Bruce Sterling – "The Artificial Kid" (1980, 1996)

În ziua de Crăciun a anului 1997, prin amabilitatea doamnei Raluca Voicu am primit două cărţi de Bruce Sterling. Una dintre ele este romanul The Artificial Kid, publicat în 1980, şi re-publicat în 1996 de o editură din San Francisco. Noua ediţie conţine o introducere de William Gibson în care ne împărtăşeşte cîte ceva despre începutul prieteniei sale cu Bruce Sterling, despre debutul mişcării cyberpunk, şi despre Puştiul Artificial, care e o combinaţie de Bruce Lee, Iggy Pop şi Johnny Rotten. După părerea lui Gibson, personajul în cauză are şi cea mai grozavă coafură din literatura cyberpunk. Aşa că, la ora cînd toţi oamenii de treabă se gîndeau la Naşterea Domnului şi la Moş Crăciun, am făcut o excursie pe planeta Reverie pentru a-l cunoaşte pe puştiul expert în arte marţiale.

Introducerea este un început de film specific pentru producţiile Puştiului Artificial, un plonjeu prelung din spaţiul cosmic pînă la suprafaţa planetei Reverie, de unde un tînăr înarmat cu un nunchaku priveşte provocator în sus, către publicul din staţiile orbitale. Puştiul este un artist înconjurat de minicamere zburătoare, practicant al artelor marţiale şi protagonist al unor filme pe care orbitalii le adoră.

După informaţii de fundal, referitoare la originile Puştiului, la regulile luptei în Zona Decriminalizată şi la anturajul protagonistului, eroul prezintă o cină la prietenul şi producătorul său, Money Manies, unde o cunoaşte pe Sfînta Anne Twiceborn şi are un conflict cu profesorul Angeluce. Ulterior, conflictul ia proporţii.

Într-un carnaval prilejuit de aniversarea a cinci sute de ani de la întemeierea Corporaţiei care a colonizat Reverie, Puştiul primeşte provocări la luptă din partea unor mercenari, fraţii Clone, apoi este atras într-o capcană în Zona Decriminalizată şi bătut. Cînd îşi revine, se întîlneşte cu Sfînta Anne şi cu un domn cu barbă care ulterior se dovedeşte a fi Moses Moses, întemeietorul Corporaţiei.

Ajunşi la locuinţa Puştiului, trebuie să negocieze cu alţi mercenari care au răpit menajera, dar cu ajutorul altui expert în arte marţiale, Armitrage, reuşesc s-o salveze. Pleacă apoi cu toţii la conacul lui Money Manies, supravieţuiesc unui atac cu arme de foc şi în cele din urmă pleacă pe mare cu un iaht pentru a scăpa de urmăritori.

Un alt mercenar, Moartea Instantanee, îi prinde din urmă a doua zi şi aruncă o bombă asupra iahtului. Armitrage moare în explozie, iar ceilalţi trei plutesc în apă, duşi de curent. Îşi povestesc fiecare viaţa, un proces lung şi destul de încîlcit în cazul lui Moses Moses, care a trăit 350 de ani, apoi a folosit criogenia. Apoi o formaţiune uriaşă, ca un balon enorm format din celule imense umplute cu hidrogen, apare de undeva din adîncuri şi-i poartă în văzduh.

Ulterior, Puştiul constată că în balon se află profesorul Crossbow, care l-a crescut şi educat. Acesta doreşte să studieze o moleculă organică extrem de stabilă, Corpul Crossbow, care se găseşte pe continentul Mass şi este practic nemuritoare. Moses Moses şi profesorul trec printr-o fuziune a conştiinţelor, menită să-i ofere fiecăruia noi perspective. Apoi Puştiul, Sfînta Anne şi profesorul coboară pe continent, iar balonul, cu Moses Moses la bord, este incendiat de păsări phoenix.

Cei trei merg prin junglă zile în şir, observînd cum Corpul Crossbow a transformat flora şi fauna locală. Un robot teleoperat îi fură minicamerele zburătoare Puştiului, iar apoi profesorul cade într-un lac infestat de Corpul Crossbow şi suferă o metamorfoză, devenind în cele din urmă copac. Puştiul şi Sfînta Anne ajung să trăiască pe malul mării, iar în lipsa tratamentelor hormonale protagonistul creşte şi devine bărbat.

Apoi soseşte o echipă de salvare care îi duce acasă în triumf. Benzile video din minicamerele Puştiului au cauzat o revoluţie. Money Manies dă un banchet în cinstea lor, explică modul în care societatea din Reverie funcţionează de fapt fără guvern, iar Puştiul se retrage pe continent împreună cu Anne şi menajera pentru a-şi creşte copiii. Are nişte planuri nemărturisite pentru a schimba situaţia, mai ales pentru că Money Manies l-a ameninţat. Dar ar trebui să aşteptăm pînă cînd Puştiul va creşte mare.

Dintre cărţile lui Bruce Sterling, aceasta este poate cea mai stranie. Prima jumătate a cărţii pare a fi un roman de Jack Vance, cu o atmosferă exotică, de carnaval. Poate "Molia Lunii" ar fi cel mai la îndemînă termen de comparaţie. Cea de-a doua jumătate, implicînd călătorii pe mare, prin aer şi prin junglă, pare a fi un roman de Jules Verne. Scena în care balonul enorm şi cu pete fosforescente apare din adîncurile mării şi se ridică, purtîndu-i pe eroi, evocă irezistibil 20 000 de leghe sub mări. Schimbarea de ton şi ritm este perceptibilă, dar trecerea este necesară din punctul de vedere al intrigii pentru a justifica transformările emoţionale şi mentale ale eroului.

Protagonistul însuşi este o combinaţie de arte marţiale, tehnologie şi atitudine rebelă, în spiritul punk. Puştiul Artificial trăieşte în corpul întinerit al politicianului Rominuald Tanglin, care s-a sinucis prin ştergerea personalităţii. Practică artele marţiale, ceea ce implică disciplină şi autocontrol, dar pe de altă parte se "înfurie" şi uneori îşi ia la bătaie interlocutorii numai pentru a transmite publicului o imagine de tînăr rebel. Corpul său este o construcţie barocă ce găzduieşte simbioţi minusculi care îi dezinfectează şi vindecă rănile. Iar coafura lăudată de Gibson este cu totul specială: fiecare fir de păr al Puştiului este laminat în plastic, iar cînd protagonistul se înfurie, părul i se zbîrleşte.

În fundalul romanului se confruntă teorii ştiinţifice, mai degrabă decît formaţiuni politice, iar Money Manies formulează o analogie între anumite molecule organice şi reţeaua de relaţii dintr-un grup social. În final, societatea de pe Reverie se dovedeşte a fi stabilă pe termen nedefinit tocmai pentru că reţeaua de relaţii din cadrul ei reflectă molecula organică numită Corpul Crossbow.

La fel de stranii sînt relaţiile de familie. Puştiul Artificial nu-l percepe pe Rominuald Tanglin ca pe o personalitate anterioară dezvoltată în acelaşi corp, ci mai degrabă ca pe un tată rece şi distant care mai apare din cînd în cînd în înregistrări video pe ecranele din casă, o fantomă tehnologică dintr-o locuinţă gotică. Clonele, precum mercenarii Clone sau Money Manies, care în final se dovedeşte a fi trei persoane cu o singură identitate, se percep unele pe altele ca fiind fraţi.

Modul în care personajele îşi construiesc identitatea este şi el exotic. Puştiul face săptămînal tratamente hormonale care să-i împiedice pubertatea, în primul rînd pentru că Rominuald Tanglin a fost împins la nebunie şi sinucidere de către soţia sa, iar Puştiul nu vrea să cadă în aceeaşi capcană. Armitrage, unul dintre personajele secundare, este multisexual, ceea ce îi permite să-i facă avansuri Sfintei Anne Twiceborn, dar şi să fie îndrăgostit de Puştiul Artificial. Iar profesorul Crossbow este neutru, motiv pentru care protagonistul îl desemnează pe parcursul întregii cărţi cu pronumele "it".

Cu toate că elementele mai sus menţionate pot părea heteroclite, Bruce Sterling reuşeşte să-i confere cărţii coeziune. Mai ales la o a doua lectură, devine fascinant de urmărit metodele prin care o idee sau o situaţie menţionată aparent în trecere undeva pe la începutul sau mijlocul romanului ajunge să capete importanţă majoră spre final. Şi din acest punct de vedere, The Artificial Kid poate fi considerată pe bună dreptate una dintre primele cărţi ale genului cyberpunk.

Fraza din final, "Aşteptaţi pînă cînd Puştiul o să crească mare," este nu numai o izbutită încheiere a cărţii, ci şi un avertisment pe care Sterling îl dă cititorilor săi. Scriitorul ne-a anunţat astfel că abilităţile sale se află abia în stadiul embrionar, iar pe viitor ar fi cazul să ne aşteptăm la cărţi încă mai spectaculoase şi mai bine scrise.

Şi Sterling s-a ţinut de cuvînt. Însă despre asta am să vă povestesc altă dată.

(P.S. Pentru informaţii suplimentare, vititaţi ghidul neoficial de pe web al lucrărilor lui Bruce Sterling la adresa http://www.chriswaltrip.com/sterling/. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)