Doru Stoica, "Între bariere" (2009)

În luna mai a acestui an, prin amabilitatea editorului Cristian Popescu, am primit cadou un exemplar din volumul de proză scurtă al lui Doru Stoica Între bariere (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2009). L-am parcurs abia în decembrie, în două zile. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Schiţele şi povestirile din acest volum sunt plasate într-o localitate de câmpie din zona Ploieştiului, al cărei nume nu apare nicăieri în carte. Personajele sunt din lumea rurală – fermieri, navetişti şi aşa mai departe – iar unele dintre ele circulă dintr-o poveste în alta.

O parte dintre texte sunt scrise în convenţie realistă. Cel mai bun exemplu este „O zi”, o naraţiune la persoana întâi despre rutina unui bărbat între două vîrste care lucrează în industria petrolieră.

Alte texte se încadrează în categoria realismului magic. Probabil cel mai dezvoltat şi mai reuşit dintre acestea este „Despre chinezi, primari, burice”, în care, ca într-un vis coerent, intriga trece de la turişti străini la o campanie electorală locală, apoi la o epidemie de frumuseţe.

Destule dintre prozele scurte adunate în această carte sunt încadrabile în genul ştiinţifico-fantastic. Astfel, „Interneci” transferă protocoalele de telecomunicaţii ale Internetului în realitatea locală a unei comune prahovene, iar „La cercuri” le aduce localnicilor experienţa realităţii virtuale.

Stilistic, Între bariere ilustrează o definiţie a postmodernismului conform căreia acesta ar fi o extensie a modernismului. Nu întâmplător, cum numeroase texte din volum sunt scrise pe un ton colocvial, într-o versiune bine controlată a fluxului conştiinţei, apar pe alocuri referiri la Joyce, la Faulkner, la Céline.

Tematic, volumul este reprezentativ pentru perioada pe care o trăim şi pentru societatea noastră. Se disting trei generaţii de personaje: bătrâni ocupaţi cu agricultura, navetişti între două vârste, cu slujbe industriale, la oraş, şi tineri care fie s-au orientat spre tehnologia informaţională, fie sunt dezorientaţi. Aceste personaje sunt prinse într-o veşnică tranziţie de la un sistem totalitar la o economie de piaţă, iar existenţa lor este în unele cazuri fracturată între rolul din viaţa profesională şi cel din viaţa particulară. De aici rezultă identităţi fragmentare, contradictorii, şi vieţi fără noimă. Câteva exemple i-ar include pe Calistrache din „Între bariere” (care are o soţie acasă şi o alta în trenurile cu care face naveta) şi pe Ana din „La cercuri” (care îi e fidelă soţului în realitate, dar are un amant în mediul virtual).

Tocmai pierderea sensului, a rostului oamenilor, în tranziţia fără sfârşit a societăţii se află şi în subtextul unor parabole precum „Despre şoferi” sau „Documentar”. Iar ca mărturie literară despre România postdecembristă, Între bariere merită (păstrând proporţiile) un loc pe raftul unde ţineţi Noapte bună, copii! de Radu Pavel Gheo. Pe bună dreptate, volumul de debut al lui Doru Stoica a fost distins cu Premiul Vladimir Colin în 2011.

(Imaginile cu coperta cărţii Între bariere apar cu permisiunea editorului Horia Nicola Ursu, căruia îi mulţumesc pe această cale pentru amabilitate.)

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Horia Nicola Ursu (editor), "Galileo 4" (2012)

Pe 17 martie 2012, la Tîrgul de Carte SF Final Frontier II, am primit de la domnul Horia Nicola Ursu două exemplare din numărul 4 al revistei Galileo. Am parcurs acest număr în numai şase ore - îl aşteptam de unsprezece luni, de cînd apăruse Galileo 3, aşa încît graba mea poate părea întrucîtva justificată. Şi iată ce am aflat:

Editorialul redactorului-şef Horia Nicola Ursu este o variaţiune pe tema: "Ne pare rău pentru întîrziere, dar mergem mai departe." (Îi sînt recunoscător pentru că publică în continuare revista...)

Secţiunea de "Ficţiuni", parcă mai bogată ca în alte ediţii, cuprinde şapte schiţe şi povestiri. "Apocalipsa după Aron Biro" pare insuficient de închegată ca poveste şi insuficient de revizuită stilistic. Timpurile verbelor în naraţiune uneori au fost folosite... într-un mod mai puţin ortodox, să spunem. Adrian Buzdugan, pe de altă parte, cu "Bulgărele din cer", pare să fi surprins foarte bine stilul din unele cărţi ale lui Alexandru Mitru. Oliviu Crâznic, în "Transport periculos", ne oferă o operă spaţială interesantă, care îi lasă pe cititori să întrevadă crîmpeie dintr-un univers mult mai vast. Poate că vor urma şi alte lucrări plasate în acelaşi univers imaginar, cine ştie...

Poate cea mai reuşită proză din acest număr al revistei este "Isabel în Cădere" de Ian R. MacLeod, o povestire scrisă într-un stil care aminteşte cumva de Cordwainer Smith. Destul de îngrijită stilistic, însă cu o miză mică şi... parcă prea realistă mi s-a părut în schimb "O istorie ilustrată a secolului al XX-lea" de Kim Stanley Robinson.

Doru Stoica, în schiţa "Clona-mi-aş", combină lumea rurală românească din istoria recentă şi tehnologia clonării, cu un discurs hazliu şi cu personaje plauzibile. Poate că intriga ar fi meritat dezvoltată ceva mai mult. Narcisa Stoica încheie această secţiune a revistei cu povestirea "Apocalipsă la super-ofertă", un text onorabil, cu o poantă de final reuşită.

În secţiunea "Viitorul Anterior", domnul Mircea Opriţă ne prezintă informaţii bio-bibliografice despre două personalităţi ale literaturii SF româneşti, Felix Aderca şi Adrian Rogoz. Ambele prezentări sînt bine documentate şi realizate echilibrat.

Secţiunea "Dosar" îl are ca vedetă pe John Shirley, cel pe care William Gibson l-a numit "Ioan Botezătorul al literaturii cyberpunk". Redactorul-şef Horia Nicola Ursu ne oferă note bio-bibliografice. Urmează interviul "Aerul trosneşte", realizat de subsemnatul în 2010, şi povestirea "Isolation Point, California", încadrabilă la subgenul postapocaliptic şi oarecum înrudită ca idee cu "The Screwfly Solution" de James Tiptree, Jr. Toate traducerile din această ediţie a revistei Galileo au fost realizate de Mircea Pricăjan.

Dintre plusurile pe care aş vrea să le remarc se numără o copertă ceva mai atrăgătoare prin design decît cea a numărului precedent, apariţia unor reclame la editura lui Bogdan Tudor Bucheru şi Kelly Bucheru, Texarom, precum şi o hîrtie de bună calitate în interiorul revistei.

Printre minusuri aş aminti dispariţia rubricii "Zeitgeist", unde de regulă se puteau citi articole şi eseuri de Cory Doctorow, Paul Di Filippo, Cătălin Badea Gheracostea sau Robert Silverberg, ca şi faptul că micile erori de redactare par să fie prezente într-un număr mai mare decît în ediţiile precedente ale revistei. Dar sînt speranţe că Galileo va apărea mai des şi probabil că micile probleme se vor remedia din mers. Astăzi, la ora 13.00, puteţi participa şi dumneavoastră la lansarea numărului 4 al revistei Galileo la standul Editurii Millennium Books din cadrul Tîrgului de Carte SF Final Frontier II. Probabil ne vom întîlni acolo.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)