Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 23" (2014)

La începutul lunii noiembrie 2014, cu ocazia unei vizite la Librăria Nemira de pe Bulevardul Magheru, am cumpărat un exemplar din numărul 23 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2014). L-am parcurs la finalul lunii decembrie. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Prima povestire din cuprins îi aparţine lui Kim Stanley Robinson, se intitulează "Lunatecii" şi a fost tradusă de Miruna Avram. Are elemente de hard SF, distopie şi horror. Personajele principale sunt deportate pe Lună şi silite să lucreze la extracţia din galerii a unui metal rar, promeţiu. Doar că galeriile par să fie bântuite de o entitate malefică, iar filoanele de promeţiu care înţesează subsolul lunar poate că sunt mai mult decât bănuiesc pământenii. (Mai mult nu am să vă relatez aici, pentru că nu vreau să vă stric plăcerea unui text care se citeşte cu sufletul la gură.)

Dănuţ Ungureanu ne oferă o povestire umoristică, "Om cu O mare, ţară cu Ţ mic", plasată într-un viitor apropiat în care România s-a adâncit într-o perpetuă criză economică, iar puterea discreţionară a fost împărţită între baronii locali. Prin acest peisaj de corupţie şi sărăcie bântuie artişti de curte, ca protagonistul-narator Seri sau pictoriţa Giocondina Pop. Cum textul e de tip "felie de viaţă", cu final deschis, nu m-aş mira ca peste câteva luni să vedem că se lansează un întreg roman. Eu, unul, îl aştept cu plăcere.

Urmează o poveste cu fantome, "S.O.S.", scrisă de Connie Willis şi tradusă de Ileana Buşac. Veţi regăsi aici tema vieţii de după moarte, o tramă poliţistă, dar şi numeroase referiri la scufundarea Titanicului, toate îmbinate într-un mod ingenios şi memorabil.

Sumarul se încheie cu al treilea episod din serialul BD "Zona de vest", scris şi desenat de artistul craiovean Viorel Pîrligras.

Încă mai mult decât numărul precedent, CPSF 23 mi-a făcut o impresie foarte bună prin calitatea textelor, prin traducerile îngrijite, prin buna redactare literară şi prin superba copertă ilustrată de artistul grafic Tudor Popa. (Dealtfel, şi dumneavoastră puteţi comanda aici un exemplar la un preţ incredibil de mic.) În ceea ce mă priveşte, în aceeaşi după-amiază de iarnă am început să citesc numărul 24 din Colecţie. Dar despre acela am să vă relatez altădată...

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă, "Vegetal" (2014)

La finalul lunii mai 2014, prin amabilitatea reprezentantei de relaţii publice a Editurii Nemira, domnişoara Alexandra Florescu, am primit un exemplar dintr-un roman proaspăt lansat al autorilor Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă, Vegetal (Colecţia Nautilus, Editura Nemira, Bucureşti, 2014 - ilustraţia copertei de Tudor Popa). Ulterior, la lansare, am primit şi autografe de la cei doi autori. De citit, l-am citit abia spre finalul lunii iunie, în două zile.

Şi iată ce am aflat:

Vegetal este prefaţat succint de criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea, care construieşte paralele cu versuri celebre ale doamnei Ana Blandiana, cu literatura apocaliptică şi cu cărţile despre călătorii inţiatice.

Premisa romanului este... neliniştitoare. Într-un viitor apropiat (care e presărat cu o puzderie de rămăşiţe ale deceniilor trecute), într-un sat aflat undeva între Piteşti şi lunca Dunării, protagonistul, Milu, un băiat de paisprezece ani aflat la hotarul dintre copilărie şi adolescenţă, luptă împreună cu alte personaje împotriva unei invazii neobişnuite.

Mai exact, plante de cultură precum porumbul, grîul, floarea soarelui, fasolea ori bostanii au devenit foarte prolifice şi foarte agresive, exterminînd animalele sălbatice şi ameninţînd oamenii. Zilnic, personajele romanului trebuie să lupte cu sape şi cu seceri pentru a ţine piept acestei invazii verzi. Iar sosirea unui tractorist ce conduce o maşinărie sosită parcă din filmele Mad Max pare să aducă o adevărată izbăvire.

În prima parte a romanului, "Aşteptarea", Milu continuă de bine de rău acest trai precar, alături de bunica sa, de o prietenă, Ina, şi de alţi cîţiva săteni. Pe de o parte, existenţa lui perpetuu ameninţată de plantele luxuriante şi agresive e luminată de crîmpeie din trecut - fotografii ale părinţilor pierduţi, exemplare din romane de Jules Verne rătăcite în podul şcolii părăsite, amintiri ale sătenilor despre traiul dinainte de invazia verde. Pe de alta, sînt şi speranţe pentru viitor - poate se va înfiripa o idilă cu Ina, poate Milu va învăţa lucruri utile, sub îndrumarea Tractoristului, sau poate, cu nişte otrăvuri noi şi eficiente, cineva o să oprească invazia plantelor.

Din păcate, lucrurile se precipită, iar în partea a doua, "Drumul", protagonistul călătoreşte mai întîi către Piteşti, apoi spre sud, către Dunăre, cu speranţa că va găsi ajutor la nişte orăşeni ori la o staţiune de cercetări agricole. Iar aici trebuie să vă avertizez că autorii v-au pregătit nişte puncte de ruptură a lumii ficţionale în care se petrece acţiunea - episoade ambigue în care nu e deloc clar dacă plantele inteligente şi cu puteri psionice i-au indus protagonistului nişte halucinaţii, ori Milu a trecut fără să bage de seamă în nişte lumi paralele, în care evenimentele s-au petrecut altfel, ori poate unele evenimente au fost doar vise foarte vii şi intense.

Din acest punct de vedere, autorii s-au ferit să ofere o explicaţie clară pentru evenimentele stranii din roman - şi, pe măsură ce veţi parcurge paginile cărţii, evenimentele vor deveni din ce în ce mai stranii. Ca urmare, mai degrabă decît să încadrez Vegetal la literatură ştiinţifico-fantastică, aş fi tentat să o plasez în categoria mai largă a ficţiunii speculative, dacă nu cumva în cea a realismului magic.

Am remarcat pe parcursul lecturii maniera în care naraţiunea s-a desfăşurat, aproape fără excepţie, în stilul indirect liber. De asemenea, cu excepţia unei pagini în care se foloseşte persoana întîi, pe parcursul romanului autorii au folosit omniscienţa selectivă, urmărind acţiunile, discursurile şi gîndurile protagonistului.

Aş aminti şi unele conexiuni intertextuale - pe de o parte, trimiterile la Douăzeci de mii de leghe sub mări şi la Ocolul Pămîntului în optzeci de zile, care mai tîrziu îl aduc pe Căpitanul Nemo printre însoţitorii imaginari ai lui Milu. Pe de altă parte, cu toate că nu este amintit în text, trebuie să aduc în discuţie romanul lui Brian Aldiss Sera, publicat în Statele Unite ale Americii sub titlul Lunga după-amiază a Pămîntului. Delirului vegetal sălbatic din romanul autorului britanic, Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă îi opun o apocalipsă a plantelor de cultură, în care porumbul sau roşiile îşi descoperă valenţe ucigaşe, iar grîul sau floarea soarelui mitraliază trecătorii cu seminţe otrăvitoare. Şi, dacă Gren din Sera călătoreşte pînă pe Lună şi înapoi, Milu, ca un Huckleberry Finn autohton, ajunge în cele din urmă pe malul primitor al unui fluviu, găseşte o peşteră primitoare ca un uter mineral şi face focul pentru a se întrema şi pentru a decide unde va porni mai departe.

Ca în romanele timpurii ale lui J. G. Ballard, precum The Wind from Nowhere sau The Drowned World, Vegetal le atrage atenţia în mod subtil, repetat, cititorilor că ordinea pe care oamenii o fac împrejurul lor, printre obiecte, este limitată, temporară şi fragilă, iar dezlănţuirea forţelor naturii dezvăluie cît de trecătoare este această ordine vremelnică şi cît de vulnerabili sîntem noi înşine în raport cu stihii pe care nu le putem controla.

Fireşte, după această lectură mi-am dorit să recitesc Sera - de această dată în original. Însă despre romanul acela al lui Brian Aldiss am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Am întîlnit şi ţesători fericiţi

Anul acesta, Tîrgul de Carte Bookfest a fost, în ceea ce mă priveşte, cu totul special... şi distribuit.

Astfel, joi, prim amabilitatea domnului director Vlad Niculescu de la Librăria Engleză Anthony Frost, am achiziţionat în sfîrşit un exemplar din romanul meu grafic preferat, Elektra Assassin de Frank Miller şi Bill Sienkiewicz. De asemenea, am participat la lansarea antologiei Lumi stranii, îngrijită de Ştefan Ghidoveanu şi apărută la Editura Vremea.

Tot joi, mulţumită doamnei Teodora Ivan, am primit antologia Epic de John Joseph Adams (Editura Trei, 2014), iar din partea Editurii Nemira mi s-au oferit romanul Vegetal de Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă, antologia Xenos îngrijită de Antuza Genescu şi cîteva numere din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia.

Vineri, de la anticariatul Antic Ex-Libris de pe Strada Doamnei, am achiziţionat la preţ promoţional albume precum Art Nouveau, William Morris şi Louis Comfort Tiffany Masterworks, iar sîmbătă am recidivat şi am cumpărat din acelaşi loc albumele Art Deco şi Gothic Dreams: Steampunk.

Tot sîmbătă am achiziţionat un exemplar din antologia Argos Unu îngrijită de Michael Haulică şi publicată de editurile Media Tech şi TexaRom. Iar editorul Horia Nicola Ursu mi-a oferit un exemplar din Steampunk - A doua revoluţie într-o ediţie nouă şi elegantă.

Cu puţin noroc, în următoarele zile veţi vedea cronici ale acestor volume la Ţesătorul. Vara asta începe bine...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

"Ce citim astăzi?" - retrospectiva lunii ianuarie

Prima lună din 2014 a fost darnică în ceea ce priveşte emisiunile din seria "Ce citim astăzi?" Astăzi, pe site-ul oficial al postului TVH, le puteţi urmări pe toate.

Astfel, pe 3 ianuarie a fost oaspete în studio umoristul Dănuţ Ungureanu pentru o discuţie despre volumele sale "Români deja deştepţi" şi "Alţi români deja deştepţi". Puteţi urmări emisiunea aici (minutele 00:58:52 - 01:25:00).

Pe 10 ianuarie, în schimb, am avut-o ca invitată pe doamna traducătoare Roxana Brînceanu ca să discutăm despre serii fantastice (Thomas Covenant necredinciosul), cyberpunk (Takeshi Kovacs) şi space opera (Ender). Vă invit să urmăriţi emisiunea aici (minutele 00:58:58 - 01:24:59).

Pe 17 ianuarie, în studio a fost invitată doamna scriitoare Monica Ramirez pentru o prezentare a romanelor sale istorice, de spionaj, fantastice şi de acţiune. Puteţi vedea înregistrarea emisiunii aici (minutele 01:00:25 - 01:24:59).

Pe 24 ianuarie, ne-au onorat cu prezenţa doamna Gabriela Deniz (coordonatoarea colecţiei Jungiana) şi domnul Aurelian Scrima (editor) din partea Editurii Herald. Am discutat apariţii din cadrul colecţiei Zen. Emisiunea se poate viziona aici (minutele 01:00:51 - 01:24:59).

În fine, pe 31 ianuarie, din partea Editurii Trei ne-a vizitat domnul redactor literar Victor Popescu, cu care am avut plăcerea să discut pe tema unor prestigioase colecţii de psihologie. Puteţi urmări şi dumneavoastră emisiunea aici (minutele 01:00:56 - 01:24:58).

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Ficţiuni.ro nr. 4

Azi a apărut un nou număr al revistei electronice Ficţiuni.ro, sub îngrijirea redactorului-şef Eugen Lenghel. Tot dumnealui semnează şi editorialul "Un început de an 'criminal'" - căci şi acest număr al revistei este special noir.

La rubrica de literatură veţi găsi povestiri semnate de Cezar Mazilu, Don Simon, Emil Gârleanu, precum şi traduceri de Cristina Ghidoveanu şi Nicu Gecse. Tot în această rubrică veţi găsi o schiţă ultrascurtă a subsemnatului, "Iluminatul".

În secţiunea de arte vizuale veţi întîlni lucrări de Viorel Pîrligras şi Nicu Gecse, respectiv critică de film semnată de Mihnea Columbeanu şi Jovi Ene. Şi, dacă tot am amintit artele vizuale - o menţiune specială pentru coperta acestui număr al revistei, creată de Ionuţ Bănuţă.

În secţiunea de critică literară, Ştefana Cristina Czeller ne oferă o cronică a antologiei tematice "Ferestrele timpului" (îngrijită de Ştefan Ghidoveanu). Îi mulţumesc pe această cale colegei mele pentru frumoasele cuvinte scrise despre textul meu din antologie. În aceeaşi secţiune, veţi găsi un nou articol de-al subsemnatului despre scrierea creativă, "Câte ceva despre a doua versiune".

La rubrica de eseuri, pe lîngă editorialul lui Eugen Lenghel, pe care l-am menţionat deja, mai puteţi citi două articole de Dănuţ Ungureanu, respectiv de Rareş Iordache, precum şi trei interviuri - unul cu Peter Singer, realizat de Rareş Iordache, celelalte cu scriitoarea finlandeză Salla Simukka şi cu autorul suedez Jan Wallentin, ambele realizate de Ionuţ Bănuţă.

Nu-mi rămîne decît să vă urez lectură plăcută. Şi nu uitaţi - lucrurile bune nu se tac!

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/.Lectură plăcută!)

Ce citim astăzi... de Dănuţ Ungureanu?

Azi, de la ora 12.00, pe postul de televiziune TVH, vă invit să urmăriţi o nouă ediţie a emisiunii "Ce citim astăzi?" Invitat în studio este scriitorul Dănuţ Ungureanu, care de această dată ne va prezenta activitatea sa editorială... de umorist. Emisiunea se poate urmări şi online aici. Vă doresc vizionare plăcută şi un An Nou fericit!

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

"Ce citim astăzi?" - retrospectiva lunii decembrie

Azi, în arhiva online a postului de televiziune TVH, puteţi urmări toate emisiunile din seria "Ce citim astăzi?" care s-au difuzat în luna decembrie.

Pe 6 decembrie invitat a fost scriitorul Marian Truţă, redactor-şef al Colecţiei de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia. Acea ediţie a emisiunii se poate viziona aici (minutele 00:28:55 - 00:59:00).

Pe 13 decembrie, în studio a venit scriitorul Dănuţ Ungureanu, autorul romanului Aşteptând în Ghermana şi al volumelor Marilyn Monroe pe o curbă închisă şi Basme geostaţionare. Puteţi vedea o înregistrare a emisiunii aici (minutele 01:00:24 - 01:24:59).

Pe 20 decembrie, a fost invitat scriitorul Flavius Ardelean, iar emisiunea a tratat despre volumele sale Îmblânzitorul apelor şi Acluofobia. Vă invit să urmăriţi emisiunea aici (minutele 00:59:59 - 01:24:58).

În schimb, pe 27 decembrie m-a onorat cu prezenţa scriitoarea Roxana Brînceanu, autoarea romanului Sharia. Înregistrarea emisiunii poate fi vizionată aici (minutele 00:29:02 - 00:57:52).

Vă doresc vizionare plăcută şi... să ne revedem cu bine în noul an - inclusiv la Ţesătorul.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Dănuţ Ungureanu, "Basme geostaţionare" (2008)

De volumul domnului Dănuţ Ungureanu Basme geostaţionare (Editura Bastion, Timişoara, 2008) mă leagă amintiri plăcute. În martie 2010 am participat la Zilele Helion, iar acolo am achiziţionat acest volum într-o prezentare elegantă, pe hîrtie de bună calitate. Autorul mi-a oferit autograf cu o dedicaţie foarte agreabilă.

Numai că, de citit... am citit acest volum abia în noiembrie-decembrie 2013. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Prima secţiune se intitulează "Adâncurile" şi cuprinde povestiri de tematică diversă. "Domus", spre exemplu, este o metaficţiune distopică - iar cititorii deduc regulile unei societăţi totalitare din textul şi subtextul unui... manual de utilizare. "Larkin aranjează munţii", în schimb, se încadrează în realismul magic cu accente onirice. "Ameţeala" este o "felie de viaţă" ştiinţifico-fantastică în care excentrici dezaprobaţi de societate încearcă să continue cursa spaţială. Tot science fiction cu tente distopice este şi "Metoda pentru chitară" - o schiţă constituită din scene narate la persoana întîi. "Fragil" combină distopia şi satira socială într-o poveste despre veterani de război lăsaţi la vatră. "A fost ora exactă", în schimb, le refuză militarilor lăsarea la vatră, căci comandantul unei unităţi izolate refuză să accepte ideea că războiul în care luptau s-a încheiat de cincisprezece ani. "Copiii şoricelului Rat" se bazează pe o viziune încă şi mai sumbră - un viitor îndepărtat în care naratorul-protagonist şi semenii săi îşi petrec viaţa în subteran, săpînd galerii, iar suprafaţa Pămîntului se presupune a fi un infern pîrjolit la care oamenii se tem să ajungă.

Cea de-a doua secţiune, "Basme geostaţionare", cuprinde texte fantastice umoristice. "Picador îşi asumă riscul" e un basm cu accente ştiinţifico-fantastice despre competiţia pentru cîştigarea mîinii fiicei unui sultan. "Ziua în care s-a supărat pînza de bomfaier" relatează incidente din viaţa unui colecţionar de vechituri într-o lume a artefactelor inteligente. "Dragostea la căpuşe", în schimb, e o povestire despre o invazie extraterestră insidioasă relatată din perspectiva unui narator-martor cinic şi mucalit. "Cine se teme de stele?" e o satiră la adresa vînătorilor de glorie militară - căci protagonistul este un general condamnat să fie şters din memoria colectivă şi să devină anonim. Ultima povestire din secţiune, "Albă ca Zăpada zboară la New York", este un basm intertextual în care Superman trece în basmul despre Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, apoi în alte cărţi ale copilăriei.

A treia secţiune a volumului se intitulează "Alte ţinuturi". Nuvela "Noaptea în oraş, fără părinţi", este un text cyberpunk de mare întindere şi complexitate despre asasinarea unui important om de afaceri şi despre eforturile copilului său de a-l re-crea dintr-o memorie stocată în arhive. Ca şi romanul Aşteptând în Ghermana, merită un loc de cinste într-o istorie a literaturii cyberpunk româneşti. "Duh melancolic peste lumile lui Ryan", pe de altă parte, e o nuvelă metafizică despre lumi paralele care se creează una pe cealaltă şi despre trecerea unor personaje dintr-o lume în cealaltă. Şi dacă una dintre aceste lumi ar fi... lumea noastră măcinată de războaie şi de neînţelegeri? Volumul se încheie cu "Anatomic Graffiti", o povestire cyberpunk plasată în aceeaşi lume imaginară ca "Noaptea în oraş, fără părinţi".

Pe ansamblu, Basme geostaţionare oferă o impresie diversă şi inegală. Unele texte din cuprins conţin scene izbutite, însă acestea rareori se încheagă într-o intrigă unitară (sau inteligibilă). Altele au o certă valoare literară - şi aici aş include "Dragostea la căpuşe" şi "Noaptea în oraş, fără părinţi", lucrări cu intrigă coerentă. Varietatea stilistică şi tematică a textelor impresionează. În schimb, efectul emoţional al textelor este disipat pe un spectru prea larg, iar cititorii pot rămîne cu impresia că volumul nu este suficient de închegat. Din acest punct de vedere, îmi amintesc că primul volum de povestiri al domnului Ungureanu, Marilyn Monroe pe o curbă închisă, era mai unitar.

După încheierea lecturii, am decis să parcurg încă o carte de acelaşi autor, Alţi români deja deştepţi. Dar despre aceea am să vă relatez cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)   

Dănuţ Ungureanu, "Aşteptând în Ghermana" (1993)

(Cronica de faţă ar trebui subintitulată "După douăzeci de ani", dar am impresia că a mai folosit cineva titlul ăsta înaintea mea...)

Pe la începutul anilor 1990, se contura un adevărat război ideologic în SF-ul românesc. Pe de o parte, erau autori respectabili, de obicei trecuţi de prima tinereţe, care îşi republicau romane vechi de cîteva decenii - şi cam defazate faţă de tehnologia din lumea reală. Pe de alta, erau nişte autori tineri, turbulenţi, care aderaseră la o mişcare literară cu nume exotic - cyberpunk. În anumite cercuri, se simţea un fel de camaraderie bazată pe ideea că sîntem "noi" împotriva "celorlalţi".

Fireşte, împărţirea pe tabere era neclară pe alocuri. La un capăt al spectrului se aflau autori convinşi că cyberpunk pe româneşte e musai cu motocentauri descinşi din traco-geţi. La celălalt - scriitori defazaţi cultural care credeau că Neuromantul e un fenomen unic (preferabil de nerepetat). Mai pe la mijloc se aflau fie autori tineri pentru care intriga şi atmosfera erau mai importante decît sfărîmarea cu orice preţ a tuturor tabuurilor şi convenţiilor, fie autori din Noul Val care asimilaseră nişte lecţii cyberpunk cu cîţiva ani mai înainte. (Aici aş aminti cîteva povestiri memorabile ca "Între nasturi" de Viorel Pîrligras, "Oraşul" de Silviu Genescu şi "Cassargoz" de Cristian Tudor Popescu.)

Cam acesta e contextul în care un autor din Noul Val (etichetat drept "optzecist" de către autori care-şi ziceau "nouăzecişti"), numit Dănuţ Ungureanu, a publicat un roman cyberpunk intitulat Aşteptând în Ghermana (Editura Nemira, Bucureşti, 1993). Evenimentul a avut loc în anul dinaintea publicării antologiei port-drapel a "nouăzeciştilor" - cu alte cuvinte, revoluţionarii au pierdut startul propriei revoluţii, iar unul dintre cei împotriva cărora (în teorie) avea loc aşa-zisa revoluţie literară i-a învins pe tinerii furioşi la propriul lor joc estetic.

Am cumpărat un exemplar din prima ediţie, l-am citit, ba chiar am primit un autograf cu dedicaţie din partea autorului. Şi... am citit romanul de vreo patru ori. Ba, săptămîna asta, l-am parcurs a cincea oară. Oare de ce?

În primul rînd, mulţumită naraţiunii în stil colocvial. Protagonistul-narator îşi spune povestea pe un ton relaxat, adesea argotic, iar cititorii se pot lăsa în voia naraţiunii.

În al doilea rînd, datorită stării emoţionale din subtext. Ceea ce lipsea din cele mai multe texte incluse în antologia despre motocentauri este o anumită încărcătură afectivă pe care Aşteptând în Ghermana o transmite cît se poate de bine. Protagonistul pare detaşat şi uşor cinic la suprafaţă. Sub pojghiţa de calm are un vast ocean de furie abia stăpînită, cauzată de nedreptăţile perene ale lumii în care trăieşte. Departe, în adînc, sub straturile de furie, se află un nucleu central - o traumă abia ghicită, rareori adusă în discuţie. Combinaţia aceasta de emoţii le este specifică personajelor principale din literatura cyberpunk - în asemenea măsură încît, cu timpul, s-a transformat într-un clişeu - şi, în economia acestui curent literar, joacă un rol central.

În al treilea rînd, graţie protagonistului. Genetiah Yablonski este un protagonist care, asemenea lui Rick Deckard din filmul Blade Runner, duce o viaţă singuratică într-un mediu urban suprapopulat şi poluat, lucrează de partea forţelor de ordine (adesea pe timpul nopţii), se confruntă cu chestiuni care îi pun la încercare puterea de înţelegere şi spre final ajunge să aibă revelaţii neplăcute în privinţa propriei (post)umanităţi. (Dacă ar fi să despicăm firul în patru, faptul că Yablonski e integrat social şi salvgardează societatea în care trăieşte, mai degrabă decît s-o submineze din postura unui marginal, ar duce la clasificarea romanului Aşteptând în Ghermana în curentul postcyberpunk.)

În al patrulea rînd, am recitit această carte în atîtea rînduri mulţumită intrigii. Acţiunea e palpitantă, loviturile de teatru se ţin lanţ, lungimea capitolelor e bine controlată, iar decupajul pe scene este realizat în mod eficient. Poate că unii dintre tinerii furioşi de atunci, din anii 1990, ar fi făcut bine să înveţe de la Dănuţ Ungureanu cum se construieşte şi se controlează suspansul, spre exemplu. (Alţii, desigur, au învăţat de mult, însă asta e altă poveste.)

În al cincilea rînd, romanul merită (re)citit pentru galeria personajelor secundare. Autorul, ştiind că cyberpunk înseamnă o literatură hibridă, cu elemente de noir şi de SF, a populat paginile cărţii cu afacerişti, poliţişti corupţi, traficanţi, proxeneţi, nomazi, vedete pop, escroci - o ecologie socială multietnică şi multiculturală de o diversitate năucitoare. Conform reţetei lui Raymond Chandler, "pe aceste străzi ticăloase, un bărbat trebuie să meargă. E din această lume coruptă, însă el însuşi nu este corupt."

În al şaselea rînd, Aşteptând în Ghermana invită la recitire prin atmosferă. Mediul urban în care se desfăşoară acţiunea este plin de detalii senzoriale - cu cartiere muncitoreşti, zone industriale abandonate, bulevarde, artere comerciale, spaţii privilegiate, periferii infestate de gunoaie şi de şobolani. Şi, în manieră tipică pentru curentul literar cyberpunk, deşi aflăm despre clima, clădirile, locuitorii, vehiculele, zgomotele şi mirosurile acestui oraş, niciodată nu căpătăm suficiente informaţii ca să-i putem trasa harta. Căci scriitorul Dănuţ Ungureanu lasă loc strategic şi pentru imaginaţia cititorilor...

Abia la această a cincea lectură, la vreo cincisprezece ani după cea precedentă şi... la mai multe cărţi citite între timp, am surprins unele conexiuni intertextuale ale romanului. Astfel, referiri repetate la eprubete sugerează că majoritatea personajelor din Aşteptând în Ghermana au fost clonate, mai degrabă decît concepute şi născute pe cale naturală - cam ca în Minunata lume nouă de Aldous Huxley. Spaţiul urban postapocaliptic mărginit de pustietăţi infestate aminteşte de cel din Visează androizii oi electrice? de Philip K. Dick. Iar zonele stranii care separă Crystal City de celelalte cartiere, spaţii în care legile fizicii sînt schimbate în mod bizar, evocă Zona din Picnic la marginea drumului de fraţii Ştrugaţki.

Desigur, influenţele intertextuale nu merg niciodată într-un singur sens - iar spaţiul urban decadent din Aşteptînd în Ghermana avea să reapară, substanţial modificat, în romane precum Împăratul gheţurilor de Ana-Maria Negrilă sau Gangland.

Nu întîmplător, romanul lui Dănuţ Ungureanu a apărut într-o a doua ediţie cartonată la Eagle Publishing, în 2010. Iar astăzi, la ora 16, la Tîrgul de Carte Gaudeamus de la Pavilionul Expoziţional Romexpo, Editura Nemira va lansa ediţia a treia, revizuită, în prezenţa autorului. Faceţi-vă un bine şi veniţi la întîlnirea cu unul dintre maeştrii SF-ului românesc şi cu una dintre cărţile fundamentale ale cyberpunk-ului autohton. Ne vedem la lansare.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Ţesătorul... la Gaudeamus

Anul acesta, la Tîrgul de Carte Gaudeamus organizat în Pavilionul Expoziţional Romexpo, voi participa la mai multe evenimente.

Miercuri, 20 noiembrie, ora 19.30, la standul Editurii Tracus Arte, colegul meu scriitor Ovidiu Petcu lansează poemul epic Ecuaţia Faust. Vor vorbi criticul literar Alex Ştefănescu şi Ţesătorul.

Sîmbătă, 23 noiembrie, la 14.30, la standul Editurii Nemira, se va lansa Almanah Anticipaţia 2014. Alături de invitaţii speciali Alexandru Mironov şi Ioan Albescu, am să iau şi eu cuvîntul. Ceva mai tîrziu, tot la standul Editurii Nemira, am fost invitat să vorbesc la lansarea celei de-a treia ediţii a romanului Aşteptând în Ghermana de Dănuţ Ungureanu - una dintre lucrările fundamentale ale literaturii cyberpunk româneşti.

Duminică, 24 noiembrie, la ora 15, la standul Editurii Tritonic, traducătorul şi antologatorul Ştefan Ghidoveanu va lansa antologia Ferestrele timpului, în prezenţa multora dintre autorii antologaţi - inclusiv a subsemnatului.

Tot la Gaudeamus, la standul Editurii Trei, veţi găsi, prin grija îndrumătorului Colecţiei Epsilon, Mihai Dan Pavelescu, a traducătorului Bogdan Perdivară şi a ilustratorului Ionuţ Bănuţă, ediţia română a romanului Jack-din-Sticlă de Adam Roberts - volum distins cu premiile British SF Association şi John W. Campbell Memorial. Am participat la realizarea acestei ediţii în calitate de redactor literar.

Vă aştept şi pe dumneavoastră la aceste evenimente. Desigur, le puteţi transmite invitaţia rudelor, prietenilor şi cunoscuţilor. Pentru că lucrurile bune nu se tac.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Ana Antonescu (redactor-şef), "CPSF 04" (2013)

Spre finalul lunii martie, în cadrul ediţiei a treia a tîrgului de carte SF şi fantasy Final Frontier, am achiziţionat de la standul Editurii Nemira numărul patru din seria nouă a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2013). De citit, l-am citit abia în ultima decadă a lunii mai 2013. (Aşa multe cărţi, aşa puţin timp.)

Şi iată ce am aflat:

Tudor Ciocârlie face o prezentare succintă a unui autor recent de mare succes în articolul "Hannu Rajaniemi - un autor cum nu a mai fost în SF". Apoi, Ana Nicolau prezintă "Hoţul cuantic - Interviu exclusiv cu Hannu Rajaniemi", în care discuţia se concentrează asupra surselor de inspiraţie ale autorului finlandez, asupra elementelor originale din trilogia sa şi asupra unor proiecte ştiinţifice la care a participat.

Prima povestire din cuprins este "Elegie pentru un tânăr elan" de Hannu Rajaniemi - un text melancolic despre un poet vîrstnic, Kosonen, care e trimis de versiunea numerică  a soţiei sale, Marja, în misiune într-un oraş infestat de nanomecanisme în căutarea fiului lor, Esa, pe fundalul unei lumi post-Singularitate în care cei mai mulţi oameni au emigrat în tărîmuri virtuale. Tonul poveştii aminteşte întrucîtva de "Maşinăria de la Heartspring Center" de Roger Zelazny, în vreme ce fundalul suprarealist e oarecum similar, în exuberanţa sa, cu cel din Necroville de Ian McDonald.

Alina Sârbu contribuie cu un scurt articol, "Ray Krzweil - profetul Singularităţii", şi cu o traducere din volumul lui Kurzweil "Singularitatea se apropie". Fragmentul, desprins dintr-o lucrare mai amplă, discută chestiuni referitoare la identitate, conştiinţă şi o formă tehnologică a transcendenţei.

Un al doilea text de ficţiune din acest număr al revistei îi aparţine lui Dănuţ Ungureanu, "Cronicile oamenilor iridium". Cîteva elemente referitoare la conştiinţe încărcate într-un sistem informaţional şi dispozitive închegate din ceaţă utilitară de nanomecanisme încearcă să aducă la temă o distopie înrudită cu "Maşina se opreşte " de E. M. Forster şi cu "Deratizare" de Lucian Merişca.

Liviu Radu contribuie cu o cronică literară, "Paolo Bacigalupi - Fata modificată; despre supravieţuire şi înghesuială", în vreme ce Gloria Sauciuc prezintă în avans principalele puncte de interes ale intrigii noii serii dintr-un serial HBO în "Urzeala tronurilor - o ecranizare de succes".

Ca şi CPSF 03, numărul acesta de revistă este foarte închegat tematic (poate cu excepţia ultimului articol, care mai curînd şi-ar fi avut locul în numărul special dark fantasy). Mai mult decît alte dăţi, este vizibil efortul Editurii Nemira de a-şi promova noile apariţii. Astfel, apropiata publicare a ediţiei române a romanului Hoţul cuantic este anunţată de două ori în paginile revistei, e amintită şi publicarea iminentă a volumului Singularitatea se apropie, iar articolele despre Fata modificată şi despre Urzeala tronurilor sînt strîns legate de oferta editurii. Tot de acest efort promoţional e legat şi tonul entuziast al articolelor şi prezentărilor.

Aş mai aminti ilustraţia copertei, creată de Tudor Popa, şi imaginile alb-negru din interiorul revistei - multe dintre ele judicios alese. Lăsînd deoparte unele mici probleme de redactare literară din traducerea Alinei Sârbu, putem spune că CPSF  04 este un număr de referinţă al revistei Anticipaţia.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Mihail Grămescu (antologator), "Balaurul şi mioriţa" (2011)

Pe 16 aprilie 2011, în cadrul tîrgului de carte Bookland organizat la AFI Palace, am participat la lansarea antologiei de proză fantastică Balaurul şi mioriţa (Eagle Publishing House, Bucureşti, 2011). De parcurs, am parcurs-o în aproape două luni. Să vă spun şi dumneavoastră de ce:

În loc de "Cuvînt înainte" (sau de "Prefaţă", dacă preferaţi), antologatorul a introdus un fragment din teza de doctorat a doamnei Linda Maria Baros. Dacă fragmentul îi informează pe cititori despre basme în general, cu siguranţă că nu se referă în mod specific la nici unul dintre textele incluse în antologie.

Următorul text îi aparţine Simonei Şerbănescu şi este un eseu - "Despre un drum cu sens unic". Cum nu este nici un text de ficţiune, nici unul fantastic, mă întreb pe ce criterii l-a selectat antologatorul pentru publicarea în acest volum.

"Castanul" de Simona Şerbănescu este un text de ficţiune cu elemente fantastice, iar "Casa Ceaiului", de aceeaşi autoare, îmbină exotismul şi fantasticul. Cum "Casa Ceaiului" este un fragment de roman, probabil că vom vedea şi lucrarea de ansamblu publicată într-un viitor apropiat.

"Visul" de Catia Maxim este o schiţă lirică, mai degrabă onirică decît fantastică.

"Mioriţa" de Emil Lungeanu este subintitulată "farsă academică" şi pare să ţină de dramaturgia realistă, nu de proza fantastică.

"Noi, zeii..." de Dănuţ Ungureanu combină miturile greceşti şi realitatea românească, dar suferă de o oarecare inconsistenţă a intrigii.

"Scrisori către alter-ego sau Despre mecanica Visului" de Cristina Manta reprezintă o serie de fragmente onirice, cu lirism, fără intrigă coerentă şi fără prea mare legătură cu fantasticul.

"Consolarea" de Balin Feri concurează cu "Casa Ceaiului" pentru titlul de a doua cea mai bună proză din antologie. "Casa Ceaiului" este mai îngrijită stilistic, în schimb "Consolarea" este mai închegată în privinţa intrigii şi mai apropiată de filonul fantastic.

"Vorbind cu Dumnezeu" de Cora-Eliana Teodoru, pe de altă parte, pare genul de lucrare care se citeşte într-un cenaclu literar de liceu.

"Amintiri din armata populară" de Boris Marian, deşi ceva mai îngrijită decît schiţa precedentă, suferă de banalitate şi nu are nici urmă de legătură cu fantasticul. "Amintirile unui nostalgic", de acelaşi autor, continuă această linie autobiografică. Poate că, într-un alt context, aceste două proze realiste ar fi avut un alt impact asupra cititorilor, însă mă întreb pe ce criterii le-a inclus antologatorul într-un volum de proză fantastică.

Tot Boris Marian semnează "Anna Karenina şi... tăcerea intelectualilor" (un fel de eseu) şi "Nu sunt cîntăreţul sfârşitului" (un poem în proză cu elemente filosofice). Ca şi în cazul prozelor precedente ale acestui autor, elementul fantastic lipseşte.

"Poveşti din Drăgăneşti" de Ana-Maria Ionescu este o schiţă destul de incoerentă, dar cu unele elemente fantastice.

"Însângerată, luna" de Oliviu Crâznic, în schimb, este net superioară stilistic şi foarte bine încadrată în tema antologiei, iar autorul a reuşit cu brio să construiască atît o atmosferă memorabilă cît şi o intrigă coerentă. După părerea mea, aceasta este cea mai bună proză fantastică din volum.

"Povestirile unui gropar singuratic" de Laura Răceanu este o schiţă fantastică onorabilă - în multe privinţe se situează deasupra mediei calitative a antologiei. Dacă "Însângerată, luna" pare să aibă unele influenţe stilistice dinspre opera lui Edgar Allan Poe (şi tematice dinspre "La belle dame sans merci" de John Keats), proza Laurei Răceanu aminteşte întrucîtva de "Stafia familiei Canterville" a lui Oscar Wilde.

"Pe cai" de Marilena Adam, deşi oarecum fantastică, suferă de incoerenţa intrigii.

"Curtenii" de Mihail Grămescu este o schiţă onorabilă, însă probabil scrisă în cu totul alt deceniu (mileniu?), poate într-o Epocă de tristă amintire în care circula bancul cu "Mai e state?"

"Şoricica", de acelaşi autor, se frînge din păcate pe parcurs, schimbînd abrupt punctul de vedere şi registrul stilistic şi lăsînd în aer intriga dezvoltată în prima parte.

Tot Mihail Grămescu semnează şi "Specificul naţional", un fel de eseu care derapează în prolixitate şi care nu duce la nici o concluzie. Ce legătură are acest text de non-ficţiune cu proza fantastică, numai antologatorul ştie...

"Amnezie" de Raluca Băceanu suferă de sindromul paginii albe, destul de răspîndit şi despre care am mai scris aici. "Vis", de aceeaşi autoare, este o schiţă fantastică bazată pe o premisă banală.

Elena Staicu ne oferă "Firicel tămăduitor", "Mângâierea clipei", "Minunile de lângă noi" şi "Rochiţe albe-n vânt", patru schiţe despre Sânziene, toate patru cam banale şi repetitive. Ultima combină pasaje dramatice, ca într-o scenetă, şi pasaje narative, ca într-o schiţă, într-un mod nu tocmai inspirat.

Teodora Creţu semnează trei proze ultrascurte: "Buchet de mireasă", "Fluture" şi "Avem nevoie". Toate trei sînt telegrafice, oarecum lirice, banale şi fără legătură cu fantasticul - genul de poeme în proză pe care le citesc domnişoarele în cenaclurile de liceu.

"Trăiesc. Iubesc. Mor" de Ramona Filip are un dram de fantastic, însă nu dezvoltă suficient de convingător nici intriga, nici personajele, nici fundalul. "Constructor de stele", de aceeaşi autoare, deşi se situează mai aproape de literatura realistă, e ceva mai bine realizată în privinţa personajelor şi a intrigii şi reprezintă o încheiere rezonabilă pentru această antologie.

Ce ar fi de adăugat? Destul de multe, probabil.

Exemplarele tipărite sînt cartonate. Hîrtia din interior e mediocră. Tehnoredactarea e destul de bună (dar nu e nevoie să mă credeţi pe cuvînt, întrucît nu sînt expert în acest domeniu).

Redactarea literară, în schimb, este slabă, aşa cum atestă erorile de punctuaţie (destule virgule între subiect şi predicat), de ortografie ("aşează" în loc de "aşază", ca să dau numai un exemplu), de morfologie şi de sintaxă. Poate că de vină pentru carenţele de redactare o fi chiar redactorul literar care... lipseşte de pe pagina tehnică. Mai precis, nimeni nu pare să fi fost desemnat "redactor literar", "lector" sau "corector".

Două consecinţe ilare ale acestei abordări creative a redactării literare puteţi citi mai jos:

"Aveam o întreagă oaste, armuri orbitoare în lumina albă, săbii scoase din teacă, emiţând urlete de durere." (p. 70). Din propoziţia asta înţeleg că săbiile emiteau urlete.

Respectiv:

"Balconul arhitectului nu suferise nicio modificare în cei opt ani de când se mutase acolo, deşi îşi spunea periodic că ar trebui să înlocuiască balustrada ruginită şi să se ocupe de tencuiala căzută şi de igrasie." (p. 185) Din fraza asta înţeleg că balconul "se mutase", "îşi spunea", "ar trebui să înlocuiască" şi ar trebui "să se ocupe".

Concluziile ar fi după cum urmează:

Într-o antologie de proză fantastică nu au ce căuta eseurile, proza realistă, memoriile sau scenetele dramatice. (Asta în cazul în care antologatorul ştie ce face.)

Într-o antologie e de dorit să apară o prefaţă care să prezinte tema, participanţii, lucrările antologate şi care eventual să îi incite pe cititori să continue lectura. (Asta în cazul în care antologatorul ştie ce face.)

Într-o antologie e de preferat ca fiecare prezentare de autor să conţină şi cîteva cuvinte bine alese despre proza care urmează. (Asta în cazul în care antologatorul ştie ce face.)

Un volum oferit contra cost nu trebuie să-i silească pe cititori să îşi aducă de acasă cunoştinţele de ortografie, de punctuaţie, de morfologie şi de sintaxă pentru a suplini absenţa redactorului literar, a lectorului şi a corectorului. (Asta în cazul în care editorul ştie ce face.)

Eu, unul, sînt foarte mulţumit pentru faptul că am primit cadou un exemplar din această antologie. Probabil că, dacă aş fi achiziţionat-o contra cost, nu mi-aş fi iertat niciodată o asemenea cheltuială nejustificată. Pentru că viaţa e prea scurtă ca să irosim timpul şi banii...

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)