Daniel Franklin (antologator), "Megatech - Technology in 2050" (2017)

La finalul lunii martie 2018, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am primit cadou un exemplar dintr-o culegere de articole din revista The Economist. Antologator este domnul Daniel Franklin, iar volumul se intitulează: Megatech - Technology in 2050 (Editura Profile Books, Londra, 2017). Am parcurs antologia pe îndelete, în intervalul aprilie - iunie 2018.

Și iată ce am aflat:

Volumul începe cu o listă a celor care au contribuit și cu o "Introducere: Faceți cunoștință cu megatehnologia" în care domnul Daniel Franklin arată că, după interesul arătat de publicul cititor pentru colecția Megachange, un al doilea volum, ceva mai concentrat asupra tehnologiei, merita realizat.

Partea întâi tratează despre "Chestiuni fundamentale". Între altele, se discută despre uneltele conceptuale necesare pentru prevederea viitorului, despre fundamentele fizice ale tehnologiei viitoare, despre posibilitățile biotehnologiei, despre ce se va întâmpla când legea lui Moore nu se va mai putea aplica și despre generațiile din tehnologie.

Partea a doua, "Megatehnologia sector cu sector", abordează în schimb chestiuni mai specifice, de la viitorul agriculturii și transformarea îngrijirii medicale la tehnologia militară și cea personală, trecând prin ascensiunea energiei regenerabile și prin apariția noilor materiale de fabricație.

Partea a treia, "Megatehnologia și societatea", aduce în prim-plan etica inteligenței artificiale, transformarea societății prin accesul la cantități masive de date, schimbările golbale generate de diseminarea telefoniei mobile, megatehnologii contra megainegalități și efectele automatizării pe piața forței de muncă.

Tot partea a treia cuprinde două schițe științifico-fantastice de Alastair Reynolds și de Nancy Kress, respectiv un eseu-concluzie privitor la lecții pe care le-am învățat din Revoluția Industrială.

Volumul se încheie cu o pagină de mulțumiri și cu un index alfabetic.

Pe de o parte, mărturisesc că lectura unora dintre articole, mai ales cele referitoare la fizică sau la biotehnologie, mi s-a părut cam anevoioasă, întrucât îmi lipsea bagajul coneptual necesar. Pe de altă parte, subiectele abordate în articole mi s-au părut nu doar variate, ci și relevante. Lectura a fost cu atât mai agreabilă cu cât volumul este tehnoredactat elegant, iar hârtia pe care a fost tipărit este de o calitate foarte bună.

Ca urmare, îi mulțumesc și pe această cale domnului Daniel Hanu pentru generozitate. Vă recomand și dumneavoastră Megatech.  (Puteți comanda un exemplar aici.) Desigur, articolele din această antologie mi-au stârnit interesul pentru alte volume de popularizarea științei pe care le-am adunat de ceva timp încoace în colecția personală. Dar despre acelea rămâne să discutăm cu alte ocazii tot aici, la Țesătorul.

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 19" (2014)

Ieri am primit de la domnul redactor-şef Marian Truţă un exemplar din numărul 19 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2014). Azi l-am citit.

Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Acest număr al CPSF se deschide cu un articol scris de domnul Alexandru Mironov în amintirea regretatului Mihail Grămescu şi intitulat "Umbra tigrului". E un text concis, dar intens, în care sunt trecute în revistă amintiri personale despre lucrări importante şi episoade-cheie din viaţa autorului recent dispărut.

Piesa de rezistenţă a numărului 19 o reprezintă însă o povestire de Alastair Reyonlds intitulată "Un spion pe Europa". Plasată într-un viitor îndepărtat, postuman, povestirea tratează despre misiunea unui agent secret, Marius Vargovic, de a recupera o mostră dintr-un material avansat de la o "cârtiţă" de pe Europa. Textul e captivant, tehnologia cu care operează personajele e fascinantă, iar intriga are câteva surprize complet neaşteptate. Traducerea Mirunei Avram este rezonabil de bine făcută, însă unele stângăcii apărute ici şi colo ar fi putut fi îndreptate de redactorul literar.

Tot o misiune secretă are şi protagonistul-narator din povestirea "MMXI" de Silviu Genescu - dar nu în spaţiu, ci în timp. Pe măsură ce misiunea acestuia se derulează, istoria secolului al douăzecilea se schimbă sub ochii săi şi ai cititorilor, iar lumea noastră alunecă într-o realitate paralelă. M-am bucurat să constat că domnul Genescu şi-a revenit în formă şi a scris un text îngrijit stilistic şi memorabil ca premisă.

David Brin contribuie la acest număr al revistei cu "Controlul realităţii" - o schiţă pe tema lumii-ca-vis, sau, dacă preferaţi, a lumii-ca-realitate-virtuală. Scrisă şi publicată în anul 2000, schiţa face referiri la un viitor în care destui cetăţeni preferă să stea în simulări computerizate ale sfârşitului de mileniu decât să aibă de-a face cu realitatea epocii lor.

Cristian M. Teodorescu ne oferă în schimb o povestire de mare întindere, "Puiu Hodorogea", în care anticipează dezmembrarea României şi asimilarea teritoriilor româneşti de statele vecine. Pe acest fundal are loc abrutizarea românilor, iar personajul principal, Puiu Hodorogea, este exploatat de diverse persoane veroase, începând chiar cu tatăl său, pentru că are un talent cu totul special. Mărturisesc că mi-a venit greu să parcurg acest text din cauza violenţelor verbale şi fizice presărate în intrigă.

Pe ansamblu, numărul 19 din CPSF a respectat înaltul nivel calitativ stabilit de câteva luni încoace. Am remarcat ilustraţia copertei realizată de artistul grafic Tudor Popa, în ton cu povestirea lui Alastair Reynolds. (Dealtfel, dacă doriţi, puteţi comanda online un exemplar din revistă aici.) În ceea ce mă priveşte, aştept cu interes CPSF 20-21, iar până va apărea acela intenţionez să parcurg ediţia specială a Almanahului Anticipaţia Atlantykron 25. Dar despre acel almanah am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Mike Ashley (antologator), „The Mammoth Book of Mindblowing SF” (2009)

În februarie 2010, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat un exemplar dintr-o antologie de Mike Ashley intitulată The Mammoth Book of Mindblowing SF – The 21 Finest Stories of Awesome Science Fiction (Editura Robinson, Grupul Editorial Constable & Robinson, Londra, 2009). Mi-am făcut timp ca să parcurg această antologie masivă abia în primăvara lui 2014, după ce mă luptasem cu un roman prea lung şi prea puţin SF. Şi, dacă mi-am dorit poveşti SF spectaculoase, exact asta am găsit în antologia despre care vă relatez aici.

În introducere, „That Sense of Wonder”, antologatorul arată concis ce l-a atras mai întîi la literatura SF – acel sentiment al uimirii – după care oferă cîteva exemple de idei uimitoare ce se vor întâlni în paginile antologiei. De asemenea, Mike Ashley laudă sentimentul de încredere şi optimism pe care i-l insuflă povestirile şi nuvelele pe care le-a adunat în această antologie-mamut.

Prima schiţă din antologie îi aparţine lui Arthur C. Clarke. „Out of the Sun” relatează, din perspectiva unui cercetător ştiinţific cantonat într-o expediţie pe Mercur, un eveniment neobişnuit – o erupţie solară în urma căreia a ieşit în spaţiul cosmic o masă de plasmă. Studiindu-i traiectoria şi comportamentul, cercetătorii emit ipoteza că ar fi un emisar al unei civilizaţii de entităţi constituite din plasmă. Dar emisarul acela piere din cauza condiţiilor extreme din spaţiu...

„The Pevatron Rats” de Stephen Baxter este tot o naraţiune la persoana întîi. Protagonistul-narator, un cetăţean britanic, Joe Hathaway, relatează cum experimente cu un accelerator de particule au drept efect secundar apariţia unei specii de şobolani inteligenţi... şi capabili să călătorească în timp. Din păcate, eforturile autorităţilor de a opri înmulţirea exponenţială a şobolanilor, precum şi soluţia găsită de protagonist şi de partenera acestuia, Amanda Breslin, duc la consecinţe tragice.

„The Edge of the Map” de Ian Creasey tratează despre investigaţiile în Zair ale unei jurnaliste în căutare de senzaţional, Susanna Munro. Intervievatul, un excentric pe nume Ivo, are teoria că, pe măsură ce noi şi noi zone de pe Pământ sînt supravegheate non-stop cu nano-drone, ariile în care se pot desfăşura fenomene paranormale se restrîng. Paradoxal, Ivo însuşi dispare într-o asemenea „zonă oarbă” situată în mijlocul unui lac.

„Cascade Point” de Timothy Zahn e o nuvelă care în 1983 a primit Premiul Hugo. Protagonistul-narator, Pall Durriken, este căpitanul unei astronave, Dansatoarea, şi cîştigă un trai modest transportînd mărfuri şi pasageri. În salturile prin hiperspaţiu, la viteze superluminice, vede versiuni ale sale din universuri paralele, în care istoria s-a desfăşurat puţin altfel. Spre exemplu, în unele cazuri, Durriken a avut o carieră respectabilă la bordul unei astronave mari, de lux, în serviciul unei companii majore de transporturi spaţiale. Lucrurile capătă o turnură urîtă într-o călătorie, iar protagonistul, cu mari sacrificii şi cu sprijinul echipajului său, revine în Universul nostru şi salvează pasagerii. Iar finalul îi aduce atît şansa de a reveni în cariera respectabilă pe care o pierduse... cît şi o nouă perspectivă.

„A Dance to Strange Musics” de Gregory Benford relatează eforturile unei expediţii cu echipaj uman de a face contact cu o civilizaţie stranie, bazată pe manipularea curenţilor electrici, pe planeta Shiva, în sistemul Alfa Centauri. O povestire remarcabilă atît prin lumea imaginară descrisă foarte convingător cît şi prin efectul de bulgăre de zăpadă al evenimentelor din intrigă.

„Palindromic” de Peter Crowther e o povestire-paradox, scrisă de un autor britanic din perspectiva unui american provincial, din Sud. Evenimentele narate se referă la o invazie extraterestră. Concluziile personajelor sînt uimitoare – ca şi în cazul extratereştrilor din Cartea Soarelui Nou de Gene Wolfe, pentru invadatori timpul curge invers. Iar naraţiunea este scrisă delicios.

„Castle in the Sky” de Robert Reed este o nuvelă foarte emoţionantă şi memorabilă. Protagonistul-narator, Craig, relatează cum, în copilărie, avea un foarte bun prieten, Donnie. Din păcate, mama acestuia a ales să se siuncidă împreună cu toţi copiii săi şi cu animalele de casă. Pierderea lui Donnie l-a traumatizat pe Craig. Mulţi ani mai tîrziu, acesta are şansa, colaborînd la un proiect de pe Lună, să afle modul de funcţionare al unei instalaţii extraterestre. Din cercetările unui personaj secundar, Peck, rezultă că instalaţia poate fi utilizată pentru a revedea scene din trecut. Iar Craig are şansa de a-şi revedea prietenul o ultimă oară...

„The Hole in the Hole” de Terry Bisson, în schimb, este o povestire umoristică, scrisă în maniera poveştilor gogonate în care excela Mark Twain. Naratorul-martor, un avocat din New York, caută piese la mîna a doua pentru un model vechi de Volvo, iar împreună cu protagonistul Wilson Wu descoperă nu doar un cimitir de maşini, ci şi... un portal spaţial care duce la zona unei aselenizări americane. Cum, în introducerea scrisă pentru această povestire, Mike Ashley ne informează că există o serie de trei povestiri despre Wilson Wu, abia aştept să le citesc şi pe celelalte două.

„Hot Rider” de Keith Brooke este despre sporturi extreme pe Io, unul dintre sateliţii jovieni. Naratorul-martor, Ray Siefert, relatează cum o vedetă locală a surfingului pe curenţi de sulf topit, Omul de Tinichea, este în pericol de a-şi pierde postul. Cei prieteni doi găsesc o metodă pentru a-şi salva slujbele şi a-şi recîştiga celebritatea care se cam ofilise – şi încă o metodă spectaculoasă, care vă va ţine cu sufletul la gură cînd veţi citi povestirea.

„Mother Grasshopper” de Michael Swanwick este o povestire de mici dimensiuni, însă plasată într-o lume imaginară de neuitat – o lume în formă de lăcustă. Protagonistul-narator, Daniel, devine ucenicul unui personaj singuratic şi misterios care, pretutindeni unde călătoreşte, declanşează epidemii ce menţin constantă populaţia acelei lumi. Ulterior, cînd maestrul pleacă pe neaşteptate, Daniel îi preia îndatoririle şi porneşte în urmărirea lui. Iar pe traseu ajunge să aibă drept parteneră o femeie revenită la viaţă după mulţi ani de comă, Victoria...

„Waves and Smart Magma” de Paul Di Filippo este o povestire antrenantă, umoristică, încărcată de accente biopunk şi post-singularitate tehnologică. Protagonistul, Storm, e un postuman care călătoreşte prin America de Nord, iar conştiinţa planetară îl trimite să se ocupe de o zeitate feminină rebelă care înrobeşte toate formele de viaţă din Hawaii cu magmă inteligentă parazitară. Storm se alătură unui echipaj postuman, navighează către Hawaii şi se confruntă cu furia dezlănţuită a zeiţei Mauna Loa. „Waves and Smart Magma” este poate una dintre povestirile cele mai pline de imaginaţie din această antologie.

„The Black Hole Passes” de John Varley a fost iniţial antologată de Mike Ashley în 1975 şi reluată în Mindblowing SF. E o poveste plină de suspans, oarecum asemănătoare ca subiect cu filmul Gravity. Personajele principale sînt un bărbat, Jordan Moon, şi o femeie, Treemonisha, ambii astronauţi. Fiecare este izolat pe cîte o staţie spaţială, la periferia Sistemului Solar, şi deservesc o instalaţie de ascultare a unui şir de transmisiuni dinspre Ophiuchi. Din păcate, rutina lor de transmisiuni holografice prin care îşi alungă plictiseala şi se ajută reciproc pentru a-şi păstra sănătatea mintală este întreruptă de trecerea unei găuri negre miniaturale care le avariază staţiile spaţiale. Apoi începe o cursă contra cronometru pentru salvarea lui Jordan de către Treemonisha.

„The Peacock King” de Ted White şi Larry McCombs, publicată prima dată în 1965, prezintă eforturile unei societăţi viitoare de a găsi piloţi pentru astronave superluminice. Cum salturile prin hiperspaţiu aduc nebunie în numeroase cazuri, căutarea piloţilor implică nu doar testarea pentru echilibru emoţional, ci şi utilizarea unei substanţe psihedelice. Iar personajele principale, Eric şi Karen, ajung nu numai să testeze cu succes salturile în hiperspaţiu, ci şi să descopere teleportarea prin puterea minţii.

Povestirea „Bridge” de James Blish datează din anii 1950 şi a ajuns ulterior să fie încorporată în romanul They Shall Have Stars (1956), apoi în volumul omnibus Cities in Flight. Protagonistul, Robert Helmuth, este unul dintre constructorii unui pod în adîncurile atmosferei planetei Jupiter. Helmuth dirijează de la distanţă, dintr-un habitat aflat pe satelitul Jupiter V, roboţi-cărăbuş care repară şi extind podul. Din păcate, condiţiile infernale din atmosfera joviană, chiar şi percepute prin teleprezenţă, îi afectează pe constructori. Conducătorii proiectului, în schimb, dezvăluie la final că procesul de construcţie a condus la aflarea unor rezultate esenţiale referitoare la gravitaţie şi magnetism – iar rezultatele vor putea fi puse în practică pentru a ridica oraşele occidentale în spaţiul cosmic. Podul jovian poate fi lăsat să se năruiască, însă aventura abia începe. (Promit să vă ofer mai multe detalii despre acest subiect după ce voi termina de citit Cities in Flight.)

„Anhedonia” de Adam Roberts propune o soluţie ingenioasă pentru paradoxul lui Fermi. Personajele principale, aflate într-un habitat marţian şi căutînd să negocieze cu o rasă extraterestră, Autostopiştii, sînt nevoite să trăiască lipsite de emoţii şi de interes ca o condiţie pentru a primi informaţii şi ajutor de la vizitatorii din stele. Cînd unul dintre ei, Macro, insistă să fie dus într-un tur al spaţiului cosmic cunoscut de Autostopişti, însă cu capacitatea emoţională restabilită complet, rezultatele sînt devastatoare. Personajul revine copleşit de ceea ce văzuse în călătorie şi cu mintea spulberată. Aşa încît oamenii au cu două opţiuni teribile – fie să viziteze minunăţiile Universului, dar să nu se poată bucura de ele, fie să-şi păstreze capacitatea emoţională intactă, dar să rămînă de-a pururi în Sistemul Solar.

„Tiger Burning” de Alastair Reynolds mi-a amintit întrucîtva de clasicele povestiri în care Isaac Asimov combina fundalul ştiinţifico-fantastic cu intriga poliţistă. Doar că, în acest viitor îndepărtat imaginat de autorul britanic, ancheta poliţistă trebuie să exploreze nenumărate universuri paralele, iar Adam Fernando, de la Biroul de Cercetare, foloseşte tehnologii cu adevărat uimitoare.

„The Width of the World” de Ian Watson datează din 1983, iar la noi a apărut în traducere prin 1988 într-un număr al revistei timişorene Helion. Atunci, la prima lectură, nu m-a impresionat prea mult. Acum, dimpotrivă, m-a atras prin echilibrul atent construit între ideea bizară şi reacţiile plauzibile, cumva fireşti, ale personajelor. Mai exact, angajaţii firmei britanice GeoGraphics proiectează un program de calculator care să le ofere utilizatorilor o mulţime de hărţi, iar lumea reală, mult prea explorată şi cartografiată, începe să se... dilate, amplificînd distanţele locale şi globale. Mai mult, în această lume care tot creşte se deschid pe neaşteptate căi spre alte tărîmuri, iar soţia protagonistului se rătăceşte şi nu mai poate găsi drumul înapoi spre casă. Spre final, cînd lucrurile par să revină la normal, Alan Roxbury decide să planifice din timp căutarea soţiei sale cînd lumea se va dilata din nou, iar căile acelea se vor redeschide. Cumva, ca subiect şi caracterizare, povestirea aceasta mi-a amintit de romanele catastrofice timpurii ale lui J. G. Ballard.

„Our Lady of the Sauropods” de Robert Silverberg este o metaficţiune – mai exact, jurnalul unei cercetătoare, Anne, exilată într-un habitat spaţial populat cu dinozauri reconstituiţi prin inginerie genetică. Protagonista descoperă că aceştia sînt inteligenţi şi telepaţi, iar cu ajutorul ei vor cuceri toată pleiada de habitate spaţiale construite de oameni. (De remarcat că povestirea aceasta a apărut în 1980, cu un deceniu înaintea romanului Jurassic Park de Michael Crichton.)

„Into the Miranda Rift” de G. David Nordley este o nuvelă de neuitat. Personajele principale, Wojciech Bubka, Miranda Lotati şi soţii Nikhil şi Katherine Ray, pleacă în explorări speologice sub suprafaţa satelitului Miranda. Din păcate, sînt prinşi în subteran şi trebuie să coboare prin peşteri şi crevase, dincolo de centrul satelitului, apoi să urce spre suprafaţă în direcţia opusă. Parcursul este istovitor, descoperirile făcute sînt suprinzătoare, iar povestea merită citită şi a doua oară. O recomand cu căldură în special pasionaţilor de hard SF, ca o versiune adusă la zi a romanului clasic O călătorie spre centrul Pământului.

„The Rest Is Speculation” de Eric Brown e o fantezie sclipitoare despre viitorul îndepărtat. Protagonistul-narator, Channon, este un om din zilele noastre, resuscitat la amurgul Pămîntului, laolaltă cu cîţiva reprezentanţi ai altor specii inteligente care vor fi trăit pe planeta noastră în următoarele miliarde de ani. Ei sînt purtaţi de gazda lor, o creatură în formă de crab numită Reîmprospătează-362, într-un periplu al sfîrşitului de lume. Doar că destinaţia lor este o breşă în ţesătura spaţio-temporală ce duce către alte universuri.

Antologia-mamut se încheie cu o schiţă de Geoffrey A. Landis, „Vacuum States”. Protagonistul-narator este chemat să medieze între doi cercetători, Celia şi David, care au opinii divergente despre Marea Teorie Unificatoare. Cei doi au construit un aparat care poate extrage energia din vacuum, iar protagonistul trebuie să decidă dacă aparatul să fie pus în funcţiune sau nu. Conform lui David, acţionarea aparatului ar aduce o sursă inepuizabilă de energie. Conform Celiei – sfîrşitul Universului nostru şi poate declanşarea ulterioară a altui Big Bang. Şi întrerupătorul îi e oferit protagonistului...

Pe ansamblu, The Mammoth Book of Mindblowing SF a meritat cu prisosinţă atît banii pentru achiziţie cît şi timpul petrecut cu lectura. Nici una dinte prozele incluse în volum nu mi s-a părut slabă, plictisitoare sau „de umplutură”. Dimpotrivă, toate au fost de nivel superior, iar cartea este de păstrat în colecţie. Ca urmare, vă recomand şi dumneavoastră această antologie-mamut. (Puteţi comanda online un exemplar aici.) În ceea ce mă priveşte, probabil că voi parcurge curând şi alte antologii îngrijite de Mike Ashley – pentru că mai am cîteva necitite pe raft.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Mike Ashley, "The Mammoth Book of Extreme Science Fiction" (2006)

Spre finalul lunii ianuarie 2010, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat cîteva antologii-mamut. (Pe urmă am făcut un obicei din asta şi am umplut un raft întreg, iar în prezent am început să îl umplu şi pe al doilea, însă asta e altă poveste.) Dintre acestea, mi-a atras în mod special atenţia o antologie îngrijită de Mike Ashley şi intitulată The Mammoth Book of Extreme Science Fiction - New Generation Far-Future SF (Editura Robinson, Londra, 2006). Am parcurs-o în etape în intervalul ianuarie-aprilie 2014.

Şi iată ce am aflat:

În introducerea intitulată "Extreme Science Fiction", antologatorul prezintă succint conceptul de idee extremă în literatura SF, cîteva povestiri din cuprinsul antologiei, exemple de literatură SF britanică extremă (la vremea ei), precum şi maniera de ordonare a textelor în antologie - de la moderat la extrem. Tot din introducere am aflat şi că trei dintre textele antologate sînt inedite.

"Anomalies" de Gregory Benford e o schiţă despre modificări inexplicabile în poziţia unor corpuri cereşti, reacţiile astronomilor, presei şi publicului, respectiv ipotezele care ar putea explica anomaliile. Am remarcat atît modul plauzibil în care autorul american tratează personajele britanice, cît şi umorul din naraţiune.

Tot umoristică este şi schiţa lui Paul Di Filippo "...And the Dish Ran Away with the Spoon", în care protagonistul-narator Kaz relatează cum, în viitorul apropiat, aparatele casnice sofisticate şi interconectate informaţional manifestă inteligenţă artificială emergentă. Lucrurile se complică atunci cînd o asemenea IA caută să o cucerească pe iubita protagonistului, Cody.

"Crucifixion Variations" de Lawrence Person relatează din perspectiva unui narator-martor, Richard Lasman, eforturile unui cercetător sclipitor şi dezechilibrat, Phil Morley, de a construi un aparat cu care să vizualizeze episoade marcante din trecuturile posibile. Din păcate, credinţa lui Morley este zdruncinată din temelii cînd aparatul îi arată, în două ocazii, două versiuni diferite ale răstignirii lui Iisus.

"The Pacific Mystery" de Stephen Baxter începe ca o ucronie în care Al Treilea Reich a cîştigat războiul împotriva Marii Britanii, dar continuă ca o călătorie în spaţiu... şi în timp. Protagonista-naratoare Bliss Starling relatează în jurnalul ei cum o expediţie cu dirijabilul Goering într-o tentativă de a traversa Pacificul şi de a ajunge în America de Nord s-a pierdut într-un trecut din ce în ce mai îndepărtat, peste o întindere de ape mai mare decît distanţa de la Pămînt la Lună.

Cory Doctorow şi Charles Stross contribuie cu o schiţă similară cu a lui Paul Di Filippo, "Flowers from Alice", despre iubire şi rivalitate într-o lume post-umană în care mobilierul e inteligent şi adaptabil.

"Merlin's Gun" de Alastair Reynolds, în schimb, este o nuvelă space opera plasată într-un viitor îndepărtat. Protagonista, Sora, e singura supravieţuitoare de pe o navă atacată şi parţial distrusă într-un război cosmic. Cel care, după cîteva milenii terestre, o trezeşte din stază, Merlin, o invită să-l ajute la recuperarea unei arme extrem de puternice. Dar regăsirea armei este numai începutul unei misiuni extrem de dificile.

"Death in the Promised Land" de Pat Cadigan îmbină literatura post-cyberpunk cu o subspecie a literaturii poliţiste - police procedural. Protagonista, Dore Konstantin, anchetează un caz de dublă crimă - un asasinat care a avut loc atît în realitate cît şi într-o lume virtuală. (Ulterior, nuvela aceasta a fost transformată şi inclusă în romanul Tea from an Empty Cup.)

Deşi avînd dimensiuni mult mai reduse, "The Long Chase" de Geoffrey A. Landis este foarte palpitantă. Relatează, din perspectiva unei protagoniste-naratoare, o urmărire cu nave cosmice la viteze relativiste - şi cu o durată de trei secole. Ritmul schiţei este alert, iar miza e teribilă - căci urmăritorii sînt cuplaţi la o minte colectivă ce asimilează şi anihilează individualitatea.

Stephen L. Gillett şi Jerry Oltion ne propun "Waterworld". În această nuvelă, membrii echipajului unei astronave explorează o planetă, Teresa, cu suprafaţa acoperită integral de oceane. Pe de o parte, ecologia marină pe care o descoperă personajele este fascinată. Pe de alta, reparaţiile pe care le au acestea de efectuat la bordul astronavei conduc la nişte scene foarte tensionate, demne de filmul Gravity. Nu în ultimul rînd, textul este memorabil şi pentru excelenta caracterizare a personajelor.

"Hoop-of-Benzene" de Robert Reed are intriga plasată la bordul unei astronave extraterestre atît de vaste încît conţine o planetă. La bordul acesteia, oamenii care o administrează trebuie să desfăşoare multiple negocieri cu diverşi reprezentanţi ai unei rase extraterestre, iar protagonista, doamna căpitan Washen, face o descoperire neaşteptată în privinţa unuia dintre superiorii săi. În privinţa dificultăţilor legate de comunicarea între specii şi culturi diferite, povestirea aceasta mi-a amintit de un text clasic al lui Jack Vance, "Molia Lunii".

"The New Humans" de B. Vallance datează din 1909. Protagonistul-narator, Montmorency Merrick, suferă un accident fatal la începutul secolului al douăzecilea şi este resuscitat într-un viitor îndepărtat de către nişte fiinţe care îşi pot modifica înfăţişarea şi structura după bunul plac. Intriga se complică atunci cînd Montmorency se îndrăgosteşte de fiica Adaptorului-Şef, iar conducătorii acelei societăţi dezbat dacă să-l modifice, să-l ucidă sau să-l expulzeze pe protagonist.

Clifford D. Simak explorează o temă oarecum similară în "The Creator". Publicată iniţial în 1935, povestirea prezintă, din perspectiva unui protagonist-narator, Peter Sands, eforturile acestuia împreună cu un coleg, Scott Marston, de a construi o maşină a timpului. Cînd călătoresc cu prototipul, cei doi ajung să îl întîlnească pe creatorul Universului nostru. Din păcate, acesta se pregăteşte să-şi distrugă creaţia, iar cei doi temponauţi se străduiesc să îl împiedice.

Textul lui Theodore Sturgeon, "The Girl Had Guts", datează din anii 1950. Protagonistul-narator, căpitanul Gargan, revenit din misiune, îi relatează soţiei sale despre explorarea planetei extrasolare Mullygantz II. Din păcate, membrii expediţiei sînt atacaţi şi măcelăriţi rînd pe rînd de nişte creaturi extraterestre foarte rapide şi periculoase, iar puţinii supravieţuitori ajută la găsirea unei soluţii de contracarare a acestei ameninţări. Povestirea merită parcursă nu numai pentru intrigă, ci şi pentru stil şi pentru poanta de final.

"The Region Between" de Harlan Ellison este o nuvelă experimentală din 1969. Maniera de prezentare este avangardistă, cu tehnoredactare creativă şi cu caligrame. Subiectul este cel puţin la fel de interesant: sufletul unui om, Bailey, este recoltat de o entitate extraterestră şi trimis în diferite trupuri de extratereştri, pe cuprinsul galaxiei, pentru a participa în diverse conflicte şi pentru a servi interesele entităţii manipulatoare, Succubus. Dar Bailey se străduieşte din răsputeri să-i dejoace planurile entităţii.

Deşi scrisă într-o manieră ceva mai convenţională, nuvela următoare, "The Days of Solomon Gursky" de Ian McDonald, este încă şi mai spectaculoasă ca subiect. Protagonistul este un cercetător, Solomon Gursky, care, într-un viitor apropiat, studiază nanotehnologia. Deşi nuvela prezintă şapte zile din viaţa acestui personaj, acestea sînt felii de viaţă între care se scurg ani, apoi decenii, secole, milenii, iar în cele din urmă eoni. Gursky ajută mai întîi la crearea unei corporaţii, Tesler, care resuscitează morţii şi le exploatează forţa de muncă, apoi se implică într-o revoltă a morţilor-vii din Sistemul Solar, se multiplică şi ajută la colonizarea post-umană a Căii Lactee, iar în cele din urmă capătă capacităţi şi puteri colosale, cu care re-creează Universul nostru în dimensiuni superioare, după Big Crunch. Am apreciat nu numai conexiunea tematică a nuvelei cu romanul Necroville, ci şi viziunea extrem de ambiţioasă pe care o construieşte în etape.

Tot o viziune ambiţioasă ne propune şi scriitorul australian Greg Egan în povestirea "Wang's Carpets". Conceptual, aceasta se plasează în aceeaşi zonă ca romanele Permutation City şi Diaspora - un viitor îndepărtat în care entităţi informaţionale postumane, cetăţenii polisurilor, construiesc universuri virtuale detaliate, dar şi explorează Universul în astronave minuscule. În acest caz, protagonistul postuman Paolo Venetti şi concetăţenii săi din polisul Carter-Zimmermann descoperă o lume în care, pe apele unui ocean, pluteşte o singură moleculă extrem de compleză, iar aceasta funcţionează ca un calculator organic pe care rulează o întreagă ecologie de fiinţe informaţionale. Mărturisesc că mi se pare una dintre cele mai inovatoare idei din cîte am întîlnit pînă acum în literatura ştiinţifico-fantastică.

"Undone" de James Patrick Kelly începe cu o situaţie de criză. Un personaj feminin postuman, Mada, este singurul supravieţuitor al unui lot clonat şi pregătit pentru a porni o revoluţie, iar agenţii unui regim totalitar galactic o urmăresc prin spaţiu şi timp pînă într-un viitor îndepărtat în care societatea din care provin nu mai este nici măcar umbra unei amintiri. Mada descoperă o societate bucolică şi utopică pe o planetă de lîngă Tau Ceti. Eforturile protagonistei de a se integra se ciocnesc de diferite convenţii sociale şi diferenţe culturale pe care Mada le rezolvă... cu scurte călătorii înapoi în timp. (Iar textul le ilustrează cu o utilizare creativă a tehnoredactării.)

Greg Bear, în "Judgment Engine", propune o vizine vastă, ambiţioasă şi îndepărtată în viitor. Mai exact, aproape de sfîrşitul timpului şi al Universului, nişte complexe entităţi postumane reactivează copia informaţională a minţii unui savant din vremurile noastre, Vasily Gerazimov. Acesta din urmă face eforturi ca să afle ce se întîmplase cu soţia şi cu copiii săi, iar răspunsurile pe care le află sînt nu numai surprinzătoare, ci şi relevante pentru criza în care se află acea societate postumană din viitorul îndepărtat.

Ultima schiţă din volum, "Stuffing" de Jerry Oltion, este umoristică şi amuzantă. Personajele principale, postumane şi capabile de fotosinteză, redescoperă plăcerile gătitului şi ospăţului... după care sînt luate prin surprindere de efectele digestiei.

Pe ansamblu, The Mammoth Book of Extreme Science Fiction a meritat pe deplin atît banii, cît şi timpul petrecut cu cititul, mai ales că destule dintre textele incluse merită şi o a doua lectură. V-o recomand cu multă căldură şi dumneavoastră - spre exemplu, puteţi comanda online un exemplar aici.

În ceea ce mă priveşte, imediat după ce am terminat această antologie am parcurs încă una din seria antologiilor-mamut, îngrijită tot de Mike Ashley şi intitulată The Mammoth Book of Mindblowing SF. Dar despre aceea am să vă relatez într-o postare viitoare.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)