Festivalul Science & Fiction Râşnov 2013

La invitaţia domnului redactor-şef Eugen Lenghel, în perioada 17-21 iulie am participat la prima ediţie a Festivalului Science & Fiction de la Râşnov.

Cazarea şi o parte dintre activităţile festivalului au avut loc la Pensiunea Rem's din Râşnov, unde condiţiile au fost foarte bune, iar personalul a fost deosebit de profesional şi de serviabil. Tot acolo am făcut cunoştinţă şi cu cel care avea să devină mascota festivalului - cîinele Rolex.

Ziua de joi a fost dedicată literaturii - cu un curs de scriere creativă ţinut de subsemnatul, o conferinţă a scriitorului Dan Doboş despre impactul creatorilor de SF asupra viitorului şi o prezentare relevantă, susţinută de traducătorul Ştefan Ghidoveanu, despre măreţia şi decăderea unui coordonator de colecţie SF & F în România. După-amiază am vizionat pelicula Iron Sky, iar seara - Transformers 3.

Ziua de vineri a fost dedicată artelor plastice. După un al doilea curs de scriere creativă, doi îndrăgiţi autori de bandă desenată, Viorel Pîrligras şi Marian Mirescu, au lansat numărul 7 al revistei BDC. Apoi a avut loc un vernisaj în care artişti grafici precum Aurel Manole, Valentin Ionescu şi Ionuţ Bănuţă ne-au vorbit despre lucrările lor şi despre tehnicile pe care le folosesc. Alături de lucrările de artă plastică au fost expuse şi planşe originale cu benzi desenate de Marian Mirescu, Viorel Pîrligras şi Mircea Liviu Goga. Acesta din urmă a prezentat şi o lucrare pe subiectul celei mai vechi benzi desenate din lume şi a demonstrat că cea mai veche lucrare de acest fel este... Columna lui Traian. De asemenea, scriitoarea Monica Ramirez a lansat romanul Fantoma de pe lac. După-amiază am vizionat Atlasul norilor - un film de excepţie pe care vi-l recomand şi dumneavoastră - iar seara am văzut Cowboys and Aliens.

Ziua de sîmbătă a fost dedicată ştiinţei. Al treilea curs de scriere creativă a fost mai degrabă o dezbatere pe tema structurării intrigii în cinematografie, în banda desenată şi în ficţiune, iar Mihnea Columbeanu, Marian Mirescu, Viorel Pîrligras şi Dan Doboş au prezentat puncte de vedere foarte relevante. În jurul prînzului a avut loc o şedinţă a cenaclului Wolf's Pack moderată de Lucian Cristian Oancea. Au citit Victor Drăghicescu şi subsemnatul.

Punctul de atracţie al zilei l-a constituit o prezentare a domnului Alexandru Mironov pe tema "Ştiinţă şi imaginaţie", cu completări aduse de Adrian Şonka, directorul Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu". Conferinţa a fost urmată de proiecţii cinematografice - The Adjustment Bureau, Iron Man 2 şi Cloverfield. De asemenea, în sala de mese a Pensiunii Rem's s-au vizionat filme de amatori create de-a lungul anilor în tabăra de la Atlantykron.

Duminică am avut plăcerea să o sărbătorim pe gazda noastră, doamna Daniela Bonta, căreia artistul grafic Ionuţ Bănuţă i-a oferit cadou una dintre lucrările sale. Am fost plăcut impresionat de foarte bunele condiţii oferite la cazare, de implicarea organizaţiilor locale, precum Asociaţia Mioritics, reprezentată de Mihai Dragomir, şi Primăria Râşnov, reprezentată de domnii Adrian Veştea (primar) şi Nicolae Pepene (directorul Direcţiei de Cultură), de filmele prezentate de criticul Mihnea Columbeanu, de fanzinul "News from Barsoom", scris şi ilustrat de participanţii craioveni, precum şi de organizarea ireproşabilă asigurată de Eugen Lenghel.

Pe ansamblu, prima ediţie a Festivalului Science & Fiction Râşnov a fost o experienţă foarte agreabilă, iar participanţii, înainte de plecare, se gîndeau deja la următoarea ediţie. Data viitoare vă aşteptăm şi pe dumneavoastră.

(Fotografia lui Rolex a fost făcută de Mihnea Columbeanu, iar imaginea de grup a fost realizată de Ionuţ Bănuţă. Le mulţumesc amîndurora pe această cale pentru permisiunea de a reproduce imaginile aici.)

B. Vaughan & N. Henrichon, "Pride of Baghdad" (2006)

-->

În august 2010, mulţumită vechiului meu prieten, Tudor Popa, şi domnului Marian Mirescu, am parcurs romanul grafic Pride of Baghdad (Vertigo, DC Comics, New York, 2006). Scenariul îi aparţine lui Brian K. Vaughan, iar ilustraţiile au fost create de Niko Henrichon.

Aflasem despre acest volum de pe Amazon.com şi mă intrigase ideea lui centrală: în 2003, la intrarea trupelor americane în Baghdad, o familie de lei a scăpat de la grădina zoologică şi a bîntuit în libertate pe străzi timp de cîteva zile. Pornind de la acest fapt real şi de la numeroase mărturii scrise şi fotografice ale soldaţilor americani detaşaţi în Irak şi ale civililor irakieni, co-autorii au creat pe parcursul unui an un roman grafic superb, de neuitat.

Pe tot parcursul poveştii, cititorilor li se prezintă punctul de vedere al leilor (un mascul adult, două femele şi un pui), creaturi mînate de impulsuri contrare către libertate, respectiv către siguranţa cuştilor. După un val de bombardamente, leilor li se oferă şansa nesperată de a evada, iar în peregrinările lor întîlnesc diverse alte fiinţe - o ţestoasă, maimuţe, cai, ba chiar şi un urs feroce din palatul lui Saddam Hussein - dar şi lucruri de neînţeles precum avioane de luptă, tancuri şi infanterişti americani cu echipament sofisticat.

Leii sînt bine individualizaţi ca personaje, iar relaţiile dintre ei sînt dinamice, convingătoare şi frumos integrate în planul general al intrigii. Ilustraţiile lui Niko Henrichon sînt superbe, scăldate în culori calde menite să evoce lumina intensă şi căldura din Irak. Şi, cu toate că unele dintre personaje amintesc întrucîtva de Simba şi Mufasa din Regele leu, Pride of Baghdad nu are nimic din drăgălăşenia filmelor de animaţie de la Walt Disney. Dimpotrivă, scurta evadare a familiei de lei este brutală, într-un oraş sfîşiat de război, iar confruntările lor cu diverşi oponenţi nu lasă niciodată impresia că personajele ar fi altceva decît animale de pradă mari.

Finalul romanului grafic, deşi uşor de prevăzut, este la fel de brutal şi de lipsit de menajamente ca şi episoadele dinaintea lui. Şi, cum leii şi-au cîştigat interesul şi simpatia cititorului, deznodămîntul lasă un gust amar greu de uitat. În ciuda nivelului artistic ridicat la care se ridică volumul, mi-e greu să cred că cineva şi-ar dori să îl parcurgă şi a doua oară.

Dar, pentru aceia care cred că banda desenată se rezumă la personaje amuzante sau la nesfîrşite serii cu supereroi îmbrăcaţi în costume din material supraelastic, Pride of Baghdad reprezintă o contrademonstraţie perfectă: nu conţine personaje amuzante şi drăgălaşe, nu lasă loc pentru continuare (dimpotrivă, are intriga compactă ca o tragedie clasică) şi nu conţine nici urmă de supereroi. În schimb, îi pune pe cititori pe gînduri în privinţa efectelor pe care noi, oamenii, le avem asupra mediului ambiant şi asupra altor specii.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)