În noiembrie 2014, la invitaţia bunului meu prieten, Tudor Popa, am asistat în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus la lansarea unui volum de Valentin Nicolau, Basmania: Răspântia gândurilor (Editura Nemira, Bucureşti, 2014). Am parcurs această carte abia în 2015. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:
Basmania: Răspântia gândurilor este o carte pentru copii, prima dintr-o trilogie proiectată de autor. Prezentarea este deosebit de atrăgătoare - volum cartonat, format mare, ilustraţii şi grafică integral color, hârtie lucioasă, copertă lăcuită. Pe scurt, un volum cu adevărat elegant la un preţ accesibil.
Subiectul cărţii este o lume a basmelor, în care spaţiul, timpul, locurile şi locuitorii sunt altfel decât în lumea noastră. Deşi, dacă e să îi dăm crezare naratorului, basmele noastre vin din lumea lor. Din păcate, însă, lumea basmelor intră în criză, iar împăratul ei, Băsmuitorul cel Cumplit, caută un salvator. Rând pe rând, intră în scenă o vastă galerie de personaje - membri ai familiei imperiale, curteni, dregători, precum şi unele personaje negative - cu nume năstruşnice şi înfăţişare suprarealistă. Ca să amintesc doar câteva, Aquarela e o prezenţă diafană, transparentă, ţesută din culori de curcubeu, pajul Aeiou este alcătuit din hârtie şi fraze încâlcite, Aricioşenia Sa, prinţul moştenitor, are părul ţepi, dar şi firea arogantă, iar împărăteasa Arpegiata poate vorbi şi cânta pe mai multe voci simultan. (Dealtfel, numeroaselor personaje le este dedicat un index la finalul cărţii, cu portrete sugestive.)
Tot suprarealist este şi decorul în care se desfăşoară povestea. Autorul dă dovadă de o imaginaţie debordantă, iar diversele secţiuni ale cărţii amintesc de o arhivă a închipuirilor, de grădina viselor suspendate, de un turn-prăpastie, unde sunt întemniţate unele personaje periculoase, sau de un tezaur al dorinţelor. Şi, în bună tradiţie suprarealistă, destule dintre aceste decoruri tratează în cheie simbolică unele elemente din inconştient - fie că e vorba de pulsiunea de a crea, de planuri neduse la bun sfârşit sau de regrete nemărturisite.
Din păcate, toată bogăţia de personaje şi toată abundenţa de decoruri exercită un fel de presiune asupra intrigii. Mai degrabă decât să aibă un fir narativ clar sau un conflict bine delimitat, Răspântia gândurilor adună laolaltă o mulţime de evenimente disparate, câteva fire narative promiţătoare, care se ivesc cu oarecare întârziere, şi... promisiunea implicită că intriga se va dezvolta şi se va închega în volumele următoare ale trilogiei. (Cu atât mai tragic este că autorul, distinsul editor, romancier şi dramaturg Valentin Nicolau, a pierit la începutul acestui an, iar trilogia Basmania nu a fost dusă la bun sfârşit.)
Ceea ce dă un farmec aparte acestei cărţi este însă prezentarea grafică. Imaginaţia autorului este complimentată şi completată de ilustraţiile lui Tudor Popa, poate cel mai important grafician român din domeniul fantastic. Basmania: Răspântia gândurilor este rezultatul unei concepţii grafice integrate, în care imaginile, cadrele ilustraţiilor, siglele (ba chiar şi literele iniţiale ale capitolelor sau numerele din josul paginilor) au fost create de o singură persoană. Ansamblul este cu adevărat uimitor şi încântător. Paginile au culoare texturată în fundal. Titlurile capitolelor au litere renascentiste, pe scoici ovale, ciobite, brăzdate de crăpături, ce par să plutească deasupra filelor şi să lase umbre dedesubt. Iniţiala primului alineat din fiecare capitol este o bijuterie de alamă, prinsă în nituri, cu un fundal extrem de complex, minuţios realizat. Iar ilustraţiile mari, ca apar din loc în loc pentru a umple câte o pagină întreagă, sintetizează cunoştinţele unui maestru care a studiat şi practicat arta grafică timp de o viaţă.
Culorile pastelate sunt prietenoase cu ochiul, personajele prind viaţă parcă, costumele şi decorurile sunt puse în pagină minuţios şi sugestiv, iar creaturile fantastice ce populează Basmania sunt cu adevărat remarcabile. În tandem cu autorul, artistul grafic Tudor Popa a făcut mai mult pentru încurajarea lecturii decât toate cohortele de adulţi care îşi frâng ritual mâinile, văicărindu-se că odraslele lor nu citesc. Şi, pentru că o realizare de excepţie ca Răspântia gândurilor nu putea trece neobservată, la începutul lunii iunie, la cea de-a treizeci şi cincea ediţie a "Trofeului Micul Cititor" desfăşurată la Centrul Cultural "Drăgan Muntean" din Deva, bunului meu prieten i-a fost decernat premiul pentru cel mai bun ilustrator de cărţi pentru copii. (Detalii aici.)
Mai degrabă decât să trag concluzii academice la sfârşitul acestei prezentări, am să le mulţumesc autorului Valentin Nicolau şi ilustratorului Tudor Popa pentru că au făcut efortul de a crea o lume imaginară bogată şi impresionantă şi o carte superbă, ce poate sta la loc de cinste în colecţia oricărui bibliofil. Pentru noi, ceilalţi creatori de tărâmuri închipuite, ştacheta calităţii a fost ridicată mult mai sus de Răspântia gândurilor.
Postări
