O aniversare

Ieri, 20 noiembrie, domnul Liviu Radu, scriitor și traducător, ar fi împlinit 70 de ani. Ne-a părăsit prea devreme, din păcate, însă amintirea sa nu s-a șters. Iată aici coperta pe care artistul grafic Tudor Popa a creat-o pentru monografia dedicată cărților publicate de acest minunat autor.

Michael Haulică (antologator), "Argos Doi" (2014)

Spre finalul lunii mai 2015, cu ocazia unui târg de carte Bookfest, am achiziționat un exemplar dintr-o antologie îngrijită de Michael Haulică, Argos doi - proză science-fiction & fantasy (Editura MediaTech, în colaborare cu editura TexaRom, 2014). Am parcurs cele 215 pagini ale antologiei în două reprize de lectură, la finalul lunii mai, 2015, respectiv la începutul lunii noiembrie 2016.

Și iată ce am aflat:

"Cuvântul înainte" îi aparține antologatorului Michael Haulică - o conexiune cu antologia anuală precedentă (Argos unu), o prezentare succintă a autorilor antologați și a textelor din cuprins, o promisiune pentru o antologie anuală viitoare, Argos trei (apărută în 2017).

Prima povestire îi aparține lui Lucian Dragoș Bogdan și se intitulează "Dincolo de orizont". Personajele, din țări și culturi diferite, călătoresc cu viteze hiperluminice, transcend condiția umană și se confruntă cu diverse dileme ivite din statutul de nemuritori cu puteri și posibilități vaste. Răspunsurile fiecăruia au de-a face cu pulsiuni psihice fundamentale, pe de o parte, și cu perspectivele lor religioase sau filosofice, pe de altă parte.

"Gravitație 0.7" de Aurel Cărășel combină literatura polițistă și hard SF-ul. Protagonistul, Nicholas Gianini Barbossa, anchetează o crimă în asteroidul colonizat Phoebe, iar soluția enigmei are legătură cu gravitația scăzută din asteroid.

"Invazia tăcută" de Alexandru Ioan Despina e o schiță fantastică despre o epidemie oribilă și despre eforturile autorităților de a o controla - ceea ce duce la instituirea unui sistem totalitar. Premisa e interesantă, dar narațiunea la persoana întâi e presărată cu lirisme și sentimentalisme.

Andrei Panțu contribuie la antologie cu "Tursas", o poveste despre invazia unor creaturi mitologice finlandeze. Personajul principal și eforturile sale de a-i face față invaziei amintesc întrucâtva de romanele catastrofice ballardiene, în vreme ce cadrul metanarativ al manuscrisului găsit și prezentat de un narator contemporan trimit la Numele trandafirului de Umberto Eco.

Felix Tzele ne asigură, în schimb, că "Drumul spre Lună este pavat cu intenții rele". Schița sa, plasată într-un București ruinat de poluare și de criminalitate, e un mozaic de discursuri ale unor personaje-narator implicate în trafic de stupefiante și jocuri pentru putere.

"Gardianul" de Liviu Braicu pare fantezia-confesiune a unei persoane trecute prin primul val de adoptare a calculatoarelor personale din România anilor 1990. Confesiune - pentru că se recunosc stadiile dependenței de lumile virtuale. Fantezie - pentru că protagonistul-narator luptă ca să salveze alte lumi sub îndrumarea unei entități imateriale. (Și dacă Vocea care îl ghidează pe personaj nu ar fi decât rezultatul unei tulburări psihice?)

Povestirea regretatului scriitor Liviu Radu "Cifrele sunt reci, numerele-s calde" nu are nevoie de nici o prezentare. Povestea lovecraftiană a reverendului Theodore Michener și a soției sale este memorabilă. În Anglia victoriană, cei doi descoperă legătura dintre asasinatele comise de niște criminali în serie și deschiderea periodică a unor porți către alte universuri prin care entități monstruoase cauzează atrocități de nedescris. Atât ca subiect, cât și ca execuție, "Cifrele..." reprezintă una dintre piesele de rezistență ale antologiei Argos doi.

Din păcate, și autoarea următoarei povestiri din cuprins, Ioana Vișan, ne-a părăsit. "Un zâmbet de milioane" e o aventură exotică, pe o planetă extrasolară, în care protagonistul-narator și însoțitoarea lui, Simone, caută un localizator de astronave prin catacombe.

"Observatorul" de Florin Purluca pornește de la o situație aparent banală - o conversație într-o cafenea de pe marginea unei autostrăzi - și duce la implicații stranii, cu nemuritori furișați prin istorie și vizitatori extratereștri infiltrați printre noi.

Alexandru Lamba, redactorul-șef al Gazetei SF, contribuie la sumarul antologiei cu schița "Pe lamă de ras" - o narațiune la persoana întâi despre călătorii în timp, paradoxuri și eșecuri emoționale revizitate... la Brașov.

Argos doi conține o altă povestire memorabilă, "Deratizare" de Lucian Merișca. Intriga are drept fundal o societate distopică, în care cetățenii trebuie să composteze bilete de exterior pentru a circula în spațiile publice, respectiv bilete de interior pentru a sta la ei acasă. Condițiile mizere în care locuiesc Cazal, Lenore și descendenții lor, teroarea adusă de controlori, hrana insuficientă și speranța iluzorie adusă de un post de radio clandestin sunt extrapolări ale situației îndurate de români în anii 1980, în vremea dictaturii național-comuniste a lui Nicolae Ceaușescu. Că "Deratizare" a fost publicată inițial în 1984 a fost o surprinză. Că autorul nu a fost anchetat, arestat sau încarcerat a fost aproape un miracol. Iar că povestirea "Deratizare" rezistă la lectură și la trei decenii după apariție aduce dovada calității ei literare.

Sumarul se încheie cu o schiță a tânărului autor Mihai Alexandru Dincă, "În neant". Narată la persoana întâi, schița relatează tribulațiile unui astronaut reanimat după criogenare la bordul unei astronave unde lucrurile au scăpat de sub control. Ca și în alte scrieri ale domnului Dincă, tematica hard SF se îmbină cu oroarea cosmică. Judecând după calitatea acestui text, am achiziționat volumul de debut al autorului.

Pe ansamblu, Argos doi a prezentat o lectură destul de bună, însă poate nu la fel de bună ca Argos unu. Cu trei sau patru excepții, textele antologate merită o lectură, însă nu o încurajează și pe cea de-a doua. Ca urmare, nu am păstrat volumul în bibliotecă - poate și pentru că nu mai am loc pe rafturi. Altfel stau lucrurile în privința antologiei Argos unu. Dar despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie.

Marian Truţă (redactor-şef) - "CPSF 30" (2015)

Spre finalul lunii mai, prin amabilitatea bunului meu prieten Tudor Popa, am primit un exemplar din numărul 30 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2015). L-am parcurs abia în iulie acest an.

Şi iată ce am aflat:

Prima povestire din cuprins, "Îngerul" de Pat Cadigan, este încadrabilă la categoria "fantastic urban". Mai exact, protagonistul-narator este o persoană fără adăpost care colindă pe străzile unei metropole în compania unei entităţi stranii. Aceasta din urmă este invizibilă pentru cei mai mulţi oameni, însă uneori, folosindu-şi capacităţile ieşite din comun, poate îndeplini acţiuni de-a dreptul miraculoase. Treptat, pe măsură ce situaţia celor două personaje principale se agravează, cititorii ajung să înţeleagă originea acestei entităţi şi motivele pentru care, asemenea altor asemenea personaje stranii, a fost exilată pe Pământ.

Urmează o scurtă prezentare făcută de Liviu Radu volumului de critică literară "Alte cronici" al domnului Mircea Opriţă.

De altfel, tocmai Mircea Opriţă este cel care semnează povestirea "O floare pentru căpitan", o viziune a viitorului îndepărtat în care trimiterea astronavelor către alte stele şi primirea lor la revenirea din misiune au devenit nişte operaţiuni de rutină. Şi dacă un astronaut ar reveni din misiune reconstruit de o rasă extraterestră... într-un mod nepământean?

"Mina gravitaţională" de Stephen Baxter ne poartă într-un viitor încă şi mai îndepărtat, în care stelele au încetat să mai emită lumină, iar descendenţii îndepărtaţi ai omenirii extrag energie din reţele de găuri negre. Povestirea face parte din volumul Phase Space şi, alături de romanele Time, Space şi Origin, se încadrează în seria "Manifold". Traducerea "Minei gravitaţionale", ca şi a povestirii de Pat Cadigan, i se datorează Antuzei Genescu.

Spre final, veţi găsi şi o povestire horror de Liviu Surugiu, "Ultimul vis al lui Mart Senson". Textul combină imagini suprarealiste, o tramă poliţistă şi o ipoteză tulburătoare referitoare la relaţiile dintre vise şi metabolism. Aş fi preferat ca stilul să nu fie atât de telegrafic, cu numeroase alineate de două rânduri, un rând sau o jumătate de rând (cam ca Fight Club), însă asta e o chestiune de gusturi.

Pe ultimele pagini ale revistei, veţi găsi episodul al doilea al benzii desenate "Zona de Est", realizată de artistul craiovean Viorel Pîrligras.

Pe ansamblu, numărul 30 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice mi s-a părut cam la fel de bun ca şi cele două sau trei dinaintea lui. Am remarcat însă o schimbare interesantă în privinţa prezentării grafice. Mai exact, artistul grafic Tudor Popa a contribuit nu numai cu ilustraţia copertei, ci şi cu ilustraţii interioare pentru trei dintre povestiri. Stilurile sunt diferite - oarecum biomecanic într-un caz, ceva mai abstract în al doilea, suprarealist în al treilea - însă efectul de ansamblu este memorabil.

Ca urmare, îi adresez felcitări nu doar redactorului-şef Marian Truţă pentru o treabă bine făcută, ci şi lui Tudor Popa, pentru o contribuţie considerabil mai mare la prezentarea grafică. (Şi, cum lucrurile bune nu se tac, vă anunţ că puteţi cumpăra la preţ promoţional acest număr special de revistă aici.) În rest, am început deja lectura numărului 31 din CPSF. Dar despre acela vom discuta cu altă ocazie.

Marian Truţă (redactor-şef) - "CPSF 29" (2015)

În aprilie anul acesta, de la Librăria Nemira de pe Bulevardul Magheru, din Capitală, am cumpărat un exemplar din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2015). De parcurs, l-am parcurs abia în luna iulie. (Mai bine mai târziu...)

Şi iată ce am aflat:

Prima povestire din sumar îi aparţine autorului american Kim Stanley Robinson şi se intitulează "Înainte de trezire". Premisa este că, într-un viitor apropiat, omenirea trece de la o delimitare precisă între veghe, somn şi vis la o stare intermediară în care visele se amestecă cu percepţia realităţii. Protagonistul, Abernathy, şi colegii săi caută să descopere atât cauzele acestei situaţii fără precedent cât şi metodele prin care societatea omenească ar putea fi ţinută în funcţiune. Remarcabil, în cazul acestui text, este că discursul naratorial redă trăirile subiective ale protagonistului, cu imagini suprarealiste ce amintesc de experimentele stilistice ale Noului Val, în vreme ce cauzele fenomenelor descrise, respectiv metodele pentru contracararea efectelor, sunt tratate în manieră hard SF.

Tot în domeniul hard SF este încadrabilă şi povestirea autorului Alexandru Lamba, "Reculul praştiei". Protagonistul-narator, comandant al unei astronave, este trezit prea devreme din starea criogenică numai pentru a afla că situaţia de ansamblu din Sistemul Solar s-a schimbat radical, iar misiunea sa a fost compromisă. Nu întâmplător, într-un text despre efectul de praştie asupra navelor spaţiale care trec prin câmpul gravitaţional al giganţilor gazoşi apar şi referiri intertextuale la Sir Arthur C. Clarke şi la seria "Rama".

Oliviu Crâznic contribuie la sumarul acestui număr cu un articol dedicat romanelor lui Liviu Radu din seria "Glia". Pe de o parte, am remarcat şi de această dată claritatea şi concizia stilului utilizat, precum şi maniera organizată şi echilibrată în care e structurat textul. Pe de alta, apreciez efortul domnului Crâznic de a face cunoscut unui public cititor mai larg una dintre capodoperele purtătorului de drapel al nouăzeciştilor, Opţiunea, şi subscriu la opinia dumnealui că ar fi necesară o a doua ediţie a acestui roman. (Totodată, m-am bucurat să văd că, în articol, autorul a amintit şi lucrarea mea O introducere în opera lui Liviu Radu.)

Apoi, în CPSF 29 veţi regăsi o schiţă a lui Liviu Radu, "Ziua dimensiunii zero", care îi poartă pe cititori de la teoria Big Crunch la Sfârşitul Vremurilor şi... la Judecata de Apoi. Schiţa este reluată din cuprinsul volumului Singur pe Ormuza şi merită cu siguranţă o a doua lectură.

Schiţa "Mâinile reci şi mirosul de sare" de Jy Yang, în schimb, este o mostră de fantastic sumbru, care o să vă dea fiori. Protagonista, Anja, este vizitată periodic de cineva care ar putea să fie soţul ei, revenit acasă după ce se înecase pe mare, sau ar putea fi o fantasmă din copilărie, ori o creatură mitologică.

"Alegorii şi avertismente" vă prezintă, în maniera elegantă a lui Mircea Opriţă, informaţii despre viaţa şi opera autorului hunedorean Miron Scorobete. Am aflat, astfel, că autorul de proză ştiinţifico-fantastică este totodată poet, publicist, dramatrug şi autor de cărţi pentru copii.

Dealtfel, spre finalul revistei puteţi găsi o povestire de Miron Scorobete, "Masca", în care protagonista-naratoare, Dia, relatează despre un revelion cu peripeţii.

Sumarul se încheie cu primul episod din banda desenată "Zona de Est", creată de artistul craiovean Viorel Pîrligras.

Dintre plusurile acestui număr din CPSF (pe care îl puteţi comanda aici la preţ promoţional), pe lângă prozele reuşite şi articolele de referinţă despre care am relatat mai sus, aş aminti ilustraţia copertei, creată de artistul grafic Tudor Popa, redactarea îngrijită şi buna calitate a traducerilor.

Singurul minus demn de menţionat este că, din păcate, şi din acest număr al revistei lipseşte numele traducătoarei (sau al traducătorului). În rest, domnul redactor-şef Marian Truţă şi colaboratorii săi din colectivul de redacţie merită felicitări pentru o treabă bine făcută.

În ceea ce mă priveşte, voi parcurge cât de curând CPSF 30. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie...

Mi-a apărut cea de-a şaptea carte

Sâmbătă, 22 noiembrie, la Târgul de Carte Gaudeamus desfăşurat la Pavilionul Expoziţional Romexpo, au avut loc mai multe evenimente care m-au bucurat.

La ora 12.30, la standul Editurii Nemira, s-a lansat Almanah Anticipaţia 2015, în cuprinsul căruia veţi găsi şi o povestire a subsemnatului, "Pălărierul". Au vorbit la lansare domnişoara Alexandra Florescu, reprezentantă pentru relaţii cu publicul a Editurii Nemira, domnul Alexandru Mironov şi domnul Marian Truţă, redactorul-şef al acestei ediţii. În discursul său, domnul Mironov a spus nişte frumoase cuvinte de apreciere la adresa romanului meu Anul terminal şi ţin să îi mulţumesc pe această cale.

La acelaşi stand, la ora 13.00, a avut loc lansarea volumului Basmania: Răspântia gândurilor de Valentin Nicolau. Au luat cuvântul domnişoara Alexandra Florescu, autorul Valentin Nicolau şi artistul grafic Tudor Popa. Din volum au citit actorii Coca Bloos şi Marius Manole. (Având în vedere că Basmania este un volum de colecţie, voi trata în detaliu despre el într-un articol viitor.)

La ora 16.30, la standul Editurii Tracus Arte s-a lansat antologia Istorii alternative îngrijită de regretatul Ştefan Ghidoveanu. Evenimentul a avut loc cu concursul doamnei Cristina Ghidoveanu şi a domnului Cătălin Badea-Gheracostea. (În cuprinsul acestei antologii veţi găsi una dintre povestirile mele la care ţin foarte mult, "Legiune".)

În fine, la ora 17.00, la Standul Autorilor Independenţi, domnii Mugur Cornilă şi George Lazăr au găzduit lansarea unor volume de la Millennium Books. Astfel, s-au lansat ediţia a doua a antologiei Dincolo de noapte, în prezenţa antologatorului Oliviu Crâznic, ediţia a doua extinsă a volumului Transfer în prezenţa autorului Michael Haulică şi monografia O introducere în opera lui Liviu Radu a subsemnatului.

La lansare au vorbit domnul Mugur Cornilă, editorul Horia Nicola Ursu, colegul meu scriitor Oliviu Crâznic (care a spus nişte lucruri foarte frumoase despre domnul Liviu Radu şi despre mine). Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, a vorbit Ţesătorul.

M-a bucurat participarea la eveniment a unor personalităţi din SF-ul românesc. Pe lângă cei menţionaţi anterior, i-aş aminti pe Cristina Ghidoveanu, Viorel Pîrligras, Dodo Niţă şi Ovidiu Petcu. De asemenea, m-au onorat cu prezenţa participanţii la atelierul de scriere creativă organizat de Revista de Povestiri, precum şi foste colege şi foste studente de la Universitatea Spiru Haret.

Această lansare a marcat în mod fericit aniversarea domnului Liviu Radu (pe 20 noiembrie) şi împlinirea a şapte ani de existenţă a blogului Ţesătorul (pe 29 noiembrie). 

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 18" (2014)

La finalul lunii mai, în cadrul Tîrgului de Carte Bookfest, prin amabilitatea reprezentantei de relaţii publice a Editurii Nemira, domnişoara Alexandra Florescu, am primit un exemplar din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia numărul 18 (Editura Nemira, Bucureşti, 2014), publicat sub îngrijirea redactorului-şef Marian Truţă. L-am parcurs în luna iunie.

Şi iată ce am aflat:

Povestirea care deschide această ediţie CPSF îi aparţine multipremiatului autor american Paolo Bacigalupi şi se intitulează "Vânătorul de tamarix". O ştiam din volumul Pump Six and Other Stories, însă de această dată am avut ocazia să o parcurg în traducerea Antuzei Genescu. E o poveste tulburătoare, plasată într-un viitor apropiat în care, în vestul Statelor Unite ale Americii, luptele legale pentru drepturile asupra cursurilor de ape au ajuns să distrugă comunităţi întregi, iar statele privilegiate tocmesc armate de mercenari pentru a-i intimida şi alunga pe locuitorii statelor sărace.

Foarte interesantă mi s-a părut şi povestirea colegului meu Oliviu Crâznic, "Echilibru" - un crîmpei dintr-o saga space opera care prezintă un punct de cotitură dintr-un conflict major, la scară planetară. Pe de o parte, întîlnirea dintre personaje precum Lord Juliet Shakespeare şi Jeremy Ice, mediată de un anume Peter Harvard, e construită pe nişte baze legale stranii, radical diferite de cele din societatea noastră - iar consecinţele sînt greu de anticipat. Pe de altă parte, în dramatismul ei, povestea mi-a amintit de confruntarea finală din Dune. Aştept cu mare interes ca Oliviu să ducă la bun sfîrşit şi să publice volumul de nuvele şi povestiri din care a extras "Echilibru".

George Lazăr contribuie la acest număr al revistei cu "Cronica Akasha" - o povestire-dezbatere despre eutanasie, transcendenţă, moralitate şi tehnologie. Chiar dacă este prea teologică pentru gustul meu, povestirea domnului Lazăr se înrudeşte tematic cu unele romane importante ale genului SF, precum Permutatiuon City de Greg Egan sau Ubik de Philip K. Dick.

Gregory Benford, cu "O după-amiază în paradis", ne propune un viitor apropiat în care cercetarea tehnologică sau cea medicală sînt serios frînate de oprelişti legale, iar discuţiile de la vîrful unei companii pot fi supravegheate de autorităţi prin mijloace care de care mai creative. Şi această schiţă a fost tradusă de Antuza Genescu.

Domnul Mircea Opriţă, în schimb, mi-a luat-o înainte cu articolul "Un autor prodigios", făcînd o amplă şi bine documentată trecere în revistă a operei unui autor prolific şi îndrăgit - Liviu Radu. Aceia dintre dumneavoastră care doresc o lucrare de referinţă despre acest subiect şi nu mai au răbdare pînă la apariţia volumului meu O introducere în opera lui Liviu Radu sînt sfătuiţi să păstreze în arhivă acest articol.

Sumarul se încheie cu o povestire apocaliptică, "O butelie din cer", semnată de Liviu Radu. Protagonistul-narator urmăreşte din apartamentul său bucureştean cum, la puţin timp înainte de ciocnirea unui asteroid cu Pămîntul, societatea se destramă în valuri de violenţă şi desfrîu. O încheiere cutremurătoare a numărului 18 al Colecţiei... - un număr orientat mult mai mult către avertisment decît către divertisment.

Pe ansamblu, CPSF 18 mi s-a părut cel mai reuşit dintre ultimele cinci apărute şi îl felicit pe redactorul-şef Marian Truţă pentru alegerea judicioasă a textelor şi a ilustraţiilor care le însoţesc. De asemenea, vechiul meu prieten Tudor Popa a ilustrat coperta acestui număr cu o imagine în culori calde, inspirată de povestirea lui Paolo Bacigalupi. Şi, cum lucrurile bune nu se tac, trebuie să vă spun că puteţi procura CPSF 18 la preţ redus aici. Vă doresc lectură plăcută şi, după 400 de cronici de carte la Ţesătorul, rămîne să ne mai auzim.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Ţesătorul în "Lumi stranii"

Ieri, pe blogul său, antologatorul şi traducătorul Ştefan Ghidoveanu a anunţat iminenta lansare a unei noi antologii de ficţiune speculativă românească intitulată Lumi stranii. Volumul urmează să apară la Editura Vremea, cu o copertă de Ionuţ Bănuţă. Lansarea va avea loc joi, 29 mai, ora 14, la standul Editurii Vremea din cadrul Tîrgului de Carte Bookfest, la Romexpo.

În cuprins, alături de proze semnate de autoare precum Cristina Ghidoveanu, Antuza Genescu, Ana-Veronica Mircea, Ştefana Czeller şi Ana-Maria Negrilă, respectiv alături de povestiri ale unor autori ca Viorel Pîrligras, Liviu Radu şi Sebastian A. Corn, veţi găsi şi o schiţă a subsemnatului. Ne vedem la lansare!

Nu în ultimul rînd, îi mulţumesc domnului Ştefan Ghidoveanu pentru permisiunea de a reproduce pe acest blog coperta antologiei Lumi stranii.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Ficţiuni.ro nr. 6 - special Philip K. Dick

Aseară s-a lansat numărul al şaselea al revitei virtuale Ficţiuni.ro. De această dată, Eugen Lenghel (redactor-şef) şi Ştefan Ghidoveanu (senior editor) ne-au pregătit un număr special Philip K. Dick.

Secţiunea "Literatură" cuprinde schiţa "Istorii reutilizate" de Eugen Lenghel, extrasă din volumul recent apărut 9 istorii reutilizate, precum şi o povestire de Cezar Mazilu şi un fragment de roman de Adrian Buzdugan. De asemenea, în această secţiune veţi găsi declaraţii ale lui Philip K. Dick (în traducerea lui Nicu Gecse) şi un omagiu adus scriitorului american de către autori români (Liviu Radu, Cristina Săvescu, Marian Truţă şi Florin Pîtea) sub titlul "Dickţiuni".

La secţiunea "Arte vizuale" veţi găsi benzi desenate de Viorel Pîrligras, caricaturi de Nicu Gecse, o cronică de Jovi Ene dedicată capodoperei cinematografice Blade Runner, precum şi un articol al subsemnatului în care se discută A Scanner Darkly - romanul, filmul şi romanul grafic. (Datorită caracterului său interdisciplinar, acelaşi articol apare şi în secţiunea "Critică".)

Secţiunea "Eseuri" este deosebit de bogată. Vă aşteaptă nu un editorial, ci două (semnate de Ştefan Ghidoveanu, respectiv de Eugen Lenghel), articole de Philip K. Dick (traduse de Roxana Brînceanu, Loredana Frăţilă-Cristescu şi Ana-Veronica Mircea), un interviu cu scriitorul american (realizat de Frank C. Bertrand şi tradus de Loredana Frăţilă-Cristescu), precum şi prefaţa scrisă de Ştefan Ghidoveanu la prima ediţie română a romanului Visează androizii oi electrice?

În fine, la secţiunea "Traduceri" puteţi citi două povestiri de Philip K. Dick în traducerea aceluiaşi Ştefan Ghidoveanu. Una dintre ele, "Ajustorii", a fost ecranizată sub titlul The Adjustment Bureau.

Nu-mi rămîne decît să vă urez lectură plăcută... şi să vă reamintesc că lucrurile bune nu se tac.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

Ana Antonescu (redactor-şef), "CPSF 08" (2013)

Spre finalul lunii septembrie 2013, din Librăria Nemira de pe Bulevardul Gheorghe Magheru, din Capitală, am achiziţionat cîteva numere din noua serie CPSF. Dintre acestea, numărul 8, apărut în îngrijirea doamnei Ana Antonescu, s-a dovedit a fi o surpriză plăcută.

Iată de ce:

Povestirea din deschidere îi aparţine autoarei Aliette de Bodard şi se intitulează "Naşterea navei". Într-un viitor îndepărtat, dominat politic, tehnologic şi ştiinţific de  către China, navele interstelare nu sînt construite, ci... crescute cu migală şi dotate cu o Minte născută dintr-o femeie. Doar că, în cazul celui mai recent proiect îngrijit de protagonista Dac Kien, intervin probleme majore, iar Mintea se naşte prea devreme. (Cumva, civilizaţia interstelară care îi serveşte drept fundal acestei povestiri mi-a amintit de Cultura regretatului Iain M. Banks.)

Alina Sârbu contribuie la sumar cu un articol intitulat "Despre istoriile alternative", în care prezintă în sistem diacronic un tip de SF numit "ucronie", "istorie alternativă" sau "istorie contrafactuală". Articolul este amplu documentat şi frumos structurat.

La fel de frumos prezentat, însă de ceva mai mică întindere, este articolul lui Liviu Radu "Ucronia în literatura română". Ca şi în cazurile dark fantasy sau horror, doamna redactor-şef a ştiut să apeleze la autoritatea în domeniu pentru ucronie, căci domnul Liviu Radu a scis el însuşi un număr remarcabil de lucrări literare pe această temă, de la schiţe la nuvele şi romane.

Silviu Genescu, în schimb, încheie acest număr al revistei cu povestirea "The End", în care îmbină programele spaţiale, holocaustul nuclear şi teoriile conspiraţioniste. M-a bucurat revenirea distinsului autor român în paginile CPSF şi sper să-i citesc şi alte povestiri în numerele viitoare ale revistei.

Dacă la toate acestea adăugăm o incitantă ilustraţie cu elemente biomecanice a copertei creată de Tudor Popa, veţi înţelege de ce numărul al optulea din noua serie CPSF merită citit şi păstrat în colecţie. Iar în ceea ce priveşte numărul al nouălea, vom discuta cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Îmi apare cea de-a şaptea carte

Astăzi, editorul Horia Nicola Ursu a aunţat pe Galileo Online iminenta apariţie a celei de-a şaptea cărţi a subsemnatului. Volumul se intitulează O introducere în opera lui Liviu Radu şi urmează să fie publicat la Editura Millennium Books din Satu Mare în cadrul colecţiei Metatext îngrijită de domnul Mircea Opriţă. Ilustraţia copertei a fost creată de bunul meu prieten Tudor Popa, iar designul îi aparţine domnului Horia Ursu.

Lansarea va avea loc sîmbătă, 5 aprilie, la Librăria Bastilia din Capitală, pe parcursul celei de-a patra ediţii a festivalului Final Frontier. Pe lîngă domnul scriitor Liviu Radu şi editor, la eveniment va participa şi autorul. Puteţi citi anunţul oficial aici. Şi nu uitaţi - lucrurile bune nu se tac.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Liviu Radu, "Vînzoleli nocturne" (2010)

Prin 2011, domnul Liviu Radu mi-a oferit cadou un exemplar cu autograf din volumul-omnibus Lumea lui Waldemar (Editura Tritonic, Bucureşti, 2010). Acesta conţinea, pe lîngă romanele Waldemar, Blocul câş şi O după-amiază cu bere şi zâne, un al patrulea roman al seriei, intitulat Vânzoleli nocturne - unul inedit. L-am citit, cam cu greutate, în octombrie 2013.

După care autorul, cu multă generozitate, mi-a oferit în februarie 2014 o altă ediţie din Vînzoleli nocturne (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2010). Pe aceasta am parcurs-o într-o după-amiază (fără bere şi fără zîne).

Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Intriga romanului este plasată în cartierul Lacul Tei din Bucureşti. Cîţiva infractori află că într-o noapte de vară, duminică spre luni, va trece pe acolo un fel de caravană care străbate tărîmurile, iar ei decid să organizeze o ambuscadă pentru a o jefui. Un căpcăun care lucrează sub acoperire în poliţie, Trosco, îl informează pe Waldemar şi îl convinge să ajute la dejucarea planurilor infractorilor. Iar conflictul se complică atunci cînd în combinaţie intră şi mafia rusească a unui traficant numit Leordov.

Un punct interesant din Vînzoleli nocturne  mi s-a părut primul capitol, în care, cam ca în fiecare volum din seria Cântec de gheaţă şi foc, un personaj episodic apare numai pentru a ajuta la stabilirea cadrului acţiunii, apoi piere. Doar că, în cazul de faţă, Gigic Mandea Tirbuşon e un personaj comic, dintr-o galerie de borfaşi care populează paginile cărţii.

Alt aspect remarcabil este bogăţia şi diversitatea planurilor narative ale romanului. Astfel, dacă în Armata moliilor alternează numai două planuri narative, iar capitolele sînt lungi, în Vînzoleli nocturne sînt prezente cel puţin patru planuri narative principale. Astfel, aflăm pe rînd despre activităţile lui Waldemar, despre cele ale infractorilor, despre iniţiativele căpcăunului Trosco şi despre Leordov şi asociaţii săi. În unele porţiuni, alternarea planurilor acţiunii este rapidă, ca în Spaime, iar capitolele sînt scurte - pe alocuri de numai două sau trei pagini. Rezultatul este că lectura devine alertă.

O parte dintre evenimentele intrigii sînt banale - spre exemplu, Waldemar şi cele două iubite ale sale merg la iarbă verde pe Valea Doftanei - însă cele mai multe dintre ele sînt spectaculoase. În bună tradiţie light fantasy, cotidianul se învecinează cu fabulosul, cu grotescul sau cu absurdul. Astfel, gropile de pe străzile bucureştene sînt săpate noaptea de echipe de pitici, infractorii dispar fără urmă pentru că îi mănîncă nişte căpcăuni infiltraţi în poliţie, iar cîte un băiat de bani gata care goneşte cu bolidul său către clubul Bamboo pune apariţia unei caravane exotice pe seama cine ştie cărei băuturi.

Tot în tradiţia fantastică se înscrie şi refuzul de a le oferi cititorilor o explicaţie pentru evenimentele din intrigă. Enigmaticul convoi care circulă între tărîmuri se preface, pe rînd, în tren cu aburi, în caravană, în maşină blindată şi în diligenţă, însă investigaţiile personajelor principale nu îi află nici originea, nici destinaţia finală. De asemenea, în confruntarea apoteotică din final, antagoniştii sînt nişte făpturi antropomorfe, cu puteri supranaturale, care pot aduce de pe alte tărîmuri balauri ce scuipă flăcări, însă naratorul tace în privinţa originii sau motivaţiilor acestor vrăjitori. La fel de misterios rămîne şi pisoiul vorbitor adoptat de Waldemar - un fel de înger păzitor cu înfăţişare de animal de casă.

Pe ansamblu, Vînzoleli nocturne mi s-a părut cel mai agreabil roman din seria despre Waldemar - poate şi pentru că este compact, dinamic şi alert. Singurul regret pe care îl am în privinţa acestei cărţi este că un anume personaj secundar fermecător, scriitorul Liviu, care apăruse periodic în primele trei romane ale seriei, nu mai este menţionat deloc.

În încheiere, cred că ar merita amintite şi unele aspecte tehnice.

Dacă prima ediţie a Vînzolelilor nocturne, cea din volumul omnibus, mi s-a părut mai dificilă de parcurs, unul dintre motive a fost că literele folosite pentru tehnoredactare sînt înguste, iar rîndurile sînt strînse. De asemenea, hîrtia pe care e imprimat volumul este de o calitate medie. Ca urmare, experienţa lecturii lasă de dorit.

Ediţia de la Millennium Books, în schimb, beneficiază de o tehnoredactare elegantă, cu litere rotunde (Palatino Linotype), rînduri aerisite, capitole frumos diferenţiate şi imprimare pe o hîrtie de bună calitate. Ilustraţia copertei este adecvată (chiar dacă puţin cam întunecoasă pentru gustul meu), iar experienţa de lectură este net superioară. Ca urmare, înclin să recomand această ediţie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

Liviu Radu, "Golem, golem" (2014)

Pe 14 februarie 2014, prin amabilitatea reprezentantei pentru relaţii publice a Editurii Nemira, doamna Ruxandra Predescu, am primit un exemplar din cel mai recent volum al domnului Liviu Radu, Golem, golem şi alte povestiri fantastice (Editura Nemira, Bucureşti, 2014). Şi, cum volumul are o prezentare foarte atractivă, cu ilustraţia copertei de Tudor Popa, am început să îl parcurg pe drumul de întoarcere de la editură.

Să vă spun şi dumenavoastră ce am aflat:

Povestirea care dă titlul cărţii, "Golem, golem...", aminteşte ca atmosferă de unele povestiri ale lui Vasile Voiculescu. Acţiunea e plasată în 1940, în Bucovina, iar protagonistul, sublocotenentul Niculae N. Ion, este nevoit să se retragă cu compania sa din Bucovina de Nord la cedarea acestui teritoriu către Uniunea Sovietică. Sînt capturaţi cu toţii lîngă noua graniţă, dar reuşesc să evadeze, iar într-un sat de lîngă Suceava sublocotenentul participă cu colegii săi ofiţeri la o şedinţă de spiritism. De aici, lucrurile iau pe rînd întorsături comice şi neliniştitoare - iar finalul povestirii este la fel de memorabil precum cel din "Capul de zimbru". "Golem, golem..." a apărut iniţial în antologia Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF.

"Doi bătrâni, pe o bancă", în schimb, este de-a dreptul borgesian. Premisa de la care porneşte povestirea este una cît se poate de banală - protagonistul-narator doreşte să intre în vorbă cu o doamnă pe care a zărit-o în parc şi aduce o carte ca pretext pentru a iniţia o conversaţie. Treptat, se dezvăluie elemente intertextuale, cu nuanţe ucronice şi steampunk, iar fiecare pagină aduce noi dezvăluiri şi noi răsturnări ale premiselor precedente. Nu am să vă dau alte amănunte, deoarece ar fi păcat să vă stric plăcerea lecturii şi efectele atent dozate ale naraţiunii, însă voi preciza că, iniţial, "Doi bătrâni, pe o bancă" a apărut în revista Galileo numărul 1.

"Tăiş de paloş" e un text hibrid care combină elemente de basm cult cu motive ale literaturii de groază. Naratorul-martor este Harap Alb, care, împreună cu Făt Frumos, participă la o întrunire a reprezentanţilor veniţi de pe alte tărîmuri. În lumea oamenilor a survenit o criză majoră, iar vietăţi precum ielele, piticii sau zmeii preferă să nu se amestece. Cei doi revin pe tărîmul oamenilor, se întîlnesc cu Spînul, apoi se confruntă direct cu o invazie a morţilor-vii care devorează toate vietăţile. Oroarea sporeşte treptat pînă la un punct culminant deosebit de sîngeros.

"Margarita" e o povestire fantastică plasată în Bucureştiul contemporan, iar personajul principal, scriitorul Mihai Molinar, şi iubirea sa tîrzie, frumoasa Margarita, refac în felul lor povestea lui Faust şi a Margaretei. Numai că nici Înşelătorul nu este chiar cum îl ştim din mitologia iudeo-creştină, iar finalul povestirii este paradoxal şi apocaliptic.

"Scrisori din fortul de la capătul imperiului" este o povestire scrisă în stil epistolar, amintind ca stil de Scrisorile persane  sau de Legături primejdioase, însă evenimentele din intrigă au mai degrabă conexiuni intertextuale cu unele lucrări de Dino Buzzatti şi H. P. Lovecraft. Textul este reluat din primul volum de proză scurtă al lui Liviu Radu, Spre Ierusalim!

"Un cal şi nişte fericire", pe de altă parte, revizitează în cheie fantastică Bucureştiul de la finalul anilor 1960, cu petreceri de adolescenţi, benzi de magnetofon şi muzică rock. Textul e narat pe un ton umoristic, personajele au "întîmplător" nume celebre - de la Ion Barbu la Vasile Voiculescu - iar protagonistul, un tînăr numit Calistrat Hogaş, dar căruia prietenii îi spun Cal, este metamorfozat în... cal de către o vrăjitoare superbă care îl călăreşte la un sobor al suratelor ei.

"Dificila artă a supravieţuirii" este tot un text fantastic, însă mai sumbru. Protagonistul-narator este un vampir care îşi foloseşte aptitudinile supranaturale pentru a lucra ca ucigaş cu simbrie. Şi în acest caz, autorul aduce o abordare originală a temei tratate.

"O crenguţă mică..." are un aer de epopee, căci protagonistul-narator, Ogonkart, conduce un echipaj de oameni şi fiinţe fantastice pe un ocean fabulos, pe care, în amurg, apar insule străvezii populate de oameni ai viitorului sau de făpturi de coşmar. Misiunea lor, demnă de Iason şi de argonauţi, este să găsească Insula de Deasupra Norilor şi neasemuitele ei bogăţii. Doar că aşteptările protagonistului nu prea se întîlnesc cu realitatea din teren. (Într-o prezentare grafică de excepţie, povestirea "O crenguţă mică..." a apărut iniţial în Almanah Anticipaţia 2014.)

Dacă textele precedente din volum au revizitat alte teme dragi autorului, precum pactul faustic, vrăjitoria sau vampirismul, "Diferite nuanţe de beznă" e o schiţă care reia subiectul crimelor atribuite lui Jack Spintecătorul. De această dată, Liviu Radu combină subiectul criminalului în serie cu tema SF a călătoriilor în timp. În ciuda subiectului SF, "Diferite nuanţe de beznă" a fost publicată iniţial în antologia Dincolo de noapte - 12 feţe ale goticului.

Volumul se încheie cu una dintre cele mai reuşite nuvele din opera lui Liviu Radu, "Anul în care nu vor veni zangorii..." Protagonistul-narator relatează cum şi-a petrecut copilăria într-o vale secetoasă, în care traiul localnicilor depindea de apa unui singur izvor, iar debitul acestuia era asigurat prin bunăvoinţa unor făpturi supranaturale, zangorii, cărora li se aduceau ofrande în fiecare primăvară. Din nesăbuinţa protagonistului, zangorii se supără într-o primăvară, urmează un an secetos, în care sătenii ajung la limita supravieţuirii, iar eroul e vîndut ca sclav pentru a salva comunitatea. De aici începe un periplu fantastic şi memorabil, pe care îl veţi parcurge şi dumneavoastră cînd veţi citi nuvela. Stilistic, "Anul în care nu vor veni zangorii" mi-a amintit de Cartea Soarelui Nou, iar speranţa mea secretă este că autorul va transforma cîndva nuvela aceasta într-o tetralogie. De asemenea, vă reamintesc că "Anul în care nu vor veni zangorii..." a apărut prima dată în volum în Cifrele sunt reci, numerele-s calde.

Pe ansamblu, Golem, golem reprezintă o reuşită în numeroase privinţe. Stilistic are un nivel ridicat, tematic este divers, ca prezentare grafică este atractiv, iar tehnoredactarea e aerisită, ceea ce uşurează lectura. Din punctul de vedere al redactării literare e destul de îngrijit, chiar dacă pe alocuri am mai sesizat unele mici scăpări. Vi-l recomand cu plăcere şi dumneavoastră - de fapt, puteţi comanda online volumul Golem, golem aici. În ceea ce mă priveşte, aştept cu interes un nou volum pe care domnul Liviu Radu a promis că îl va publica, de această dată unul cu povestiri ştiinţifico-fantastice.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Liviu Radu, "La galop prin piramidă" (2013)

La Tîrgul de Carte Gaudeamus, 2013, prin amabilitatea reprezentantei de atunci pentru relaţii publice a Editurii Nemira, domnişoara Maria Galan, am primit un exemplar din cel mai recent roman la domnului Liviu Radu, La galop prin piramidă (Editura Nemira, Bucureşti, 2013) - ba chiar am participat la lansare, unde au vorbit domnii Flavius Ardelean, Oliviu Crâznic şi Michael Haulică. Doar că lectura romanului a durat ceva mai mult decît mă aşteptam. Să vedem împreună despre ce este vorba:

La galop prin piramidă reprezintă al doilea volum dintr-o trilogie fantastică începută cu Armata moliilor. Protagonistul, Taravik, este curier pe Glia - o lume care seamănă întrucîtva cu antichitatea clasică şi pe care autorul a schiţat-o iniţial în romanul Opţiunea. De această dată, el este trimis de o entitate divină, Ramon, cu o scrisoare către fratele acesteia, Cambeh. Periplul îi poartă pe Taravik şi pe pegasul acestuia, Kostik, prin deşert, prin ţara Hatti, pe la temple ale unor zeităţi bizare şi la piramidele din Kazaroh - ba chiar şi printr-un tărîm subpămîntean. Călătoria le e presărată cu ambuscade şi cu încăierări, dar şi cu popasuri şi ospeţe.

Iar una dintre ambuscadele prin care trec cele două personaje principale are loc aproape accidental la o ciocnire dintre două armate latgane, conduse de doi generali, Primus Concordius Faber, respectiv Caius Sempronius Machela. Una dintre armate sprijină o facţiune dintr-un război civil, în vreme ce cealaltă caută să impună pacea şi ordinea... în stil latgan. Şi poate că jocul lor de-a şoarecele şi pisica prin deşert s-ar încheia într-un fel dacă nu ar avea loc un accident supranatural. Căci cele două armate descoperă, pe rînd, un izvor fermecat şi, după ce beau din apa acestuia, devin nemuritoare şi invincibile.

Şi, aşa cum Taravik trece din întîmplare printre cele două armate învrăjbite, tot ca din întîmplare contribuie la încheierea conflictului lor - cu puţin ajutor divin.

Dintre punctele bune ale romanului aş aminti tonul jovial al naraţiunii, cozeriile amuzante ale celor două personaje principale, scenele de comedie bufă care apar pe alocuri, anecdotele relatate ici şi colo de personaje secundare şi finalul fericit, de comedie clasică. Cum seria despre Taravik se doreşte a fi literatură de divertisment, toate aceste elemente contribuie la efectul agreabil al cărţii. Tot demne de remarcat mi se par şi coperta cărţii - cu o ilustraţie realizată de artistul grafic Tudor Popa - respectiv tehnoredactarea aerisită, cu litere agreabile care uşurează lectura.

Un punct mai puţin bun mi s-a părut dimensiunea romanului. Dacă Armata moliilor are 339 de pagini, La galop prin piramidă are 383. Nu întîmplător, alte lucrări de divertisment plasate într-o lume antică, precum albumele de bandă desenată din seria Asterix, au un număr fix de pagini. Şi, dacă e să ne raportăm la un alt reper din literatura light fantasy, cu cît romanele din seria Lumea Disc devin mai groase, cu atît îndeamnă mai puţin la o a doua lectură. De asemenea, pe alocuri am remarcat mici scăpări în redactarea literară.

Pe ansamblu, însă, La galop prin piramidă reprezintă o reuşită. Realizează ceea ce îşi propune - respectiv să îi destindă şi să îi amuze pe cititori - şi, dacă doriţi să vă petreceţi un final de săptămînă sau cîteva zile de vacanţă într-un mod plăcut, puteţi să vă comandaţi un exemplar aici.

În ceea ce mă priveşte, am început deja să citesc următoarea carte a domnului Liviu Radu, Golem, golem. Dar despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)