Se afișează postările cu eticheta Gardner Dozois. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Gardner Dozois. Afișați toate postările

miercuri, 1 iulie 2015

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 24" (2014)

În noiembrie anul trecut, la Târgul de Carte Gaudeamus, am cumpărat un exemplar din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia, numărul 24 (Editura Nemira, Bucureşti, 2014). L-am parcurs atunci şi, pentru că aveam nişte restanţe în materie de CPSF, l-am recitit aseară. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Povestirea de deschidere se numeşte "Luna nestatornică" şi îi aparţine lui Larry Niven. E un text apocaliptic, în care protagonistul-narator, un jurnalist din Los Angeles, specializat în popularizarea ştiinţei, constată că Luna este neobişnuit de strălucitoare. Ca şi alte personaje, Stan presupune că Soarele a devenit novă, drept pentru care o invită pe iubita sa, Leslie, să petreacă împreună ultimele ore dinaintea catastrofei - prin localuri, prin baruri şi pe străzi, inclusiv în faţa magazinelor de bijuterii sau la cumpărat de delicatese. Şi, cu toate că fenomenele meteorologice se agravează rapid, cei doi înţeleg la un moment dat că situaţia nu este chiar aşa catastrofală cum presupuseseră iniţial.

Pe de o parte, povestirea este tradusă îngrijit de Antuza Genescu. Pe de altă parte, textul pare destul de demodat, căci face referiri la aselenizări, la emisiunile lui Johnny Carson şi la preţuri dinainte de valurile succesive de inflaţie. Cumva, lumea aceasta extrapolată din realitatea primilor ani '70 reuşeşte să pară mult mai învechită decât costumele şi accesoriile pseudo-victoriene care au ajuns la modă în ultima vreme.

Tot din prima parte a anilor '70 provine şi a doua povestire din acest număr, "Flash Point" de Gardner Dozois. În acest caz, e un text de ficţiune speculativă cu tentă socială, plasat într-un orăşel din Noua Anglie. Personajele principale, precum bătrânul Ben Jacobs sau doctorul Jed Everett, se confruntă cu un val inexplicabil de violenţă care îi afectează atât pe nomazii ce trec prin orăşelul lor cât şi pe localnici. Cumva, deşi bine echilibrat (şi frumos tradus de Antuza Genescu), "Flash Point" nu impresionează prin idei, prin suspans sau printr-o turnură cu adevărat spectaculoasă a evenimentelor.

Mircea Opriţă, în schimb, contribuie la sumarul acestui număr din CPSF cu  un amplu articol dedicat vieţii şi operei regretatului Horia Aramă. Am apreciat atât documentarea minuţioasă pe care se bazează articolul "Poezia salvează utopia" cât şi dozajul atent de informaţii, de citate şi de interpretare critică. Pentru filologii care ar dori să studieze opera lui Horia Aramă, articolul acesta al domnului Opriţă ar constitui un material de referinţă şi un bun punct de pornire în cercetare.

În continuare, veţi găsi o schiţă de Horia Aramă, "Linişte în eter", care, deşi redusă ca dimensiuni, mi s-a părut foarte reuşită din punct de vedere tematic şi stilistic. Subiectul este extrapolarea unei idei (ce-ar fi dacă am renunţa progresiv la emisiunile radio şi TV?), iar în subtext există şi o doză de satiră socială.

Sumarul se încheie cu episodul al patrulea din banda desenată "Zona de Vest", creată de artistul craiovean Viorel Pîrligras. Mi-a atras atenţia şi ilustraţia copertei, realizată de artistul grafic Tudor Popa - în ton cu povestirea apocaliptică a lui Larry Niven.

Pe ansamblu, CPSF 24 se ridică la un nivel calitativ bun, iar unele dintre materialele publicate merită cu siguranţă citite şi a doua oară. (De altfel, puteţi comanda un exemplar la un preţ avantajos aici.) O impresie încă şi mai bună mi-a făcut numărul 27, dar despre acela vom discuta cu altă ocazie.

sâmbătă, 21 iunie 2014

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 14" (2014)

În februarie 2014 am primit de la Editura Nemira un set promoţional de cărţi, printre care şi numărul 14 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia, apărut sub îngrijirea domnului redactor-şef Marian Truţă. Am parcurs acest număr al revistei în iunie 2014. Şi iată ce am aflat:

Domnul Alexandru Mironov evocă, în articolul "Cenaclurile SF şi Meteoritul de aur", figura regretatului scriitor Octavian Sava, cel care a inaugurat prima serie a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice. Articolul este emoţionant pentru că aminteşte membri marcanţi ai mişcării literare SF din România de ieri şi de azi - dar şi pentru că se încheie cu ultimul mesaj al domnului Sava, un bun-rămas de neuitat.

Apoi, revista cuprinde o povestire de Gardner Dozois, "Aducător de pace", apărută iniţial în 1983 şi oferită publicului cititor român în traducerea domnului Mihai-Dan Pavelescu. În viitorul apropiat imaginat de scriitorul american, încălzirea globală a dus la topirea calotelor glaciare şi la creşterea necontrolată a nivelului oceanului planetar. Una dintre consecinţe este inundarea zonelor de coastă în Statele Unite continentale şi colapsul civilizaţiei americane. Iar grupările religioase fundamentaliste recurg la metode neobişnuite (şi nemiloase) pentru a potoli furia apelor.

Ştefana Czeller evocă în "Smulge-ţi inima, copile!" un viitor apropiat încă şi mai decăzut, brutal şi nemilos decît Gardner Dozois. Mărturisesc că violenţa intrigii a făcut textul greu de parcurs pînă la capăt.

"Cursa înarmărilor" de Arthur C. Clarke este o schiţă clasică, cu poantă, apărută iniţial în 1954 şi tradusă de acelaşi Mihai-Dan Pavelescu. Într-o versiune domestică, britanică, a poveştilor gogonate americane, un personaj le relatează altora într-un local de provincie cum a construit recuzită pentru un serial SF de televiziune... şi unde s-a ajuns.

Domnul Mircea Opriţă contribuie la sumarul acestui număr cu articolul "Doctrină insolită şi fantastic literar", dedicat operei lui Victor Kernbach. De remarcat ampla documentare a articolului, concizia exprimării, claritatea expunerii şi urmărirea temelor atît în lucrările literare cît şi în cele de non-ficţiune ale autorului prezentat.

Ultimul text din acest număr este o povestire de Victor Kernbach, "Paradoxul dublurii" - o poveste meditativă despre călătorii în timp, paradoxuri, consecinţe nebănuite şi manipulare. Alături de schiţa lui Arthur C. Clarke, este unul dintre textele literare mai atractive din CPSF 14.

Pe ansamblu, acest număr al revistei mi s-a părut mai bine îngrijit ca redactare literară decît altele, destul de atrăgător din punct de vedere vizual, bine tehnoredactat şi variat tematic. Ilustraţia copertei a fost creată de artistul grafic Tudor Popa.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această paginăFie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/Lectură plăcută!) 

sâmbătă, 1 mai 2010

Michael Swanwick, "Griffin's Egg" (1991)

La sfîrşitul lunii ianuarie 2010, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus (http://nautilus.ro), am achiziţionat un exemplar dintr-o antologie alcătuită de Gardner Dozois, The Mammoth Book of Best Short SF Novels (Editura Robinson, Londra, 2007). Cîteva luni mai tîrziu, la sfîrşitul lui aprilie, am parcurs o nuvelă din această antologie - "Oul grifonului" de Michael Swanwick.

Şi iată ce am aflat:

Acţiunea din Griffin's Egg e plasată pe Lună, în a doua jumătate a secolului al XXI-lea, pe fundalul unor eforturi corporatiste majore de exploatare minieră selenară şi de alimentare cu materie primă a unor fabrici orbitale. Protagonistul este un lucrător obişnuit, Gunther Weil, care este tîrît în iureşul unor evenimente deloc obişnuite împreună cu ceilalţi colonişti de pe Lună. Iar intriga implică începutul unui Al Treilea Război Mondial pe Pămînt, sabotarea unor instalaţii pe Lună şi infestarea majorităţii coloniştilor cu nanomecanisme care îi aduc în pragul schizofreniei.

Ceea ce este interesant la această nuvelă (publicată iniţial într-un volum separat) este modul în care integrează trei planuri ale intrigii. În planul general, deşi naţiunile terestre nu doresc declanşarea unui război, un act terorist de anvergură duce la "răspunsuri moderate" automate pe care oamenii nu le pot controla într-o primă fază. În planul mediu, conflictul terestru afectează atît instalaţiile orbitale cît şi o parte dintre instalaţiile selenare, iar puţinii colonişti teferi au de ales dacă să urmeze nebunia indusă de nanomecanisme a celor mai mulţi dintre colegii lor, să se ucidă între ei din motive naţionaliste sau să coopereze pentru a ieşi din criză. Iar în prim-plan se află acţiunile unui protagonist cu care cititorului mediu îi vine destul de uşor să se identifice. Gunther Weil nu e nici savant, nici specialist, nici geniu, însă, cu inteligenţa unui om obişnuit, cu spirit practic şi raţiune şi o excelentă viteză de reacţie, reuşeşte să rezolve cîteva situaţii de criză, să rezolve un mister sau două şi s-o ajute pe Ekatarina Izmailova, conducătoarea ad hoc a coloniştilor, să organizeze lucrurile.

Stilul nuvelei este destul de sec. Adesea, am rămas cu impresia că naratorul "spune" în loc să "arate", deşi e posibil ca zgîrcenia cu care li se oferă cititorilor detalii să fie dictată de forma textului. Căci Griffin's Egg este nuvelă, nu roman...

Pe de altă parte, atît reţeaua socială a personajelor cît şi dinamica relaţiilor dintre ele sînt descrise foarte convingător.

Ar mai trebui să menţionez că nanomecanismele experimentale din Griffin's Egg, care permit detectarea şi modificarea din exterior a stărilor emoţionale umane, deschid calea pentru neuroprogramarea foarte larg răspîndită din viitorul ceva mai îndepărtat descris de Michael Swanwick în Vacuum Flowers (1987).

De asemenea, intriga nuvelei include evenimente inspirate de un experiment social cu joc de roluri (gardieni şi deţinuţi) discutat de Malcolm Gladwell în The Tipping Point (2000). Din păcate, deşi această intrigă secundară părea promiţătoare, autorul a ales să nu o dezvolte prea mult.

Pe ansamblu, Griffin's Egg este o nuvelă rezonabil de bine scrisă, cu suficient suspans pentru a încuraja lectura şi suficiente observaţii despre tehnologie şi societate pentru a încuraja meditaţia după lectură. Michael Swanwick avea să reviziteze acest univers imaginar într-un viitor considerabil mai îndepărtat în romanul Stations of the Tide (1991).

Însă despre aceasta am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Pentru informaţii suplimentare, vizitaţi site-ul autorului la adresa http://www.michaelswanwick.com/. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)