Richard Kadrey - "Metrophage" (1988)

În primăvara anului 1996, domnul Cristian Lăzărescu mi-a dat să citesc o proză scurtă de Richard Kadrey intitulată "The Kill Fix", pe care ulterior am tradus-o şi publicat-o în Anticipaţia sub titlul "Modificat pentru a ucide". Textul combina vampirismul, acţiunea palpitantă şi sentimentul alienării cu înalta tehnologie şi cultura populară într-un amestec perfect dozat. Din introducerea povestirii am aflat că autorul publicase un roman, Metrophage.

Mai tîrziu, în iarna anului 2000, domnul Liviu Moldovan mi-a oferit ediţia electronică freeware a romanului, iar în 2001, mulţumită domnului Daniel Măndiţă, am primit un exemplar tipărit din Metrophage, cu autograful autorului. Şi iată ce am aflat:

Pentru a răzbuna uciderea furnizorului său, Raquin, Jonny Quabbala, un mic traficant de droguri din Los Angeles, îl caută pe Easy Money. După discuţii cu barmanul şi clienţii din Carnaby's Pit, Jonny se întîlneşte cu un pitic, Cyrano, care are misiunea să-l conducă la Conover, şeful bandelor de traficanţi din zonă. Urmează o luptă cu forţele Comitetului pentru Sănătatea Publică, iar Jonny e luat prizonier şi dus la închisoare, unde se confruntă cu tineri recruţi şi apoi cu fostul său şef, colonelul Zamora. Acesta crede că Jonny e implicat într-un complot cu Conover şi cu extratereştrii sosiţi pe lună, Alpha Ratz. Zamora îl eliberează pe Jonny cu condiţia ca în 48 de ore să-l aducă pe Conover.

După ce se confruntă într-un hotel abandonat cu vagabonzi septuagenari, Piranha, şi fuge de la un acoperiş la altul pe punţi improvizate, Jonny coboară în reţeaua de canalizare şi ajunge la fermele hidroponice ale grupului de medici ilegali Croakers. Aici o regăseşte pe una dintre iubitele sale, Ice, apoi face cunoştinţă cu Groucho, şeful grupului, şi cu Man-Ray, un negru devenit albinos.

Împreună, aceştia merg cu un camion la un pavilion expoziţional abandonat unde cei lipsiţi de locuinţă, inclusiv Jonny şi cele două iubite ale sale, şi-au găsit adăpost. Sumimasen, cealaltă iubită a protagonistului, lipseşte însă. La plecare, cei patru profită de confuzia de la fimarea unei producţii muzical-pornografice pentru a scăpa de urmăritori. În schimbul de focuri care urmează, Jonny este capturat de oamenii lui Conover.

Protagonistul are o conversaţie cu Conover despre bande, trafic de droguri şi relaţii de putere, e martor la o tranzacţie dubioasă, apoi petrece cîteva zile la vila gangsterului, unde are ocazia să afle mai multe despre el. Se reîntoarce la Carnaby's Pit, însă e capturat de Easy Money şi de proxeneta Nimble Virtue, care îl mai trădase, şi torturat.

Din fericire, poliţişti insuficient informaţi îl salvează dar îl predau lui Zamora. Colonelul îl ia în aeroglisorul său, iar alţi Croakers intervin şi provoacă prăbuşirea aparatului. Cînd Jonny îşi revine, orb, se reîntîlneşte cu iubitele sale. Ice vrea să lupte împotriva lui Zamora, însă Sumimasen îl conduce pe Jonny la vila lui Conover, unde protagonistului i se grefează ochii unui tigru-robot. Sumi pare să fi căzut pradă unui virus ce provoacă o formă accelerată de lepră, aşa încît Jonny merge s-o caute pe Nimble Virtue şi să ia antidotul.

În clubul lui Nimble Virtue, Jonny se confruntă pe rînd cu şeicul al-Qawi şi cu Easy Money, o pierde pe Ice şi accidental provoacă un schimb masiv de focuri între diferitele bande de criminali din local. Prin carnavalul de ziua morţilor, protagonistul ajunge la Carnaby's Pit, acum abandonat din cauza epidemiei, refuză oferta lui Groucho de a se alătura forţelor revoluţionare, iar în cele din urmă ajuge la vila devastată a lui Conover, unde are o ultimă întrevedere cu traficantul. Aşa află că extratereştrii Alpha Ratz sînd numai o poveste ce acoperă acţiunile Alianţei de la Tokyo împotriva ţărilor arabe, că virusul care a provocat epidemia din Los Angeles este o creaţie militară pentru război biologic, şi că în sîngele său se produce antidotul. Zamora şi Groucho, apăruţi pe rînd la această confruntare, se omoară unul pe altul.

Jonny îl ucide pe Conover, priveşte un incendiu care consumă întregul Los Angeles, iar în final, cînd se întîlneşte cu Easy Money, îşi dă seama că a trecut de etapa răzbunării şi-l lasă să trăiască.

Dacă aş face un clasament cu cele mai bune romane cyberpunk, Metrophage s-ar situa cu siguranţă printre primele zece, dacă nu cumva chiar între primele cinci. Motive ar fi destule, şi poate cel mai important este că romanul lui Kadrey conţine mai mult punk decît cyber. Metrophage are numeroase referiri explicite la dadaism şi suprarealism, şi probabil vă amintiţi că stilul grafic punk şi cel vestimentar se bazau pe tehnica dadaistă a colajului ironic. Titlurile de capitole sînt suprarealiste, iar o cercetare atentă a albumelor de artă ar dezvălui probabil că aparţin de fapt unor picturi mai mult sau mai puţin celebre, cum ar fi "Premoniţia războiului civil".

Tot din zona punk provine şi abundenţa grupurilor exotice care populează această lume imaginară. Zombie Analytics, spre exemplu, au pixeli subcutanaţi cu care configurează portrete ale vedetelor mass-media decedate, o extensie cyberpunk a portretelor în serie pe care Andy Warhol le-a făcut după moartea lui Marilyn Monroe sau Elvis Presley şi care au ajuns să decoreze tricouri. Croakers combină îngrijirea medicală cu războiul de gherilă, un Viet-Cong care populează canalele de sub Los Angeles. Surorile Naginata sînt o grupare exclusiv feminină, pornite să ridiculizeze manifestările macho ale bărbaţilor, Piranhas sînt bătrînei fără locuinţă care şi-au implantat proteze dentare din metal tăios şi ţes plase de cabluri între clădiri, iar Zombie Analytics mai produc şi arme exotice, ca de exemplu trandafiri argintii care se dovedesc a fi grenade cu fosfor.

Figurile şi instituţiile autorităţilor oficiale apar la rîndul lor caricaturizate. Colonelul Zamora, spre exemplu, conduce forţele din Los Angeles ale Comitetului pentru Sănătate Publică, o grupare ce menţine un regim al terorii asupra populaţiei locale şi ai cărei membri, pe de altă parte, sînt adesea corupţi şi implicaţi în tot felul de tranzacţii pe piaţa neagră. Închisoarea centrală din Los Angeles este un megalaborator abandonat şi transformat cu investiţii japoneze, un exemplu de reutilizare a tehnologiei, specifică mai curînd celor ce rezistă sistemului decît celor ce-l organizează. Conover însuşi se dovedeşte a fi un fost agent CIA implicat în relaţii secrete cu cartelurile columbiene în anii '80 şi devenit acum un cadavru viu de peste 160 de ani, un spectru verzui dependent de substanţe care asigură reîntinerirea.

Adăugaţi la asta ritmul trepidant al acţiunii, alternanţa sacadată a decorurilor baroce şi a scenelor erotice, şi veţi înţelege de ce încă se mai vînd drepturi de autor pentru Metrophage în diferite ţări ale lumii, de ce William Gibson a declarat: "E ca şi cînd [Kadrey] ar fi luat un instrument creat de mine şi ar fi cîntat pe el acorduri la care nu m-aş fi gîndit," de ce întreţin corespondenţă electronică cu autorul acesta şi de ce am cumpărat cu ochii închişi următorul lui roman, Kamikaze l'Amour. Dar despre acesta din urmă am să vă povestesc cu altă ocazie.

Şi, pentru că Metrophage este gratuit în ediţie electronică, vă invit să-l citiţi la http://project.cyberpunk.ru/lib/metrophage/ şi să-l oferiţi mai departe prietenilor şi cunoscuţilor. There is joy in sharing.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)