Michael Haulică (redactor-şef), "Galileo 6" (2015)

Sâmbăta trecută, la târgul de carte SF şi fantasy Final Frontier IV, într-o companie agreabilă, am achiziţionat numărul 6 al revistei Galileo (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2015). Aşteptam acest număr al revistei trimestriale sătmărene... din noiembrie 2012. L-am parcurs în câteva zile. Şi iată ce am aflat:

La conducerea revistei Galileo Science Fiction & Fantasy a avut loc o schimbare. Mai exact, redactor-şef este acum Michael Haulică. Dumnealui semnează editorialul "Continuăm cu începutul", care deschide sumarul revistei - o pledoarie pentru necesitatea periodicelor ca pepiniere pentru noile generaţii de autori.

Secţiunea "Ficţiuni" este foarte bogată în acest număr. Veţi găsi, pentru început, o metaficţiune ucronică de Roland C. Wagner, "H.P.L. (1890 - 1991)", în traducerea lui Horia Nicola Ursu. Textul pretinde a fi un necrolog la dispariţia lui Howard Philips Lovecraft, iar autorul ţese în rândurile acestuia o istorie paralelă cu a noastră. De remarcat şi că, într-o bună tradiţie metaficţională, chiar unele dintre notele de subsol ţin de ucronie.

Ciprian Mitoceanu, în "Complet accesorizat", ne oferă un text de mare întindere. Subiectul nuvelei pare realist - protagonistul, Peter Landsale, merge la reuniunea de douăzeci de ani de la absolvirea liceului într-un orăşel provincial din Montana. Treptat, spre final, intriga virează spre fantastic. Din păcate, pentru gusturile mele, deşi nuvela este scrisă la un nivel rezonabil, are prea mult realism şi prea puţin fantastic.

Alexandru Lamba, în schimb, contribuie la sumar cu schiţa clockpunk "Fum şi abur". Intriga este plasată în Spania, la începutul secolului al XVII-lea, iar printre personaje se numără Christiaan Huygens şi Jerónimo de Ayanz y Beaumont, inventatorul primului motor cu aburi. Am remarcat minuţiozitatea cu care autorul a imaginat dispozitivele mecanice din această ucronie, precum şi notele de subsol pe care le-a plasat pentru a le uşura cititorilor receptarea textului.

Tot o lume minuţios imaginată veţi întâlni şi în povestirea de debut a lui Andrei Duduman, "Eroi fără voie". Intriga urmăreşte, pe mai multe fire narative, personaje plasate pe o lume exotică, într-un viitor îndepărtat în care oamenii au călătorit pe planete extrasolare şi au întâlnit diverse rase extraterestre. Judecând după structura evenimentelor din "Eroi...", înclin să cred că textul este mai degrabă începutul unei ample nuvele sau al unui roman. Aştept cu interes continuarea, mai ales că atmosfera şi stilul mi-au amintit întrucâtva de lucrări ale lui Jack Vance sau Fritz Leiber.

Piesa de rezistenţă a sumarului îi aparţine însă lui Mihai Alexandru Dincă. "Oroarea din Oort" combină opera spaţială şi oroarea lovecraftiană. Protagonistul-narator relatează cum a călătorit pe o navă spaţială de agrement în compania unor personaje destrăbălate şi cum, în urma unui accident, a ajuns să descopere un habitat străvechi cu proprietăţi bizare. Am fost foarte plăcut impresionat de stilul literar îngrijit, de atenţia cu care autorul construieşte suspansul şi de atmosfera ce se degajă din această povestire. Îl felicit pe Mihai Alexandru Dincă pentru această reuşită literară şi aştept cu mult interes să parcurg alte lucrări ale sale.

Ultima povestire, "Odihna cea lungă", este semnată de Laura Sorin. Mai degrabă decât horror, ca alte lucrări ale acestei autoare, "Odihna..." este un dark fantasy de portal. Mai exact, patru fete dintr-un oraş provincial românesc descoperă că un tunel din preajma blocului în care locuiesc duce către alte tărâmuri - unele ciudate, altele înfricoşătoare, iar unul... de-a dreptul seducător. Ca şi "Complet accesorizat", cu toate că povestirea este scrisă îngrijit, nu îndeamnă la o a doua lectură. (Sau poate nu mă încadrez eu în publicul-ţintă căreia îi este destinată.)

M-am bucurat în schimb să constat că în Galileo au reapărut texte de nonficţiune, într-o secţiune intitulată "Din carte-n carte". Veţi găsi aici cronici de carte de Laura Sorin, Oliviu Crâznic, Iulia Dromereschi şi Tudor Ciocârlie - concise, clare şi bine argumentate.

Pe ansamblu, dintre plusurile acestei versiuni a revistei Galileo am remarcat decizia programatică de a respecta pe viitor periodicitatea anunţată iniţial, coperta foarte atrăgătoare (cu o ilustraţie de Kira Santa), unele dintre proze şi revenirea nonficţiunii. Tot un plus mi se pare şi raportul cantitate-preţ: 240 de pagini de text la 18 lei - preţ promoţional la Final Frontier IV. Dintre minusuri aş aminti scăpările de redactare literară - parcă mai frecvente decât în numerele precedente ale acestei publicaţii.

Voi aştepta apariţia numărului 7 din Galileo cu speranţa că, în noua formulă, revista va merge de la bine la mai bine. De asemenea, îi mulţumesc pe această cale editorului Horia Nicola Ursu pentru permisiunea de a reproduce aici coperta numărului 6.

Ana Antonescu (redactor-şef), "CPSF 04" (2013)

Spre finalul lunii martie, în cadrul ediţiei a treia a tîrgului de carte SF şi fantasy Final Frontier, am achiziţionat de la standul Editurii Nemira numărul patru din seria nouă a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2013). De citit, l-am citit abia în ultima decadă a lunii mai 2013. (Aşa multe cărţi, aşa puţin timp.)

Şi iată ce am aflat:

Tudor Ciocârlie face o prezentare succintă a unui autor recent de mare succes în articolul "Hannu Rajaniemi - un autor cum nu a mai fost în SF". Apoi, Ana Nicolau prezintă "Hoţul cuantic - Interviu exclusiv cu Hannu Rajaniemi", în care discuţia se concentrează asupra surselor de inspiraţie ale autorului finlandez, asupra elementelor originale din trilogia sa şi asupra unor proiecte ştiinţifice la care a participat.

Prima povestire din cuprins este "Elegie pentru un tânăr elan" de Hannu Rajaniemi - un text melancolic despre un poet vîrstnic, Kosonen, care e trimis de versiunea numerică  a soţiei sale, Marja, în misiune într-un oraş infestat de nanomecanisme în căutarea fiului lor, Esa, pe fundalul unei lumi post-Singularitate în care cei mai mulţi oameni au emigrat în tărîmuri virtuale. Tonul poveştii aminteşte întrucîtva de "Maşinăria de la Heartspring Center" de Roger Zelazny, în vreme ce fundalul suprarealist e oarecum similar, în exuberanţa sa, cu cel din Necroville de Ian McDonald.

Alina Sârbu contribuie cu un scurt articol, "Ray Krzweil - profetul Singularităţii", şi cu o traducere din volumul lui Kurzweil "Singularitatea se apropie". Fragmentul, desprins dintr-o lucrare mai amplă, discută chestiuni referitoare la identitate, conştiinţă şi o formă tehnologică a transcendenţei.

Un al doilea text de ficţiune din acest număr al revistei îi aparţine lui Dănuţ Ungureanu, "Cronicile oamenilor iridium". Cîteva elemente referitoare la conştiinţe încărcate într-un sistem informaţional şi dispozitive închegate din ceaţă utilitară de nanomecanisme încearcă să aducă la temă o distopie înrudită cu "Maşina se opreşte " de E. M. Forster şi cu "Deratizare" de Lucian Merişca.

Liviu Radu contribuie cu o cronică literară, "Paolo Bacigalupi - Fata modificată; despre supravieţuire şi înghesuială", în vreme ce Gloria Sauciuc prezintă în avans principalele puncte de interes ale intrigii noii serii dintr-un serial HBO în "Urzeala tronurilor - o ecranizare de succes".

Ca şi CPSF 03, numărul acesta de revistă este foarte închegat tematic (poate cu excepţia ultimului articol, care mai curînd şi-ar fi avut locul în numărul special dark fantasy). Mai mult decît alte dăţi, este vizibil efortul Editurii Nemira de a-şi promova noile apariţii. Astfel, apropiata publicare a ediţiei române a romanului Hoţul cuantic este anunţată de două ori în paginile revistei, e amintită şi publicarea iminentă a volumului Singularitatea se apropie, iar articolele despre Fata modificată şi despre Urzeala tronurilor sînt strîns legate de oferta editurii. Tot de acest efort promoţional e legat şi tonul entuziast al articolelor şi prezentărilor.

Aş mai aminti ilustraţia copertei, creată de Tudor Popa, şi imaginile alb-negru din interiorul revistei - multe dintre ele judicios alese. Lăsînd deoparte unele mici probleme de redactare literară din traducerea Alinei Sârbu, putem spune că CPSF  04 este un număr de referinţă al revistei Anticipaţia.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ana Antonescu (redactor-şef), "CPSF02" (2013)

Prin ianuarie 2013, am cumpărat de la Gara de Nord un exemplar din numărul al doilea al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2013). De citit, am ajuns să-l citesc abia în luna mai. (M-a tentat mai mult să citesc alte cîteva cărţi. Asta e.)

Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat.

Acest număr din CPSF debutează cam abrupt cu o povestire de Allen M. Steele, "Împăratul de pe Marte".  Naratorul-martor este şeful unei baze marţiene de la mijlocul secolului al XXI-lea, iar protagonistul, Jeff Halbert, este unul dintre subordonaţii săi - un modest lucrător. Din păcate, familia lui Jeff, rămasă pe Pămînt, piere într-un accident de automobil. Halbert îşi tratează depresia cu literatură SF despre planeta Marte, iar înainte de revenirea pe Pămînt le lasă colegilor săi un cadou emoţionant. (De remarcat traducerea îngrijită a Oanei Chiţu.)

Pe aceeaşi temă, a planetei roşii în literatura SF, este şi amplul articol al lui Tudor Ciocârlie "Marte, marea iubire a SF-ului". Autorul aminteşte mai întîi conexiunea dintre cercetările astronomilor Giovanni Schiaparelli şi Percival Lowell şi unele romane SF ale lui Kurd Lasswitz şi H.G. Wells, după care trece în revistă mai multe realizări literare notabile din perioada pulp, din Epoca de Aur a SF-ului, din Noul Val, respectiv din anii 1990 şi din noul mileniu. De asemenea, pe parcurs, explică numeroasele trimiteri intertextuale din povestirea lui Allen Steele, ca şi unele aspecte istorice ale cercetării spaţiale. Am remarcat  atît finalul articolului, unde autorul face trecera către SF-ul de dată recentă, orientat spre colonizarea Sistemului Solar, cît şi ilustraţiile reprezentative presărate prin text.

Sumarul se încheie cu un text de Cristian M. Teodorescu, "Senzoriada", un fragment de roman care încearcă să pastişeze Ciberiada de Stanislaw Lem. Într-un viitor apropiat, un anume Trurl Popescu şi un oarecare Clapauţius au aventuri care se vor a fi amuzante într-o Românie din viitor printre manelişti, habotnici, mitocani şi poliţişti corupţi. Pe alocuri, vocea naratorială (atribuită unuia dintre personaje) este arogantă şi insultătoare. Hai să spunem că, atunci cînd va apărea romanul din care s-a extras acest fragment, nu am să fiu primul la coadă ca să-l cumpăr.

Pe ansamblu, acest al doilea număr din noua serie a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice este mai subţire, la propriu şi la figurat, decît primul. Conţine mai puţine pagini (doar 80, faţă de 96 în CPSF01), mai puţine articole şi dă impresia că este... dezechilibrat. Chiar şi în ceea ce priveşte redactarea literară se observă o lipsă de uniformitate. Dacă articolul lui Tudor Ciocârlie este foarte îngrijit, textul lui Cristian Teodorescu suferă pe alocuri de exprimări defectuoase.

Cel puţin coperta e mai atrăgătoare şi mai interesantă decît la CPSF01. Şi, după cum a demonstrat CPSF03, era loc şi de mai bine. Dar despre asta vom discuta cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Michael Haulică (redactor-şef), "Argos Science Fiction & Fantasy nr. 1" (aprilie 2013)

În această dimineaţă am remarcat că a apărut o nouă revistă dedicată literaturii SF şi fantastice. Se intitulează Argos Science Fiction & Fantasy şi apare sub egida Editurii Texarom, îngrijită de Bogdan Bucheru şi Kelly Bucheru, respectiv a Editurii Media-Tech, deţinută de Dan Doboş. În ediţia electronică a primului număr, redactorul-şef Michael Haulică semnează editorialul intitulat "Cariera de scriitor". În cuprins apare un interviu cu Dan Lungu (realizat de Dan Doboş) alături de povestirea "Edana Rose" - o operă spaţială din seria Ermengaarde de Oliviu Crâznic. Sumarul ediţiei online este completat cu două recenzii de carte: "Poveşti scrise dintr-un castel înalt" de Tudor Ciocârlie (o prezentare a volumului A doua venire de Marian Truţă) şi "Un debut... 'heroic'" de Oliviu Crâznic (o cronică a romanului Taxidermie de Narcisa Stoica).

Cuprinsul acestui prim număr online anunţă alte proze scurte, fragmente de roman şi articole fie exclusiv pentru ediţia digitală ("Fuga" de Liviu Radu, "Himera" de Narcisa Stoica, "Un zîmbet de milioane" de Ioana Vişan), fie online în a doua jumătate a lunii martie ("Atavic" de Liviu Sururgiu, "Julieta, Romeo şi ochelarii de realitate amplificată" de Dan Doboş, respectiv "Un francez la paralela 45" de Michael Haulică). Vă invit să vizitaţi şi dumneavoastră site-ul acestei noi publicaţii, iar editorilor şi membrilor colectivului de redacţie le urez să aibă mulţi cititori şi multe apariţii ale revistei Argos.

Cum ritmul apariţiilor de noi articole online în această publicaţie va fi destul de mare, am adăugat pe lista de bloguri şi reviste virtuale de la Ţesătorul un link permanent la noua revistă. În final, îi mulţumesc pe această cale domnului redactor-şef Michael Haulică pentru permisiunea de a reproduce aici sigla revistei Argos.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Cărţile copilăriei Ţesătorului

Aş putea spune că am primit această leapşă de la Tudor Ciocârlie, într-un articol postat pe blogul Cititor SF pe care vă recomand să-l citiţi aici. În cele ce urmează, am să vă spun cîte ceva despre cărţile copilăriei mele - şi am să vă invit apoi fie să scrieţi un articol pe aceeaşi temă pe blogul dumneavoastră, fie să-mi lăsaţi un comentariu.

Am învăţat să citesc pe la patru ani şi jumătate - îmi solicitam zilnic părinţii şi bunica să-mi citească poveşti, iar dumnealor mi-au arătat cum să mi le citesc singur.

Dintre cărţile citite pînă să încep clasa întîi îmi amintesc "Peripeţiile Alisei în Ţara Minunilor" de Lewis Carroll (în traducerea Fridei Papadache), "O poveste cu un hobbit" de J.R.R. Tolkien (în traducera Catincăi Ralea) şi "Aventurile lui Oliver Twist" de Charles Dickens.

Cea dintîi mi se părea vag ameninţătoare, pentru că personajele de acolo nu erau bune sau rele, ci doar... ciudate. (Ulterior am recitit-o şi m-am amuzat copios, dar asta e altă poveste.)

Pe cea de-a doua am recitit-o obsesiv, după cum v-am relatat aici, iar de pe urma ei am rămas cu ideea că loialitatea faţă de prieteni contează imens, tenacitatea te va duce la destinaţie, chiar dacă drumul e anevoios, iar setea de înavuţire strică omenia. (A, şi ospitalitatea se dovedeşte oferindu-le musafirilor ceai...)

Pe cea din urmă mi-o citea mama, capitol cu capitol, iar atmosfera gotică şi personajele sinistre mă îngrozeau pînă în măduva oaselor. Nu cred că am parcurs acel roman pînă la capăt nici pînă azi, aşa de apăsător mi s-a părut. (Nici lumea din Gangland nu s-o fi ivit din neant, dacă stau să mă gîndesc ceva mai bine...)

Tot pe atunci am început să citesc romane de Jules Verne - pe unele le-am recitit de cîteva ori, în special "Copiii căpitanului Grant" şi "Insula misterioasă". Cred că de la personajele lui Verne am rămas cu noţiunea că problemele se rezolvă pe cale raţională, nu prin crize de nervi sau istericale.

În şcoala primară am citit cu drag "Aventurile lui Tom Sawyer" şi "Aventurile lui Huckleberry Finn" de Mark Twain. Pe cea din urmă am recitit-o la fel de obsesiv ca şi pe Hobbit. Cred că am rămas din acea carte cu un gust pentru libertate, o neîncredere faţă de societatea "civilizată", respect pentru aptitudinile practice (fie că e vorba de înot, de făcut focul, de gătit sau de cusut), precum şi cu foarte puţină răbdare sau toleranţă faţă de ipocrizie. (Tot de acolo am rămas cu ideea că e de folos să porţi un briceag multifuncţional - idee pe care mi-a întărit-o şi articolul lui Bruce Sterling de aici.)

Cam în aceeaşi perioadă am parcurs "Cei trei muschetari" de Alexandre Dumas şi "Winnetou" de Karl May. Am regretat nespus moartea lui Winnetou la finalul romanului, însă mi-a venit inima la loc cînd l-am regăsit, viu şi nevătămat, în romanul "Old Surehand", pe care l-am citit cîţiva ani mai tîrziu în casa naşilor mei din cartierul Rahova.

Pe la nouă ani am început să citesc romane de H.G. Wells - "Maşina timpului", "Omul invizibil", "Insula doctorului Moreau" şi "Primii oameni în lună". Şi, în mod destul de straniu, în vara în care am citit "Primii oameni în Lună" am parcurs de vreo trei ori la rînd şi "Comoara din insulă" de Robert Louis Stevenson. (De aceea nu m-am mirat prea mult cînd, mulţi ani mai tîrziu, a apărut pe ecrane versiunea aceasta a Insulei Comorilor, numită Treasure Planet.)

Iar pe la doisprezece ani am avut revelaţia, parcurgînd "Eu, robotul" de Isaac Asimov şi "Odiseea navei Space Beagle" de A.E. Van Vogt, că literatura ştiinţifico-fantastică nu era obligatoriu să se petreacă în secolul al nouăsprezecelea, cu personaje victoriene, ci se putea petrece în viitor - şi putea fi extrem de spectaculoasă. (Sigur, victorienii aceia apocrifi nu au dispărut niciodată cu adevărat din literatura SF, dar nu ne-ar lăsa inima să-i alungăm de acolo, nu-i aşa?)

Adolescenţa mi-a fost în schimb marcată de "Fundaţia" lui Asimov şi "Mîntuitorul Dunei"/"Copiii Dunei" de Frank Herbert pe de o parte şi de "Johnny Mnemonic" al lui William Gibson pe de altă parte.  Asimov şi Herbert mi-au arătat cît de importantă este deschiderea epică, în spaţiu şi în timp, şi cît de necesară este înţelegerea forţelor sociale pentru SF de bună calitate, iar Gibson şi colegii săi mi-au demonstrat că viitorul e sumbru şi bate la uşă.

Dar postarea era numai despre cărţile copilăriei, nu?

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)