Michael Haulică (antologator), "Argos Doi" (2014)

Spre finalul lunii mai 2015, cu ocazia unui târg de carte Bookfest, am achiziționat un exemplar dintr-o antologie îngrijită de Michael Haulică, Argos doi - proză science-fiction & fantasy (Editura MediaTech, în colaborare cu editura TexaRom, 2014). Am parcurs cele 215 pagini ale antologiei în două reprize de lectură, la finalul lunii mai, 2015, respectiv la începutul lunii noiembrie 2016.

Și iată ce am aflat:

"Cuvântul înainte" îi aparține antologatorului Michael Haulică - o conexiune cu antologia anuală precedentă (Argos unu), o prezentare succintă a autorilor antologați și a textelor din cuprins, o promisiune pentru o antologie anuală viitoare, Argos trei (apărută în 2017).

Prima povestire îi aparține lui Lucian Dragoș Bogdan și se intitulează "Dincolo de orizont". Personajele, din țări și culturi diferite, călătoresc cu viteze hiperluminice, transcend condiția umană și se confruntă cu diverse dileme ivite din statutul de nemuritori cu puteri și posibilități vaste. Răspunsurile fiecăruia au de-a face cu pulsiuni psihice fundamentale, pe de o parte, și cu perspectivele lor religioase sau filosofice, pe de altă parte.

"Gravitație 0.7" de Aurel Cărășel combină literatura polițistă și hard SF-ul. Protagonistul, Nicholas Gianini Barbossa, anchetează o crimă în asteroidul colonizat Phoebe, iar soluția enigmei are legătură cu gravitația scăzută din asteroid.

"Invazia tăcută" de Alexandru Ioan Despina e o schiță fantastică despre o epidemie oribilă și despre eforturile autorităților de a o controla - ceea ce duce la instituirea unui sistem totalitar. Premisa e interesantă, dar narațiunea la persoana întâi e presărată cu lirisme și sentimentalisme.

Andrei Panțu contribuie la antologie cu "Tursas", o poveste despre invazia unor creaturi mitologice finlandeze. Personajul principal și eforturile sale de a-i face față invaziei amintesc întrucâtva de romanele catastrofice ballardiene, în vreme ce cadrul metanarativ al manuscrisului găsit și prezentat de un narator contemporan trimit la Numele trandafirului de Umberto Eco.

Felix Tzele ne asigură, în schimb, că "Drumul spre Lună este pavat cu intenții rele". Schița sa, plasată într-un București ruinat de poluare și de criminalitate, e un mozaic de discursuri ale unor personaje-narator implicate în trafic de stupefiante și jocuri pentru putere.

"Gardianul" de Liviu Braicu pare fantezia-confesiune a unei persoane trecute prin primul val de adoptare a calculatoarelor personale din România anilor 1990. Confesiune - pentru că se recunosc stadiile dependenței de lumile virtuale. Fantezie - pentru că protagonistul-narator luptă ca să salveze alte lumi sub îndrumarea unei entități imateriale. (Și dacă Vocea care îl ghidează pe personaj nu ar fi decât rezultatul unei tulburări psihice?)

Povestirea regretatului scriitor Liviu Radu "Cifrele sunt reci, numerele-s calde" nu are nevoie de nici o prezentare. Povestea lovecraftiană a reverendului Theodore Michener și a soției sale este memorabilă. În Anglia victoriană, cei doi descoperă legătura dintre asasinatele comise de niște criminali în serie și deschiderea periodică a unor porți către alte universuri prin care entități monstruoase cauzează atrocități de nedescris. Atât ca subiect, cât și ca execuție, "Cifrele..." reprezintă una dintre piesele de rezistență ale antologiei Argos doi.

Din păcate, și autoarea următoarei povestiri din cuprins, Ioana Vișan, ne-a părăsit. "Un zâmbet de milioane" e o aventură exotică, pe o planetă extrasolară, în care protagonistul-narator și însoțitoarea lui, Simone, caută un localizator de astronave prin catacombe.

"Observatorul" de Florin Purluca pornește de la o situație aparent banală - o conversație într-o cafenea de pe marginea unei autostrăzi - și duce la implicații stranii, cu nemuritori furișați prin istorie și vizitatori extratereștri infiltrați printre noi.

Alexandru Lamba, redactorul-șef al Gazetei SF, contribuie la sumarul antologiei cu schița "Pe lamă de ras" - o narațiune la persoana întâi despre călătorii în timp, paradoxuri și eșecuri emoționale revizitate... la Brașov.

Argos doi conține o altă povestire memorabilă, "Deratizare" de Lucian Merișca. Intriga are drept fundal o societate distopică, în care cetățenii trebuie să composteze bilete de exterior pentru a circula în spațiile publice, respectiv bilete de interior pentru a sta la ei acasă. Condițiile mizere în care locuiesc Cazal, Lenore și descendenții lor, teroarea adusă de controlori, hrana insuficientă și speranța iluzorie adusă de un post de radio clandestin sunt extrapolări ale situației îndurate de români în anii 1980, în vremea dictaturii național-comuniste a lui Nicolae Ceaușescu. Că "Deratizare" a fost publicată inițial în 1984 a fost o surprinză. Că autorul nu a fost anchetat, arestat sau încarcerat a fost aproape un miracol. Iar că povestirea "Deratizare" rezistă la lectură și la trei decenii după apariție aduce dovada calității ei literare.

Sumarul se încheie cu o schiță a tânărului autor Mihai Alexandru Dincă, "În neant". Narată la persoana întâi, schița relatează tribulațiile unui astronaut reanimat după criogenare la bordul unei astronave unde lucrurile au scăpat de sub control. Ca și în alte scrieri ale domnului Dincă, tematica hard SF se îmbină cu oroarea cosmică. Judecând după calitatea acestui text, am achiziționat volumul de debut al autorului.

Pe ansamblu, Argos doi a prezentat o lectură destul de bună, însă poate nu la fel de bună ca Argos unu. Cu trei sau patru excepții, textele antologate merită o lectură, însă nu o încurajează și pe cea de-a doua. Ca urmare, nu am păstrat volumul în bibliotecă - poate și pentru că nu mai am loc pe rafturi. Altfel stau lucrurile în privința antologiei Argos unu. Dar despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie.

Michael Haulică (redactor-şef), "Galileo 6" (2015)

Sâmbăta trecută, la târgul de carte SF şi fantasy Final Frontier IV, într-o companie agreabilă, am achiziţionat numărul 6 al revistei Galileo (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2015). Aşteptam acest număr al revistei trimestriale sătmărene... din noiembrie 2012. L-am parcurs în câteva zile. Şi iată ce am aflat:

La conducerea revistei Galileo Science Fiction & Fantasy a avut loc o schimbare. Mai exact, redactor-şef este acum Michael Haulică. Dumnealui semnează editorialul "Continuăm cu începutul", care deschide sumarul revistei - o pledoarie pentru necesitatea periodicelor ca pepiniere pentru noile generaţii de autori.

Secţiunea "Ficţiuni" este foarte bogată în acest număr. Veţi găsi, pentru început, o metaficţiune ucronică de Roland C. Wagner, "H.P.L. (1890 - 1991)", în traducerea lui Horia Nicola Ursu. Textul pretinde a fi un necrolog la dispariţia lui Howard Philips Lovecraft, iar autorul ţese în rândurile acestuia o istorie paralelă cu a noastră. De remarcat şi că, într-o bună tradiţie metaficţională, chiar unele dintre notele de subsol ţin de ucronie.

Ciprian Mitoceanu, în "Complet accesorizat", ne oferă un text de mare întindere. Subiectul nuvelei pare realist - protagonistul, Peter Landsale, merge la reuniunea de douăzeci de ani de la absolvirea liceului într-un orăşel provincial din Montana. Treptat, spre final, intriga virează spre fantastic. Din păcate, pentru gusturile mele, deşi nuvela este scrisă la un nivel rezonabil, are prea mult realism şi prea puţin fantastic.

Alexandru Lamba, în schimb, contribuie la sumar cu schiţa clockpunk "Fum şi abur". Intriga este plasată în Spania, la începutul secolului al XVII-lea, iar printre personaje se numără Christiaan Huygens şi Jerónimo de Ayanz y Beaumont, inventatorul primului motor cu aburi. Am remarcat minuţiozitatea cu care autorul a imaginat dispozitivele mecanice din această ucronie, precum şi notele de subsol pe care le-a plasat pentru a le uşura cititorilor receptarea textului.

Tot o lume minuţios imaginată veţi întâlni şi în povestirea de debut a lui Andrei Duduman, "Eroi fără voie". Intriga urmăreşte, pe mai multe fire narative, personaje plasate pe o lume exotică, într-un viitor îndepărtat în care oamenii au călătorit pe planete extrasolare şi au întâlnit diverse rase extraterestre. Judecând după structura evenimentelor din "Eroi...", înclin să cred că textul este mai degrabă începutul unei ample nuvele sau al unui roman. Aştept cu interes continuarea, mai ales că atmosfera şi stilul mi-au amintit întrucâtva de lucrări ale lui Jack Vance sau Fritz Leiber.

Piesa de rezistenţă a sumarului îi aparţine însă lui Mihai Alexandru Dincă. "Oroarea din Oort" combină opera spaţială şi oroarea lovecraftiană. Protagonistul-narator relatează cum a călătorit pe o navă spaţială de agrement în compania unor personaje destrăbălate şi cum, în urma unui accident, a ajuns să descopere un habitat străvechi cu proprietăţi bizare. Am fost foarte plăcut impresionat de stilul literar îngrijit, de atenţia cu care autorul construieşte suspansul şi de atmosfera ce se degajă din această povestire. Îl felicit pe Mihai Alexandru Dincă pentru această reuşită literară şi aştept cu mult interes să parcurg alte lucrări ale sale.

Ultima povestire, "Odihna cea lungă", este semnată de Laura Sorin. Mai degrabă decât horror, ca alte lucrări ale acestei autoare, "Odihna..." este un dark fantasy de portal. Mai exact, patru fete dintr-un oraş provincial românesc descoperă că un tunel din preajma blocului în care locuiesc duce către alte tărâmuri - unele ciudate, altele înfricoşătoare, iar unul... de-a dreptul seducător. Ca şi "Complet accesorizat", cu toate că povestirea este scrisă îngrijit, nu îndeamnă la o a doua lectură. (Sau poate nu mă încadrez eu în publicul-ţintă căreia îi este destinată.)

M-am bucurat în schimb să constat că în Galileo au reapărut texte de nonficţiune, într-o secţiune intitulată "Din carte-n carte". Veţi găsi aici cronici de carte de Laura Sorin, Oliviu Crâznic, Iulia Dromereschi şi Tudor Ciocârlie - concise, clare şi bine argumentate.

Pe ansamblu, dintre plusurile acestei versiuni a revistei Galileo am remarcat decizia programatică de a respecta pe viitor periodicitatea anunţată iniţial, coperta foarte atrăgătoare (cu o ilustraţie de Kira Santa), unele dintre proze şi revenirea nonficţiunii. Tot un plus mi se pare şi raportul cantitate-preţ: 240 de pagini de text la 18 lei - preţ promoţional la Final Frontier IV. Dintre minusuri aş aminti scăpările de redactare literară - parcă mai frecvente decât în numerele precedente ale acestei publicaţii.

Voi aştepta apariţia numărului 7 din Galileo cu speranţa că, în noua formulă, revista va merge de la bine la mai bine. De asemenea, îi mulţumesc pe această cale editorului Horia Nicola Ursu pentru permisiunea de a reproduce aici coperta numărului 6.

Ţesătorul la Final Frontier IV

Mâine şi poimâine (28-29 martie 2015), între orele 10:00 şi 19:00, va avea loc la Clubul Nexus de pe Bulevardul Elisabeta 37, din Capitală, ediţia a patra a târgului de carte fantasy şi SF Final Frontier. Aceasta va reuni edituri prestigioase, autori, editori, redactori şi cititori.

Dintre numeroasele evenimente de la această ediţie, doresc să amintesc mult-aşteptata apariţie a unei noi cărţi semnate de Oliviu Crâznic, autorul romanului ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul. Este vorba despre un volum de povestiri, Ceasul fantasmelor, publicat de Editura Crux.  Evenimentul va avea loc sâmbătă, 28 martie, între orele 15:45 şi 16:30, în prezenţa autorului şi a editorilor. Printre cei care vor vorbi la lansare se numără şi subsemnatul.

Tot sâmbătă, între orele 17:00 şi 19:00, va avea loc o ediţie specială a cenaclului Wolf's Pack, organizată şi moderată de neobositul Lucian Cristian Oancea. La această ediţie va citi Alexandra Medaru, iar apoi veţi putea audia un fragment inedit din volumul meu "Cartea cu scoarţe de argint, ferecate", în lectura autorului.

Duminică, 29 martie, în schimb, între orele 16:00 şi 16:30, Editura Paladin va lansa Trilogia Ciberspaţiului de William Gibson, în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu. Dacă Neuromantul se află acum la cea de-a patra ediţie românească, iar Contele Zero la cea de-a doua, Conexiunea Mona Lisa apare în premieră în ţara noastră, mulţumită strădaniilor lui Michael Haulică. Alături de dumnealui vor vorbi la lansare Oliviu Crâznic şi subsemnatul.

Vă aştept şi pe dumneavoastră la aceste evenimente, precum şi la celelalte manifestări prilejuite de Final Frontier IV.

De asemenea, adresez pe această cale mulţumiri Editurii Millennium Books, partener oficial al acestei ediţii Final Frontier, de pe site-ul căreia am preluat unele dintre informaţiile de mai sus şi sigla târgului de carte.

Mi-a apărut cea de-a şaptea carte

Sâmbătă, 22 noiembrie, la Târgul de Carte Gaudeamus desfăşurat la Pavilionul Expoziţional Romexpo, au avut loc mai multe evenimente care m-au bucurat.

La ora 12.30, la standul Editurii Nemira, s-a lansat Almanah Anticipaţia 2015, în cuprinsul căruia veţi găsi şi o povestire a subsemnatului, "Pălărierul". Au vorbit la lansare domnişoara Alexandra Florescu, reprezentantă pentru relaţii cu publicul a Editurii Nemira, domnul Alexandru Mironov şi domnul Marian Truţă, redactorul-şef al acestei ediţii. În discursul său, domnul Mironov a spus nişte frumoase cuvinte de apreciere la adresa romanului meu Anul terminal şi ţin să îi mulţumesc pe această cale.

La acelaşi stand, la ora 13.00, a avut loc lansarea volumului Basmania: Răspântia gândurilor de Valentin Nicolau. Au luat cuvântul domnişoara Alexandra Florescu, autorul Valentin Nicolau şi artistul grafic Tudor Popa. Din volum au citit actorii Coca Bloos şi Marius Manole. (Având în vedere că Basmania este un volum de colecţie, voi trata în detaliu despre el într-un articol viitor.)

La ora 16.30, la standul Editurii Tracus Arte s-a lansat antologia Istorii alternative îngrijită de regretatul Ştefan Ghidoveanu. Evenimentul a avut loc cu concursul doamnei Cristina Ghidoveanu şi a domnului Cătălin Badea-Gheracostea. (În cuprinsul acestei antologii veţi găsi una dintre povestirile mele la care ţin foarte mult, "Legiune".)

În fine, la ora 17.00, la Standul Autorilor Independenţi, domnii Mugur Cornilă şi George Lazăr au găzduit lansarea unor volume de la Millennium Books. Astfel, s-au lansat ediţia a doua a antologiei Dincolo de noapte, în prezenţa antologatorului Oliviu Crâznic, ediţia a doua extinsă a volumului Transfer în prezenţa autorului Michael Haulică şi monografia O introducere în opera lui Liviu Radu a subsemnatului.

La lansare au vorbit domnul Mugur Cornilă, editorul Horia Nicola Ursu, colegul meu scriitor Oliviu Crâznic (care a spus nişte lucruri foarte frumoase despre domnul Liviu Radu şi despre mine). Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, a vorbit Ţesătorul.

M-a bucurat participarea la eveniment a unor personalităţi din SF-ul românesc. Pe lângă cei menţionaţi anterior, i-aş aminti pe Cristina Ghidoveanu, Viorel Pîrligras, Dodo Niţă şi Ovidiu Petcu. De asemenea, m-au onorat cu prezenţa participanţii la atelierul de scriere creativă organizat de Revista de Povestiri, precum şi foste colege şi foste studente de la Universitatea Spiru Haret.

Această lansare a marcat în mod fericit aniversarea domnului Liviu Radu (pe 20 noiembrie) şi împlinirea a şapte ani de existenţă a blogului Ţesătorul (pe 29 noiembrie). 

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Am întîlnit şi ţesători fericiţi

Anul acesta, Tîrgul de Carte Bookfest a fost, în ceea ce mă priveşte, cu totul special... şi distribuit.

Astfel, joi, prim amabilitatea domnului director Vlad Niculescu de la Librăria Engleză Anthony Frost, am achiziţionat în sfîrşit un exemplar din romanul meu grafic preferat, Elektra Assassin de Frank Miller şi Bill Sienkiewicz. De asemenea, am participat la lansarea antologiei Lumi stranii, îngrijită de Ştefan Ghidoveanu şi apărută la Editura Vremea.

Tot joi, mulţumită doamnei Teodora Ivan, am primit antologia Epic de John Joseph Adams (Editura Trei, 2014), iar din partea Editurii Nemira mi s-au oferit romanul Vegetal de Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă, antologia Xenos îngrijită de Antuza Genescu şi cîteva numere din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia.

Vineri, de la anticariatul Antic Ex-Libris de pe Strada Doamnei, am achiziţionat la preţ promoţional albume precum Art Nouveau, William Morris şi Louis Comfort Tiffany Masterworks, iar sîmbătă am recidivat şi am cumpărat din acelaşi loc albumele Art Deco şi Gothic Dreams: Steampunk.

Tot sîmbătă am achiziţionat un exemplar din antologia Argos Unu îngrijită de Michael Haulică şi publicată de editurile Media Tech şi TexaRom. Iar editorul Horia Nicola Ursu mi-a oferit un exemplar din Steampunk - A doua revoluţie într-o ediţie nouă şi elegantă.

Cu puţin noroc, în următoarele zile veţi vedea cronici ale acestor volume la Ţesătorul. Vara asta începe bine...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Adrian Crăciun (antologator), "Steampunk - a doua revoluţie" (2011)

În martie 2011, la Timişoara, am participat împreună cu editorul Horia Nicola Ursu, cu criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea şi cu cîţiva colegi scriitori (Mircea Opriţă, Michael Haulică, Marian Truţă) la lansarea antologiei Steampunk - a doua revoluţie (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2011). Cum primirea de căte public a fost foarte călduroasă, antologia îngrijită de Adrian Crăciun a fost lansată şi în Bucureşti, la Tîrgul de Carte F & SF Final Frontier - tot în martie 2011, dar spre sfîrşit. Au participat editorul Horia Nicola Ursu, prefaţatorul Ştefan Ghidoveanu, criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea, precum şi autorii Ştefana Czeller, Oliviu Crâznic, Marian Truţă, Michael Haulică. Dacă la prima lansare au fost disponibile numai exemplare broşate, la cea de-a doua Editura Millennium ne-a răsfăţat cu o ediţie cartonată, cu supracopertă color.

Ca un făcut, în ciuda faptului că versiunea de colecţie arată atît de tentant, am izbutit să citesc antologia abia în august 2013. (Aici s-ar aplica un proverb despre amînare, însă am să vi-l spun ceva mai încolo.) Iată ce opinii mi-am format pe marginea ei:

Antologatorul Adrian Crăciun deschide antologia cu "Cuvîntul editorului. Un moment de nebunie", în care îi informează pe cititori despre procesul de creare al volumului. Concis, agreabil ca ton, cu mici trimiteri incitante la conţinutul antologiei.

Apoi, Ştefan Ghidoveanu contribuie cu un "Cuvînt înainte. 'La bulivar, fochist! La bulivar!' " - cu o scurtă prezentare a istoricului literaturii steampunk şi a fenomenelor culturale conexe, de la cinematografie la animaţie şi bandă desenată. De asemenea, prefaţatorul prezintă succint şi autorii antologaţi.

Prima povestire din antologie se intitulează "Plimbarea de dimineaţă a domnişoarei Vu" şi îi aparţine Ioanei Vişan. Destul de spectaculoasă ca acţiune, povestirea se bazează pe premisa ucronică a construirii Iaşului pe platforme mobile, ce ar fi putut fi înălţate pe cilindri uriaşi în caz de asediu - şi asta din vremea lui Ştefan cel Mare. Iar în 1877, în timpul Războiului de Independenţă, sabotarea acestor platforme duce la un moment de criză. Şi intervine o eroină salvatoare, cu maşinăria ei zburătoare...

"Cetatea neagră" de Costi Gurgu e plasată în vremea lui Vlad Ţepeş şi implică o invazie efectuată de armate chineze şi mongole sub comanda unor extratereştri dotaţi cu tehnologii superioare. Protagoniştii, luptători din Ţările Române, dejoacă însă planurile invadatorior. În ciuda prezenţei unor dirijabile şi a unor secvenţe pirotehnice, povestirea cu greu se poate încadra în subspecia steampunk.

"De la ţigani", de George Lazăr, e o ucronie din mijlocul secolului al douăzecilea. Personajul principal, Nelu Popoviciu, şi soţia lui, Lena, se rătăcesc într-o Moldovă sovietică, învecinată cu o Federaţie Română după un Prim Război Mondial de 30 de ani, şi află că nomazii de la care cumpără diverse dispozitive au un talent ascuns, bazat pe fizică avansată de care societatea socialistă habar nu are. Ca ucronie, e un text ingenios. Legătura sa cu fenomenul steampunk este însă foarte firavă.

În schimb, Michael Haulică, în "Povestea lui Calistrat Hadîmbu, din Vizireni, ucis mişeleşte de nenicul Raul Colentina într-un han de la marginea Bucureştilor", dovedeşte că a studiat curentul steampunk - cel puţin din punctul de vedere al costumelor, vehiculelor şi accesoriilor. Spre finalul unui secol al nouăsprezecea altfel decît îl ştim, are loc o campanie militară a Imperiului Austro-Ungar împotriva Danemarcei, iar personajele principale din povestire se înrolează la bordul unui dirijabil pentru a participa la operaţiuni. Parte din intrigă sugerează existenţa unor lumi paralele, cu portaluri care pot fi traversate. O altă parte e suprarealistă. Şi ar mai fi o a treia parte a intrigii, despre războaie şi iubiri şi rivalităţi. Dacă părţile astea ar fi fost combinate într-un ansamblu coerent, probabil că "Povestea lui Calistrat Hadîmbu..." ar fi fost cea mai reuşită din antologie. (Şi aşa este una dintre cele izbutite.)

Ştefana Cristina Czeller contribuie cu "Suflete de plumb", o ucronie în care sufletul protagonistului transmigrează dintr-un corp în altul, ajungînd în vremea Revoluţiei de la 1848, din Moldova. Numai că relaţiile dintre Alecsandri, Cuza, Russo şi ceilalţi paşoptişti nu sînt chiar cum am învăţat la orele de istorie...

Povestirea lui Marian Truţă, "Lungul drum din cer acasă", este de mari dimensiuni - aproape o nuvelă - dar, la fel ca şi textul lui George Lazăr, nu are legătură mai deloc cu tema antologiei. În ograda unui ţăran român cade Iurii Gagarin după primul zbor în cosmos, iar cei doi, cu puţin ajutor din partea unui boier, Bălcescu, află că nu au înnebunit, ci... provin din lumi paralele. Fireşte, societatea în care trăieşte protagonistul Ieronim este una ucronică, mai înapoiată din punct de vedere tehnologic decît Ţările Române de la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. Steampunk pare să fie numai faptul că Ieronim a auzit de existenţa dirijabilelor şi presupune că tot cu un dirijabil a sosit şi cosmonautul sovietic. Stilistic, textul e îngrijit. Tematic... nu se încadrează.

Oliviu Crâznic, în schimb, contribuie cu o schiţă tulburătoare, "Ultima clepsidră", care aminteşte, în structura lumii imaginare pe care o prezintă, de unele creaţii ale lui Sebastian A. Corn sau ale lui Philip K. Dick. Mai exact, într-un viitor îndepărtat, societăţilor de pe Pămînt începe să le lipsească timpul. Cele cărora li s-a epuizat această resursă dispar, în vreme ce acelea ce se apropie de limită încep să-şi piardă tehnologia avansată şi recurg la artefacte mai primitive - precum clepsidrele în locul ceasurilor electronice. Apoi un criminal misterios începe să facă victime, să deschidă portaluri spre alte timpuri...

Povestirea lui Mircea Opriţă, "Alchimistul", este ucronică - doar într-o anumită măsură încadrabilă în subspecia steampunk. Dar, ca poveste, este savuroasă, iar aventurile unui negustor grobian de diamante sintetice plecat la Budapesta la un congres internaţional, unde descoperă maşinaţiunile unei pieţe globale controlate de occidentali, sînt amuzante.

Oarecum în aceeaşi direcţie ca George Lazăr se înscrie şi Aron Biro cu "Pofeţii despre trecut" - o ucronie din vremuri comuniste. Însă diferenţa este sensibilă. Naratorul-martor are acelaşi nume cu autorul, protagonistul este Solomon Marcus, iar printre personajele secundare apar Nicolae Ceauşescu, Gheorghe Maurer, Vladimir Colin şi Silviu Brucan. Ca text literar, povestirea este poate cea mai reuşită din volum - şi ţin să îl felicit pe autor atît pentru structurarea intrigii şi pentru modul în care a crescut tensiunea narativă cît şi pentru trimiterile intertextuale. (Scena decuplării lui Grig este de-a dreptul savuroasă.) Ca încadrare în temă... ar ţine mai curînd de o altă subspecie literară, atompunk, care e orientată spre ucronii plasate în perioada Războiului Rece.

Ultimul text din antologie este o schiţă a subsemnatului, "Nostalgia revoluţiei". Probabil vă veţi face o opinie despre ea cînd o veţi citi în Steampunk - a doua revoluţie.

Ediţia cartonată, de colecţie, mai cuprinde o secţiune de "making of" în care, pe rînd, autorii prezintă modul în care au scris textele antologate. Dintre acestea, cel mai agreabil mi s-a părut cel semnat de Costi Gurgu. De asemenea, la această secţiune au contribuit şi domnişoara redactor literar Laura Ciobanu, respectiv editorul Horia Nicola Ursu.

Volumul se încheie cu note bio-bibliografice despre autori, antologator, prefaţator şi editor.

Dintre plusurile acestei antologii, aş menţiona prezentarea grafică deosebită, tehnoredactarea îngrijită, redactarea literară decentă, precum şi încadrarea la temă a unora dintre textele antologate. Ediţia de colecţie e realizată pe o hîrtie pergamentoasă, uşor gălbuie, iar coperta e decorată cu imagini de roţi dinţate şi prevăzută cu semn de carte ataşat la cotor.

Dintre minusuri aş aminti faptul că cel puţin patru dintre textele antologate au legătură firavă cu tema declarată a volumului. Din acest punct de vedere, mai unitară tematic mi s-a părut antologia Dincolo de noapte, apărută tot la Millennium Books.

Pe ansamblu, Steampunk - a doua revoluţie merită să fie achiziţionată şi parcursă, iar dacă se va face cîndva şi un al doilea volum, poate că se va găsi loc şi de mai bine.

În ceea ce mă priveşte, după ce am încheiat antologia realizată de Adrian Crăciun, am început deja să citesc cu totul alt gen de lucrare steampunk. Dar asta e altă poveste...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

Liviu Radu, "Modificatorii" (2010)

Pe 19 noiembrie 2010, la Tîrgul de Carte Gaudeamus, am achiziţionat un exemplar dintr-un roman modular al domnului Liviu Radu, Modificatorii (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2010). A doua zi am participat la o dublă lansare alături de autor (cealaltă carte lansată fiind o lucrare de nonficţiune a subsemnatului, Art Wasn't Quite Crime), aşa încît am primit o dedicaţie cu autograf.

De citit, însă, am apucat să citesc Modificatorii abia în mai 2013, imediat după Manipularea maselor. Într-un fel, a fost mai bine, pentru că am descoperit nişte paralele interesante între cele două cărţi în privinţa conţinutului. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Prima secţiune a volumului se intitulează "Lumina trebuie să vină dinspre răsărit" şi are dimensiuni de nuvelă. Acţiunea este plasată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, numai că, progresiv, cititorii înţeleg că istoria a curs altfel, iar harta lumii e desenată în cu totul alt mod. Astfel, Marea Britanie are în continuare colonii în America de Nord, Franţa şi-a păstrat vastul teritoriu de pe valea fluviului Mississippi, Imperiul German se întinde pînă lîngă China, iar Statele Unite ale Americii, Rusia sau Uniunea Sovietică nu au existat niciodată.

Prin această lume paralelă se perindă personaje ca André Malraux, Jean Cocteau, Winston Churchill sau colonelul T.E. Lawrence, în vreme ce alte figuri istorice, precum Adolf Hitler sau Iosif Stalin, au pierit de timpuriu şi nu au avut un impact aşa mare asupra istoriei. Sau poate impactul lor a fost unul indirect...

Protagonistul François Lefort şi un prieten al său, Jean Amvroise, implicaţi în mişcarea de rezistenţă împotriva ocupanţilor germani, ajung să ia legătura cu trei domni miserioşi: un oarecare Michel, care cîndva a publicat volume cu catrene, un pretins spaniol, José Bàlsam, şi un anume conte Germain. Cei trei deţin aparate nemaivăzute cu ajutorul cărora pot vedea (şi, într-o anumită măsură, influenţa) trecutul.

Iar, cum protagonistul nu întrevede vreo soluţie practică pentru eliberarea ţării sale de sub ocupaţie, ajunge să se întrebe dacă nu ar fi vreo şansă ca, în trecut, să se favorizeze apariţia unui puternic stat rus care să le ţină piept germanilor şi care eventual să-i înfrîngă într-un război mondial. Doar că soluţia implică mai multe operaţiuni succesive, iar Lefort va fi nevoit să călătorească el însuşi în trecut, pentru a-l educa şi sprijini pe Petru cel Mare...

Cea de-a doua secţiune a volumului se intitulează "Dosarul 'Hannibal ante portas' " şi are dimensiuni de povestire. De această dată, Jean Amvroise îşi pune problema dacă nu ar putea modifica istoria în aşa fel încît Hannibal să cucerească Roma în cel de-Al Doilea Război Punic, iar cei trei modificatori îi pun la dispoziţie o poveste adusă din viitor. Mai exact, din 1968 - din vremea demonstraţiilor studenţeşti antiguvernamentale de la Paris. Protagonistul-narator, Maurice, suferă o fractură în timpul demonstraţiilor, iar în perioada de convalescenţă citeşte copios, pînă cînd i se stîrneşte interesul pentru campaniile lui Hannibal. După numeroase cercetări într-o biblotecă publică, Maurice este contactat de unul dintre modificatorii istoriei, Michel, care îi explică faptul că dorinţa lui de a schimba trecutul şi de a-l vedea pe Hannibal cucerind Roma se îndeplinise deja, şi încă de două ori, dar nu avusese consecinţele scontate. După cîştigarea războiului, romanii modificaseră cronicile ca să le fie favorabile...

Secţiunea a treia, "Mestecenii", e plasată la puţin timp după războaiele napoleoniene şi îi are ca personaje principale pe contele Germain şi pe contele polonez Jan Potocki. Acesta din urmă suferă de depresie şi crede cu tărie că, în urma unui atac căruia îi căzuse victimă cu un deceniu mai înainte, pe vremea unei misiuni diplomatice către China, are să se transforme într-un vîrcolac. Pentru a-şi ajuta prietenul să treacă de impas, contele Germain caută să modifice istoria Rusiei, eliminîndu-l de timpuriu pe ţarul Petru al III-lea şi aducînd-o pe tron în locul lui pe ţarina Ecaterina a II-a, cu speranţa că Potocki nu va mai fi fost trimis în acea misiune diplomatică. Dar istoria are făgaşele ei, care nu se lasă întotdeauna schimbate cu uşurinţă...

Ultima secţiune din volum, "Allez la France!", se petrece într-o istorie paralelă în care Franţa a fost alipită domeniilor monarhilor englezi începînd din a doua jumătate a Războiului de O Sută de Ani, iar cinci secole mai tîrziu, în 1929, după un meci de rugby în care la Paris selecţionata franceză este învinsă ruşinos de către echipa engleză, un suporter, Marcel Montlbeu, îşi îneacă amarul în... bere. Naţionalismul său gastronomic este curînd alimentat cu vin, cornuri şi jambon pe cheltuiala unui străin binevoitor, José Bàlsam, care în miez de noapte îl duce în vizită la nişte prieteni împreună cu care discută în ce fel s-ar putea schimba istoria pentru ca Franţa să fie independentă. Numai că schimbarea pregătită de ei cu ajutorul unei holograme şi a unui mesaj ca din partea arhanghelului Mihail capătă o turnură complet neaşteptată cînd pretinsul trimis al lui Dumnezeu este văzut de Ioana d'Arc...

Cu toate că Modificatorii a fost scrisă la destui ani după Manipularea maselor, unele aspecte din lucrarea de nonficţiune a domnului Liviu Radu, precum desfăşurarea Războiului de O Sută de Ani sau ascensiunea nazismului, şi-au găsit locul în acest volum de ucronii. De asemenea, la fel ca în Constanţa 1919, autorul a căutat cu atenţie puncte din istorie în care evenimentele ar fi putut să ia o cu totul altă întorsătură, iar diferitele elmente ale ucroniilor construite în acest volum, ca, de exemplu, biografiile alternative ale unor personaje celebre, sînt create convingător şi plauzibil.

În privinţa structurării propriu-zise a fiecărui text din acest roman modular, am remarcat că autorul a preferat scenele cu personaje puţine, cu acţiuni nu foarte spectaculoase (ospeţe, conversaţii). Cu toate acestea, acumularea treptată a detaliilor duce, pe de o parte, la crearea tensiunii dramatice, iar, pe de alta, la apariţia acelui sense of wonder pentru care literatura ştiinţifico-fantastică este apreciată. De asemenea, ca şi în O după-amiază cu bere şi zâne, adesea apar poveşti-în-poveste, naraţiuni încastrate în firul narativ principal care ajută la dezvoltarea intrigii şi la înţelegerea acesteia de către cititori. Şi ar merita menţionate trimiterile intertextuale strecurate în volum, de la Manuscrisul găsit la Saragosa la Patrula timpului.

Am remarcat de asemenea faptul că redactarea literară a acestui volum a fost ceva mai bună decît în cazul romanţurilor despre Waldemar (şi acesta este meritul lui Michael Haulică), iar tehnoredactarea textului este frumos făcută, cu spaţii generoase între rînduri şi cu litere rotunde, uşor de citit (motiv pentru care îi sînt recunoscător Onei Frantz). De asemenea, hîrtia pe care e imprimată cartea e de foarte bună calitate, iar prezentarea grafică este atrăgătoare. (Aici a avut o contribuţie editorul Horia Nicola Ursu.)

Pe ansamblu, Modificatorii reprezintă una dintre reuşitele carierei literare a domnului Liviu Radu - o colecţie de ucronii comparabilă în toate privinţele cu Constanţa 1919. Dacă vreodată autorul va publica o continuare despre alte operaţiuni ale acestei anti-patrule a timpului, am să fiu primul la rînd ca să cumpăr un exemplar.

Deşi, dacă mă gîndesc mai bine, pentru a citi alte ucronii de Liviu Radu nu e nevoie să aştept pînă va apărea un nou volum din Modificatorii. Tot ce am de făcut este să iau de la raft romanul Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor bărbaţi foarte cumsecade...

Am să vă relatez şi despre acela cît de curînd.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Liviu Radu, "Povestiri Fantastice" (2008)

În 2008, prin amabilitatea domnului Liviu Radu, am primit cadou un exemplar dintr-o colecţie de povestiri best of intitulată Povestiri Fantastice (Millennium Press, Satu Mare, 2008). Exemplarul este cu dedicaţie şi autograf. De parcurs, l-am parcurs abia în martie şi aprilie 2013.

Şi iată ce am aflat:

Introducerea volumului îi aparţine lui Sebastian A. Corn şi se intitulează "Nu mai ştiu în ce an era". E un text concis şi agreabil despre relaţia amicală dintre cei mai prolifici şi mai populari autori ai generaţiei 90.

Din volumul Spre Ierusalim!, redactorul literar Michael Haulică a selectat povestirile "Spre Ierusalim", "El Dorado" şi "În metrou". Cea dintîi este o povestire SF cu o încărcătură metafizică. Cea de-a doua - o povestire fantastică despre conchistadori. Ultima este o distopie amară, plasată în România peste cîteva decenii. (Fireşte, la cît de reuşit este volumul Spre Ierusalim!, cel puţin alte trei povestiri de acolo ar fi meritat să fie incluse într-un best of - dar spaţiul tipografic dintr-o carte este oarecum limitat.)

Piesa de rezistenţă a Povestirilor fantastice o constituie însă includerea tuturor celor trei ucronii din volumul Constanţa 1919. Cum numărul exemplarelor existente din această carte remarcabilă (şi premiată) este foarte scăzut, republicarea nuvelelor "Tratative la Konsstanza", "Konstanţia şi Hamlet" şi "Fuga din Küstangé" reprezintă un gest de restituire culturală către publicul cititor român.

Din volumul Babl au fost selectate povestirea fantastică "Babl" (bazată pe mitologia iudeo-creştină), "Descendenţi" (un horror în cadru victorian) şi povestirile magic-realiste interconectate "Blestem de seară, cu durată nelimitată" şi "Perle de fum, înşirate pe-o rază de soare".

Ultima secţiune a volumului cuprinde povestiri alese din Cifrele sunt reci, numerele-s calde. Printre ele se numără povestirea fantastică "Sub semnul lui unsprezece", monologul dramatic "Bîrfe înainte de luptă", povestirea horror victoriană "Cifrele sunt reci, numerele-s calde" şi distopia "Ziua referendumului". Am fost oarecum surprins că selecţia nu a inclus nuvela distopică "Pulbere purpurie, pe fond de circ" sau povestirea "Anul cînd nu vor veni zangorii" - ambele foarte reuşite şi foarte dragi autorului - dar volumul Povestiri fantastice are şi aşa dimensiuni respectabile.

Colecţia se încheie cu o notă bio-bibliografică.

Povestirile fantastice ale domnului Liviu Radu au fost bine primite de către publicul cititor român, mai ales că formatul este confortabil (A5), tehnoredactarea făcută de Ona Frantz este aerisită, iar fontul este prietenos (Palatino Linotype). Din cîte am auzit, s-au publicat şi s-au vîndut pînă acum trei ediţii succesive. Editorul Horia Nicola Ursu a publicat fiecare nouă ediţie cu altă copertă. Dacă nu aveţi deja acest volum de referinţă în colecţia dumneavoastră, puteţi să vă comandaţi un exemplar aici.

Pe de altă parte, dintr-un best of al prozei scurte create de Liviu Radu ar fi meritat să facă parte şi bijuterii ultrascurte precum "Cazul Iov, secţiune multiplan" sau "Omul care ştia mai multe ca oricine". Aşa se face că autorul a publicat un al doilea volum best of, cuprinzînd exclusiv schiţe - Ghicit de seară. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Liviu Radu, "Waldemar" (2007)

În 2008, prin amabilitatea domnului Liviu Radu, am primit cadou un exemplar din romanul Waldemar (Editura Tritonic, Bucureşti, 2007). Romanul, primul dintr-o tetralogie, apăruse în colecţia fiction.ro, sub îndrumarea lui Michael Haulică. De parcurs, l-am parcurs abia în aprilie 2013.

Şi iată ce am aflat:

Protagonistul, Waldemar, este pasionat de excursiile solitare pe munte. Într-o asemenea excursie, este prins în horă de nişte iele, într-o poiană, şi transportat pe tărîmul acestora.

Acolo, Waldemar află că ielele sînt implicate într-un conflict de durată cu alte creaturi, pricolicii. Ca urmare a rugăminţilor regelui ielelor şi a înaltului preot, protagonistul începe să le pregătească pe iele pentru a le transforma într-o armată redutabilă care să lupte cu arcuri, săgeţi, praştii, lănci, suliţe şi scuturi.

Într-o primă fază, planurile par să-i fie zădărnicite de răpirea unui mic grup de iele. Waldemar şi cîteva dintre însoţitoarele sale devotate se strecoară pe tărîmul pricolicilor pentru a le elibera pe captive, iar acolo află despre planurile inamicilor. Pricolicii s-au aliat cu demoni de pe un alt tărîm şi plănuiesc o invazie combinată a tărîmului ielelor.

După lupte disperate şi după o evadare spectaculoasă, Waldemar şi însoţitoarele sale pregătesc cît pot de repede trupele din garnizoane, apoi poartă o campanie de succes împotriva pricolicilor, după care duc o ultimă bătălie împotriva demonilor. La serbările de după victorie, lui Waldemar i se face propunerea de a ajuta la invadarea a noi tărîmuri şi la subjugarea altor creaturi, însă una dintre aghiotantele sale, Ilmohe, îl răpeşte şi-l trimite înapoi în lumea noastră.

Waldemar se încadrează foarte bine în canoanele subgenului fantastic de portal, precum Alice în Ţara Minunilor de Lewis Carroll sau Cronicile Narniei de C.S. Lewis. Cum protagonistul joacă rolul unui salvator fără voie, conducînd forţe firave împotriva unui inamic mult superior numeric, am putea spune că se aseamănă întrucîtva cu Cronicile lui Thomas Covenant Necredinciosul de Stephen R. Donaldson.

Ca structură de bază, intriga urmează schema monomitului, aşa cum a definit-o antropologul american Joseph Campbell. Protagonistul este avertizat să nu treacă o anumită limită, o încalcă, ajunge pe un alt tărîm, se întîlneşte cu un personaj criptic ce-l ajută să-şi înţeleagă menirea, evoluează de la sclav la conducător suprem, apoi este ispitit să rămînă pentru totdeauna pe acel tărîm, după care revine în lumea din care plecase - dar cu înţelegerea superioară a cuiva care a parcurs un traseu iniţiatic.

Un aspect care individualizează romanul Waldemar în raport cu altele din acest gen literar este o anume doză de ironie. Protagonistul îşi parcurge traseul iniţiatic îmbrăcat doar în nişte pantaloni scurţi, decorurile sînt uneori excesiv de geometrice, regele ielelor este caricatural, iar fascinantele iele sînt asexuate şi se înmulţesc prin diviziune.

Un alt aspect demn de remarcat este autoreferenţialitatea. Printre prietenii protagonistului se află un anume Liviu, cu veleităţi literare, care îi spune uneori lucruri moralizatoare despre umilinţă, trufie şi altele. Iar personajul acesta secundar, ce apare cîteodată în amintirile şi în halucinaţiile protagonistului, seamănă tare mult cu autorul...

Aş mai adăuga faptul că redactarea literară a volumului a fost destul de bună - deşi era loc şi de mai bine. În schimb, alegerea tipului de literă cu care s-a tipărit textul a fost mai degrabă neinspirată - fonturi înguste, care fac lectura destul de dificilă. Bine cel puţin că Waldemar a fost destul de scurt...

Cum, cu ceva vreme în urmă, am parcurs şi al doilea roman din tetralogie, Blocul câş, presupun că voi trece în curînd şi la lectura celui de-al treilea, O după-amiază cu bere şi zâne. Dar despre asta vom discuta cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ad Astra

Sîmbătă şi duminică, la tîrgul de carte SF şi fantasy Final Frontier III organizat în Bucureşti, invitată de onoare a fost scriitoarea şi traducătoarea maghiară Csilla Kleinheincz. Dumneaei îngrijeşte o superbă colecţie de cărţi SF, Ad Astra, iar după revenirea la Budapesta a scris un articol despre vizita în România. Prin amabilitatea editorului Horia Nicola Ursu, articolul a apărut în traducere română în Galileo Online.

Între altele, doamna Kleinheincz a remarcat următoarele: "Am avut parte de o conversaţie extraordinară cu Florin Pîtea, autor de proză cyberpunk, şi cu Michael Haulică (ale cărui povestiri sînt deja cunoscute cititorilor revistei Galaktika), l-am întîlnit pe Liviu Radu, al cărui nume ar putea fi, la rîndul său, cunoscut cititorilor maghiari. Am stat de vorbă cu scriitori, critici, cititori. A fost grozav să împărtăşesc experienţe profesionale cu colegii români şi, spre norocul meu, am putut urmări şi o parte dintre dezbaterile organizate, prin amabilitatea Ioanei Stănescu, care mi-a tradus „în direct” discuţiile purtate."

Sînt deosebit de onorat de aprecierea doamnei editor şi îi mulţumesc pe această cale. Totodată, vă invit să parcurgeţi articolul integral pe site-ul Galileo Online. Atît porţiunea principală cît şi concluziile sînt îmbucurătoare.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Michael Haulică (redactor-şef), "Argos Science Fiction & Fantasy nr. 1" (aprilie 2013)

În această dimineaţă am remarcat că a apărut o nouă revistă dedicată literaturii SF şi fantastice. Se intitulează Argos Science Fiction & Fantasy şi apare sub egida Editurii Texarom, îngrijită de Bogdan Bucheru şi Kelly Bucheru, respectiv a Editurii Media-Tech, deţinută de Dan Doboş. În ediţia electronică a primului număr, redactorul-şef Michael Haulică semnează editorialul intitulat "Cariera de scriitor". În cuprins apare un interviu cu Dan Lungu (realizat de Dan Doboş) alături de povestirea "Edana Rose" - o operă spaţială din seria Ermengaarde de Oliviu Crâznic. Sumarul ediţiei online este completat cu două recenzii de carte: "Poveşti scrise dintr-un castel înalt" de Tudor Ciocârlie (o prezentare a volumului A doua venire de Marian Truţă) şi "Un debut... 'heroic'" de Oliviu Crâznic (o cronică a romanului Taxidermie de Narcisa Stoica).

Cuprinsul acestui prim număr online anunţă alte proze scurte, fragmente de roman şi articole fie exclusiv pentru ediţia digitală ("Fuga" de Liviu Radu, "Himera" de Narcisa Stoica, "Un zîmbet de milioane" de Ioana Vişan), fie online în a doua jumătate a lunii martie ("Atavic" de Liviu Sururgiu, "Julieta, Romeo şi ochelarii de realitate amplificată" de Dan Doboş, respectiv "Un francez la paralela 45" de Michael Haulică). Vă invit să vizitaţi şi dumneavoastră site-ul acestei noi publicaţii, iar editorilor şi membrilor colectivului de redacţie le urez să aibă mulţi cititori şi multe apariţii ale revistei Argos.

Cum ritmul apariţiilor de noi articole online în această publicaţie va fi destul de mare, am adăugat pe lista de bloguri şi reviste virtuale de la Ţesătorul un link permanent la noua revistă. În final, îi mulţumesc pe această cale domnului redactor-şef Michael Haulică pentru permisiunea de a reproduce aici sigla revistei Argos.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Michael Haulică & Horia Nicola Ursu (antologatori), "Millennium Fantasy & Science Fiction", vol.1 (2009)

Am început anul 2010 parcurgînd cea dintîi dintre antologiile semestriale Millennium Fantasy & Science Fiction (Millennium Press, Satu Mare, 2009, traduceri de Cristi Mitran, Robert Coller, Bogdan Lascu), un volum cu o copertă elegantă pentru care îl felicit pe graficianul Mihai Tițoiu. Antologia cuprinde proză scurtă de autori români şi anglo-saxoni ale căror romane şi nuvele fie au fost publicate la Millennium Press, fie vor apărea acolo în viitorul apropiat.

Cuvîntul înainte este semnat de editorul şi antologatorul Horia Nicola Ursu şi constituie o pledoarie în favoarea prozei scurte, un tip de ficţiune propice pentru experimente literare şi pentru formarea noilor generaţii de scriitori.

Povestirea “Cerul îngheţat” de Jeff Carlson se încadrează în subgenul hard SF şi are ca fundal al intrigii explorarea satelitului Europa şi descoperirea unor forme de viaţă extraterestre.

Schiţa “Crama lăutarilor” de Marian Coman e mai degrabă încadrabilă în genul realismului magic şi reprezintă un efort literar onorabil al autorului.

Povestirea “Epidemia” de Sebastian A. Corn, în schimb, marchează o întoarcere la universul science-fantasy din viitorul îndepărtat descris în Imperiul Marelui Graal. Cumva, textul pare un prim capitol de roman, întrucît personajele se confruntă cu o problemă majoră, ajung să îi înţeleagă originea, dar nu o şi rezolvă pînă la sfîrşitul povestirii. Aştept romanul…

Nuvela lui Jack Dann, “Da Vinci înălţîndu-se”, poate fi încadrată în subgenul clockpunk, întrucît ne prezintă un crîmpei de istorie alternativă în care, pe cînd experimenta cu maşinării zburătoare, tînărul Leonardo da Vinci l-a avut ca ucenic pe… Niccolo Machiavelli.

Schiţa “Îngeri, ieşiţi din morminte!” de Dan Doboş este o abordare reuşită a genului cyberpunk în care, într-un viitor apropiat, tineri rebeli luptă să submineze un guvern care le oferă oamenilor nemurirea.

Probabil vă aşteptaţi să afirm că textul pe care îl prefer din această antologie este “Cînd sysadminii conduceau Pămîntul” de Cory Doctorow – o abordare post-cyberpunk a subgenului postapocaliptic. Povestirea autorului canadian este meritorie, dar am apreciat-o mai mult în forma originală.

Preferata mea din această antologie este însă povestirea “Gesta kaenorum” a lui Dănuţ Ivănescu, o epopee condensată, o poveste fantastică plasată într-un Ev Mediu alternativ şi scrisă cu un farmec comparabil cu cel al romanului O sută de ani de zile la porţile Orientului de Ioan Groşan.

Liviu Radu, pe de altă parte, ne oferă povestirea “Eu te-am iubit, Paraschivo”, o distopie plasată într-un viitor apropiat în care Bucureştiul s-a separat de restul României, iar forţele de ordine sînt miliţii de suporteri ale marilor cluburi de fotbal din oraş.

Richard Paul Russo, cu povestirea “Un loc mai bun”, revizitează străzile periculoase descrise în Destroying Angel şi în celelalte romane din seria despre locotenentul Carlucci. Ca atmosferă, “Un loc mai bun” evocă irezistibil melancolia din Blade Runner.

Ultimul text din volum este schiţa “Întrebări pentru un soldat” de John Scalzi, o abordare satirică a operei spaţiale militariste.

Antologia se încheie cu note bio-bibliografice despre autori şi antologatori. Pe ansamblu, în ciuda unor mici scăpări de redactare literară, Millennium Fantasy & Science Fiction reprezintă un volum destul de valoros, iar cititorii îl vor parcurge cu plăcere.

(P.S. Această recenzie a fost publicată iniţial în revista Galileo Online pe 13 iulie 2010 sub titlul "O pledoarie pentru proza scurtă". Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)