Eva Pattis Zoja, "Sandwork expresiv" (2013)

Spre finalul lunii octombrie 2013, prin amabilitatea responsabilei de relaţii cu publicul a Editurii Herald, domnişoara Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-o lucrare de nonficţiune a Evei Pattis Zoja, Sandwork expresiv - o abordare jungiană (Editura Herald, Bucureşti, 2013, traducerea Alexandru Pop)). Trebuie să specific faptul că lucrarea este de dată foarte recentă, întrucît originalul a apărut tot în 2013 sub titlul Sandplay in Vulnerable Communities - A Jungian Approach. Am parcurs volumul în cîteva zile, după alte două cărţi din Colecţia Jungiana - Sinele de două milioane de ani şi Interpretarea jungiană a viselor. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Lucrarea începe cu o pagină de mulţumiri şi cu o introducere în care autoarea explică metoda lucrului cu tăviţa cu nisip şi figurine în psihoterapie.

Primul capitol, "Aspectul social al psihanalizei: policlinica lui Freud", tratează succint despre crearea de policlinici psihologice imediat după Primul Război Mondial în oraşe precum Viena, Budapesta, Berlin, cu ajutorul unor psihanalişti de marcă din şcoala vieneză.

Cel de-al doilea capitol, "Aspectul transcultural al psihologiei analitice", prezintă un episod semnificativ din copilăria lui Carl Gustav Jung şi noţiuni legate de psihologia dezvoltării.

În capitolul al treilea, "Tehnica lumii a lui Margaret Lowenfeld şi sandplay-ul Dorei Kalff", se face istoricul dezvoltării metodelor psihoterapeutice de tip sandplay şi sandwork.

Capitolul al patrulea, în schimb, discută pe larg despre "Psihoterapia în situaţii dificile", cu studii de caz legate de supravieţuitorii unor dezastre naturale.

Capitolul al cincilea prezintă "Trauma şi 'timpul din nou stăpînit'" - traume colective, traume individuale, sentimentul persoanelor traumatizate că timpul s-a oprit după evenimentul traumatic şi impresia, în urma psihoterapiei, că timpul reîncepe să curgă.

Capitolul al şaselea, unul dintre cele mai ample din volum, prezintă metoda "Sandwork expresiv", cu subsecţiuni dedicate materialelor (tăviţă, nisip, figurine), condiţiilor de spaţiu şi de timp, interacţiunilor dintre subiecţi şi supraveghetori, tipurilor de reprezentări şi conţinuturilor exprimate nonverbal pe această cale.

Capitolele următoare sînt dedicate unor studii de caz realizate în diferite locuri din lume: în Africa de Sud (7), în China (8), în Columbia (9) şi în România (10). Fiecare dintre studiile de caz este documentat minuţios, cu declaraţii ale subiecţilor, imagini ale configuraţiilor realizate în sesiunile de sandwork, observaţii ale supraveghetorilor şi interpretări date de autoare. Remarcabil este că, în ciuda faptului că evenimentele prin care trecuseră unii subiecţi erau traumatice (cutremure, violenţă familială, pericole publice, abandon), iar comunicarea verbală în privinţa traumei era blocată, metoda sandwork le-a permis subiecţilor să arate ce anume îi tramatizase, iar şedinţele succesive au avut un rol terapeutic semnificativ.

Lucrarea se încheie cu un set de note, cu o bogată bibliografie şi cu un index care îi sporeşte mult utilitatea. În cazul ediţiei române, am remarcat tehnoredactarea îngrijită, planşele cu ilustraţii color, pe hîrtie de bună calitate, şi prezentarea atractivă a volumului. Poate ar fi fost bună şi o secţiune de concluzii, care să adune laolaltă, într-o viziune sintetică, principalele idei ale cărţii, însă... dacă parcurg lucrarea cu atenţie, cititorii îşi pot forma propriile concluzii. (Volumul se poate comanda online aici.)

Ar mai trebui să amintesc, pe de o parte, că lansarea ediţiei române, pe 15 noiembrie, a avut loc la Bucureşti în prezenţa autoarei. Pe de altă parte, în ediţia din 8 noiembrie a emisiunii "Ce citim astăzi", am discutat pe larg despre acest volum cu doamna Gabriela Deniz (coordonatoarea colecţiei Jungiana) şi cu domnul Aurelian Scrima (editor). Astăzi puteţi urmări înregistrarea emisiunii în arhiva online a Televiziunii Haret, aici (de la minutul 00:35:44 la minutul 01:03:38).

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

James A. Hall, "Interpretarea jungiană a viselor" (1983)

Spre finalul lunii octombrie 2013, prin amabilitatea responsabilei de relaţii cu publicul de la Editura Herald, domnişoara Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-o lucrare de James A. Hall, Interpretarea jungiană a viselor - compendiu teoretic şi practic (Colecţia Jungiana, Editura Herald, Bucureşti, 2013, traducerea Laura Chirodea). Versiunea originală a apărut în 1983, sub titlul Jungian Dream Interpretation - A Handbook of Theory and Practice.

La scurt timp după ce parcursesem Sinele de două milioane de ani, am început acest volum. L-am citit într-o zi. Şi iată ce am aflat:

"Introducerea" este semnată de Mihaela Minulescu şi tratează succint despre vise, despre utilitatea lor în terapia analitică, despre nivelurile multiple de interpretare a viselor şi despre importanţa lucrării lui James A. Hall.

"Prefaţa" autorului prezintă pe scurt evoluţia sa profesională ca psihiatru şi ca psihanalist jungian, respectiv utilitatea abordării jungiene a viselor în terapie.

Capitolul 1, "Conceptele de bază ale psihologiei jungiene", trece în revistă cele patru niveluri ale psihismului uman în viziunea lui C.G. Jung, structuri generale precum complexele şi imaginile arhetipale, relaţia dintre psihicul personal şi psihicul obiectiv (sau, dacă preferaţi, dintre "eu" şi "Sinele profund"), structuri ale identităţii (eul şi umbra), structuri relaţionale (animus/anima, respectiv persona) şi procesul de individuare - o continuă evoluţie psihologică a individului, un proces care se desfăşoară pe parcursul întregii vieţi.

Capitolul 2 se intitulează "Caracteristicile visului". Mai întîi se discută aspecte neurologice ale viselor - cum ar fi asocierea lor cu somnul REM. Apoi sînt prezentate funcţiile compensatoare ale viselor, întrebuinţarea lor non-interpretativă, interpretarea lor şi tehnicile de imaginaţie. Capitolul se încheie cu o amplă secţiune dedicată identităţii-eu şi structurii complexelor.

Capitolul 3, destul de succint, poartă titlul "Abordarea jungiană a viselor" şi tratează despre înţelegerea detaliilor visului, despre ordonarea asociaţiilor şi amplificărilor acestuia pe unul sau mai multe niveluri, respectiv despre plasarea visului amplificat în contextul de viaţă al pacientului şi al procesului său de individuare.

Capitolul 4, "Visele ca instrumente de diagnostic", este detaliat şi ilustrat cu studii de caz. Printre chestiunile discutate în scop ilustrativ apar depresia, anxietatea, psihoza, dar şi problemele organice.

Capitolul 5, în schimb, se concentrează asupra unor "Probleme legate de tehnică". Dintre acestea aş aminti transferul şi contratransferul, analiza şi medicaţia, analiza reductivă şi analiza prospectivă, interpretarea amînată sau non-interpretarea viselor, respectiv chestiunea implicării simultane a pacientului în terapie individuală şi de grup.

Capitolul 6 abordează "Imaginile eului şi complexele constelate în vise". Primele secţiuni discută despre identificarea complexelor şi despre modificări structurale, iar secţiunile ulterioare prezintă moduri în care structurile relaţionale şi structurile identitare propuse de Jung pot servi la interpretarea viselor. Ultima secţiune a capitolului este dedicată amplificării arhetipale ca tehnică de interpretare.

Capitolul 7 trece în revistă "Temele cel mai des întîlnite în vise" - incest, doliu, case, vehicule, alcool, droguri, moartea şi... şerpi.

Capitolul 8, pe de altă parte, are în vedere "Contextul visului". Printre cazurile discutate se numără visul în vis, vise care reflectă fidel realitatea, raportări temporale şi raportări spaţiale la elementele din vis şi, poate cel mai interesant, fenomenul sincronicităţii.

Capitolul 9 tratează pe scurt despre "Simbolism şi alchimie" - teme alchimice care apar în vise şi imagini ale uniunii contrariilor.

Capitolul 10, "Visele şi procesul de individuare", tratează despre natura nevrozei - văzută ca un conflict excesiv între imaginea dominantă a eului şi celelalte părţi active ale psihicului - despre relativizarea eului, despre eul individuat, despre relaţia dintre eul din vis şi eul din starea de veghe, respectiv despre cunoaşterea focalizată şi cunoaşterea implicită.

Capitolul 11 prezintă succint "Cele două tensiuni caracteristice interpretării viselor" - diferenţa dintre conţinut subiectiv şi conţinut obiectiv, respectiv dintre conţinut personal şi conţinut arhetipal. Volumul se încheie cu un rezumat (care serveşte şi drept concluzie), respectiv cu un set de note, cu un glosar de termeni jungieni şi cu un index care ajută la găsirea rapidă în volum a diverselor noţiuni şi referiri.

Pe ansamblu, lucrarea Interpretarea jungiană a viselor este utilă atît publicului larg, cît şi specialiştilor. Am remarcat buna organizare pe capitole şi subcapitole, definirea fiecărui termen folosit (pentru a ajuta înţelegerea materialului expus), precum şi concizia lucrării. Ediţia română se remarcă şi printr-o bună tehnoredactare, precum şi prin alegerea unui tip de literă care uşurează lectura. Ca urmare, vă recomand şi dumneavoastră această carte, pe care o puteţi comanda online aici.

În ceea ce mă priveşte, după ce am dus la bun sfîrşit Interpetarea jungiană a viselor, am început o carte cu un subiect mai specializat, Sandwork expresiv. Dar despre aceea am să vă relatez cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Anthony Stevens, "Sinele de două milioane de ani" (1993)

În a doua parte a lunii noiembrie, prin amabilitatea reprezentantei de relaţii cu publicul a Editurii Herald, domnişoara Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-o lucrare de Anthony Stevens, Sinele de două milioane de ani (Editura Herald, Bucureşti, 2013, traducerea Gabriela Deniz). De pe pagina tehnică am aflată că versiunea originală a lucrării se intitulează The Two-Million-Year Self şi a apărut în 1993.

Am parcurs acest volum în două zile. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

În "Introducere", Carmen Beyer prezintă succint nişte noţiuni legate de psihanaliza jungiană, apoi discută despre abordarea multidisciplinară a lui Anthony Stevens şi despre studiile de caz din lucrarea de faţă.

"Cuvîntul înainte" semnat de David H. Rosen este ceva mai amplu. Mai întîi, trece în revistă volumele publicate anterior de Anthony Stevens. Apoi, prezintă succint conţinutul fiecărui capitol al lucrării şi studiile de caz discutate.

După pagina de "Mulţumiri", "Prologul" prezintă ideea centrală a cărţii - anume că, dincolo de eul conştient, există un sine profund care se manifestă sub forma unor vise cu conţinut arhetipal.

Partea întîi, "Cunoscînd incognoscibilul", începe prin a prezenta succint pasiunea pentru cunoaştere a lui Carl Gustav Jung şi continuă cu o prezentare a teoriei acestuia despre arhetipurile inconştientului colectiv şi despre manifestări arhetipale. Apoi, în secţiunile următoare, autorul sprijină această teorie cu dovezi din domeniul antropologiei, etologiei, psihologiei, psihiatriei şi lingvisticii. În această abordare, autorul deţine un avantaj, întrucît este atît psihiatru cît şi psihanalist jungian.

Partea a doua, "Visînd mituri", tratează în detaliu un caz particular, în care visul unui fermier este interpretat în perspectivă arhetipală.

Partea a treia, "Rana care vindecă", prezintă în schimb un caz mult mai grav, aproape de domeniul patologicului. După o trecere în revistă a simptomelor pacientei şi o explicaţie asupra diagnosticului, autorul explică etapele prin care a rezolvat cu bine cazul. Apoi, enunţă cinci legi ale psihodinamicii şi discută sistemele arhetipale de o importanţă crucială. Aparent, o cauză a nevrozelor ar fi încercările omului de două milioane de ani de a se adapta la lumea contemporană.

Partea a patra, "Quest-ul terpaeutic", pune faţă în faţă două abordări - una exterioară, antropologică, iar cealaltă interioară, psihologică. În ambele cazuri, rezultatul dorit este implicarea psihicului pacientului în procesul de vindecare.

"Epilogul" conţine o ultimă pledoarie pentru abordarea holistică a viselor şi pentru conexiunea, pe calea visului, dintre eul conştient şi sinele profund.

Pe ansamblu, volumul Sinele de două milioane de ani reprezintă o lectură educativă. Lucrarea impresionează prin concizie, prin claritatea expunerii şi prin abordarea multidisciplinară. Puteţi comanda şi dumneavoastră un exemplar aici.

Alături de alte cîteva volume, Sinele de două milioane de ani inaugurează o nouă colecţie a Editurii Herald, Jungiana, care urmează să se lanseze cît de curînd sub îngrijirea doamnei Gabriela Deniz. Desigur, după ce am parcurs această carte am început imediat o alta, cu un subiect înrudit - Interpetarea jungiană a viselor. Dar despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)