Gess, "Teddy Bear Show" (1995)

Cum toate cele bune sau rele sunt trei, la începutul lunii aprilie 2017 am recitit volumul al treilea din seria BD "Teddy Bear" de Gess - Teddy Bear Show (Editura Zenda, Paris, 1995).

Să vă spun și dumneavoastră despre ce este vorba:

Polițista fugară Dolores și ecoactivistul Little Dub ajung pe platforma petrolieră abandonată  la bordul căreia se află o stație TV pirat. Acolo, se confruntă cu soldatul psihopat ce deține ursulețul din pluș infestat cu un virus modificat genetic. Împreună cu alți ecoactiviști, cei doi ajung la Paris și dejoacă planurile megacorporației care încerca să distrugă planctonul din oceanul planetar și să îl înlocuiască cu o formă de hrană sintetică, patentată. Nouă ani mai târziu, Dolores și clona lui Still Closer călătoresc spre o stație spațială de pe orbita lui Jupiter, unde Little Dub are o carieră de cântăreț într-un club.

În unele privințe, Teddy Bear Show este ceva mai ambițios decât precedentele. Spre exemplu, am fost impresionat de includerea unor elemente halucinante, precum reprezentarea grafică a delirului de care suferă Little Dub  din cauza unei noi forme de meningită, sau o superbă planșă pe două pagini cu Jupiter, câțiva sateliți naturali și vehicule spațiale inspirate parcă de picturile lui Chris Foss.

În alte privințe, volumul final al seriei este oarecum previzibil. Ca în orice poveste postcyberpunk ce se respectă, plutocrații sunt dați în vileag, activiștii au câștig de cauză, planurile de dominație mondială ale antagoniștilor sunt dejucate și așa mai departe. (Doar că pe ultima planșă o altă jucărie de pluș infestată duce la apariția altui maniac ucigaș.) Formatul de patruzeci și opt de pagini al albumului de bandă desenată franțuzesc impune însă ca toată povestea să fie bine compactată, iar, ca urmare, intriga pare aproape schematică. Cu alte cuvinte, "Teddy Bear" e mai valoros datorită graficii decât mulțumită scenariului.

Pe ansamblu, și acest volum al seriei a meritat timpul și banii. Firește, dintre romanele grafice postcyberpunk pe care le-am citit, am fost mult mai impresionat de Give Me Liberty. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie.

Gess, "Teddy Bear: Djumbo Warrior" (1993)

Într-o postare anterioară, vă relatam cum, la mijlocul anilor 1990, prin amabilitatea domnului Cristian Lăzărescu, am achiziționat și parcurs seria de bandă desenată "Teddy Bear" a artistului și graficianului Gess. La finalul lunii august 2016, am reluat volumul al doilea al seriei, intitulat Teddy Bear: Djumbo Warrior (Editura Zelda, Paris, 1993).

Să vă spun și dumneavoastră despre ce este vorba:

Prietenul polițistului narcoman Still Closer, Li Chu, este salvat de polițista Dolores și dus la bordul petrolierului Djumbo Warrior, unde discheta cu date compromițătoare le este oferită unor ecoactiviști.

Între timp, Still Closer este recuperat din mlaștină, mai mult mor decât viu, vândut la o bancă de organe, aproape dezmembrat, salvat și recondiționat în ultimul moment, apoi trimis de agenții unui plutocrat orbital ca să recupereze discheta cu informații compromițătoare.

Pe de altă parte, un soldat dintr-un comando trimis ca să regăsească ursulețul de pluș virusat își ucide camarazii, ia cu asalt o stație TV pirat de pe o veche platformă petrolieră, extermină personalul și pornește o serie de transmisii TV delirante.

În final, Still Closer e ucis in extremis pe când se pregătea să o asasineze pe Dolores, iar polițista și un ecoactivist scapă ca prin urechile acului când petrolierul Djumbo Warrior e torpilat și scufundat. Doar că marea furtunoasă îi duce, într-un modul de salvare, către o anumită platformă petrolieră convertită în stație TV pirat...

Ca și volumul anterior, Teddy Bear: Djumbo Warrior se remarcă prin acțiunea alertă, prin grafica detaliată și îngrijită, precum și prin culorile atent alese.

Lumea ficțională prezentată e plină de contraste. Pe de o parte, ni se prezintă domurile geodezice suprapopulate, hiperactive, ultracomerciale și pregătite parcă să intre într-o criză  majoră. Pe de altă parte, vedem spații vaste, nepopulate, otrăvite de poluare, înecate după topirea calotelor glaciare și presărate cu diverse ruine.

Ceea ce pare bizar, la aproape un sfert de veac de la apariția acestui album BD, este că viitorul apropiat pe care îl prezintă e lipsit de Internet și de telefoane mobile. Ca destule creații (post)cyberpunk din anii 1980 și 1990 (unele ale subsemnatului), Djumbo Warrior a îmbătrânit rapid și s-a uzat moral neașteptat de repede.

Albumul rămâne de interes ca o creație ideatică tributară operei timpurii a lui William Gibson și ca o realizare grafică influențată întrucâtva de Moebius și de Caza. Spre deosebire de alte albume BD, precum Angel Doll sau Soltrois, va păstra un loc în colecția mea. Iar în ceea ce privește volumul final al seriei, Teddy Bear Show, am să vă relatez despre el cu alt prilej.

Gess, "Teddy Bear" (1993)

La mijlocul anilor 1990, prin amabilitatea domnului Cristian Lăzărescu, am avut ocazia să parcurg o serie de benzi desenate franțuzești intitulată "Teddy Bear". Ulterior, le-am achiziționat, ba chiar am scris despre ele în teza mea de doctorat, Art Wasn't Quite Crime. La finalul lunii august 2016, am recitit primul volum, Teddy Bear (Editura Zenda, Paris, 1993).

Să vă spun și dumneavoastră despre ce este vorba:

Într-un viitor apropiat, omenirea locuiește în spații urbane dens construite și supraaglomerate protejate de domuri geodezice.

În sectorul internațional din domul sud-european, agentul Still Closer din brigada antidrog ucide doi traficanți și confiscă o servietă cu stupefiante. În loc să o predea la secția de poliție, Closer o păstrează (căci este narcoman), însă descoperă, pe lângă droguri, o dischetă cu informații confidențiale.

Cu ajutorul hackerului International Doug, Closer decriptează discheta și află că un concern alimentar pregătește distrugerea planctonului pentru a-l înlocui cu altă hrană, mai profitabilă. Planul ar duce la foamete și la pieirea a milioane de persoane prea sărace pentru a cumpăra noul tip de hrană. Iar distrugerea vechii culturi ar fi aplicată prin transmiterea din om în om a unui obiect portabil ce induce stări de manie ucigașă - până la paznicul unui depozit genetic...

Prin grija șefului său direct, căpitanul Hapman, și a unui personaj din lumea interlopă cu care acesta complotează, Closer este mutat la secția de criminalistică. Parteneră îi este Dolores, o fostă colegă care, în urmă cu cinci ani, îl împușcase de două ori în timpul unei misiuni.

Cei doi anchetează o serie de cazuri similare: oameni care, aparent fără motiv, au început să tragă focuri de armă în mulțime și au făcut numeroase victime. Dolores suspectează că un obiect portabil - poate o jucărie de pluș - a trecut de la un agresor la altul și a cauzat aceste atacuri. Probele analizate de laboratorul poliției tind să îi dea dreptate.

În paralel, intriga  urmărește două asemenea cazuri: un personaj trage în mulțime și este ciuruit de către agenții robotici de ordine, iar o martoră la incident culege un ursuleț de pluș pe care îl purta agresorul. La scurtă vreme, tânăra începe propria odisee sângeroasă - își ucide familia, înjunghie vânzătorul de la un magazin de armament, procură arme și face noi victime.

Din păcate, intriga primului volum din serie se termină rău. Closer e maltratat de o gașcă de golani și abandonat într-o mlaștină, mai mult mor decât viu. Dolores se confruntă cu șeful corupt, Hapman, îl ucide și e nevoită să fugă. Iar purtătoarea ursulețului de pluș pare de neoprit.

Ca bandă desenată, Teddy Bear impresionează prin minuțiozitatea cu care a fost realizată fiecare planșă. Decorurile înghesuite și sordide, personajele numeroase și exotice, vehiculele și accesoriile, toate sunt redate în detalii precise și ușor caricaturale. Efectul de ansamblu este intens, aproape sufocant - cam ca în romanul Stand on Zanzibar de John Brunner sau ca în filmul Strange Days de Katherine Bigalow.

Am  remarcat de asemenea paleta diversă de culori folosită de Gess. Astfel, unele planșe au predominant culori calde, pentru a reda scene intens luminate, altele au culori reci, cu precădere tonuri de albastru, pentru a reprezenta scene nocturne.

Scenariul, la rândul său, este alert, cu trei planuri care se succed, iar loviturile de teatru și întorsăturile de situație fac lectura captivantă.

Pe ansamblu, Teddy Bear este o realizare notabilă în domeniul benzii desenate (post)cyberpunk. Merită cu siguranță o lectură, ba chiar și pe cea de-a doua. Ca urmare, am reluat al doilea volum din serie, Djumbo Warrior. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie.