Bruce Sterling – "Distraction" (1998)

La începutul anului 1999, domnul Cristian Lăzărescu mi-a împrumutat noua carte a lui Bruce Sterling, Distraction, pe care am citit-o pe nerăsuflate. Apoi, în ziua de Crăciun a aceluiaşi an, am primit de la doamna Diana Enăchescu-Giurgi un exemplar al romanului. Şi iată ce am aflat:

Distraction ne face cunoştinţă cu America anilor 2040 – o superputere căzută pradă crizei economice, blocajului politic şi dezorientării. Încă de la prima scenă, în care protagonistul Oscar Valparaiso revede obsesiv înregistrarea video a unei revolte urbane, Sterling îi introduce pe cititori într-o societate profund disfuncţională.

Oscar este administratorul campaniei electorale a unui proaspăt-ales senator american, Alcott Bambakias. Cum campania a reuşit, o misiune delicată a prootagonistului este să ducă echipa electorală a senatorului departe, în vacanţă, şi s-o concedieze. Căci lui Oscar i se pregăteşte o funcţie pe lîngă o comisie din Washington, D.C., iar celorlalţi membri ai echipei – mai puţin.

Numai că Oscar Valparaiso nu este un personaj obişnuit şi nu acceptă cu uşurinţă soluţii obişnuite. Aşa se face că, după ce asistă neputincios la ocuparea unei baze aeriene din Louisiana de către mercenarii unui guvernator corupt, Oscar decide să împiedice o manevră asemănătoare imediat dincolo de graniţa inter-statală, la un laborator biotehnologic din Texas. Mai degrabă decît să concedieze echipa eficientă pe care a format-o şi a condus-o spre succes, protagonistul îi propune acesteia o ultimă misiune: organizarea unei lovituri „de palat” la Co-Laboratorul Naţional din Buna.

După cum vă aşteptaţi, lucrurile se complică, iar Oscar se pomeneşte implicat într-o relaţie amoroasă cu o laureată a Premiului Nobel, Greta Penninger, răpit de mercenarii guvernatorului Huguelet din Louisiana şi co-optat de preşedintele ameri-indian al Statelor Unite, Două Pene. Dar ar fi păcat să vă stric plăcerea lecturii dîndu-vă prea multe detalii despre intrigă...

Oricum, ca şi în romanul precedent (Holy Fire, 1996), intriga deţine un loc secundar în economia cărţii. Există numeroase răsturnări de situaţii, ca şi un alt lucru tipic pentru Bruce Sterling – risipa de idei – dar întîietatea îi revine satirei sociale şi politice.

Fundalul romanului Distraction îl constituie o combinaţie foarte ingenioasă şi plauzibilă între Marea Criză Economică din 1929-1933 şi dezagregarea Uniunii Sovietice. Ca şi pe parcursul Marii Crize, un segment important al populaţiei americane din 2045 a căzut pradă şomajului, iar un număr semnificativ de nomazi cutreieră drumurile. (Aţi ghicit probabil că nomazii lui Sterling au instalaţii biotehnologice mobile cu care îşi produc hrana şi îmbrăcămintea, iar structura lor socială flexibilă se bazează pe laptop-uri, telefoane celulare şi acces wireless la Internet.)

Ca şi în ţările foste sovietice, banditismul, contrabanda şi alcoolismul au devenit endemice, iar pentru oamenii obişnuiţi este imposibil de distins unde se termină crima organizată şi unde începe administraţia de stat. De asemenea, eforturile unui preşedinte hotărît să facă ordine şi să elimine Comitetele de Urgenţă corupte sînt greu de deosebit de consolidarea unui regim autocratic cu ajutorul unor organizaţii paramilitare...

„Ca să-l înţelegi pe un om trebuie să mergi o milă în pantofii lui” spune un proverb american. Cum Statele Unite ale Americii au o istorie lungă şi nu foarte glorioasă de oprimare a unor minorităţi etnice şi rasiale, Sterling îşi sporeşte efectul satiric prin două procedee bine alese şi bine realizate.

În primul rînd, protagonistul romanului este o minoritate de unu. Oscar Valparaiso a fost clonat într-un laborator ilegal columbian şi adoptat de o vedetă a filmelor de acţiune. Metabolismul său este destul de diferit de al altor oameni, iar întreruperea medicaţiei de întreţinere îi provoacă necazuri serioase pe parcursul acţiunii. Rînd pe rînd, fiecare dintre cunoştinţele sale – colaboratori, adversari, iubite, superiori, subalterni – menţionează ceva despre „problema lui de fond”. Deşi aproape toate personajele afirmă că „problema” lui Oscar nu le deranjează, frecvenţa cu care este menţionată în roman arată că în mintea celorlalţi ea este cît se poate de reală.

În al doilea rînd, în condiţiile în care personajele din Distraction sînt de o diversitate rasială şi etnică năucitoare – ameri-indieni, greci, creoli, evrei, latino-americani, negri, indieni, haitieni şi aşa mai departe – anglo-saxonii constituie o minoritate privită cu suspiciune. Fosta iubită a lui Oscar, Clare, îi este recunoscătoare protagonistului pentru că nu a adus niciodată în discuţie provenienţa ei etnică, iar noul lui şef al securităţii, Kevin Hamilton, este tratat cu neîncredere. Orice anglo-saxon care nu a plecat înapoi peste ocean, ne asigură vocea naratorială, este automat bănuit de infracţiuni informatice, scheme financiare dubioase şi diverse forme de fraudă. În subtext, cititorii sînt îndemnaţi să îşi imagineze cum le-ar fi traiul în asemenea condiţii de suspiciune cotidiană – şi implicit sînt încurajaţi să arate ceva mai multă simpatie şi bunăvoinţă faţă de membrii altor grupuri etnice şi rasiale.

Fireşte, dincolo de morala din subtext rămîne afirmaţia prietenului şi colaboratorului lui „Chairman” Bruce, William Gibson: „Literatura ştiinţifico-fantastică este de fapt despre prezent.” Pentru ca societatea americană disfuncţională a anului 2045 pe care şi-a imaginat-o autorul să pară atît de plauzibilă, Bruce Sterling a fost foarte atent la societăţile disfuncţionale din alte ţări la cumpăna dintre milenii. Şi poate că romanul Distraction, apreciat şi lăudat şi vîndut în multe exemplare, va ajuta în felul său ca situaţia acestei lumi să se schimbe în bine.

Vi-l recomand cu căldură.

(Pentru informaţii suplimentare, vizitaţi ghidul neoficial al lucrărilor lui Bruce Sterling la adresa http://www.chriswaltrip.com/sterling/ .)

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)