Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă, "Vegetal" (2014)

La finalul lunii mai 2014, prin amabilitatea reprezentantei de relaţii publice a Editurii Nemira, domnişoara Alexandra Florescu, am primit un exemplar dintr-un roman proaspăt lansat al autorilor Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă, Vegetal (Colecţia Nautilus, Editura Nemira, Bucureşti, 2014 - ilustraţia copertei de Tudor Popa). Ulterior, la lansare, am primit şi autografe de la cei doi autori. De citit, l-am citit abia spre finalul lunii iunie, în două zile.

Şi iată ce am aflat:

Vegetal este prefaţat succint de criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea, care construieşte paralele cu versuri celebre ale doamnei Ana Blandiana, cu literatura apocaliptică şi cu cărţile despre călătorii inţiatice.

Premisa romanului este... neliniştitoare. Într-un viitor apropiat (care e presărat cu o puzderie de rămăşiţe ale deceniilor trecute), într-un sat aflat undeva între Piteşti şi lunca Dunării, protagonistul, Milu, un băiat de paisprezece ani aflat la hotarul dintre copilărie şi adolescenţă, luptă împreună cu alte personaje împotriva unei invazii neobişnuite.

Mai exact, plante de cultură precum porumbul, grîul, floarea soarelui, fasolea ori bostanii au devenit foarte prolifice şi foarte agresive, exterminînd animalele sălbatice şi ameninţînd oamenii. Zilnic, personajele romanului trebuie să lupte cu sape şi cu seceri pentru a ţine piept acestei invazii verzi. Iar sosirea unui tractorist ce conduce o maşinărie sosită parcă din filmele Mad Max pare să aducă o adevărată izbăvire.

În prima parte a romanului, "Aşteptarea", Milu continuă de bine de rău acest trai precar, alături de bunica sa, de o prietenă, Ina, şi de alţi cîţiva săteni. Pe de o parte, existenţa lui perpetuu ameninţată de plantele luxuriante şi agresive e luminată de crîmpeie din trecut - fotografii ale părinţilor pierduţi, exemplare din romane de Jules Verne rătăcite în podul şcolii părăsite, amintiri ale sătenilor despre traiul dinainte de invazia verde. Pe de alta, sînt şi speranţe pentru viitor - poate se va înfiripa o idilă cu Ina, poate Milu va învăţa lucruri utile, sub îndrumarea Tractoristului, sau poate, cu nişte otrăvuri noi şi eficiente, cineva o să oprească invazia plantelor.

Din păcate, lucrurile se precipită, iar în partea a doua, "Drumul", protagonistul călătoreşte mai întîi către Piteşti, apoi spre sud, către Dunăre, cu speranţa că va găsi ajutor la nişte orăşeni ori la o staţiune de cercetări agricole. Iar aici trebuie să vă avertizez că autorii v-au pregătit nişte puncte de ruptură a lumii ficţionale în care se petrece acţiunea - episoade ambigue în care nu e deloc clar dacă plantele inteligente şi cu puteri psionice i-au indus protagonistului nişte halucinaţii, ori Milu a trecut fără să bage de seamă în nişte lumi paralele, în care evenimentele s-au petrecut altfel, ori poate unele evenimente au fost doar vise foarte vii şi intense.

Din acest punct de vedere, autorii s-au ferit să ofere o explicaţie clară pentru evenimentele stranii din roman - şi, pe măsură ce veţi parcurge paginile cărţii, evenimentele vor deveni din ce în ce mai stranii. Ca urmare, mai degrabă decît să încadrez Vegetal la literatură ştiinţifico-fantastică, aş fi tentat să o plasez în categoria mai largă a ficţiunii speculative, dacă nu cumva în cea a realismului magic.

Am remarcat pe parcursul lecturii maniera în care naraţiunea s-a desfăşurat, aproape fără excepţie, în stilul indirect liber. De asemenea, cu excepţia unei pagini în care se foloseşte persoana întîi, pe parcursul romanului autorii au folosit omniscienţa selectivă, urmărind acţiunile, discursurile şi gîndurile protagonistului.

Aş aminti şi unele conexiuni intertextuale - pe de o parte, trimiterile la Douăzeci de mii de leghe sub mări şi la Ocolul Pămîntului în optzeci de zile, care mai tîrziu îl aduc pe Căpitanul Nemo printre însoţitorii imaginari ai lui Milu. Pe de altă parte, cu toate că nu este amintit în text, trebuie să aduc în discuţie romanul lui Brian Aldiss Sera, publicat în Statele Unite ale Americii sub titlul Lunga după-amiază a Pămîntului. Delirului vegetal sălbatic din romanul autorului britanic, Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă îi opun o apocalipsă a plantelor de cultură, în care porumbul sau roşiile îşi descoperă valenţe ucigaşe, iar grîul sau floarea soarelui mitraliază trecătorii cu seminţe otrăvitoare. Şi, dacă Gren din Sera călătoreşte pînă pe Lună şi înapoi, Milu, ca un Huckleberry Finn autohton, ajunge în cele din urmă pe malul primitor al unui fluviu, găseşte o peşteră primitoare ca un uter mineral şi face focul pentru a se întrema şi pentru a decide unde va porni mai departe.

Ca în romanele timpurii ale lui J. G. Ballard, precum The Wind from Nowhere sau The Drowned World, Vegetal le atrage atenţia în mod subtil, repetat, cititorilor că ordinea pe care oamenii o fac împrejurul lor, printre obiecte, este limitată, temporară şi fragilă, iar dezlănţuirea forţelor naturii dezvăluie cît de trecătoare este această ordine vremelnică şi cît de vulnerabili sîntem noi înşine în raport cu stihii pe care nu le putem controla.

Fireşte, după această lectură mi-am dorit să recitesc Sera - de această dată în original. Însă despre romanul acela al lui Brian Aldiss am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Ţesătorul în "Lumi stranii"

Ieri, pe blogul său, antologatorul şi traducătorul Ştefan Ghidoveanu a anunţat iminenta lansare a unei noi antologii de ficţiune speculativă românească intitulată Lumi stranii. Volumul urmează să apară la Editura Vremea, cu o copertă de Ionuţ Bănuţă. Lansarea va avea loc joi, 29 mai, ora 14, la standul Editurii Vremea din cadrul Tîrgului de Carte Bookfest, la Romexpo.

În cuprins, alături de proze semnate de autoare precum Cristina Ghidoveanu, Antuza Genescu, Ana-Veronica Mircea, Ştefana Czeller şi Ana-Maria Negrilă, respectiv alături de povestiri ale unor autori ca Viorel Pîrligras, Liviu Radu şi Sebastian A. Corn, veţi găsi şi o schiţă a subsemnatului. Ne vedem la lansare!

Nu în ultimul rînd, îi mulţumesc domnului Ştefan Ghidoveanu pentru permisiunea de a reproduce pe acest blog coperta antologiei Lumi stranii.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Lucrurile bune nu se tac

Astăzi, vizitînd site-ul oficial al Tîrgului Mondial Steampunk, am găsit o hiperlegătură către o bibliotecă virtuală de ficţiune speculativă. Am fost uimit şi încîntat să găsesc în paginile ei numele a sute de autori şi link-uri către mii şi mii de schiţe, povestiri şi romane care se pot citi online. Cum lucrurile bune nu se tac, am decis să vă dau vestea şi dumneavoastră. Site-ul se numeşte Free Speculative Fiction Online, cuprinde noutăţi, index de autori, hiperlegături către reviste virtuale gratuite şi are propriul său motor de căutare. A fost creat în decembrie 2011 de către Richard Cissée şi, la data cînd scriu acest anunţ, a fost actualizat cel mai recent pe 26 ianuarie 2013. Vă doresc lectură plăcută.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Ştefan Ghidoveanu (antologator), "Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF" (2012)

Spre finalul lunii noiembrie 2012, la Tîrgul de Carte Gaudeamus, prin amabilitatea editorului Horia Nicola Ursu, am primit un exemplar dintr-o antologie îngrijită de Ştefan Ghidoveanu, Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2012). Am fost şi la lansarea antologiei, înarmat cu o agendă de la Paperblanks, dar asta e altă poveste.

În prima jumătate a lunii decembrie, am parcurs Scornelile în trei zile. Şi iată ce am aflat:

Cuvîntul înainte îi aparţine antologatorului şi se intitulează "Literatură şi Internet sau Despre 'scornelile' Moşului SF". Domnul Ghidoveanu îi informează pe cititori despre jurnalul său public de idei Moshul SF (conceput ca o revistă, cu mai multe rubrici), despre invitaţiile adresate scriitorilor români de ficţiune speculativă pentru contribuţii la o rubrică de proză scurtă, precum şi despre proiectul acestei antologii.

Prima schiţă din volum este semnată de Adrian Buzdugan şi poartă titlul "Scrisoarea lui Mil Neajlov din Deveselu către fratele său, Grigorie din Craiova". Concepută ca o pastişă a scrisorii lui Neacşu din Câmpulung, schiţa dezvăluie printre rînduri o Românie distopică dintr-un viitor apropiat în care măsuri aparent ecologiste au dus de fapt la instituirea unui sistem totalitar. Stilul este bine controlat, iar componenta metatextuală are un efect aparte asupra cititorilor. "Scrisoarea" este una dintre cele mai bune proze din volum.

Ciprian Mitoceanu ne oferă "Mecanism de autoreglare", o povestire postapocaliptică în care două supravieţuitoare ale unei molime pustiitoare, Mona din Bucureşti şi Lisa din Iaşi, călătoresc pînă la Paris în căutarea portretului Giocondei. Textul e scris rezonabil, la un nivel mediu.

Tot de nivel mediu mi s-a părut şi povestirea Ioanei Vişan, "Defazaj" - un text care, la fel ca şi cel precedent, este narat la persoana întîi de un personaj principal feminin. Dotată cu puteri telepatice, ba chiar şi cu abilitatea de a-şi proiecta spiritul în alte trupuri, protagonista caută să-l identifice în sediul unei corporaţii multinaţionale pe cel care vinde secrete unei firme concurente.

Bazat tot pe tema fenomenelor parapsihologice, textul lui Liviu Radu, "Golem, Golem..." este cu siguranţă superior din punct de vedere stilistic. Intriga povestirii este plasată în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, iar personajele participă la o şedinţă de spiritism care poate părea un amuzament desuet, provincial, însă alunecă într-o direcţie nebănuită. Ca ton, "Golem, Golem..." mi-a amintit de unele povestiri fantastice ale lui Vasile Voiculescu.

În "Exilul", în schimb, Ştefana Czeller ne oferă un viitor apropiat, de după cel de-Al Treilea Război Mondial, în care un personaj de rang înalt provenind dintr-un imperiu galactic a fost exilat în trupul unui musulman din New York şi ajunge la mila unui preot catolic. Textul este destul de reuşit, însă premisa SF iniţială derivă spre final în fantastic.

Cristian Mihail Teodorescu, pe de altă parte, abordează subgenul hard SF în schiţa "Spaţiul fazelor". Cîteva cadre universitare din România caută să decelereze particule elementare pentru a lărgi ochiurile ţesăturii realităţii şi pentru a permite apariţia unui Pămînt dintr-un univers paralel. Dacă premisa ştiinţifică a textului este interesantă şi expusă convingător, personajele şi relaţiile dintre ele par să fie destul de comune.

În "Metafagie", Antuza Genescu tinde mai degrabă către New Weird, propunîndu-ne o societate în care, mulţumită unor seruri de origine extraterestră, plantele sau animalele pot fi transformate în creaturi umanoide, iar oamenii pot fi metamorfozaţi în animale. Protagonista-naratoare este o asemenea plantă metamorfozată, iar viaţa ei sentimentală o împinge dincolo de limite.

Raluca Băceanu, în schiţa "Pedeapsă", tratează relaţiile dintre adolescenţi şi părinţi dintr-o perspectivă dark fantasy. Cu toate că protagonista-naratoare insistă adesea că e lipsită de sentimente omeneşti, relaţiile sale cu celelalte personaje sînt croite pe şablonul "sînt singură-deprimată-nimeni-nu-mă-înţelege" pe care uneori îl adoptă adolescentele goth.

Tot un neînţeles este şi protagonistul din "Povestea ultimului şoarece de bibliotecă" de George Lazăr - directorul unei biblioteci dintr-un oraş de provincie al viitorului. Neînţeles de către celelalte personaje, cu pasiunea lui pentru cărţile tipărite pe care tinerii rătăciţi în lumi virtuale nu le mai apreciază - căci cititorii îl înţeleg foarte bine şi îl simpatizează. Daţi vina pe bibliofilia mea de-o viaţă, însă acest text mi s-a părut reuşit.

Lucian Vasile Szabo transpune în cheia realismului magic evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara. "Glonţul din creier, lumea din ochi" e construit ca un decupaj de scene în care protagonistul este grav rănit, apoi se zbate între viaţă şi moarte în secţia de neurologie a unui spital timişorean.

Ana-Veronica Mircea contribuie la antologie cu un text lung, cu un public-ţintă insuficient de clar definit, "Întoarcerea vrăjitorului". Prin magie, un alcoolic divorţat din România ajunge în Ţara lui Oz, unde buna rînduială stabilită de vrăjitor a fost dată peste cap de politicieni corupţi. Coincidenţă sau nu, în acel ţinut de basm protagonistul asistă la un referendum...

"Glitcherine" de Michael Haulică este o povestire plasată în universul ficţional Inand. Intriga e poliţistă (femeia fatală angajează detectivul particular), stilul e o pastişă ironică a lui Chandler, iar textul în sine este mai concis şi construit pe premise mai plauzibile decît "O hucă în minunatul Inand".

Narcisa Stoica foloseşte tot un stil relaxat, colocvial, pentru "Regina nopţii", însă intriga povestirii sale este de altă factură. Protagonsita-naratoare, Castillia, o hoaţă devenită patroană de lupanar într-un port, s-a angrenat într-o rivalitate crîncenă cu Paulina Jive, patroana unui stabiliment similar. Cele două rivale se îmbarcă într-o croazieră de lux, iar conflictul lor se acutizează. Din păcate, povestirea se încheie înainte ca să se ajungă la un deznodămînt - sau poate că "Regina nopţii" este un prim capitol dintr-un roman, cine ştie...

Marian Coman ne propune un text fantastic foarte reuşit, "Albiliţa" - o tratare realist-magică a pierderii inocenţei într-un oraş dunărean, în perioada comunistă. Protagonistul-narator este un elev de gimnaziu, preocupat de relaţiile cu colegii, cu părinţii, cu profesorii şi interesat să se împrietenească cu o fată de vîrsta lui. Şi dacă fata ar avea o soră mai mică ale cărei închipuiri înaripate s-ar zugrăvi pe pereţii blocurilor de beton din cartierul lor?

Roxana Brînceanu m-a surprins plăcut cu o schiţă space opera, "O nouă casă", în care protagonistul este căpitanul unei astronave la bordul căreia se află colonişti extratereştri, numiţi Restauratori, şi utilaje pentru crearea de ecosisteme la scară planetară. Cumva, fundalul textului pare mai promiţător decît intriga propriu-zisă, aşa încît nu îmi rămîne decît să sper că autoarea îl va vizita cu alte ocazii.

Oliviu Crâznic, cu "Spiriduşii albi", realizează o povestire horror în cheie lovecraftiană. Personajele principale, adolescenţi dintr-un orăşel american de provincie, pleacă în căutarea unui copil dispărut şi se confruntă cu o situaţie îngrozitoare. Am remarcat măiestria cu care autorul a dozat tensiunea şi suspansul pe parcursul povestirii, precum şi referirile intertextuale la H.P. Lovecraft, August Derleth şi Lord Dunsany. Probabil că, împreună cu alte proze scurte gotice şi steampunk publicate de Oliviu Crâznic în diverse antologii şi periodice în ultimii doi ani, "Spiriduşii albi" se va regăsi curînd într-un volum de autor.  

Sergiu Someşan construieşte în schimb o lume distopică în "Făuritorul de vise", iar protagonistul, un veteran de război, trece prin lupte de stradă şi prin riscuri uriaşe ca să-şi poată exercita un drept constituţional. Ca şi "Întoarcerea vrăjitorului", schiţa domnului Someşan poartă amprenta evenimentelor politice din România contemporană, iar imaginaţia autorului amplifică abuzurile autorităţilor pînă la extrem.

Ultima povestire din volum se intitulează "Cartea cu scoarţe de argint, ferecate" şi îi aparţine subsemnatului. Vă invit să o parcurgeţi în antologia îngrijită de Ştefan Ghidoveanu şi... poate că va fi cîndva prima dintr-un volum personal.

În postfaţa "Cititorul alfa", Cătălin Badea-Gheracostea tratează despre demersul antologatorului, despre plasarea Scornelilor în contextul altor antologii de ficţiune speculativă apărute în ultimii ani pe piaţa românească, despre genurile şi subgenurile literare în care se încadrează diferitele proze scurte din volum, ca şi despre rolul de cititor alfa deţinut de Ştefan Ghidoveanu în literaturile imaginarului românesc.

Ca anexe, volumul mai cuprinde note biobibliografice amănunţite pentru fiecare dintre autori (alcătuite de domnul Ghidoveanu) şi lista tuturor prozelor scurte apărute pe blogul Moshul SF la rubrica "Scornelilor".

Pe ansamblu, Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF îşi merită locul în seria Antologiilor Millennium, iar antologatorul a iniţiat deja un nou proiect. Dar asta vom discuta cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)