Bruce Sterling, "Global Head" (1992)

La sfîrşitul anului 1996, prin amabilitatea distinsei doamne Raluca Voicu-Arnăuţoiu, am primit cadou un exemplar din cea de-a doua colecţie de proză scurtă a lui Bruce Sterling, Global Head (Phoenix, Editura Orion Books, Londra, 1996). La prima lectură, mi s-a părut un volum de valoare medie, poate mai bun decît romanul Involution Ocean, să spunem, însă cu siguranţă mai slab decît A Good, Old-Fashioned Future. L-am recitit în primele luni ale anului 2012 şi mi-am făcut o părere uşor diferită, din motive care ţin atît de evoluţia cititorului ca persoană, cît şi de evoluţia literaturii ştiinţifico-fantastice în ansamblul ei.

Să vedem împreună despre ce este vorba:

Prima schiţă din volum, „Our Neural Chernobyl”, îi este dedicată lui Greg Bear şi se încadrează în subgenul biopunk. Mai exact, este o metaficţiune – o recenzie fictivă a unei cărţi fictive. Cartea recenzată analizează în perspectivă istorică dezvoltarea unei forme de hacking în biotehnologie, crearea unei substanţe care multiplică dendritele şi se transmite prin fluidele corporale, apoi răspîndirea superinteligenţei printre diverse specii de mamifere şi chiar apariţia unei forme de nemurire. În subtext, „Our Neural Chernobyl” face trimitere la romanul Blood Music de Greg Bear, dar ca formă aminteşte de unele creaţii ale lui Jorge Luis Borges, cel care, în loc să scrie romane, îşi imagina că erau gata scrise... şi le recenza.

„Storming the Cosmos” este o povestire atompunk pe care Bruce Sterling a scris-o în colaborare cu colegul său Rudy Rucker. Protagonistul-narator este un informator KGB ucrainian, Nikita Globov, care e trimis în Tunguska în căutarea motorului unei presupuse nave spaţiale extraterestre. Împreună cu un specialist în rachete, Vlad Zipkin, Nikita călătoreşte în Siberia, trece prin episoade suprarealiste (şi destul de amuzante), iar în cele din urmă, propulsat prin spaţiu şi timp, ajunge în anii 1960 la Paris pentru a vedea la televizor aselenizarea. Povestirea dă dovadă atît de o bună cunoaştere a societăţii sovietice în anii 1950 cît şi de un debordant simţ al umorului.

„The Compassionate, the Digital”, în schimb, pastişează discursurile propagandistice din ţările totalitare. Deşi asemănător ca formă cu tiradele pline de clişee care putau fi citite în Scînteia în anii 1980, textul pretinde a proveni dintr-un viitor în care Uniunea Republicilor Islamice este condusă de un preşedinte-imam, inteligenţele artificiale de pe planetă s-au convertit la mahomedanism, iar în Marea Britanie (denumită aici Regatul Unit al Animalelor) se desfăşoară pe scară largă experimente genetice. Cum discursurile oficiale din mass-media în copilăria şi adolescenţa mea erau saturate de acest tip de limbă de lemn, satira lui Sterling nu mi s-a părut amuzantă, ci mai degrabă înfiorătoare.

„Jim and Irene”, pe de altă parte, e încadrabilă în categoria realismului magic. Personajele principale sînt un vagabond american, specialist în spargerea telefoanelor publice, şi o expatriată rusă, văduva unui savant. Cei doi călătoresc la White Sands, au o revelaţie suprarealistă şi înfiripă o relaţie firavă. Cumva, povestirea aceasta neliniştitoare pare rodul unei colaborări între Ernest Hemingway şi Philip K. Dick.

„The Sword of Damocles” ar putea fi în schimb un monolog umoristic de tip „stand-up comedy”, numai că Bruce Sterling trece de la SF la postmodernism, se joacă cu datele istorice, cu diversele registre stilistice ale limbii engleze şi cu imaginaţia cititorilor pentru a transforma o poveste antică într-o problemă contemporană. Din păcate, cu toate că au trecut două decenii de la publicarea volumului, problema este încă de actualitate...

„Gulf Wars” este mai degrabă o poveste fantastică despre doi soldaţi babilonieni care, într-un război antic, primesc sigilii cu nume de la un mare preot la asediul unei cetăţi. După cîteva milenii, doi soldaţi irakieni găsesc sigiliile şi capătă identitatea străvechilor soldaţi.

„The Shores of Bohemia” este, ca şi „The Beautiful and the Sublime” din volumul Crystal Express, un steampunk plasat în viitorul îndepărtat şi prefigurează în unele privinţe The Diamond Age de Neal Stephenson. În această povestire, protagonistul Rodolphe este un arhitect dintr-o enclavă urbană, Paysage. În ziua în care o construcţie măreaţă e dusă la bun sfîrşit, Rodolphe îl recunoaşte pe un vechi coleg şi prieten, Charles, în persoana unui om sălbăticit. După festivităţi (şi după ce soţia îl părăseşte), Rodolphe decide că tinereţea lui s-a încheiat, părăseşte comunitatea steampunk Paysage şi pleacă în sălbăticie pentru a i se alătura societăţii principale, Convenţia, care se bazează în principal pe nanomecanisme. Probabil că povestirea aceasta e mult mai apreciată acum, după revirimentul curentului steampunk, decît a fost în 1990, cînd a apărut mai întîi pe piaţa literară. Pe de altă parte, detaliile steampunk probabil că au o legătură cu un roman scris de Bruce Sterling împreună cu William Gibson în acea perioadă (The Difference Engine, mai exact), iar referirile repetate la enclavele boeme reflectă preocupări de durată ale lui Sterling în privinţa acestui subiect, preocupări manifestate şi în unele lucrări de nonficţiune ale sale.

Dacă „The Shores of Bohemia” este plasată într-un viitor îndepărtat şi prosper, următoarea povestire din volum, „The Moral Bullet”, se petrece în viitorul apropiat, pe un fundal de colaps social şi de anarhie. Mai precis, Bruce Sterling şi John Kessel au imaginat o situaţie paradoxală în care descoperirea şi distribuirea unui medicament care întinereşte şi însănătoşeşte a dus la sfîşierea societăţii americane, război civil, atrocităţi şi masacre. Protagonistul, un savant reîntinerit, e căutat de autorităţi europene pentru a ajuta la descoperirea altui medicament – unul care să le amplifice oamenilor empatia şi generozitatea, pentru a pune capăt conflictului generalizat. Dacă, atunci cînd am parcurs prima oară volumul, „The Moral Bullet” nu m-a interesat prea mult, la a doua lectură textul mi s-a părut un excelent precursor al curentului „greenpunk”, aflat în vogă de vreo trei ani încoace. Nu ar fi prima oară cînd Bruce Sterling a devansat un subgen al literaturii ştiinţifico-fantastice – şi nici ultima.

„The Unthinkable”, pe de altă parte, anticipează un subgen al literaturii fantastice pe care Charles Stross avea să îl facă celebru în primul deceniu al secolului al douăzeci şi unulea – un hibrid între literatura de spionaj şi literatura de groază. În această schiţă, doi agenţi din serviciile secrete, unul american, celălalt rus, se întîlnesc la încheierea Războiului Rece în Elveţia pentru a sta prieteneşte de vorbă la un pahar de vodcă. Treptat, din discuţia lor, cititorii înţeleg că în acea lume ficţională Războiul Rece s-a purtat cu vasilisci, gorgone, djinni, ba pe alocuri cu puterea de nestăvilit a Zeilor Străvechi de dincolo de adîncurile cosmice. Şi cine ar putea spune că a rămas necontaminat după ce a avut de-a face cu asemenea grozăvii?

„We See Things Differently” a fost discutată destul de des în unele cercuri după atacurile de la 11 septembrie 2011. Protagonistul-narator se prezintă drept jurnalist de la o publicaţie din Cairo şi, într-un viitor apropiat în care economia americană a colapsat, iar lumea e dominată de un califat arab imens, călătoreşte la Miami pentru a-l intervieva pe un cîntăreţ de muzică rock, Tom Boston. Protagonistul îl convinge pe cîntăreţ să prizeze cocaină cu el, iar după ce îl însoţeşte pe Tom Boston în turneu se reîntoarce în ţara sa de origine. Finalul dezvăluie că protagonistul l-a infectat pe cîntăreţul american cu o formă de cancer favorizată de un virus. Scopul unei asemenea acţiuni a fost eliminarea unui potenţial lider carismatic care ar fi condus America înapoi spre putere, prosperitate şi strălucire, iar sacrificiul de sine al protagonistului e văzut ca un preţ mic plătit pentru atingerea unui scop important. Din păcate, proliferarea atentatelor sinucigaşe din realitate face ca povestirea „We See Things Differently” să îşi păstreze relevanţa şi în prezent.

Următoare povestire din volum, „Hollywood Kremlin”, îl aduce pentru prima dată în scenă pe Leggy Starlitz, un personaj care ulterior avea să mai apară în volumul A Good, Old-Fashioned Future şi în romanul Zeitgeist. Povestirea e plasată în Azerbaijan, în perioada de colaps a Uniunii Sovietice de la finalul anilor 1980, iar Leggy Starlitz se ocupă cu afaceri pe piaţa neagră, în parteneriat cu pilotul militar Pulat Romanevich Khoklov. Scrisă pe un ton alert şi amuzant, povestea conţine şi un dram de fantastic, căci Starlitz are o îndemînare aproape supranaturală de a repara diverse dispozitive şi de a învîrti banii.

Povestirea „Are You for 86?” îl are ca protagonist tot pe Leggy Stralitz, de această dată ca traficant al medicamentului RU486 în Statele Unite ale Americii, în compania a două feministe. Cele trei personaje sînt urmărite de activişti de dreapta, care se opun avorturilor, iar la momentul unei tranzacţii cu o formaţie feminină niponă, 90s Girl, sînt prinse în capcană într-un templu din Salt Lake City. Din fericire, activiştii de dreapta sînt arestaţi de agenţi ai Serviciului Secret, iar Leggy Starlitz şi însoţitoarele sale scapă cu bine. Ca şi povestirea dinainte, „Are You for 86?” este antrenantă şi amuzantă. Pe de altă parte, multe dintre informaţiile strecurate în text despre furtul de servicii telefonice, despre infracţiunile cu ajutorul calculatoarelor şi despre implicarea Serviciului Secret în combaterea acestor activităţi au fost tratate mai pe larg şi mai sistematic în volumul de nonficţiune The Hacker Crackdown pe care Bruce Sterling l-a publicat în aceeaşi perioadă.

Ultima povestire din volum, „Dori Bangs”, este o fantezie amară. Sterling prezintă note biografice despre două persoane reale, Lester Bangs şi Dori Seda. Cel dintîi, critic muzical, a creat sintagma „punk rock”. Cea de-a doua a creat romane grafice în San Francisco. Ambii au pierit din cauza gripei tratate necorespunzător.

Sterling imaginează o poveste în care cei doi fac cunoştinţă, călătoresc prin America, se căsătoresc, se stabilesc în Kansas City şi au o relaţie turbulentă. După decesul lui Lester, în 2015, Dori are o viziune a copilului lor nenăscut şi o revelaţie asupra rostului artei pe lume, apoi, în anii bătrîneţii, devine o peisagistă specialistă în acuarele. Iar în final naratorul ne asigură că povestea nu a fost decît o închipuire pe hîrtie pentru a acoperi găurile pe care cei doi le-au lăsat în ţesătura lumii prin dispariţia lor prematură.

Pe ansamblu, Global Head este probabil mai de apreciat acum, în condiţiile revirimentului subgenului steampunk şi ale ascensiunii subgenului greenpunk, decît a fost la vremea publicării. De asemenea, după intensificarea activităţilor teroriste la începutul mileniului, unele proze scurte conţinute în acest volum au ajuns să fie relevante pentru lumea în care trăim. În concluzie, cu toate că Global Head nu este cel mai bun volum de proză scurtă al lui Bruce Sterling, totuşi merită timpul şi atenţia cititorilor. Bună parte dintre povestirile din acest volum au fost republicate în masiva colecţie retrospectivă Ascendancies.

Însă despre asta vom discuta cu altă ocazie.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

James Patrick Kelly şi John Kessel – "Rewired" (2007)

În ianuarie 2008 am primit cadou de la Bogdan Tudor Bucheru un exemplar dintr-o antologie creată de James Patrick Kelly şi John Kessel – Rewired, the Post-Cyberpunk Anthology (Tachyon Publications, San Francisco, 2007). Dintre antologiile dedicate genului cyberpunk şi mutaţiei sale tîrzii, post-cyberpunk, Rewired se distinge prin faptul că examinează acest gen literar nu sincronic, ci diacronic. Mai exact, introducerea prezintă apariţia curentului cyberpunk, diversele reacţii care l-au însoţit, schimbările pe care le-a suferit de-a lungul timpului şi etichetarea acestor modificări cumulate, în anii ’90, drept post-cyberpunk. De asemenea, nuvelele şi povestirile antologate sînt ordonate cronologic (mai degrabă decît după vreun alt criteriu), de la cea mai timpurie, publicată iniţial în 1996, la cea mai recentă, apărută în 2007.

„Bicycle Repairman” de Bruce Sterling tratează ironic tema cyberpunk a încărcării conştiinţei umane în reţeaua informaţională. În acest caz, versiunea electronică a minţii unui senator NAFTA ajunge în posesia unui reparator de biciclete, iar o persoană din divizia de operaţiuni secrete a senatorului e pusă într-o postură penibilă de o lucrătoare socială şi de un alpinist urban. Autorul pare să ne spună printre rînduri că nici asasinii super-tehnologizaţi nu mai sînt ce erau pe vremea lui „Johnny Mnemonic”...

„Red Sonja and Lessingham in Dreamland” de Gwyneth Jones se referă la o problemă răspîndită odată cu tehnologia informaţională – destui utilizatori preferă să se scufunde în realităţi virtuale inspirate de fantezia eroică, iar cîteodată abilităţile lor de interacţiune socială au de suferit. Pînă la un punct, acest lucru poate fi profitabil pentru psihoterapeuţi. Dar dacă de la un punct încolo, ne întreabă în subtext autoarea, subiecţii ar decide că lumea reală nu mai este chiar atît de importantă?

„How We Got in Town and out Again” de Jonathan Lethem este una dintre cele mai emoţionante nuvele din antologie. Narată la persoana întîi, nuvela e plasată într-o Americă devastată de o profundă criză economică în care oamenii de rînd sînt încurajaţi de circari ambulanţi să participe la sesiuni-maraton de realitate virtuală.

„Yeyuka” de Greg Egan, de asemenea narată la persoana întîi, prezintă dilemele etice cu care se confruntă în tînăr chirurg din lumea întîi plecat în Uganda pentru a combate o epidemie. Ca şi în alte nuvele ale lui Egan, ideile şi problemele morale au prioritate faţă de stil.

„The Final Remake of The Return of Little Latin Larry With a Completely Remastered Soundtrack and the Original Audience” de Pat Cadigan prezintă un hibrid ipotetic al biotehnologiei şi al realităţii virtuale care permite scanarea memoriilor genetice şi transformarea lor într-o formă de divertisment. Şi de această dată, Pat Cadigan îşi dezorientează cititorii prin estomparea graniţelor dintre real, virtual şi halucinaţie.

William Gibson contribuie la antologie cu o schiţă tulburătoare, „Thirteen Views of a Cardboard City”. Cu o tehnică literară ieşită din comun, Gibson îi îndeamnă pe cititori să se gîndească nu la suprafaţa hipnotică a societăţii de consum, ci la cei care îşi duc traiul în crăpăturile acesteia.

Următoarea nuvelă, „The Wedding Album”, îi aparţine unui autor apărut mai recent, David Marusek. Dacă obiceiul de a face fotografii (ori, mai nou, filmări) la cununii ar evolua odată cu tehnologia, iar tinerii căsătoriţi de peste cîteva decenii şi-ar face copii ale minţii? Oare aceste simulacre informaţionale ar avea libertatea să decidă ce vor face pe viitor?

Probleme asemănătoare stau şi în centrul nuvelei „Daddy’s World” de Walter Jon Williams (distinsă cu Premiul Nebula în 2001). Spre deosebire de „The Wedding Album” însă, nuvela lui Williams capătă o întorsătură considerabil mai sumbră spre final.

„The Dog Said Bow-Wow” de Michael Swanwick este mult mai vioaie şi mai antrenantă. Cele două personaje principale, cîinele modificat genetic Surplus şi escrocul Darger, s-au bucurat de o primire călduroasă din partea publicului, drept pentru care autorul le-a readus în paginile sale în alte două nuvele.

„Lobsters” de Charles Stross reprezintă prima secţiune dintr-un roman modular, Accelerando (disponibil online la adresa: http://www.accelerando.org/_static/accelerando.html), şi, cu toate că are o valoare considerabilă în sine, cîştigă mult atunci cînd este parcursă împreună cu celelalte secţiuni ale acelei cărţi.

„What’s Up, Tiger Lily?” de Paul di Filippo este poate cea mai amuzantă nuvelă din antologie. Protagonistul, Bash Applebrooke, este inventatorul proteohîrtiei, iar întîmplările prin care trece au mult de-a face atît cu inteligenţa lui ieşită din comun cît şi cu inadaptarea lui socială. În privinţa subiectului şi a tonului umoristic, „What’s Up, Tiger Lily?” aminteşte pe undeva de tetralogia ‘Ware a unuia dintre fondatorii mişcării cyberpunk, Rudy Rucker.

„The Voluntary State” de Christopher Rowe, pe de altă parte, este probabil nuvela cea mai plină de imaginaţie din volum. Într-un mod foarte convingător, autorul combină distopia, biotehnologia şi roboţii uriaşi de genul celor care apar în desenele animate japoneze, iar povestea îi ţine pe cititori cu sufletul la gură.

„Two Dreams on Trains” de Elizabeth Bear extrapolează pe marginea unei situaţii reale – inundarea oraşului New Orleans şi ineficienţa administraţiei de stat în remedierea crizei. Autoarea îşi imaginează un viitor apropiat în care New Orleans nu este numai o comunitate lacustră cu caste şi însemne, ci şi un astroport important pentru comerţul interplanetar.

Deşi multe nume mari legate de literatura (post)cyberpunk sînt reprezentate în acest volum, cea mai reuşită nuvelă din antologia Rewired îi aparţine unui autor mai puţin cunoscut, Paolo Bacigalupi. În „The Calorie Man”, el construieşte o lume de după epuizarea ţiţeiului în care concernuri de inginerie genetică au distrus agricultura tradiţională şi hrănesc populaţia globului cu cîteva culturi patentate. Intriga nuvelei e frumos construită, elementele din fundal apar pe rînd, ducînd la un efect foarte bine dozat. Probabil nu vă veţi mira să aflaţi că şi Gardner Dozois a selectat această nuvelă pentru cea de-a XXIII-a antologie anuală de SF.

„Search Engine” de Mary Rosenblum începe ca o povestire noir şi se transformă rapid în critică socială.

Într-un mod foarte adecvat, Rewired se încheie cu sfîrşitul lumii şi renaşterea ei, aşa cum le-a descris Cory Doctorow în „When Sysadmins Ruled the World”. Ca în poveştile cyberpunk clasice, protagonistul Felix Tremont petrece zile şi nopţi printre calculatoare, conectat la reţea. Numai că, spre deosebire de Bobby Quine (să zicem), Felix caută să menţină reţeaua în funcţiune după o catastrofă mondială şi să sprijine comunitatea globală (inclusiv cu ajutorul unor programatori din România). Pentru că etosul post-cyberpunk este destul de diferit...

Ar mai trebui menţionat că, pe lîngă amplul studiu introductiv, antologatorii au mai introdus printre nuvele şi crîmpeie din corespondenţa pe care în anii ’80 a purtat-o John Kessel cu Bruce Sterling – fragmente care ne permit să vedem, dincolo de suprafaţa textelor literare, în mintea creatorilor.

Efectul de ansamblu al antologiei este intens şi revelator. Spre deosebire de Mirrorshades, nu arată o mişcare literară într-un anumit moment, ci îi ilustrează evoluţia de-a lungul a mai mult de un deceniu cu ajutorul unor texte de foarte bună calitate. Spre norocul cititorilor din ţara noastră, un editor ambiţios şi-a propus să publice o ediţie română a antologiei Rewired în 2009...

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)

<