În martie 2011, la Timişoara, am participat împreună cu editorul Horia Nicola Ursu, cu criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea şi cu cîţiva colegi scriitori (Mircea Opriţă, Michael Haulică, Marian Truţă) la lansarea antologiei Steampunk - a doua revoluţie (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2011). Cum primirea de căte public a fost foarte călduroasă, antologia îngrijită de Adrian Crăciun a fost lansată şi în Bucureşti, la Tîrgul de Carte F & SF Final Frontier - tot în martie 2011, dar spre sfîrşit. Au participat editorul Horia Nicola Ursu, prefaţatorul Ştefan Ghidoveanu, criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea, precum şi autorii Ştefana Czeller, Oliviu Crâznic, Marian Truţă, Michael Haulică. Dacă la prima lansare au fost disponibile numai exemplare broşate, la cea de-a doua Editura Millennium ne-a răsfăţat cu o ediţie cartonată, cu supracopertă color.
Ca un făcut, în ciuda faptului că versiunea de colecţie arată atît de tentant, am izbutit să citesc antologia abia în august 2013. (Aici s-ar aplica un proverb despre amînare, însă am să vi-l spun ceva mai încolo.) Iată ce opinii mi-am format pe marginea ei:
Antologatorul Adrian Crăciun deschide antologia cu "Cuvîntul editorului. Un moment de nebunie", în care îi informează pe cititori despre procesul de creare al volumului. Concis, agreabil ca ton, cu mici trimiteri incitante la conţinutul antologiei.
Apoi, Ştefan Ghidoveanu contribuie cu un "Cuvînt înainte. 'La bulivar, fochist! La bulivar!' " - cu o scurtă prezentare a istoricului literaturii steampunk şi a fenomenelor culturale conexe, de la cinematografie la animaţie şi bandă desenată. De asemenea, prefaţatorul prezintă succint şi autorii antologaţi.
Prima povestire din antologie se intitulează "Plimbarea de dimineaţă a domnişoarei Vu" şi îi aparţine Ioanei Vişan. Destul de spectaculoasă ca acţiune, povestirea se bazează pe premisa ucronică a construirii Iaşului pe platforme mobile, ce ar fi putut fi înălţate pe cilindri uriaşi în caz de asediu - şi asta din vremea lui Ştefan cel Mare. Iar în 1877, în timpul Războiului de Independenţă, sabotarea acestor platforme duce la un moment de criză. Şi intervine o eroină salvatoare, cu maşinăria ei zburătoare...
"Cetatea neagră" de Costi Gurgu e plasată în vremea lui Vlad Ţepeş şi implică o invazie efectuată de armate chineze şi mongole sub comanda unor extratereştri dotaţi cu tehnologii superioare. Protagoniştii, luptători din Ţările Române, dejoacă însă planurile invadatorior. În ciuda prezenţei unor dirijabile şi a unor secvenţe pirotehnice, povestirea cu greu se poate încadra în subspecia steampunk.
"De la ţigani", de George Lazăr, e o ucronie din mijlocul secolului al douăzecilea. Personajul principal, Nelu Popoviciu, şi soţia lui, Lena, se rătăcesc într-o Moldovă sovietică, învecinată cu o Federaţie Română după un Prim Război Mondial de 30 de ani, şi află că nomazii de la care cumpără diverse dispozitive au un talent ascuns, bazat pe fizică avansată de care societatea socialistă habar nu are. Ca ucronie, e un text ingenios. Legătura sa cu fenomenul steampunk este însă foarte firavă.
În schimb, Michael Haulică, în "Povestea lui Calistrat Hadîmbu, din Vizireni, ucis mişeleşte de nenicul Raul Colentina într-un han de la marginea Bucureştilor", dovedeşte că a studiat curentul steampunk - cel puţin din punctul de vedere al costumelor, vehiculelor şi accesoriilor. Spre finalul unui secol al nouăsprezecea altfel decît îl ştim, are loc o campanie militară a Imperiului Austro-Ungar împotriva Danemarcei, iar personajele principale din povestire se înrolează la bordul unui dirijabil pentru a participa la operaţiuni. Parte din intrigă sugerează existenţa unor lumi paralele, cu portaluri care pot fi traversate. O altă parte e suprarealistă. Şi ar mai fi o a treia parte a intrigii, despre războaie şi iubiri şi rivalităţi. Dacă părţile astea ar fi fost combinate într-un ansamblu coerent, probabil că "Povestea lui Calistrat Hadîmbu..." ar fi fost cea mai reuşită din antologie. (Şi aşa este una dintre cele izbutite.)
Ştefana Cristina Czeller contribuie cu "Suflete de plumb", o ucronie în care sufletul protagonistului transmigrează dintr-un corp în altul, ajungînd în vremea Revoluţiei de la 1848, din Moldova. Numai că relaţiile dintre Alecsandri, Cuza, Russo şi ceilalţi paşoptişti nu sînt chiar cum am învăţat la orele de istorie...
Povestirea lui Marian Truţă, "Lungul drum din cer acasă", este de mari dimensiuni - aproape o nuvelă - dar, la fel ca şi textul lui George Lazăr, nu are legătură mai deloc cu tema antologiei. În ograda unui ţăran român cade Iurii Gagarin după primul zbor în cosmos, iar cei doi, cu puţin ajutor din partea unui boier, Bălcescu, află că nu au înnebunit, ci... provin din lumi paralele. Fireşte, societatea în care trăieşte protagonistul Ieronim este una ucronică, mai înapoiată din punct de vedere tehnologic decît Ţările Române de la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. Steampunk pare să fie numai faptul că Ieronim a auzit de existenţa dirijabilelor şi presupune că tot cu un dirijabil a sosit şi cosmonautul sovietic. Stilistic, textul e îngrijit. Tematic... nu se încadrează.
Oliviu Crâznic, în schimb, contribuie cu o schiţă tulburătoare, "Ultima clepsidră", care aminteşte, în structura lumii imaginare pe care o prezintă, de unele creaţii ale lui Sebastian A. Corn sau ale lui Philip K. Dick. Mai exact, într-un viitor îndepărtat, societăţilor de pe Pămînt începe să le lipsească timpul. Cele cărora li s-a epuizat această resursă dispar, în vreme ce acelea ce se apropie de limită încep să-şi piardă tehnologia avansată şi recurg la artefacte mai primitive - precum clepsidrele în locul ceasurilor electronice. Apoi un criminal misterios începe să facă victime, să deschidă portaluri spre alte timpuri...
Povestirea lui Mircea Opriţă, "Alchimistul", este ucronică - doar într-o anumită măsură încadrabilă în subspecia steampunk. Dar, ca poveste, este savuroasă, iar aventurile unui negustor grobian de diamante sintetice plecat la Budapesta la un congres internaţional, unde descoperă maşinaţiunile unei pieţe globale controlate de occidentali, sînt amuzante.
Oarecum în aceeaşi direcţie ca George Lazăr se înscrie şi Aron Biro cu "Pofeţii despre trecut" - o ucronie din vremuri comuniste. Însă diferenţa este sensibilă. Naratorul-martor are acelaşi nume cu autorul, protagonistul este Solomon Marcus, iar printre personajele secundare apar Nicolae Ceauşescu, Gheorghe Maurer, Vladimir Colin şi Silviu Brucan. Ca text literar, povestirea este poate cea mai reuşită din volum - şi ţin să îl felicit pe autor atît pentru structurarea intrigii şi pentru modul în care a crescut tensiunea narativă cît şi pentru trimiterile intertextuale. (Scena decuplării lui Grig este de-a dreptul savuroasă.) Ca încadrare în temă... ar ţine mai curînd de o altă subspecie literară, atompunk, care e orientată spre ucronii plasate în perioada Războiului Rece.
Ultimul text din antologie este o schiţă a subsemnatului, "Nostalgia revoluţiei". Probabil vă veţi face o opinie despre ea cînd o veţi citi în Steampunk - a doua revoluţie.
Ediţia cartonată, de colecţie, mai cuprinde o secţiune de "making of" în care, pe rînd, autorii prezintă modul în care au scris textele antologate. Dintre acestea, cel mai agreabil mi s-a părut cel semnat de Costi Gurgu. De asemenea, la această secţiune au contribuit şi domnişoara redactor literar Laura Ciobanu, respectiv editorul Horia Nicola Ursu.
Volumul se încheie cu note bio-bibliografice despre autori, antologator, prefaţator şi editor.
Dintre plusurile acestei antologii, aş menţiona prezentarea grafică deosebită, tehnoredactarea îngrijită, redactarea literară decentă, precum şi încadrarea la temă a unora dintre textele antologate. Ediţia de colecţie e realizată pe o hîrtie pergamentoasă, uşor gălbuie, iar coperta e decorată cu imagini de roţi dinţate şi prevăzută cu semn de carte ataşat la cotor.
Dintre minusuri aş aminti faptul că cel puţin patru dintre textele antologate au legătură firavă cu tema declarată a volumului. Din acest punct de vedere, mai unitară tematic mi s-a părut antologia Dincolo de noapte, apărută tot la Millennium Books.
Pe ansamblu, Steampunk - a doua revoluţie merită să fie achiziţionată şi parcursă, iar dacă se va face cîndva şi un al doilea volum, poate că se va găsi loc şi de mai bine.
În ceea ce mă priveşte, după ce am încheiat antologia realizată de Adrian Crăciun, am început deja să citesc cu totul alt gen de lucrare steampunk. Dar asta e altă poveste...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)
Postări
