Bruce Sterling – "A Good Old-Fashioned Future" (1999)

În vara anului 1999, Horia Nicola Ursu m-a înştiinţat că primise de la Bruce Sterling o nouă colecţie de proză scurtă, A Good Old-Fashioned Future, care tocmai apăruse. Spre norocul meu, la Crăciunul aceluiaşi an doamna Diana Enăchescu-Giurgi a avut amabilitatea să-mi aducă, împreună cu alte cîteva cărţi, un exemplar al colecţiei. Aşa se face că, imediat cum am terminat de citit All Tomorrow's Parties de William Gibson (ştiţi dumneavoastră, dragostea dintîi...) am parcurs al treilea volum de nuvele al lui „Chairman” Bruce.

Apoi, spre finalul lui 2007, l-am parcurs a doua oară. După cum probabil aţi aflat deja, pînă în prezent Bruce Sterling a publicat cinci culegeri de proză scurtă, dintre care cea mai recentă (Ascendancies, Subterranean Press, 2007) este un best of. Iertat să-mi fie jocul de cuvinte, dar A Good Old-Fashioned Future este cea mai bună dintre ele.

Retrospectiv, nici nu se putea altfel, dat fiind că nuvelele reunite în acest volum au fost scrise pe parcursul celei mai faste perioade din cariera lui „Chairman” Bruce – o perioadă începută în 1992 cu susţinerea unei rubrici de articole ştiinţifice în The Magazine of Fantasy & Science Fiction, continuată cu o serie de romane memorabile publicate în prestigioasa colecţie Bantam Spectra şi încheiată cu volumul despre care tocmai aţi început să citiţi.

Spre deosebire de prima culegere a lui Sterling (Crystal Express, 1989), A Good Old-Fashioned Future este mai coerentă din punct de vedere tematic, iar faţă de cea de-a doua (Globalhead, 1992) este mai echilibrată sub aspect stilistic – iar cîştigul este de partea noastră, a cititorilor.

„Maneki Neko”, spre exemplu, transferă în Japonia un fenomen foarte drag autorilor cyberpunk, anume erodarea ierarhiilor de putere specifice societăţii industriale şi apariţia reţelelor flexibile de servicii şi favoruri tipice pentru societatea informaţională (pînă la formarea unei economii paralele, sugerează autorul). Chiar dacă intriga nuvelei are pe alocuri aerul unei farse, noţiunea unei economii întemeiate pe daruri şi favoruri pare să fie destul de serioasă.

„Big Jelly” este o nuvelă scrisă în colaborare cu matematicianul şi scriitorul Rudy Rucker. De această dată, intriga se bazează pe biotehnologie şi aduce în scenă două personaje (programatorul Tug Mesoglea şi miliardarul texan Revel Pullen) cu care ne vom reîntîlni şi în volumul Visionary in Residence.

„The Littlest Jackal” îl readuce în prim-plan pe Leggy Starlitz, personajul descurcăreţ din „Hollywood Kremlin”. De această dată, Starlitz e implicat într-o tentativă de transformare a Insulelor Åland în paradis fiscal sub oblăduirea mafiei ruse. Ca şi în Holy Fire, se văd rezultatele călătoriilor europene pe care le-a întreprins „Chairman” Bruce ca să scrie reportaje pentru revista Wired.

„Sacred Cow” e o poveste ceva mai sobră. În aparenţă, urmăreşte păţaniile unui regizor indian urmărit de fisc, însă treptat se infiltrează în text elementele unei lumi viitoare în care super-puterile economice, culturale şi militare sînt India şi Japonia, căci Marea Britanie, Statele Unite şi Europa au fost pustiite de Boala Vacilor Nebune…

Ultimele trei nuvele din volum sînt interconectate. „Deep Eddy”, plasată în 2035, urmăreşte aventurile din Düsseldorf ale unui tînăr, Edward Dertouzas, venit din Chattanooga pentru a promova tehnologia ochelarilor inteligenţi – spex. Fireşte, protagonistul e prins în vîrtejul unui eveniment major – aşa-numita „Wende” – iar conflictul dintre grupurile de susţinători ale unui critic cultural şi ale unui arbitru moral îl prinde pe Eddy într-un asediu de proporţii hugoliene. (Mă întreb cîţi dintre cititorii acestei culegeri or fi observat că arbitrul moral seamănă cu William Gibson.)

„Bicycle Repairman” se desfăşoară în Chattanooga, în 2037, într-o clădire devastată ca urmare a unei Wende organizate în decembrie 2035 de Deep Eddy. Un prieten al lui Edward Dertouzas, Lyle Schweik, primeşte periodic pachete cu aparate şi medii de stocare de la el. Un asemenea aparat media străvechi (care în 1996, cînd a fost publicată nuvela, era abia în stadiul de prototip) se dovedeşte a conţine o inteligenţă artificială ce se dezvoltase iniţial în laptop-ul unui senator. Iar pe urmele ei soseşte o agentă din trupele speciale…

„Taklamakan” întregeşte tripticul cu o poveste despre infiltrarea unor Păianjeni Urbani din Chattanooga într-o cavernă infestată de experimentele biomecanice ilegale ale Sferei Cooperării Asiatice. În dezlănţuirea ei de acţiune pirotehnică, limbaj creativ şi imaginaţie dinamică, nuveleta rivalizează cu cea mai populară şi mai antologată povestire a lui Bruce Sterling – „Roiul”. „Taklamakan” nu numai oferă o încheiere triumfală celui mai bun volum de nuvele din cite a publicat „Chairman” Bruce pînă acum, dar i-a şi adus autorului un premiu Hugo pentru nuveletă în 1999. În 2003 am avut plăcerea să traduc nuveleta aceasta şi s-o public în numărul 7 al revistei Ficţiuni editată de Horia Nicola Ursu.

Iar în ceea ce priveşte A Good Old-Fashioned Future, după ce am parcurs acest volum şi a doua oară, nu vă sfătuiesc decît atît: dacă vă va ieşi vreodată în cale un exemplar, nu-l lăsaţi să scape!

(Pentru informaţii suplimentare, vizitaţi ghidul neoficial al lucrărilor lui Bruce Sterling la adresa http://www.chriswaltrip.com/sterling/ .)

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)