Michael Swanwick – "Vacuum Flowers" (1987)

În decembrie 1999, mulţumită domnişoarei Tracey Rosenberg, am primit din Statele Unite ale Americii un exemplar din al doilea roman al lui Michael Swanwick, Vacuum Flowers (1987). Aşa se face că trecerea în noul an (şi printr-o zugrăvire cu peripeţii) mi-a fost îndulcită de unul dintre cele mai bune romane cyberpunk publicate pînă în prezent. (Vă spun asta şi pentru că, între timp, l-am recitit şi s-a dovedit a fi la fel de captivant ca la prima lectură.)

Vacuum Flowers urmăreşte aventurile unei programatoare wetware, Rebel Elizabeth Mudlark, într-un viitor nu prea îndepărtat, printr-un Sistem Solar care a fost în bună măsură colonizat de facţiuni. Ca şi în Schismatrix de Bruce Sterling, există mai multe centre de putere aflate într-un conflict permanent pentru diferite resurse (inclusiv pentru resursele... post-umane), un război rece care se poartă cu ajutorul spionajului, infiltrărilor şi asasinatelor. O parte din structura picarescă a intrigii este motivată de ideea destul de răspîndită în literatura cyberpunk de a face un tur al lumii imaginare pentru informarea cititorilor.

În Vacuum Flowers, principalele centre de putere sînt Nukleele de colonii spaţiale din centura de asteroizi şi din sistemul jovian, Republica Populară Marţiană (o organizaţie comunistă care a sfredelit o reţea de tuneluri în satelitul Deimos şi plănuieşte să teraformeze planeta Marte) şi Cuprinsul Terestru, o minte-stup care a instituit controlul asupra tuturor oamenilor de pe Pămînt şi caută să preia şi alte comunităţi umane din Sistemul Solar.

Pe lîngă acest război rece, activităţi de interes major mai includ programarea wetware (sau, dacă preferaţi, instalarea de personalităţi artificiale direct în sistemul nervos central), colonizarea cometelor din Norul lui Oort şi dezvoltarea tehnologiei inelelor de tranzit care va permite transferul rapid de nave cosmice la distanţe astronomice şi colonizarea galaxiei.

Din acest punct de vedere, Vacuum Flowers creează legătura într-o istorie viitoare care include nuvelele „Trojan Horse” (1984) şi „Ginungagap” (1980). Cea dintîi tratează despre programarea wetware, iar cea de-a doua – despre sistemul inelelor de tranzit într-un viitor îndepărtat.

De asemenea, Vacuum Flowers combină teme şi motive din mai multe curente ale literaturii SF (operă spaţială, cyberpunk, SF umanist), ilustrînd ambiţia autorului de a fi versatil şi imprevizibil. Astfel, episodul din primul capitol, în care protagonista se trezeşte într-un spital şi trebuie să evadeze, apoi să-şi recapete memoria pierdută, reapare în istoria literaturii SF, cu mici variaţiuni, la A.E. Van Vogt, Robert Sheckley, Roger Zelazny şi William Gibson, pentru a menţiona numai cîteva exemple. Programarea wetware şi protagonistul urmărit de asasinii unei corporaţii sînt elemente des întîlnite în nuvelele şi romanele cyberpunk. Iar relaţiile complexe şi schimbătoare dintre personaje (precum întortocheata poveste de dragoste a protagonistei cu personajul Wyeth) sînt tipice mai degrabă pentru SF-ul umanist.

Ceea ce e demn de remarcat este că Michael Swanwick combină aceste elemente într-un mod foarte convingător, iar rezultatul este un roman unitar, captivant şi foarte alert. Rebel Elizabeth Mudlark călătoreşte prin Nuklee de colonii spaţiale, ajunge în Republica Populară Marţiană, apoi într-o sferă Bernal din spaţiul cislunar, vizitează Pămîntul, unde îi înfruntă pe membrii Cuprinsului, iar în cele din urmă pleacă spre Tirnannog, în Norul lui Oort.

Călătoria din spaţiul exterior este completată de incursiuni frecvente în ciberspaţiu (reprogramarea personajelor cu ajutorul sistemelor informaţionale are loc extrem de frecvent pe parcursul romanului) şi de o călătorie în spaţiul interior. Căci, spre groaza protagonistei, Rebel Elizabeth Mudlark este o personalitate artificială prototip, iar personalitatea iniţială a programatoarei, Eucrasia Walsh, luptă din răsputeri să răzbată la suprafaţă şi să preia controlul. De aici, coşmaruri care ilustrează complexul lui Narcis şi o senzaţie permanentă de insecuritate – personalitatea Rebel simte că s-ar putea dezagrega, iar pe Eucrasia o percepe ca pe o umbră jungiană.

Pe de altă parte, acţiunea romanului este pigmentată cu o mulţime de referiri culturale, de la episoade ce amintesc Curtea Miracolelor din Notre Dame de Paris pînă la mere de genul celui din „Albă ca Zăpada” (în Vacuum Flowers, în loc să otrăvească, merele îl reprogramează pe cel care le mănîncă) şi de la nava Pequod la panoptismul din O mie nouă sute optzeci şi patru.Cum toate acestea (şi multe altele) au fost aşezate în mai puţin de două sute cincizeci de pagini, Vacuum Flowers se parcurge cu sufletul la gură şi îi invită pe cititori la o a doua lectură. Alături de Schismatrix Plus, constituie un punct de referinţă în literatura cyberpunk americană şi o conexiune importantă cu noua operă spaţială britanică. Vi-l recomand cu căldură.

(P.S. Pentru informaţii suplimentare, vizitaţi site-ul autorului la adresa http://www.michaelswanwick.com/. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)