Isaac Asimov - "Foundation" (1951)

În toamna anului 1985, prin amabilitatea unei colege de clasă, Luminiţa Voinescu, şi a doamnei profesoare Marina Istrate, am avut ocazia să citesc volumul Foundation de Isaac Asimov (Granada Publishing, Londra, 1981) – o ediţie de buzunar cu coperta ilustrată de Chris Foss. A fost prima carte în engleză pe care am citit-o, iar înţelegerea textului mi-a fost uşurată de audierea, cu un an sau doi înainte, a unei adaptări radiofonice la emisiunea „Exploratorii lumii de mîine”. Nu numai că lectura unei întregi cărţi în engleză la vîrsta de 14 ani a fost un fel de triumf personal, dar viziunea mea despre literatura ştiinţifico-fantastică s-a schimbat considerabil. Să vă spun şi dumneavoastră de ce:

Foundation reuneşte cinci povestiri şi nuvele plasate într-un univers imaginar comun. Cea dintîi, „Psihoistoricii”, tratează despre un savant, Hari Seldon, care într-un viitor îndepărtat a dezvoltat o ştiinţă numită psihoistorie şi cu ajutorul ei a prevăzut declinul şi prăbuşirea Imperiului Galactic cu capitala pe planeta Trantor.

Partea a doua, „Enciclopediştii”, arată cum, la marginea galaxiei, pe planeta Terminus, după cincizeci de ani-standard, Fundaţia întemeiată de Hari Seldon se confruntă cu o criză cauzată de diminuarea puterii imperiale şi de apariţia unor mici regate spaţiale independente cu ambiţii locale. Sub conducerea lui Salvor Hardin, Fundaţia foloseşte echilibrul puterilor pentru a evita invazia forţelor armate ale unuia dintre aceste regate, Anacreon.

Partea a treia, „Primarii”, relatează cum, după alţi treizeci de ani-standard, Fundaţia foloseşte religia pentru a ţine sub control cele patru regate din imediata sa vecinătate.

Partea a patra, „Negustorii”, prezintă un incident în care un negustor al Fundaţiei, Limmar Ponyets, îl salvează pe un altul de pe planeta Askone, unde comerţul cu tehnologie avansată era interzis.

Partea a cincea, „Prinţii comercianţi”, tratează despre o nouă criză din istoria Fundaţiei, în care unul dintre comerciaţii de frunte, Hober Mallow, înfrînge expansionista Republică Korelliană cu ajutorul embargoului economic. Finalul volumului anunţă şi că Fundaţia, destinată să devină iniţiatoarea celui de-Al Doilea Imperiu Galactic, după un mileniu de haos şi barbarie, va trebui să înfrunte în viitor nucleul Primului Imperiu, încă activ în centrul galaxiei.

Foundation, conform Autobiografiei lui Isaac Asimov, a fost concepută în 1942, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ca urmare a cererii redactorului-şef John Campbell, Jr., de povestiri interconectate care să nu fie despre roboţi. Tînărul Asimov promisese un nou set de povestiri, nu avea idee despre ce să le scrie, a privit împrejur, a văzut numeroşi soldaţi, s-a gîndit la Imperiul Roman, apoi la Decăderea şi prăbuşirea Imperiului Roman de Edward Gibbon, după care a plasat povestea în contextul unui Imperiu Galactic din viitorul îndepărtat.

Paralela cu lucrarea de istorie a lui Gibbon este destul de clară. Imperiul Galactic reprezintă Imperiul Roman, regatele stelare precum Anacreon reprezintă regatele barbare apărute după prăbuşirea Imperiului Roman de Apus, religia tehnolatră din partea a treia e un fel de echivalent SF al creştinismului, iar rămăşiţa Primului Imperiu care funcţionează încă în centrul galaxiei reprezintă Imperiul Roman de Răsărit.

O altă paralelă demnă de menţionat, însă, o reprezintă aceea cu contextul istoric în care au fost scrise aceste povestiri şi nuvele interconectate. Prăbuşirea Imperiului Galactic aminteşte de Marea Criză Economică din anii 30, înţeleptul Hari Seldon cu planul său de reconstruire a civilizaţiei seamănă cu economistul John Maynard Keynes, iar conducătorii ca Salvor Hardin sau Hober Mallow, atenţi să creeze (sau să identifice) şi să folosească tendinţe sociale şi economice majore, seamănă cu preşedintele F. D. Roosevelt.

Din acest punct de vedere, Foundation, publicată iniţial ca povestiri disparate în Astounding Magazine, apoi în volum în 1951, a reprezentat un punct de turnură în literatura ştiinţifico-fantastică în general şi în subgenul operei spaţiale în special. Mai degrabă decît să continue tradiţia operei spaţiale cu aventuri spectaculoase, pe linia stabilită de autori precum Edmund Hamilton sau E.E. „Doc” Smith, Asimov a folosit acest subgen pentru a prezenta importanţa forţelor istorice, a tendinţelor economice şi sociale în viaţa unei societăţi. Cu alte cuvinte, a trecut opera spaţială de la literatura de aventuri la literatura de speculaţie socială.

Efectul acestei schimbări de orientare şi al acestei bogăţii de idei a fost masiv şi de durată. Practic, lucrări majore din subgenul operei spaţiale, de la seria „Dune” a lui Frank Herbert la „Cînturile Hyperion” ale lui Dan Simmons, sau de la „Schismatrix Plus” a lui Bruce Sterling la seria „Culturii” a lui Iain M. Banks, îi sînt îndatorate într-o măsură mai mare sau mai mică Fundaţiei asimoviene. Asimov însuşi remarca în anii 80 că, dacă seria cinematografică Star Wars a avut o influenţă uriaşă asupra tinerilor creatori de SF din cinematografie şi din literatură, la rîndul ei era îndatorată unor creaţii mai vechi, inclusiv seriei sale Foundation.

Ca o recunoaştere a meritelor acestei serii, din care volumul prezentat aici este întîiul în ordinea publicării, în 1965 lui Isaac Asimov i s-a acordat Premiul Hugo pentru Cea Mai Bună Serie din Toate Timpurile – unicul de acest fel.

Aş mai menţiona şi claritatea stilului în care e scris acest volum, organizarea elegantă, pe secţiuni, şi caracterul dramatic al intrigii, cu numeroase dialoguri, ceea ce a facilitat adaptările radiofonice. Aceste calităţi, între altele, fac lectura volumului Foundation accesibilă şi agreabilă. Puteţi găsi şi dumneavoastră această carte la importatorii mei preferaţi, Nautilus, http://nautilus.ro.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Clifford D. Simak - 'Time and Again' (1951)

Time and Again este povestea unui bărbat, Asher Sutton, care reuşeşte acolo unde mulţi alţii au eşuat. El pilotează o navă dincolo de o barieră instalată de locuitorii de pe Cygni 61 şi ia contact cu ei.

Romanul însă începe în anul 7990 cu un vizitator din viitor care îl avertizează pe şeful lui Sutton, Christopher Adams, să-l ucidă pe Sutton la întoarcerea acestuia de pe Cygni 61. Motivul este că Sutton va scrie o carte care va ajuta mişcarea de emancipare a androizilor.

Sutton se întoarce, iar colegii lui îşi dau seama că nu mai este uman. Astronava lui a fost reconstruită, dar nu mai este funcţională, nici nu poate susţine viaţă la bord. Corpul lui Sutton a fost şi el reconstruit, iar protagonistul petrece destul timp aflînd care sînt noile sale aptitudini.

Nu după mult timp, Sutton descoperă că un război teribil se poartă prin timp. Una dintre tabere doreşte ca el să moară, iar agenţii acesteia sînt trimişi să-l ucidă. O altă tabără, autointitulată revizionistă, doreşte să facă lucrarea deocamdată nescrisă a lui Sutton să sune propagandistic, cu intenţia de a dezvălui destinul omenirii de a cuceri şi guverna toate galaxiile. Cea de-a treia tabără intenţionează să-l ajute pe Sutton să îşi scrie cartea aşa cum intenţionează el – un manifest despre destin ca o componentă inerentă a fiecărei vietăţi.

Intriga evoluează în ritm alert, cu incidente violente care-l aduc pe Sutton în mîinile agenţilor unei tabere, apoi în puterea alteia. Protagonistul trece printr-un duel, călătoreşte pînă pe un asteroid, este răpit cu o navă şi, ca urmare a unei scrisori de la un strămoş îndepărtat, eşuează în trecutul îndepărtat, în a doua jumătate a secolului al douăzecilea.

Sutton petrece un deceniu acolo, lucrînd, cugetînd şi dezvoltîndu-şi abilităţile neobişnuite, apoi călătoreşte înapoi în viitor şi negociază cu Trevor, conducătorul revizioniştilor. În cele din urmă refuză să scrie o lucrare propagandistică, le oferă androizilor permisiunea să îi scaneze trupul, să studieze modul în care a fost reproiectat, să îi reproducă aptitudinile şi să îi ţină înfrîngă pe revizionişti, după care se retrage ca să îşi scrie cartea.

Ceea ce protagonistul nu află niciodată, şi ceea ce cititorii descoperă pe ultima pagină a cărţii, este că androizii nu urmează să trăiască printre oameni ca egali, ci să îi depăşească numeric şi să îi elimine treptat. Pe tot parcursul evenimentelor din roman, androizii creează şi menţin iluzia că unii oameni sînt de partea lor, însă în final se dovedeşte că pînă şi aliata cea mai apropiată a lui Sutton, Eva Armour, este un android.

Pe de o parte, Time and Again îi surprinde pe cititori cu contrastul dintre ceea ce spune şi cum îi face să se simtă. Un subiect al cărţii îl reprezintă zborul spaţial, expansiunea omenirii prin întreaga Cale Lactee, relaţiile cu civilizaţiile extraterestre. Cu toate acestea, nu apar în roman pagini care să evoce frumuseţea spaţiului, vastitatea (sau stranietatea) cosmosului.

Un alt subiect îl reprezintă călătoria prin timp. O cale pe care oamenii chiar călătoresc prin timp este să trăiască pînă la o vîrstă înaintată. Pe măsură ce fac lucrul acesta, oamenii observă cum lumea dimprejur se schimbă din punct de vedere tehnologic, cultural, dar şi lingvistic. Cu toate acestea, în romanul lui Simak, un personaj poate să călătorească mii de ani în trecut şi, la sosire, să întreţină o conversaţie cu un strămoş îndepărtat. Nici un şoc cultural, nici o diferenţă lingvistică. Nu prea este plauzibil.

Chestiunea centrală, însă, este mişcarea de emancipare a androizilor. În roman, androizii sînt marcaţi şi trataţi ca nişte sclavi. Sînt umani în oricare privinţă cu excepţia capacităţii de a se reproduce şi, în teorie, oamenii îi fabrică în masă pentru a-i ajuta să menţină un imperiu galactic în care omenirea guvernează în ciuda faptului că este depăşită numeric cu mult.

Ceea ce apare ca o dezvăluire în ultimele pagini ale cărţii este că androizii au pus la punct mijloace pentru a fabrica alţi androizi şi că ei îi folosesc pe aceşti androizi nemarcaţi pentru a-i spiona pe oameni.

Cititorul nu poate să nu se întrebe dacă nu cumva androizii din romanul Time and Again, trataţi ca nişte sclavi, organizaţi într-o mişcare de emancipare, luptîndu-se împotriva unei rase conservatoare, privilegiate, nu au fost creaţi sub inspiraţia mişcării pentru drepturi civile din SUA. Căci, după cum William Gibson adoră să le reamintească cititorilor săi, literatura ştiinţifico-fantastică nu este de fapt despre viitor, ci despre prezentul în care e scrisă. Iar Time and Again a fost publicat în 1951.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)