Italo Calvino, "Dacă într-o noapte de iarnă un călător" (1979)

Imagine preluată de pe situl Complex.com

Poate vă amintiți că, în octombrie 2017, vă relatam la Țesătorul despre un volum postmodern ieșit din comun, Orașele invizibile de Italo Calvino. La începutul lui ianuarie 2018, am achiziționat de la anticariatul Antic ExLibris din București un alt volum de același autor, intitulat If on A Winter's Night A Traveller (colecția Vintage, editura Random House, Londra, 1998). L-am parcurs, pe etape, în perioada ianuarie 2018 - noiembrie 2020. (Mi s-a mai spus că par să citesc destul de lent.)

Și iată ce am aflat:

Volumul (căci cu greu poate fi numit "roman" în accepțiunea victoriană a termenului) are o structură interesantă. Pe de o parte, prezintă o succesiune de capitole, douăsprezece la număr, marcate cu numerale cardinale. Pe de altă parte, printre acestea, sunt presărate fragmente de proză, fiecare în alt stil, cu tiluri bizare precum "Dacă într-o noapte de iarnă un călător".

Capitolele numerotate sunt narate la persoana a doua și relatează cum Cititorul, căruia vocea naratorială i se adresează direct, cumpără un roman, începe să îl citească, după care constată că, dintr-o eroare tipografică, fasciculele care compun romanul au fost amestecate în tipografie cu alte fascicule din cu totul alt roman.

Așa începe o aventură livrescă în care protagonistul, nimeni altul decât Cititorul, caută prin librării un exemplar al romanului care să conțină textul întreg - numai ca să se pomenească antrenat într-o idilă, în discuții intelectuale despre literatura unor țări est-europene dispărute și într-un șir de dezamăgiri succesive, căci fiecare exemplar procurat din cartea căutată conține alte texte, din alte surse, toate fragmentare, toate de origine incertă.

După cum bănuiți, fiecare fragment de proză cu titlu bizar, inserat între capitolele numerotate, este un început de roman. Fiecare e în altă convenție narativă, fiecare pastișează alt gen literar - de la noul roman francez la literatura de confesiune, de la romanul de spionaj la literatura erotică, de la romanul istoric despre revoluții la coșmarul kafkaesc, de la Bildungsroman la realismul magic latino-american.

Revelația finală este că titlurile celor zece începuturi de roman alcătuiesc un al unsprezecelea început de roman (și încă unul scris într-un stil poetic), iar protagonistul izbutește, până la urmă, să termine de citit Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino. Firește, romanul fictiv la care se face referire pe parcursul cărții nu coincide, în privința conținutului, cu volumul pe care l-am parcurs în lumea reală - doar are, borgesian, câteva pagini în comun cu acesta din urmă.

Lăsând deoparte impresia foarte agreabilă pe care o produce la o primă lectură, Dacă într-o noapte de iarnă un călător impresionează prin ingeniozitatea structurii și prin diversitatea tematică și stilistică a fragmentelor pe care le conține. Dacă un autor modernist precum James Joyce încercase, în Ulise, să scrie o carte care să le pună capăt tuturor cărților, Italo Calvino, ca autor postmodernist, a izbutit să deschidă poarta către un tărâm nesfârșit de cărți fictive, în care Cititorul și partenera sa, Cititoarea, ar putea în fiecare zi să rătăcească printre fragmente de roman asamblate alandala de tipografi năstrușinici.

Acestui tur de forță care reunește zece începuturi de roman... sau unsprezece... sau chiar douăsprezece (depinde cum le numărați) i-a dat replica, decenii mai târziu, David Mitchell cu Atlasul norilor, în care narațiuni succesive, scrise fiecare în altă convenție literară, nu numai încep, dar sunt și duse la bun sfârșit în a doua jumătate a cărții.

Însă despre Atlasul norilor rămâne să discutăm, la momentul potrivit, tot aici, la Țesătorul.

(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și poate fi comandat aici.)

K. W. Jeter, "Morlock Night" (1979)

Prin 2009, am achiziţionat de la anticariatul Ex Libris de pe Strada Doamnei un exemplar din prima ediţie a unui roman de K. W. Jeter, Morlock Night (Daw Books, New York, 1979). De parcurs, am izbutit să-l parcurg abia în februarie 2014.

Şi iată ce am aflat:

Morlock Night este o continuare apocrifă a nuvelei "Maşina timpului" de H. G. Wells. Protagonistul-narator este Edwin Hocker, unul dintre participanţii la întrunirea în care Călătorul Timpului relatează aventura sa în viitorul îndepărtat. La plecare, acesta este însoţit pe străzile Londrei victoriene de către un anume doctor Ambrose. Acesta îl avertizează că morlocii din viitorul descris de Călătorul Temporal au folosit Maşina Timpului pentru a călători în trecut şi pentru a-i subjuga pe oameni.

Hocker este neîncrezător, însă o scurtă călătorie în timp, într-o epocă în care Londra e înţesată de morloci, iar semenii săi sînt vînaţi pe străzi, îl convinge de adevărul spuselor lui Ambrose. Ca urmare, împreună cu o veterană a războiului din viitor, numită Tafe, protagonistul încearcă să-l ajute pe Ambrose să descurce iţele istoriei. Căci Timpul însuşi ar putea să dispară, iar întreaga istorie a omenirii ar putea să nu se fi petrecut.

Intriga se complică şi mai mult cînd Ambrose se dovedeşte a fi Merlin, iar misiunea lui Hocker este să recupereze patru versiuni ale săbiei magice Excalibur pentru a-l ajuta pe regele Arthur să apere Anglia de invadatori încă o dată. Aventurile îl poartă pe protagonist în catacombele Londrei, apoi într-un vast ocean subteran, la bordul unui submarin al atlanţilor, iar în cele din urmă în viitorul îndepărtat al morlocilor şi eloilor.

Şi regele Arthur, reînviat, poartă o grandioasă bătălie finală.

Dintr-o ediţie mai recentă a romanului am aflat că, iniţial, Morlock Night trebuia să facă parte dintr-o serie în care regele Arthur reapare în diverse perioade istorice pentru a salva Marea Britanie dintr-o criză sau alta, însă K. W. Jeter a fost singurul autor, dintre cei invitaţi să contribuie la această serie, care chiar a scris un roman pe tema dată.

Şi ar mai fi un amănunt important.

Morlock Night are distincţia de a fi primul roman steampunk. La finalul anilor 1970 şi începutul anilor 1980, trei prieteni din California - K. W. Jeter, Tim Powers şi James P. Blaylock - au pus bazele acestei subspecii literare. Alţi autori creaseră lucrări similare în anii 1970 - Brian Aldiss, Michael Moorcock şi Christopher Priest, printre alţii - însă Jeter şi prietenii săi au fost aceia care au întemeiat în mod programatic un curent literar. Mai mult, K. W. Jeter a fost acela care a dat numele acestei mişcări literare.

Pus alături de romanele steampunk din a doua şi a treia generaţie, Morlock Night se ţine foarte bine. Stilul literar victorian este pastişat la perfecţie. Deşi autorul este american, personajele sale se exprimă cu manierisme britanice. Din loc în loc, apar trimiteri intertextuale la H. G. Wells, la Jules Verne şi (mai voalat) la Mark Twain. O lucrare de referinţă menţionată explicit în text - London Labour and the London Poor de Henry Mayhew - avea să fie în anii următori material documentar pentru The Difference Engine, pentru trilogia Bas Lag şi pentru romanul grafic From Hell, între altele. Şi exemplele ar putea continua.

Concluzia mea, după această primă lectură, este că subspecia literară steampunk, fiind de la bun început plasată într-un trecut imaginar, este mai puţin expusă pericolului învechirii faţă de alte subspecii ale ficţiunii speculative. Iar, cum K. W. Jeter a mai scris cîteva romane steampunk, pe viitor am să vă mai relatez cîte ceva despre operele acestui scriitor ieşit din comun. Căci Morlock Night mi-a confirmat bănuiala că romane memorabile ca Farewell Horizontal sau Noir nu au apărut accidental...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)