Ursula K. Le Guin, "Powers" (2007)

În martie 2009, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat o trilogie de Ursula K. Le Guin destinată cititorilor tineri, Analele Ţărmului Apusean. Dacă primele două romane, Gifts şi Voices, au fost destul de uşor de parcurs, al treilea, Powers (Editura Orion, Londra, 2008) mi s-a părut lungă cît o proverbială zi de post.

Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Protagonistul, Gavir, are abilitatea de a zări crîmpeie din viitor aşa cum alţii îşi amintesc secvenţe din trecut. Din nefericire, împreună cu sora lui, Sallo, a fost răpit de negustori de sclavi în copilărie şi crescut într-o casă de aristocraţi, Arcamand. Deşi Gavir este educat pentru a deveni învăţător şi pentru a educa noile generaţii ale familiei Arca, la vremea adolescenţei sora lui mai mare este ucisă, iar Gavir fuge din oraş.

Peregrinările îl poartă în peştera unui pustnic, apoi în orăşelul unor proscrişi, iar mai tîrziu în Ţinutul Mlaştinilor, unde Gavir îşi regăseşte o parte din familie, învaţă obiceiurile localnicilor şi trece printr-un ritual inţiatic. Din păcate, cutumele tribului sînt prea restrictive, iar protagonistul decide să plece spre oraşul-stat Urdile ca să studieze la universitate. Călătoria e lungă şi primejdioasă, iar o ultimă confruntare cu antagonistul Hoby se încheie favorabil mulţumită viziunilor despre viitor pe care le avusese Gavir. Dar în final protagonistul îşi atinge obiectivul şi capătă sprijinul poetului Orrec Caspro.

Ca stil, Powers aminteşte de Cartea soarelui nou. E tot o naraţiune la persoana întîi, relatînd aventurile picareşti ale unui protagonist-narator care trece prin copilărie şi adolescenţă. Adesea, pasajele în care se evocă peisaje naturale sau reacţii emoţionale sînt deosebit de vii şi de intense.

Din păcate, intriga romanului pare dezlînată. Mai exact, se construiesc rînd pe rînd mai multe premise pentru o intrigă coerentă, numai pentru a fi abandonate. Secţiunea iniţială, despre oraşele-stat aflate în alianţe schimbătoare şi conflicte recurente, duce la un episod dramatic, cu un asediu prelungit al cetăţii Etra, dar finalul, în care armatele etrane pornesc la contraofensivă, este lăsat cam în ceaţă. Secţiunea a doua, în care protagonistul se alătură unor proscrişi, conţine premisele unei revolte generale a sclavilor, însă şi acest proiect eşuează. Secţiunea a treia, în care Gavir îşi regăseşte familia, le lasă cititorilor un gust amar - căci cutumele tribale sînt extrem de restrictive, iar graniţa dintre iniţiere şamanică şi otrăvire e foarte subţire. Ultima secţiune, despre călătoria spre universitate, lasă finalul să se desfăşoare numai în imaginaţia cititorilor, deoarece cariera unui tînăr studios, pasionat de literatură şi cu o excelentă memorie nu mai este prezentată în paginile romanului.

Cu alte cuvinte, dacă Gifts sau Voices au o intrigă coerentă, care duce undeva, Powers începe prea multe intrigi şi nu o finalizează cu adevărat pe nici una, iar efectul de ansamblu e oarecum confuz, aproape ca la lectura romanului Someone Comes to Town, Someone Leaves Town.

Fireşte, la un alt nivel, romanul merită parcurs pentru fundalul detaliat. Dacă, în primele două volume ale trilogiei, Ursula K. Le Guin a închipuit o societate sau două, aici ea oferă o multitudine de asemenea societăţi, fiecare dintre ele cu un stil arhitectonic, vestimentar şi culinar aparte. Printre scenele acţiunii din prim-plan sînt strecurate crîmpeie de informaţii despre oraşul-stat Etra, despre societatea proscrişilor conduşi de Barna, despre pescarii din Ţinutul Mlăştinos şi despre statul oamenilor liberi din Urdile. Iar crîmpeiele acestea alcătuiesc, în fiecare caz, un tablou coerent pentru cei care au răbdarea să le ordoneze.

De asemenea, Powers include o multitudine de trimiteri intertextuale, dintre care aş aminti (pe lîngă Cartea soarelui nou, deja menţionată) Iliada, Spartacus, Comoara din insulă, Robin Hood, Moby Dick, Aventurile lui Huckleberry Finn şi... A Wizard of Earthsea. Dar, cum suspansul nu apare decît arareori, iar intriga e mai puţin coerentă decît mi-aş fi dorit, nu îmi rămîne decît să le recomand acest roman celor care apreciază în primul rînd stilul, precum şi pasionaţilor de puzzle-uri intelectuale. Analele Ţărmului Apusean merită parcurse o dată, însă, spre deosebire de tărîmul Earthsea, nu îndeamnă cititorii la o a doua vizită.

Mai trebuie să amintesc şi că la Grupul Editorial Corint, în cadrul Editurii Corint Junior, a apărut o ediţie română foarte elegantă, cartonată, în traducerea domnului Mihai-Dan Pavelescu. Puteţi achiziţiona şi dumneavoastră un exemplar la un preţ foarte avantajos aici.

În ceea ce mă priveşte, după ce am părăsit Ţărmul Apusean am început să explorez un alt tărîm fantastic în Legendele Clanului Otori. Dar asta e altă poveste...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/.Lectură plăcută!)

Ursula K. Le Guin, "Voices" (2006)

Prima carte pe care am citit-o în 2013 a fost una violentă - The Sleeping Sorceress. În schimb, lecturile mele din 2014 au început cu un roman dedicat procesului de pace - al doilea volum din Analele Ţărmului Apusean de Ursula K. Le Guin, intitulat Voices (Editura Orion, Londra, 2007). L-am cumpărat prin martie 2009, laolaltă cu celelalte volume din trilogie, de la importatorii mei preferaţi de la Nautilus. A durat ceva pînă am ajuns ca să-l citesc, însă, odată ce l-am început, l-am parcurs în trei zile.

Şi iată ce am aflat:

Protagonista-naratoare a romanului Voices este Memer, venită pe lume în urbea Ansul. Din păcate, oraşul paşnic, dedicat culturii şi comerţului, a fost invadat de o armată de cuceritori monoteişti, alzii, iar cărţile (şi cărturarii) au fost supuse unei distrugeri sistematice. Ca urmare, protectorul lui Memer, Sulter Galva, Stăpînul Drumurilor din Ansul, păzeşte o cameră secretă în care se află cîteva cărţi rare şi în care, uneori, un oracol misterios prevede viitorul scriind mesaje criptice în volumele de pe rafturi.

Armata de ocupaţie aldă rămîne în oraş ani în şir, iar Galva e arestat, torturat şi mutilat pentru a dezvălui ascunzişul cărţilor. El reuşeşte cu toate acestea să păstreze secretul, iar la şaptesprezece ani după invazie Ansul e vizitat de un poet vestit, Orrec Caspro, şi de soţia lui, Gry. Arta poetului este apreciată de către conducătorul invadatorilor, gandul Ioratth, însă vizitatorii trebuie să ascundă cu grijă faptul că ştiu să citească, ori că transportă cărţi în bagaje. Căci, pentru alzi, cărţile sînt nişte blasfemii.

Recitările publice pe care le face Orrec Caspro catalizează totuşi cîteva procese paralele - pe de o parte, o revoltă publică împotriva ocupanţilor, pe de alta, o lovitură de palat, iar în cele din urmă o reconciliere. Şi, dacă în atîtea romane fantastice conflictul din miezul intrigii se rezolvă pe calea armelor, Ursula K. Le Guin demonstrează în Voices că, la întîlnirea dintre două civilizaţii, arta, comerţul, tratativele şi compromisul sînt cele care vor vindeca rănile războiului.

Nu întîmplător, protagonista începe prin a-i detesta pe ocupanţi - poate pentru că ea însăşi este o metisă concepută silnic la cucerirea oraşului - şi sfîrşeşte prin a media negocierile care aduc pacea. Iar romanul, narat la persoana întîi, ne poartă pe drumul parcurs de Memer de la ignoranţă la educaţie, de la copilărie la maturitate, de la impulsivitate la înţelepciune.

La fel ca şi Gifts, Voices reuşeşte foarte bine să le creeze cititorilor impresia că, dincolo de povestea propriu-zisă, se află o lume secundară, un tărîm vast, numai parţial explorat şi înţeles de către locuitorii săi, cu o istorie ce se pierde în negura vremurilor, cu o diversitate etnică şi culturală şi cu datini şi obiceiuri. Spre exemplu, atît vestimentaţia cît şi stilul de viaţă al orăşenilor din Ansul, ca şi numeroase alte detalii, de la zeităţile cărora li se închină pînă la felul în care îşi prind părul sau ordinea în care se aşază la masă, sînt strecurate abil printre rînduri şi împletite armonios cu evenimentele intrigii. (Şi aici se vede pregătirea de antropolog a autoarei.) Ca şi Pămîntul de Mijloc al lui J.R.R. Tolkien, Ţărmul Apusean imaginat de Ursula K. Le Guin formează o realitate paralelă - o realizare memorabilă a literaturii fantastice.

Vă recomand şi dumneavoastră acest roman - încă mai mult decît Gifts. În ţara noastră, Editura Corint Junior a publicat în 2011 o elegantă ediţie cartonată, în traducerea domnului Mihai-Dan Pavelescu, sub titlul Voci. Puteţi comanda un exemplar la un preţ foarte atrăgător aici.

Iar în ceea ce mă priveşte, am început deja al treilea roman din Analele Ţărmului Apusean, Powers. Dar despre el am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)