Spre finalul lunii octombrie 2013, prin amabilitatea responsabilei de relaţii cu publicul a Editurii Herald, domnişoara Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-o lucrare de nonficţiune a Evei Pattis Zoja, Sandwork expresiv - o abordare jungiană (Editura Herald, Bucureşti, 2013, traducerea Alexandru Pop)). Trebuie să specific faptul că lucrarea este de dată foarte recentă, întrucît originalul a apărut tot în 2013 sub titlul Sandplay in Vulnerable Communities - A Jungian Approach. Am parcurs volumul în cîteva zile, după alte două cărţi din Colecţia Jungiana - Sinele de două milioane de ani şi Interpretarea jungiană a viselor. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:
Lucrarea începe cu o pagină de mulţumiri şi cu o introducere în care autoarea explică metoda lucrului cu tăviţa cu nisip şi figurine în psihoterapie.
Primul capitol, "Aspectul social al psihanalizei: policlinica lui Freud", tratează succint despre crearea de policlinici psihologice imediat după Primul Război Mondial în oraşe precum Viena, Budapesta, Berlin, cu ajutorul unor psihanalişti de marcă din şcoala vieneză.
Cel de-al doilea capitol, "Aspectul transcultural al psihologiei analitice", prezintă un episod semnificativ din copilăria lui Carl Gustav Jung şi noţiuni legate de psihologia dezvoltării.
În capitolul al treilea, "Tehnica lumii a lui Margaret Lowenfeld şi sandplay-ul Dorei Kalff", se face istoricul dezvoltării metodelor psihoterapeutice de tip sandplay şi sandwork.
Capitolul al patrulea, în schimb, discută pe larg despre "Psihoterapia în situaţii dificile", cu studii de caz legate de supravieţuitorii unor dezastre naturale.
Capitolul al cincilea prezintă "Trauma şi 'timpul din nou stăpînit'" - traume colective, traume individuale, sentimentul persoanelor traumatizate că timpul s-a oprit după evenimentul traumatic şi impresia, în urma psihoterapiei, că timpul reîncepe să curgă.
Capitolul al şaselea, unul dintre cele mai ample din volum, prezintă metoda "Sandwork expresiv", cu subsecţiuni dedicate materialelor (tăviţă, nisip, figurine), condiţiilor de spaţiu şi de timp, interacţiunilor dintre subiecţi şi supraveghetori, tipurilor de reprezentări şi conţinuturilor exprimate nonverbal pe această cale.
Capitolele următoare sînt dedicate unor studii de caz realizate în diferite locuri din lume: în Africa de Sud (7), în China (8), în Columbia (9) şi în România (10). Fiecare dintre studiile de caz este documentat minuţios, cu declaraţii ale subiecţilor, imagini ale configuraţiilor realizate în sesiunile de sandwork, observaţii ale supraveghetorilor şi interpretări date de autoare. Remarcabil este că, în ciuda faptului că evenimentele prin care trecuseră unii subiecţi erau traumatice (cutremure, violenţă familială, pericole publice, abandon), iar comunicarea verbală în privinţa traumei era blocată, metoda sandwork le-a permis subiecţilor să arate ce anume îi tramatizase, iar şedinţele succesive au avut un rol terapeutic semnificativ.
Lucrarea se încheie cu un set de note, cu o bogată bibliografie şi cu un index care îi sporeşte mult utilitatea. În cazul ediţiei române, am remarcat tehnoredactarea îngrijită, planşele cu ilustraţii color, pe hîrtie de bună calitate, şi prezentarea atractivă a volumului. Poate ar fi fost bună şi o secţiune de concluzii, care să adune laolaltă, într-o viziune sintetică, principalele idei ale cărţii, însă... dacă parcurg lucrarea cu atenţie, cititorii îşi pot forma propriile concluzii. (Volumul se poate comanda online aici.)
Ar mai trebui să amintesc, pe de o parte, că lansarea ediţiei române, pe 15 noiembrie, a avut loc la Bucureşti în prezenţa autoarei. Pe de altă parte, în ediţia din 8 noiembrie a emisiunii "Ce citim astăzi", am discutat pe larg despre acest volum cu doamna Gabriela Deniz (coordonatoarea colecţiei Jungiana) şi cu domnul Aurelian Scrima (editor). Astăzi puteţi urmări înregistrarea emisiunii în arhiva online a Televiziunii Haret, aici (de la minutul 00:35:44 la minutul 01:03:38).
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)
Postări
