Am întîlnit şi ţesători fericiţi

Anul acesta, Tîrgul de Carte Bookfest a fost, în ceea ce mă priveşte, cu totul special... şi distribuit.

Astfel, joi, prim amabilitatea domnului director Vlad Niculescu de la Librăria Engleză Anthony Frost, am achiziţionat în sfîrşit un exemplar din romanul meu grafic preferat, Elektra Assassin de Frank Miller şi Bill Sienkiewicz. De asemenea, am participat la lansarea antologiei Lumi stranii, îngrijită de Ştefan Ghidoveanu şi apărută la Editura Vremea.

Tot joi, mulţumită doamnei Teodora Ivan, am primit antologia Epic de John Joseph Adams (Editura Trei, 2014), iar din partea Editurii Nemira mi s-au oferit romanul Vegetal de Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă, antologia Xenos îngrijită de Antuza Genescu şi cîteva numere din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia.

Vineri, de la anticariatul Antic Ex-Libris de pe Strada Doamnei, am achiziţionat la preţ promoţional albume precum Art Nouveau, William Morris şi Louis Comfort Tiffany Masterworks, iar sîmbătă am recidivat şi am cumpărat din acelaşi loc albumele Art Deco şi Gothic Dreams: Steampunk.

Tot sîmbătă am achiziţionat un exemplar din antologia Argos Unu îngrijită de Michael Haulică şi publicată de editurile Media Tech şi TexaRom. Iar editorul Horia Nicola Ursu mi-a oferit un exemplar din Steampunk - A doua revoluţie într-o ediţie nouă şi elegantă.

Cu puţin noroc, în următoarele zile veţi vedea cronici ale acestor volume la Ţesătorul. Vara asta începe bine...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Ce citim astăzi... de la Editura Trei?

Mîine, vineri, 31 decembrie, de la ora 12.00, pe postul de televiziune TVH se va difuza o ediţie specială a emisiunii "Ce citim astăzi?"

Alături de mine, în studio vor reveni doi reprezentanţi ai Editurii Trei: doamna Domnica Drumea şi domnul Victor Popescu. De această dată, vom discuta despre cărţi de psihologie publicate în două colecţii prestigioase şi premiate - "Psihologia pentru toţi" şi "Psihologie practică". De asemenea, prin tragere la sorţi, vom oferi din partea editurii un exemplar din volumul lui Erich Fromm Arta de a fi.  Emisiunea poate fi urmărită şi online aici. Vizionare plăcută şi... succes la concurs!

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Liza Marklund, „Pe viaţă” (2007)

Spre finalul lunii noiembrie 2013, în cadrul Tîrgului de Carte Gaudeamus, Editura Trei a lansat în colecţia Fiction Connection ediţia română a unui roman de Liza Marklund, Pe viaţă, în traducerea Dianei Litzica. Ca redactor literar, l-am parcurs înainte de apariţie. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Pe viaţă face parte dintr-o serie de romane poliţiste avînd-o ca protagonistă pe ziarista Annika Bengtzon. Intriga este structurată pe două fire narative. Cel dintîi urmăreşte activitatea poliţistei Nina Hoffman. Cel de-al doilea se ocupă de ziarista menţionată anterior. Cele două personaje principale anchetează, fiecare în felul său, un caz deosebit de grav de crimă şi răpire. Mai exact, o fostă poliţistă, Julia Lindholm, este acuzată că şi-ar fi ucis soţul şi că şi-ar fi răpit (eventual ucis şi ascuns) propriul copil.

Spiritele sînt încinse şi din cauză că victima, David Lindholm, era un poliţist model, admirat de colegi şi respectat pentru bunele rezultate în rezolvarea cazurilor. Ca urmare, opinia publică este pornită împotriva principalei suspecte, iar eforturile protagonistei sînt îngreunate de faptul că Julia este în stare de şoc şi, zile de-a rîndul, refuză să comunice.

Pe lîngă intriga poliţistă bine structurată, am mai remarcat şi realismul cu care autoarea descrie personajele, relaţiile dintre acestea şi decorurile. Astfel, protagonista are un conflict deschis cu soţul, respectiv şi-a pierdut locuinţa ca urmare a unui incendiu şi e nevoită să caute adăpost împreună cu cei doi copii. Totodată, relaţiile din redacţia ziarului la care lucrează protagonista sînt tensionate din cauza unor conflicte de muncă şi a unor apropiate concedieri. Suspansul sporeşte în condiţiile în care ancheta Annikăi Bengtzon este îngreunată de aceşti factori, iar protagonista trebuie să lupte împotriva stresului şi a dificultăţilor pentru a-şi ţine mintea limpede şi pentru a găsi soluţia misterului.

Aş mai adăuga că traducerea română este realizată decent, tehnoredactarea volumului este îngrijită, iar prezentarea tipografică este elegantă – ediţia de la Editura Trei are supracopertă şi semn de carte. Ca urmare, în special pentru pasionaţii literaturii poliţiste, recomand acest roman.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/.Lectură plăcută!)

Anne Holt, „Fericiţi cei însetaţi” (1994)

La Tîrgul de Carte Gaudeamus din a doua jumătate a lunii noiembrie 2013, Editura Trei a lansat în cadrul colecţiei Fiction Connection (coordonată de doamna Magdalena Mărculescu) ediţia română a unui roman de Anne Holt, Fericiţi cei însetaţi, în traducerea Cristinei Jinga. Este al doilea volum din seria „Hanne Wilhelmsen”. Ca redactor literar, am avut ocazia să parcurg acest roman înainte de apariţie. Să vă dau şi dumneavoastră cîteva detalii:

Intriga urmăreşte două cazuri criminale. Pe de o parte, un personaj misterios scrie cu sînge numere în locuri rar vizitate. Sîngele se dovedeşte a fi uman, iar numerele aparţin dosarelor unor imigranţi dispăruţi – însă poliţia are dificultăţi în găsirea cadavrelor ori a presupusului criminal. Inspectoarea de poliţie Hanne Wilhelmsen se angajează într-o cursă contra cronometru pentru descoperirea făptaşului – căci cazurile acestea sinistre se înmulţesc de la o zi la alta.

Pe de altă parte, o tînără numită Kristine Håverstad e supusă unui viol. Întrucît autorităţile nu acordă suficientă atenţie rezolvării acestui caz, tatăl său începe să facă propriile lui investigaţii. Fără ştirea acestuia din urmă, Kristine începe şi ea să cerceteze.

Pe măsură ce anchetele paralele se apropie de rezolvare, suspansul creşte, iar finalul romanului aduce faţă în faţă justiţia şi răzbunarea – într-un mod mai degrabă surprinzător. Nu am să vă dau alte detalii, deoarece nu aş dori să vă stric plăcerea lecturii, însă vă asigur că deznodământul cărţii este memorabil.

O notă aparte o constituie fundalul acţiunii – cu elemente realiste privitoare la societatea norvegiană contemporană, la integrarea imigranţilor şi la efectele încălzirii globale. Tot în sfera realismului se încadrează şi relaţiile dintre personaje, fie că vorbim despre viaţa domestică a protagonistei, despre relaţiile sale de serviciu sau despre relaţia victimei cu tatăl său.

Lectura romanului este antrenantă, căci naraţiunea cuprinde trei planuri paralele, iar decupajul pe scene este alert. De asemenea, traducerea română este foarte bine făcută, iar tehnoredactarea este îngrijită. Aş dori să mai menţionez şi faptul că prezentarea volumului e atrăgătoare, căci ediţia română are supracopertă şi semn de carte. Pe ansamblu, le recomand romanul Fericiţi cei însetaţi în special amatorilor de literatură poliţistă.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/.Lectură plăcută!)

Erich Fromm, "Arta de a fi" (1989)

În noiembrie 2013, prin amabilitatea doamnei Teodora Ivan, reprezentantă pentru relaţii publice a Editurii Trei, am primit un exemplar din volumul lui Erich Fromm Arta de a fi (Editura Trei, Bucureşti, 2013, traducerea Raluca Hurduc). L-am parcurs în patru ore.

Şi iată ce am aflat:

"Cuvîntul înainte" de Rainer Funk precizează că Arta de a fi e o lucrare tîrzie a lui Erich Fromm, publicată postum. Iniţial, aceasta ar fi trebuit să constituie o secţiune a altei lucrări, A avea sau a fi?

Partea I e constituită din capitolul "Despre arta de a fi" şi contrastează două atitudini faţă de viaţă: una bazată pe acumularea de bunuri materiale, cealaltă pe autorealizare.

Partea a II-a, mai consistentă, cuprinde capitole precum "Marea impostură", "Fără efort, fără durere" şi "Antiautoritarismul". Pe rînd, sînt discutate neajunsuri ale societăţii de consum, ale vieţii politice, ale cultelor din anii 1960 şi 1970, apoi pericolul complacerii în trivialităţi, atracţia către căile care nu presupun efort sau perseverenţă, respectiv contrastul dintre libertatea poftelor şi libertatea voinţei.

Partea a III-a, la fel de extinsă, prezintă sugestii în capitole precum "Să vrei un singur lucru", ""Să fii treaz", "Să te concentrezi" sau "Să meditezi".

Partea a IV-a, în schimb, discută despre analiză şi autoanaliză în capitole ca "Psihanaliza şi conştientizarea de sine", "Autoanaliza", respectiv "Metode de autoanaliză".

Partea a V-a tratează despre societatea de consum în capitole intitulate "Despre cultura lui a avea", "Despre filosofia lui a avea" şi "Despre psihologia lui a avea".

Partea a VI-a, pe de altă parte, propune o transformare în capitolul "De la a avea la starea de bine".

Volumul se încheie cu o bibliografie succintă.

Ceea ce mi-a atras atenţia la această lucrare a fost abordarea multidisciplinară a chestiunii discutate. Erich Fromm face apel nu numai la noţiuni create de colegii săi din şcoala psihanalitică vieneză (Freud, Jung, Adler), ci şi la elemente de teologie creştină, la noţiuni din buddhism, la filosofia marxistă. În ciuda acestor surse diverse, discursul este clar, inteligibil şi bine organizat, ceea ce face lucrarea accesibilă pentru publicul larg.

În cazul ediţiei române, am remarcat traducerea cursivă, prezentarea atrăgătoare (Arta de a fi a apărut în colecţia Psihologia Pentru Toţi, distinsă cu diploma de excelenţă la Gala Industriei de Carte din România în 2013), precum şi tehnoredactarea elegantă, care uşurează mult lectura. Vă recomand şi dumneavoastră acest volum de Erich Fromm. Îl puteţi achiziţiona aici.

În ceea ce mă priveşte, voi aborda probabil în viitor o lucrare mult mai amplă de acelaşi autor, The Anatomy of Human Destructiveness. Însă despre aceea vom discuta cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

Ce citim astăzi... de la Editura Trei?

Azi, începînd de la orele 11.30, vă invit pe postul de televiziune TVH pentru o ediţie specială a emisiunii "Ce citim astăzi?" Alături de mine, în studio, i-am invitat pe doamna Domnica Drumea şi pe domnul Victor Popescu. Dumnealor vă vor prezenta cele mai recente apariţii de la Editura Trei în domeniul literaturii poliţiste, respectiv al literaturii ştiinţifico-fantastice. Pe lîngă ştiri legate de Tîrgul de Carte Gaudeamus, aflat în desfăşurare la Pavilionul Expoziţional Romexpo în aceste zile, veţi afla şi cum puteţi cîştiga un roman foarte atractiv. Emisiunea poate fi urmărită şi online, în direct, aici. Vă doresc vizionare plăcută şi succes la concurs!

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Ursula K. Le Guin, "The Lathe of Heaven" (1971)

În iulie 2006, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat un exemplar dintr-un roman de Ursula K. Le Guin, The Lathe of Heaven (Colecţia SF Masterworks nr. 44, Editura Gollancz, Grupul Editorial Orion, Londra, 2001). Iniţial, acest roman a fost publicat în anul în care m-am născut, 1971, ca şi Jack of Shadows de Roger Zelazny. De parcurs, am izbutit să-l parcurg abia în noiembrie 2013. (Un an mai propice lecturilor decît alţii, din cîte am observat.)

Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Acţiunea romanului este plasată în ceea ce, în 1971, părea viitorul apropiat - mai exact, în 2002. Protagonistul este un bărbat din Portland, Oregon (oraşul de baştină al Ursulei K. Le Guin), numit George Orr. Acesta crede că visele sale modifică realitatea, drept pentru care ia medicamente pentru a-şi suprima visele. Din păcate, autorităţile care detectează abuzul de medicamente îl trimit să facă psihoterapie sub îndrumarea doctorului William Haber. Experimentele acestuia din urmă, bazate pe hipnoză şi pe analiza electroencefalogramelor, îl conving că Orr chiar modifică realitatea, drept pentru care începe un proces duplicitar - pe de o parte, la fiecare şedinţă îi sugerează pacientului hipnotizat noi căi de modificare a realităţii, iar pe de alta, la încheierea fiecărei şedinţe, îl manipulează (chiar îl şantajează de la un punct încolo) pentru a continua tratamentul.

După cum probabil vă aşteptaţi, viziunile subconştiente din care se contruiesc visele protagonistului (şi noile versiuni ale realităţii) nu fac casă bună cu cerinţele terpaeutului. E drept că, rînd pe rînd, acesta sugerează rezolvarea crizei de suprapopulare, precum şi a tensiunilor interrasiale, însă în fiecare nouă versiune a realităţii soluţia problemei precedente pare mai rea decît fusese problema în sine. Astfel, rînd pe rînd, apar pandemii, Al Treilea Război Mondial, o invazie extraterestră pe Lună (apoi una pe Pămînt), o distopie fascistă.

În cele din urmă, Haber caută să ia în propriile mîini procesul de rescriere a realităţii prin vis, însă rezultatul este o disoluţie parţială a realului, o societate disfuncţională şi, în ceea ce îl priveşte pe doctor, o pierdere a sănătăţii mintale şi a poziţiei sociale.

Prin cele două personaje principale, Ursula K. Le Guin ilustrează contrastul dintre două atitudini. Una orientală, contemplativă, bazată pe echilibru şi acţiune prin non-acţiune. (Nu întîmplător, unele citate de la începutul capitolelor provin din maeştri taoişti precum Lao Tze şi Chuang Tze.) Cealaltă atitudine este occidentală, implicată, bazată pe voinţa individului şi pe setea de putere. Pe parcursul desfăşurării intrigii, doctorul Haber pare din ce în ce mai tiranic, mai malefic - de-a dreptul diabolic, în vreme ce protagonistul se dovedeşte a fi echilibrat, armonios, apt să facă mereu apel la un vast rezervor inconştient de vitalitate şi cumpătare.

Dacă George Orr ajunge să se îndrăgostească de un personaj feminin, Heather Lelache, pe care o caută şi o apropie dintr-o versiune a realităţii în alta, doctorul Haber, în schimb, pe măsură ce capătă din ce în ce mai multă putere şi influenţă, ajunge să fie din ce în ce mai singur, mai izolat. Aşa cum remarcă protagonistul, Haber se poartă de parcă, în sinea lui, nu ar fi convins că oamenii ceilalţi ar fi adevăraţi.

Pe lîngă jocul acesta al realităţilor schimbătoare, cu aluzii religioase şi filosofice ca în romanele unui fost coleg de clasă al Ursulei K. Le Guin, Philip K. Dick, am remarcat şi un număr de trimiteri la contracultura hippie a anilor 1960 şi 1970 - referiri la melodii ale formaţiei Beatles, la dicţia lui Bob Dylan, la coafuri şi vestimentaţii specifice acestei mode, la cannabis. Pe de altă parte, deşi au trecut peste patru decenii de la publicarea romanului The Lathe of Heaven, unele probleme amintite acolo sînt încă prezente din păcate - de la suprapopulare şi războaie locale la supravegherea ubicuă şi restrîngerea drepturilor cetăţeneşti.

Stilistic, romanul acesta nu m-a impresionat la fel de mult ca unele dintre cărţile seriei Earthsea. Conţinutul alegoric destul de vizibil l-a apropiat, în schimb, de alte volume ale autoarei, precum The Left Hand of Darkness. Avînd însă în vedere că este un roman concis şi dinamic, vi-l recomand şi dumneavoastră. Într-o ediţie britanică îl puteţi achiziţiona de la Nautilus, aici. Într-o ediţie română, sub titlul Sfâşierea cerului, în traducerea Roxanei Brînceanu, îl puteţi achiziţiona de la Editura Trei, aici. Vă doresc lectură plăcută!

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

John Varley, "Millennium" (1983)

În septembrie 1992, în Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia nr. 489 îmi făceam debutul literar cu schiţa „Noaptea cea mai lungă” alături de un alt autor român, Constantin D. Pavel. Piesa de rezistenţă a acelui număr din revistă o constituia însă o povestire a autorului american John Varley, „Raid aerian”, în care deturnarea avioanelor şi luarea de ostatici se împleteau cu călătoria în timp într-un mod foarte dinamic şi spectaculos. La puţin timp după ce am parcurs „Raid aerian”, am vizionat la cinematograf un film SF intitulat „Millennium” (1989), regizat de Michael Anderson şi care îi avea în rolurile principale pe Kris Kristofferson şi pe Cheryl Ladd. (Mai multe informaţii despre acel film puteţi afla aici.)

Filmul semăna şi nu prea cu schiţa despre care vă relatam ceva mai sus. Premisa era aceeaşi, însă intriga era mai complexă şi apăreau unele personaje şi evenimente care... nu se regăseau în text. Cu toate că John Varley era menţionat atît pe afişul filmului cît şi pe generic, impresia pe care am avut-o a fost că povestea se schimbase mult.

După care, în toamna anului 1999, misterul s-a risipit. Prin amabilitatea unei prietene, Tracey Rosenberg, am primit cadou un exemplar dintr-o ediţie de buzunar a unui roman de John Varley intitulat Millennium (Berkley Books, New York, 1985). L-am parcurs şi am aflat că romanul era veriga de legătură dintre schiţa „Raid aerian” şi film.

Să vă spun şi dumneavoastră despre ce e vorba:

Millennium este structurat pe două fire narative. Cel dintîi e relatat de Louise Baltimore, o tînără din viitorul îndepărtat. În lumea ei, omenirea se stinge din cauza unor maladii genetice, iar Consiliul Programatorilor, ales şi ghidat de un computer superinteligent, trimite misiuni în trecut pentru a salva victimele unor catastrofe aviatice sau navale şi pentru a le aduce în viitor. Louise conduce astfel de misiuni – numai că, într-una din ele, un dispozitiv paralizant este lăsat în urmă, în 1980, iar Louise trebuie să se întoarcă şi să-l recupereze înainte ca descoperirea acestuia de către localnici să işte un val de schimbări istorice care să-i distrugă lumea.

Cel de-al doilea fir narativ e relatat de un bărbat din „prezent”, Bill Smith, care anchetează ciocnirea a două avioane în Bay Area, în 1980. Dovezile pe care le descoperă sînt din ce în ce mai stranii (spre exemplu, care ar fi şansele ca absolut toţi pasagerii dintr-un avion să fi mîncat carne de pui simultan?), iar o tînără foarte atrăgătoare apare din cînd în cînd ca să verse „accidental” ceşti cu cafea peste magnetofoane cu convorbiri înregistrate la bordul aeronavelor avariate. Şi Bill caută cu încăpăţînare dezlegarea misterelor.

Cele două fire narative converg treptat, iar finalul romanului este foarte spectaculos. Trebuie să remarc că John Varley a construit intriga cu grijă, complicînd situaţia, sporind suspansul şi crescînd miza de la un capitol la altul. De asemenea, paradoxurile temporale sînt structurate interesant.

Un alt aspect demn de menţionat ar fi acela că fiecare dintre capitole poartă un titlu de povestire sau roman SF despre călătorii în timp, precum Maşina timpului, Ecce homo sau Sfîrşitul Eternităţii. Aşa încît, pe lîngă plăcerea unei poveşti bine spuse, cititorii înveteraţi mai au şi bucuria de a recunoaşte conexiuni intertextuale cu lucrările de referinţă ale acestui subgen.

Desigur, unii dintre dumneavoastră se întreabă de ce ar trebui să scriu despre un roman din 1983 într-o rubrică intitulată „Literatură contemporană”. La urma urmei, Millennium nici măcar nu a fost publicat în acest... mileniu.

Răspunsul este că anul acesta, prin grija domnului Mihai Dan Pavelescu, la noi în ţară a apărut traducerea acestui roman în cadrul colecţiei Epsilon de la Editura Trei. Puteţi afla mai multe detalii despre ediţia română aici. Vă doresc lectură plăcută.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)