În toamna lui 1997, prin amabilitatea lui Cristian Lăzărescu, am citit Heavy Weather, un roman publicat de Bruce Sterling în 1994. Era prima carte de Sterling care îmi căzuse în mînă şi am parcurs-o cu sufletul la gură. Ulterior, spre sfîrşitul anului 1999, soţii Anca şi Horia Chiţu mi-au adus un exemplar cartonat al romanului tocmai din Texas. Exemplarul fusese ultimul din librărie şi stătuse la raft mai bine de un an. Presupun că pe mine mă aştepta.
Le-am mulţumit soţilor Chiţu şi le-am spus că Heavy Weather este cartea pe care o prefer dintre cele scrise de Bruce Sterling. (Între timp mai citisem vreo trei sau patru.) Chiar şi acum îmi menţin părerea, după ce am parcurs aproape toate volumele publicate de acest autor. Să vedem împreună de ce:
În 2031, tînărul Alex Unger, suferind de o formă nouă de pneumonie, este răpit dintr-o clinică mexicană de sora sa, Jane, şi dus în Texas la un grup de vînători de tornade, Storm Troupe. Conducătorul grupului, Jerry Mulcahey, este preocupat de posibilitatea ca în climatul dereglat produs de efectul de seră să apară o furtună de o intensitate fără precedent, cea dintîi F-6 din istorie. Împreună cu grupul său, doreşte să o studieze şi să ofere date şi rapoarte la prima mînă despre ea atunci cînd va avea loc.
Operaţiunile grupului sînt uneori puse în dificultate de fratele mai mare al lui Jerry, Leo Mulcahey, care este implicat într-o conspiraţie de extremă dreapta. Cînd furtuna F-6 se declanşează în finalul romanului, conflictele dintre personaje ajung la rîndul lor în momente de criză.
Reacţia mea iniţială faţă de acest roman a fost ambivalentă. Pe de o parte, am perceput faptul că este înrudit din punct de vedere tematic cu genul cyberpunk. Descrie un viitor apropiat extrapolat din tendinţe mondiale prezente, tratează despre personaje care duc un trai precar la periferia societăţii, oferă o îmbinare de înaltă tehnologie şi dezagregare socială.
Pe de altă parte, am perceput destul de acut faptul că Heavy Weather nu se înscrie în nucleul dur al genului cyberpunk. Personajele nu sînt singuratice, ori certate cu legea, ci au relaţii sociale, emoţionale sau de rudenie pe care cititorii din prezent le văd drept normale. Centrul de interes al cărţii îl constituie nu realitatea virtuală, ci schimbările sociale, ecologice şi climatice din lumea reală. Iar personajele care ţin să se îmbrace şi să arate cool sînt tratate aproape cu milă de cei care s-au maturizat şi şi-au propus să realizeze ceva anume în viaţă.
Pe scurt, Heavy Weather se înscrie în ramura post-cyberpunk a curentului literar de care mă ocup în această rubrică. În 1997, mi se părea (aproape) un defect. Acum văd în asta mai degrabă o calitate.
Pe aceeaşi linie, Bruce Sterling a declarat în perioada cînd lucra la acest roman că era hotărît să nu sacrifice caracterizarea în favoarea intrigii (conform unei tradiţii îndelungate în literatura SF, întemeiată de H.G. Wells într-o polemică cu Henry James). Sterling dorea mai degrabă să sacrifice intriga în favoarea caracterizării. Aş spune că a reuşit să creeze personaje credibile şi memorabile, precum Alex Unger, cel decis să piară eroic într-o furtună ciclopică, mai degrabă decît să se stingă încet prin clinici ilegale; precum Jane Unger, inteligentă şi întreprinzătoare; sau precum Jerry Mulcahey, geniul matematic care, pentru a interacţiona cu oamenii, constuieşte în minte modele ale tiparelor lor comportamentale ca nişte simulări computerizate. Relaţiile dintre personaje sînt de asemenea bine construite, în scene relevante, dozate atent.
Dar, în ciuda faptului că şi-a declarat dorinţa de a sacrifica intriga, Bruce Sterling a structurat în acest roman o intrigă solidă, palpitantă şi care captivează cititorii. (Cîştigul nostru, aş spune.) De la episodul iniţial, în care Jane Unger pătrunde într-o clinică folosind unelte de spărgător profesionist, pînă la punctul cuminant extrem de spectaculos şi la epilogul surprinzător de cald şi de emoţionant, autorul îşi alege scenele cu grijă, le construieşte cu artă, atent la suspans şi la stimularea empatiei cititorilor. Faţă de romanele mainstream de caracterizare, în care personajele doar sorb ceai şi poartă discuţii sterile, diferenţa este enormă.
În plus, de-a lungul anilor, am ajuns să-mi fac o idee despre uriaşa muncă de documentare pe care Bruce Sterling a depus-o pentru a scrie acest roman. O parte dintre aceste informaţii ni le-a oferit în articole de popularizarea ştiinţei în revista F&SF, despre meteorologie, telecomunicaţii, construcţii, microbiologie, antibiotice şi aşa mai departe. Alte asemenea informaţii au reapărut în cartea sa despre viitorul apropiat Tomorrow Now: Envisioning the Next Fifty Years (2002). Pe măsură ce privesc mai multe filme documentare despre fenomene meteorologice extreme şi modelarea lor matematică, schimbări climatice, efectul de seră, vînători de tornade, demolări, sporturi extreme, tranzacţii electronice internaţionale, globalizarea comerţului, îmi reamintesc idei şi pasaje din Heavy Weather şi mă minunez cît de diverse sînt informaţiile pe care le-a procesat autorul şi totuşi cît de clar şi de coerent este scrisă cartea.
Ulterior, cînd a apărut filmul Twister, ecranizare a unui roman publicat ceva mai tîrziu de un alt autor, toată povestea hollywoodiană cu vînători de tornade mi s-a părut fadă şi plată. Bruce Sterling, nu cu efecte speciale computerizate, ci cu vorbe tipărite pe hîrtie, epuizase subiectul tornadelor într-o singură carte.
Ar mai trebui să subliniez că „Chairman” Bruce a pubicat Heavy Weather cînd avea patruzeci de ani. Subiectul cărţii – degradarea climei la nivel global – este, cum a spus chiar el, tipic pentru omul între două vîrste, soţ şi tată, care îşi pune cu maturitate problema responsabilităţii faţă de generaţia următoare. Ce lume le lăsăm copiilor noştri? În ce fel de climă, în ce fel de mediu îi vom obliga să trăiască mîine prin acţiunile noastre de azi?
Tocmai pentru că s-a documentat cu minuţiozitate în legătură cu aceste chestiuni, Sterling consideră că Heavy Weather este cea mai sumbră carte din cîte a publicat pînă acum. Romanul se numără printre cele mai reuşite creaţii ale sale, şi este poate cel mai îngrijorător pentru public. Dincolo de personajele americane şi de decorul din sud-vestul Statelor Unite, Heavy Weather se înscrie nu în tradiţia SF-ului american de divertisment, ci în tradiţia SF-ului britanic de avertisment, pe urmele unor lucrări precum The Wind from Nowhere de J.G. Ballard, The Sheep Look Up de John Brunner sau Earthworks de Brian Aldiss, şi ilustrează ideea dragă autorului că mişcarea cyberpunk este un al doilea Nou Val.
În ansamblu, cred că Heavy Weather este cel mai uşor de admirat (şi de recitit) dintre romanele lui Bruce Sterling. Ţinînd cont de uriaşa muncă de documentare pe care se bazează, probabil este şi cel mai greu de imitat. Dacă îl veţi găsi undeva, faceţi-vă un bine şi citiţi-l. E genul de carte din care (cum îşi doreşte autorul) se rup bucăţi care rămîn înfipte în oameni ani de zile. Şi, aş adăuga, le schimbă viziunea pentru totdeauna.
(Pentru informaţii suplimentare, vizitaţi ghidul neoficial al lucrărilor lui Bruce Sterling la adresa http://www.chriswaltrip.com/sterling/ .)
(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)
Le-am mulţumit soţilor Chiţu şi le-am spus că Heavy Weather este cartea pe care o prefer dintre cele scrise de Bruce Sterling. (Între timp mai citisem vreo trei sau patru.) Chiar şi acum îmi menţin părerea, după ce am parcurs aproape toate volumele publicate de acest autor. Să vedem împreună de ce:
În 2031, tînărul Alex Unger, suferind de o formă nouă de pneumonie, este răpit dintr-o clinică mexicană de sora sa, Jane, şi dus în Texas la un grup de vînători de tornade, Storm Troupe. Conducătorul grupului, Jerry Mulcahey, este preocupat de posibilitatea ca în climatul dereglat produs de efectul de seră să apară o furtună de o intensitate fără precedent, cea dintîi F-6 din istorie. Împreună cu grupul său, doreşte să o studieze şi să ofere date şi rapoarte la prima mînă despre ea atunci cînd va avea loc.
Operaţiunile grupului sînt uneori puse în dificultate de fratele mai mare al lui Jerry, Leo Mulcahey, care este implicat într-o conspiraţie de extremă dreapta. Cînd furtuna F-6 se declanşează în finalul romanului, conflictele dintre personaje ajung la rîndul lor în momente de criză.
Reacţia mea iniţială faţă de acest roman a fost ambivalentă. Pe de o parte, am perceput faptul că este înrudit din punct de vedere tematic cu genul cyberpunk. Descrie un viitor apropiat extrapolat din tendinţe mondiale prezente, tratează despre personaje care duc un trai precar la periferia societăţii, oferă o îmbinare de înaltă tehnologie şi dezagregare socială.
Pe de altă parte, am perceput destul de acut faptul că Heavy Weather nu se înscrie în nucleul dur al genului cyberpunk. Personajele nu sînt singuratice, ori certate cu legea, ci au relaţii sociale, emoţionale sau de rudenie pe care cititorii din prezent le văd drept normale. Centrul de interes al cărţii îl constituie nu realitatea virtuală, ci schimbările sociale, ecologice şi climatice din lumea reală. Iar personajele care ţin să se îmbrace şi să arate cool sînt tratate aproape cu milă de cei care s-au maturizat şi şi-au propus să realizeze ceva anume în viaţă.
Pe scurt, Heavy Weather se înscrie în ramura post-cyberpunk a curentului literar de care mă ocup în această rubrică. În 1997, mi se părea (aproape) un defect. Acum văd în asta mai degrabă o calitate.
Pe aceeaşi linie, Bruce Sterling a declarat în perioada cînd lucra la acest roman că era hotărît să nu sacrifice caracterizarea în favoarea intrigii (conform unei tradiţii îndelungate în literatura SF, întemeiată de H.G. Wells într-o polemică cu Henry James). Sterling dorea mai degrabă să sacrifice intriga în favoarea caracterizării. Aş spune că a reuşit să creeze personaje credibile şi memorabile, precum Alex Unger, cel decis să piară eroic într-o furtună ciclopică, mai degrabă decît să se stingă încet prin clinici ilegale; precum Jane Unger, inteligentă şi întreprinzătoare; sau precum Jerry Mulcahey, geniul matematic care, pentru a interacţiona cu oamenii, constuieşte în minte modele ale tiparelor lor comportamentale ca nişte simulări computerizate. Relaţiile dintre personaje sînt de asemenea bine construite, în scene relevante, dozate atent.
Dar, în ciuda faptului că şi-a declarat dorinţa de a sacrifica intriga, Bruce Sterling a structurat în acest roman o intrigă solidă, palpitantă şi care captivează cititorii. (Cîştigul nostru, aş spune.) De la episodul iniţial, în care Jane Unger pătrunde într-o clinică folosind unelte de spărgător profesionist, pînă la punctul cuminant extrem de spectaculos şi la epilogul surprinzător de cald şi de emoţionant, autorul îşi alege scenele cu grijă, le construieşte cu artă, atent la suspans şi la stimularea empatiei cititorilor. Faţă de romanele mainstream de caracterizare, în care personajele doar sorb ceai şi poartă discuţii sterile, diferenţa este enormă.
În plus, de-a lungul anilor, am ajuns să-mi fac o idee despre uriaşa muncă de documentare pe care Bruce Sterling a depus-o pentru a scrie acest roman. O parte dintre aceste informaţii ni le-a oferit în articole de popularizarea ştiinţei în revista F&SF, despre meteorologie, telecomunicaţii, construcţii, microbiologie, antibiotice şi aşa mai departe. Alte asemenea informaţii au reapărut în cartea sa despre viitorul apropiat Tomorrow Now: Envisioning the Next Fifty Years (2002). Pe măsură ce privesc mai multe filme documentare despre fenomene meteorologice extreme şi modelarea lor matematică, schimbări climatice, efectul de seră, vînători de tornade, demolări, sporturi extreme, tranzacţii electronice internaţionale, globalizarea comerţului, îmi reamintesc idei şi pasaje din Heavy Weather şi mă minunez cît de diverse sînt informaţiile pe care le-a procesat autorul şi totuşi cît de clar şi de coerent este scrisă cartea.
Ulterior, cînd a apărut filmul Twister, ecranizare a unui roman publicat ceva mai tîrziu de un alt autor, toată povestea hollywoodiană cu vînători de tornade mi s-a părut fadă şi plată. Bruce Sterling, nu cu efecte speciale computerizate, ci cu vorbe tipărite pe hîrtie, epuizase subiectul tornadelor într-o singură carte.
Ar mai trebui să subliniez că „Chairman” Bruce a pubicat Heavy Weather cînd avea patruzeci de ani. Subiectul cărţii – degradarea climei la nivel global – este, cum a spus chiar el, tipic pentru omul între două vîrste, soţ şi tată, care îşi pune cu maturitate problema responsabilităţii faţă de generaţia următoare. Ce lume le lăsăm copiilor noştri? În ce fel de climă, în ce fel de mediu îi vom obliga să trăiască mîine prin acţiunile noastre de azi?
Tocmai pentru că s-a documentat cu minuţiozitate în legătură cu aceste chestiuni, Sterling consideră că Heavy Weather este cea mai sumbră carte din cîte a publicat pînă acum. Romanul se numără printre cele mai reuşite creaţii ale sale, şi este poate cel mai îngrijorător pentru public. Dincolo de personajele americane şi de decorul din sud-vestul Statelor Unite, Heavy Weather se înscrie nu în tradiţia SF-ului american de divertisment, ci în tradiţia SF-ului britanic de avertisment, pe urmele unor lucrări precum The Wind from Nowhere de J.G. Ballard, The Sheep Look Up de John Brunner sau Earthworks de Brian Aldiss, şi ilustrează ideea dragă autorului că mişcarea cyberpunk este un al doilea Nou Val.
În ansamblu, cred că Heavy Weather este cel mai uşor de admirat (şi de recitit) dintre romanele lui Bruce Sterling. Ţinînd cont de uriaşa muncă de documentare pe care se bazează, probabil este şi cel mai greu de imitat. Dacă îl veţi găsi undeva, faceţi-vă un bine şi citiţi-l. E genul de carte din care (cum îşi doreşte autorul) se rup bucăţi care rămîn înfipte în oameni ani de zile. Şi, aş adăuga, le schimbă viziunea pentru totdeauna.
(Pentru informaţii suplimentare, vizitaţi ghidul neoficial al lucrărilor lui Bruce Sterling la adresa http://www.chriswaltrip.com/sterling/ .)
(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu