La finalul lunii iunie, cu prilejul unei promoţii, am achiziţionat de la Librăria Nemira de pe Bulevardul Magheru, din Capitală, numărul 31 din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2015). L-am parcurs ieri. Şi iată ce am aflat:
Primul text din cuprins este o povestire încadrabilă la noua operă spaţială, "Dezertorul" de Steve Rzasa. Autorul american combină elemente tipice pentru această subspecie literară - nanotehnologie, astronave, bătălii spaţiale pe muchie de cuţit, inteligenţe artificiale şi conştiinţe umane încărcate în sisteme informaţionale - însă întoarce pe dos unele clişee ale genului SF. Mai exact, protagonistul-narator, Taren X 45 Delta, este o inteligenţă artificială de la bordul unei astronave de război, însă îşi pune probleme morale şi dezvoltă compasiune pentru fiinţele (post)umane şi respect pentru legi. În schimb, antagonistul Alfa 7 Alfa, o conştiinţă postumană încărcată în sistemele navei-amiral a Integrării, caută cu tot dinadinsul să alunge orice urmă de milă sau de decenţă în căutarea victoriei cu orice preţ asupra Ascendenţei.
Lucian Dragoş Bogdan, în "Povestea fratelui Jacopo", ne oferă o elegantă istorioară cu tâlc despre aventurile unui copil născut într-o familie nobilă, vândut unor circari, crescut şi educat la o mânăstire, apoi rămas pe drumuri. Cam ca în Jack of Shadows de Roger Zelazny, protagonistul are şansa de a căpăta mare putere şi de a se răzbuna asupra celor care îl nedreptăţiseră - dar lumea nu devine neapărat un loc mai bun ca urmare a răzbunării. Atât prin subiect cât şi prin stilul foarte îngrijit, "Povestea fratelui Jacopo" rămâne în memoria cititorilor şi invită la o a doua lectură.
În "Deliciile paradoxului", Mircea Opriţă discută în detaliu despre viaţa şi opera lui Moise Cahn, mai cunoscut cititorilor români sub pseudonimul literar Ovid S. Crohmălniceanu. Ca şi în alte ocazii, domnul Opriţă ne farmecă prin erudiţia şi eleganţa articolului şi prin claritatea cu care expune informaţiile.
Apoi, am avut şansa de a reciti o povestire de Ovid S. Crohmălniceanu, "De ce e cerul albastru", pe care o parcursesem prima oară în 1986, în volumul Alte istorii insolite. Acum, faţă de acea primă lectură, am avut ocazia să apreciez complexitatea borgesiană a ţesăturii de trimiteri la istoria ştiinţei şi culturii.
Spre final, am descoperit o raritate: o povestire cyberpunk. E posibil să mă înşel, însă cred că "Jocul de-a supravieţuirea" de Anthony Allan Chester este al doilea text cyberpunk apărut în noua serie CPSF - primul fiind "Grădinile scufundate" de Bruce Sterling, în CPSF 15. Textul conţine suficiente clişee (infractori cu implanturi electronice, poliţişti acriţi în meserie, zone urbane deteriorate, buticuri cu realităţi virtuale de închiriat), însă e scris coerent şi are o intrigă ce duce undeva, spre deosebire de atâtea texte autohtone care, în anii 1990, se doreau a fi încadrate în acest curent literar.
Sumarul se încheie cu episodul al treilea al serialului de bandă desenată "Zona de Est" realizat de artistul craiovean Viorel Pîrligras.
Am apreciat calitatea traducerilor Antuzei Genescu şi redactarea literară destul de bună a Ecaterinei Derzsi. Dar un punct major de atracţie al acestui număr din CPSF îl reprezintă ilustraţia copertei, realizată de Tudor Popa - dinamică, elegantă şi atractivă pentru un public tânăr, care a crescut cu jocuri video de înaltă rezoluţie. Tot acestui artist grafic de excepţie i se datorează şi ilustraţiile din interiorul revistei - dintre care multe însoţesc povestirea "Dezertorul".
Ca urmare a celor de mai sus, recomand numărul 31 din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice ca pe o piesă de colecţie, care merită cu prisosinţă să fie citită de pasionaţii de literatură SF şi fantastică. (De altfel, puteţi comanda aici un exemplar la preţ promoţional.) Îi felicit pe redactorul-şef Marian Truţă şi pe colegii săi din colectivul de redacţie pentru o treabă foarte bine făcută şi... sunt la fel de curios ca şi dumneavoastră ce surprize ne rezervă pentru numărul următor al revistei.
Postări
