Juan Díaz Canales & Rubén Pellejero, "Nocturnes berlinois" (2022)

Imagine preluată de pe Carturesti.ro

În a doua decadă a lunii ianuarie 2023, prin amabilitatea domnului director Vlad Niculescu și a colegilor săi de la librăria Cărturești & Friends de pe Strada Edgar Quinet din București, am achiziționat, la preț promoțional, cel mai recent album din seria Corto Maltese, intitulat: Nocturnes berlinois (editura Casterman, Bruxelles, 2022). L-am citit în aceeași zi.

Și iată ce am aflat:

 

În cronologia internă a albumelor cu Corto Maltese, Nocturnes berlinois se situează între Les Helvétiques și Mû, la cité perdue. Acțiunea are loc în 1924. Corto Maltese, în vizită la Berlin, află că un vechi prieten al său, profesorul Steiner, ar fi fost ucis, iar ancheta neoficială pe care protagonistul o întreprinde pentru a-i descoperi pe vinovați îl poartă la ședințele unei societăți secrete, Stella Matutina, apoi în cabarete berlineze, iar, în cele din urmă, la Praga, pe platourile unde se filmează o peliculă expresionistă. Ancheta dezvăluie că profesorul Steiner își înscenase propriul asasinat, iar Corto Maltese și asociați de-ai săi, precum Lévi Colombia, sunt pregătiți să se îmbarce pentru noi aventuri.

 

La fel ca și alte albume recente adăugate seriei Corto Maltese, precum Sous le soleil de minuit sau Equatoria, Nocturnes berlinois își face loc între albumele deja existente create, la vremea lor, de către regretatul Hugo Pratt.

Scenariul realizat de către Juan Díaz Canales și tradus, pentru ediția franco-belgiană, de către Héléne Daumiel-Remaud, este interesant și captivant, cu mai multe planuri narative și cu numeroase referiri atât a ascensiunea mișcării național-socialiste în Germania anilor 1920, cât și la personalități istorice reale, precum Joseph Roth, Marlene Dietrich sau Gustav Meyrink. Se fac referiri la societăți secrete, la magie și ezoterism, dar și la confruntările de stradă dintre naziști și comuniști.

Grafica artistului Rubén Pellejero respectă, pe alocuri, tradiția stabilită de către Hugo Pratt, în special în reprezentarea unor personaje principale ca Jeremiah Steiner, Lévi Colombia sau Corto Maltese, însă are un caracter caricatural în privința personajelor secundare, poate chiar mai accentuat decât în cazul albumului precedent, Le Jour de Tarowean. De asemenea, în ton cu albume târzii create de către Hugo Pratt, precum Les Helvétiques sau Mû, la cité perdue, unele casete sunt realizate în alte convenții grafice - în acest caz, respectând estetica Art Déco târzie a afișelor propagandistice europene din anii 1930 și 1940.

Pe ansamblu, Nocturnes berlinois a meritat atât prețul achiziției, cât și timpul petrecut cu lectura. Și, dacă alte personaje BD dragi mie, ca Elektra, au suferit transformări grafice și narative care le-au făcut de nerecunoscut, Corto Maltese a avut norocul nesperat de a fi preluat de către un artist grafic și de către un scenarist care cunosc și respectă albumele realizate de către Hugo Pratt - și se străduiesc să îi ducă moștenirea mai departe.

Paradoxal (sau nu), Nocturnes berlinois e un album care m-a îndemnat nu doar să reiau alte albume din seria Corto Maltese, dar și să parcurg romanul Babylon Berlin, care constituie o sursă de inspirație importantă. Însă, despre aceste subiecte, rămâne să discutăm mai pe larg cu alte ocazii tot aici, la Țesătorul.

 

(Cel mai recent volum al meu, Fierul și fiara, a apărut în iunie 2022 la Crux  Publishing și poate fi comandat aici.)

James Tynion IV și Martin Simmonds "The Department of Truth, Vol. 4" (2022)

Imagine preluată de pe situl Libristo.ro

În prima decadă a lunii ianuarie 2023, prin amabilitatea importatorilor de benzi desenate de la Red Goblin, am achiziționat, la preț promoțional, un exemplar din cel de-al patrulea volum al romanului grafic The Department of Truth, intitulat: The Ministry of Lies (editura Image Comics, Portland, OR, 2022). L-am parcurs în aceeași zi.

Și iată ce am aflat: 

 

În 1991, la Moscova, Lee Harvey Oswald are o întâlnire neoficială cu omologul său rus, Gregori Petrov. U.R.S.S. tocmai s-a prăbușit, iar Ministerul Minciunilor s-a desființat, însă Petrov e racolat de către organizația Pălăria Neagră. În prezent, protagonistul Cole Turner se gândește să se retragă din Departamentul Adevărului, iar șeful său, Lee Harvey Oswald, îl informează despre concurența din vremea Războiului Rece dintre Departamentul Adevărului din S.U.A. și Ministerul Minciunilor din U.R.S.S. - fiecare cu propria sa versiune asupra realității. Iar Petrov e asasinat în muzeul N.A.S.A., lângă un modul precum cele cu care se făcuseră aselenizările.

Oswald îl informează pe Cole cu privire la prima aselenizare - o ficțiune devenită realitate. În paralel, cu scopul de a-l racola pe Matt, soțul lui Turner, pentru Pălăria Neagră, Hawk Harrison îi arată acestuia un film în care Turner îi ucide pe doi colegi de-ai lui Matt de la ziarul The Washington Post. Mai mult, agenții organizației Pălăria Neagră îi prezintă lui Matt o versiune a istoriei recente în care administrația de stat a S.U.A. a ajuns să fie controlată de către Departamentul Adevărului - și, în special, de către Lee Harvey Oswald.

Cole Turner, însoțit de către colega sa, Ruby, face o vizită la Fort Knox, unde Departamentul Adevărului depozitează diverse ciudățenii - inclusiv cadavrul împăiat al Omului-Molie. În schimb, Matt decide să publice în presă informațiile privitoare la Departamentul Adevărului. Cum Cole bănuiește că Oswald îi va cere să își asasineze soțul pentru a împiedica publicarea informațiilor, îi propune șefului său o alternativă. Iar Lee Harvey Oswald sfârșește prin a i se prezenta jurnalistului Matt cu scopul de a-i dezvălui istoria departamentului secret.

 

Spre deosebire de volumul al treilea al romanului grafic Departamentul Adevărului, The Ministry of Lies continuă intriga principală și reunește capitolele 11 - 15. Scenariul scris de către James Tynion IV aduce noi complicații și dezvăluiri, iar combinația de delir paranoic, satiră socială și umor negru e la fel de bine dozată ca și în volumele precedente.

Grafica realizată de către Martin Simmonds e tot atât de impresionantă și de creativă ca în primele două volume ale seriei - dealtfel, ea reprezintă principalul motiv pentru care cumpăr și citesc The Department of Truth.

De asemenea, casetele cu dialoguri realizate de către Aditya Bidikar contribuie la efectul angoasant al acestei benzi desenate, cu contururile lor duble și cu literele parcă dactilografiate din porțiunile de expozițiune.

Pe ansamblu, The Ministry of Lies a contribuit la dezvoltarea acestui roman grafic de o foarte bună calitate și pregătește terenul pentru ceea ce sper că va fi punctul culminant și deznodământul în volumul al cincilea al seriei. Din păcate, până la apariția aceluia vom fi nevoiți să mai așteptăm cel puțin o jumătate de an. Însă, la momentul potrivit, am să vă furnizez detalii tot aici, la Țesătorul.

 

(Cel mai recent volum al meu, Fierul și fiara, a apărut în iunie 2022 la Crux  Publishing și poate fi comandat aici.)

J. Tynion et al, "The Department of Truth, Vol. 3" (2022)

Imagine preluată de pe situl BooksExpress.ro

În prima decadă a lunii decembrie 2022, prin amabilitatea importatorilor de bandă desenată de la Red Goblin, am achiziționat, la preț promoțional, al treilea volum dintr-un roman grafic de James Tynion IV intitulat: The Department of Truth - Free Country (editura Image Comics, Portland, Or, 2022). L-am parcurs în ultima decadă a aceleiași luni.

Și iată ce am aflat:

 

Free Country reunește fasciculele 6-7, respectiv 14-17 din romanul grafic The Department of Truth. Dacă fasciculele adunate în primele două volume erau intitulate "capitole" și urmăreau un fir narativ principal axat pe protagonistul Cole Turner, cele care apar în al treilea volum sunt etichetate drept "deviații".

Prima deviație, "Apocrypha", este ilustrată de către Elsa Charretier și arată cum Lee Harvey Oswald, recrutat de către Departamentul Adevărului după asasinarea lui John F. Kennedy, citește documente oculte și află despre o conspirație medievală europeană, Illuminati, menită să demaște propaganda oficială prin care, în istoriografie, fuseseră strecurate mai multe secole decât trecuseră, de fapt, de la căderea Imperiului Roman de Apus și fuseseră create personaje istorice fictive precum... Charlemagne.

A doua deviație, "Foil", este ilustrată de către Tyler Boss și îl aduce în contact pe Oswald cu un coleg adolescent, "Doc" Hynes, care îl informează despre obiecte zburătoare neidentificate și despre misterioși oameni în negru care caută să mușamalizeze cazurile despre acestea.

A treia deviație, "The Rocket Man", e ilustrată de către John J. Pearson și îi trimite pe Lee Harvey Oswald și "Doc" Hynes într-o zonă rurală, unde îl intervievează pe un inginer de rachete cu privire la misterioasa femeie în stacojiu, Babalon. Aparent, aceasta a fost adusă pe Pământ printr-un ritual magic al lui Jack Whiteside Parsons - întemeietor al Jet Propulsion Laboratory și discipol al lui Crowley - iar, după venirea ei, situația mondială s-a agravat. Poate că Babalon a jucat un rol esențial și în asasinarea președintelui Kennedy, însă Lee Harvey Oswald nu vorbește despre asta. Iar cu Hawk Harrison, fiul rebel al inginerului, Lee se va reîntâlni în repetate rânduri.

A patra deviație, "Point Pleasant", a fost ilustrată de către David Romero și îl are ca protagonist pe "Doc" Hynes. Acesta e interogat în 1960 de către Departamentul Adevărului cu privire la investigații pe care le-a întreprins, în compania lui Lee Harvey Oswald, în Virginia de vest și Ohio. Incidentele implică apariții stranii, ca Omul-molie sau Indrid Cold, dar și un accident grav, în urma căruia s-a năruit un pod peste râul Ohio, iar zeci de persoane au pierit. Și, la data când are loc interogatoriul, Lee Harvey Oswald a dispărut fără urmă...

A cincea deviație, "Free Love", a fost ilustrată de către Alison Sampson și îl prezintă pe Lee Harvey Oswald la San Francisco, în 1968, discutând despre contracultură și despre asasinatele politice cu un personaj feminin care ar putea fi o agentă CIA. Aparent, contracultura hippie ar putea schimba radical modul în care populația percepe realitatea, iar Departamentul Adevărului se străduiește din răsputeri să țină situația sub control. La finalul acestui episod, Oswald decide să revină în departament.

A șasea deviație, ilustrată de către Jorge Fornes, contrastează, în sobrietatea liniilor și a culorilor, cu exuberanța psihedelică a precedentei. Directorul Departamentului Devărului, Frank Capra, i-l prezintă pe subordonatul său, Lee Harvey Oswald, noului președinte al S.U.A., Richard Nixon. Lee îi propune președintelui un plan îndrăzneț - să îl pună pe regizorul Stanley Kubrick să regizeze o falsă aselenizare, iar aceasta, fiind vizionată la televizor de către milioane de oameni, să devină reală. Nixon apreciază ideea în asemenea măsură, încât îi propune lui Oswald să devină noul director al Departamentului Adevărului după pensionarea lui Frank Capra. Și dacă misterioasa femeie îmbrăcată în stacojiu ar fi jucat un rol și în prima aselenizare?

 

Și în cazul volumului Free Country, scenariul scris de către James Tyinion IV este interesant. Unele teorii ale conspirației, precum cele despre obiecte zburătoare neidentificate și oameni în negru, țin de cultura populară. Altele, precum cele din "Apocrypha", amintesc de delirurile paranoice târzii ale lui Philip K. Dick. Însă toate sunt tratate cu un umor negru venit parcă din romanele lui Thomas Pynchon.

Arta grafică variază de la un fascicul la altul, dar coperta fiecăruia a fost creată de către Martin Simmonds. O notă aparte i se cuvine lui Jordie Bellaire, care, în secțiunea "Free Love", a colorat desenele realizate de către Alison Sampson. Rezultatul este intens și delirant, amintind de Submarinul galben sau de picturile lui Roger Dean.

 Casetele de dialog create de către Aditya Bidikar sunt judicios adaptate pentru stilul grafic al fiecărei "deviații".

Pe ansamblu, chiar dacă unii cititori s-au plâns că Free Country încetinește ritmul acțiunii și că adaugă prea multă expozițiune, consider că volumul acesta îi conferă amploare și profunzime romanului grafic The Department of Truth. Ca un adevărat colecționar, scenaristul James Tynion IV inventariază și aici teorii ale conspirației care de care mai fanteziste, iar delirul paranoic rezultat (aflat încă în dezvoltare) pare să rivalizeze, în amploare și complexitate, cu cel creat de către Umberto Eco în Pendulul lui Foucault.

Ca urmare, am comandat fără ezitare și volumul al patrulea din The Department of Truth. Însă, despre acela, rămâne să discutăm în detaliu la momentul potrivit tot aici, la Țesătorul.

 

(Cel mai recent volum al meu, Fierul și fiara, a apărut în iunie 2022 la Crux  Publishing și poate fi comandat aici.)

J. David Spurlock, "Frazetta Book Cover Art" (2022)

Imagine preluată de pe situl ImpactComics.com.au

Pe la începutul anilor 1990 (să zicem în 1992), la Librăria Noi din centrul Bucureștiului, printre alte exponate, se afla un album de artă fantastică de la editura Taschen, în care erau reproduse lucrări de "Fantastic" Frank Frazetta, Boris Vallejo, Julie Bell, Michael Whelan și alți artiști grafici de același calibru. Prețul albumului era însă prohibitiv, așa încât nu mi-am permis să cumpăr un exemplar. Și dacă, de atunci încoace, fie am achiziționat, fie am primit cadou albume de Boris Vallejo, Julie Bell, Michael Whelan, John Howe și Luis Royo (ca să dau doar câteva exemple), în ceea ce îl privește pe "Fantastic" Frank Frazetta, nu aveam nici măcar un singur album.

Pînă când, în a doua decadă a lunii ianuarie 2023, a ieșit soarele și pe strada mea. (Au englezii un proverb că toate lucrurile bune vin la cei care așteaptă.) Căci, la librăria Cărturești & Friends de pe Strada Edgar Quinet din București, prin amabilitatea domnului director Vlad Niculescu și a colegilor săi, am achiziționat, la preț promoțional, un exemplar dintr-un album intitulat: Frazetta Book Cover Art (editura Vanguard Productions, Mesquite, TX, 2022).

L-am parcurs în aceeași zi. Și iată ce am aflat:

Autorul, domnul J. David Spurlock, a îngrijit o întreagă colecție de albume dedicate artiștilor grafici americani din domeniul benzilor desenate și al literaturii de consum.

Capitolul I, "Cuceritorul", prezintă cariera artistului grafic Frank Frazetta.

Capitolul al II-lea, "Fantezii timpurii", cuprinde reproduceri ale copertelor ilustrate de către Frazetta pentru edituri precum Canaveral, Midwood și Ace. Destule dintre acestea erau pentru romane de Edgar Rice Burroughs, cu eroi ca Tarzan, Carson Napier și David Innes.

Capitolul al III-lea, "Explozia de barbari", se referă la volume ilustrate de către Frazetta pentru editura Lancer în beneficiul unor autori ca Ray Bradbury, Lin Carter, Michael Moorcock, Edmund Hamilton și Henry Kuttner. Dintre acestea, se detașează clar ilustrațiile create pentru autorul texan Robert E. Howard, în special cele dedicate seriei Conan barbarul. (Dealtfel, e citată o declarație a lui Frank Frazetta din care reiese că artistul grafic a reimaginat acest personaj celebru.)

Capitoul al IV-lea, "Supervedetă", prezintă volume ilustrate de către regretatul artist grafic american pentru autori ca Robert Moore Williams, L. Spargue de Camp, John Jakes și George MacDonald Fraser. Cele mai numeroase ilustrații din acest capitol par să fie însă pentru romane de Edgar Rice Burroughs.

Capitolul al V-lea, "Pentru viitor", prezintă în special ilustrații realizate de către Frank Frazetta pentru antologiile Scriitorii viitorului, pentru seria Death Dealer, dar și pentru seria marțiană a lui Edgar Rice Burroughs.

Capitolul al VI-lea, "Frazetta de cremene", prezintă separat coperte de volume cartonate, realizate de Frank Frazetta spre finalul carierei. Multe dintre acestea erau gândite ca supracoperte menite să acopere atât coperta întâi, cât și cotorul și coperta a patra.

Trebuie să mărturisesc că am fost foarte plăcut impresionat de înalta calitate a acestui album. Coperta color în policromie, cu suprafața lăcuită, pagina de gardă cu ilustrație alb-negru, pagina de titlu cu ilustrație color panoramică, ilustrațiile color, de mari dimensiuni, informațiile despre fiecare imagine în parte (inclusiv cu detalii bibliografice), tehnoredactarea îngrijită, cu tipuri de literă specifice anilor 1970 și 1980, când faima lui Frank Frazetta ajunsese la apogeu, precum și hârtia cretată, de o excelentă calitate, se combină într-un album de artă de înaltă clasă - o adevărată piesă de colecție pentru bibliofili. Dealtfel, țin să îi mulțumesc și pe această cale domnului Vlad Niculescu pentru că mi-a oferit prilejul să achiziționez acest album. (Dacă dorți, puteți să comandați un exemplar din Frazetta Book Cover Art aici.)

Ca urmare, probabil nu veți fi surprinși dacă am să vă spun că, după ce am văzut pe ultima filă a volumului o prezentare elegantă a altui album recent, Fantastic Paintings of Frazetta, apărut la aceeași editură, mi-am comandat un exemplar. Dar, despre acela, am să vă dau mai multe detalii cu alt prilej tot aici, la Țesătorul.

(Cel mai recent volum al meu, Fierul și fiara, a apărut în iunie 2022 la Crux  Publishing și poate fi comandat aici.)   

Joe Benitez et al., "Lady Mechanika, Vol. 7" (2022)

Imagine preluată de pe situl ImageComics.com

Pe la jumătatea lunii octombrie 2022, prin amabilitatea importatorilor de benzi desenate de la Red Goblin, am achiziționat, la preț promoțional, un exemplar din cel mai recent volum al romanului grafic Lady Mechanika, intitulat: The Monster from the Ministry of Hell (editura Image Comics, Portland, OR, 2022). L-am parcurs pe îndelete până în ultima decadă a lunii decembrie 2022.

Și iată ce am aflat:

Lady Mechanika o duce pe Winifred la un bâlci, unde se întâlnesc cu doctorul Littleton și cu fiica acestuia, Alexandra. În timp ce vizitează diferitele atracții ale bâlciului, protagonista îi relatează doctorului cum, în copilărie, ajunsese într-un orfelinat, alături de alte fetițe care sufereau de diverse malformații, cum fusese supusă unor intervenții chirurgicale și unor experimente medicale, respectiv cum izbutise să îl ucidă pe maleficul doctor Grindlethorn și, în cele din urmă, să evadeze împreună cu Katherine Winter din Ministerul Sănătății.

În "prezent", Lady Mechanika e informată că doctorul Grindlethorn trăiește - doar ca să constate, când îl vizitează, că, sub masca lui, se ascunde, de fapt, una dintre fostele lui paciente, care a devenit medic și care îi continuă activitatea de cercetare. Căci doctorul Grindlethorn era departe de a fi malefic, așa cum îl crezuse Lady Mechanika în copilărie.

În schimb, la finalul volumului, doctorul Littleton îi transmite lui Katherine Winter o fiolă cu sângele protagonistei. Și, cum era clar din primul volum al acestei serii steampunk că vechile prietene au devenit rivale, mă aștept ca, în următorul volum, conflictul dintre ele să ajungă la un punct culminant.

Scenariul creat de Joe Benitez e destul de interesant, cu trimiteri intertextuale la Oliver Twist și la Frankenstein. Din păcate, o asemenea poveste a originii protagonistei nu prea avea cum să creeze suspans, întrucât cititorii știu de la bun început că protagonista avea să supraviețuiască și să evadeze din Ministerul Sănătății.

Grafica este la înălțime, atât datorită desenelor lui Joe Benitez, cât și grație culorilor aplicate de Beth Sotello. Față de volumul precedent, Sangre, The Monster from the Ministry of Hell reprezintă un progres.

Volumul conține și o galerie de coperte, dintre care mi-a atras atenția, în mod deosebit, o ilustrație creată de către Jay Anacleto și Romulo Fajardo, jr., precum și un interviu cu Joe Benitez realizat de către Andria Richard.

Pe ansamblu, poate că The Monster from the Ministry of Hell nu este cel mai bun volum din seria Lady Mechanika, însă, cu certitudine, nu este cel mai slab. Ca urmare, îl voi păstra în colecție și voi aștepta cu interes noi volume din acest roman grafic steampunk de excepție. La momentul potrivit, am să vă dau detalii despre ele tot aici, la Țesătorul.

 

(Cel mai recent volum al meu, Fierul și fiara, a apărut în iunie 2022 la Crux  Publishing și poate fi comandat aici.)

Îmi apare cea de-a zecea carte

Începând pe vineri, 6 mai 2022, și până pe 5 iunie, noua mea carte, Fierul și fiara (editura Crux Publishing, București, 2022) este disponibilă pentru precomenzi la preț promoțional. Volumul are un caracter retrospectiv, căci cuprinde schițe și povestiri din perioada 2006 - 2020, dar și nuvela inedită care dă titlul cărții. Coperta, sigla și ilustrațiile interioare, precum și imaginea promoțională care însoțește acest articol, au fost create de către artistul grafic Tudor Popa, căruia țin să îi mulțumesc pe această cale. Mai multe detalii despre Fierul și fiara găsiți pe această pagină de pe situl Crux Publishing.