preluată de pe situl Nautilus.ro
În prima decadă a lunii iunie 2021, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, an achiziționat un exemplar dintr-o lucrare de nonficțiune intitulată Why the Germans Do It Better - Notes from a Grown-up Country (editura Atlantic Books, Londra, 2020). Autorul, domnul John Kampfner, a fost corespondent internațional, în Germania, pentru publicații prestigioase din Marea Britanie vreme de trei decenii. Am parcurs lucrarea sa în câteva zile - și iată ce am aflat:


"Introducerea" prezintă subiectul cărții (Germania postbelică), modul în care britanicii se raportează la Germania, modul în care germanii se raportează la Marea Britanie, maniera în care autorul, pe parcursul vieții, s-a raportat la Germania și modul în care domnul Kampfner s-a documentat pentru a scrie acest volum.

Primul capitol, "Reconstrucție și rememorare", tratează despre ocupația străină survenită imediat după Al Doilea Război Mondial, despre efortul germanilor de a-și reconstrui țara în anii postbelici, despre declanșarea Războiului Rece și despre scindarea în Republica Democrată Germană și Republica Federală Germania.

Capitolul al doilea, "Îmbrățișarea caldă a lui Mutti", prezintă cariera politică a doamnei Angela Merkel și moștenirea culturală a Germaniei Democrate. Ambele chestiuni sunt legate intrinsec de căderea Zidului Berlinului în noiembrie 1989 și de reunificarea Germaniei în 1990.

Al treilea capitol, "Multikulti", se concentrează asupra modului în care societatea germană a făcut față valului de refugiați din 2015, asupra diverselor reacții pe care localnicii le-au avut față de imigranți și asupra efectelor pe care raportarea la criza refugiaților le-a avut asupra popularității doamnei Merkel și a partidului politic pe care îl reprezintă.

În schimb, capitolul al patrulea, "Nu mai e copil", discută evoluția politicii externe germane în ultimele câteva decenii și dinamica relațiilor cu mari puteri precum Statele Unite ale Americii, Mara Britanie, Rusia și China.

Pe de altă parte, capitolul al cincilea, "Minunea", examinează miracolul economic german postbelic și consecințele acestuia. Autorul aduce în discuție elemente precum preponderența firmelor mijlocii în economia germană, interesul pentru fabricarea de bunuri și exporturile.

Capitolul al șaselea, "Corb la corb nu scoate ochii", aduce în discuție coeziunea socială germană și opoziția dintre conștiința socială din Germania postbelică și setea de înavuțire neoliberală din anii 1980 și 1990 prevalentă în S.U.A. și în Marea Britanie.

"Gata cu gluma", ultimul capitol din volum, tratează despre evoluția politicii germane cu privire la energia nucleară de-a lungul a jumătate de veac, despre ascensiunea Partidului Verzilor, despre activismul ecologist și instituirea de măsuri pentru a preveni schimbările climatice, dar și despre organizarea unor reacții împotriva acestor măsuri de către proprietarii de automobile.

Lucrarea se încheie cu o amplă secțiune de concluzii, cu o secțiune de mulțumiri, cu note de final corespunzând diferitelor capitole și cu un index alfabetic.


Mărturisesc că am citit lucrarea domnului Kampfner cu mult interes și cu mare plăcere - pe de o parte, pentru că nu știam mai nimic despre Germania postbelică, iar acest volum este informativ, și, pe de altă parte, pentru că autorul britanic știe să adauge o doză de umor.

Am apreciat faptul că domnul Kampfner a selectat chestiuni relevante pentru lucrarea sa (politică internă, politică externă, economie, momente de turnură în istoria recentă, schimbarea climatică), concizia și claritatea discursului, precum și buna organizare a materialului prezentat. Nu în ultimul rând, într-o manieră britanică unde se combină umorul, autoironia și spiritul echității, autorul a contrastat adesea, în mod amuzant, ce au făcut bine germanii în istoria recentă cu ce au făcut prost... britanicii.

Toate aspectele menționate anterior m-au făcut să apreciez foarte mult Why the Germans Do It Better. Voi păstra acest volum în colecția mea personală ca pe o lucrare de referință, iar, cândva, sper să am timpul și tihna necesare pentru a-l reciti. Dacă vreți, puteți și dumneavoastră să comandați un exemplar aici.


(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut, în decembrie 2020, la editura Crux Pusblishing.)