Julian Barnes, "Love, Etc." (2000)

Într-o postare anterioară, vă relatam că în 2006 am achiziționat un roman de Julian Barnes, publicat în română sub titlul Trois. Cu aceeași ocazie, am cumpărat și continuarea (Love, Etc.), apărută la Editura Nemira din București sub titlul Iubire, etc. (2006). Am parcurs acest roman în ianuarie 2017, în aceeași zi cu Talking It Over.

Și iată ce am aflat:

Love, Etc. prezintă același triunghi amoros format din Stuart Hughes, Gillian Wyatt și Oliver Russell, însă un deceniu mai târziu. De această dată, Oliver Russell a mai pierdut din strălucirea tinereții, în vreme ce Stuart a călătorit în Statele Unite ale Americii și a devenit un afacerist de succes. Doar că, la începutul romanului, Stuart revine în Marea Britanie cu gând să își ia revanșa.

Dacă Talking It Over prezintă în manieră postmodernă chestiunea imorală a adulterului, Love, Etc. abordează cu aceleași metode problema penală a violului. Căci Stuart este atât de hotărât să își ia înapoi fosta soție încât nu se dă în lături de la nimic.

Punctul de vedere al narațiunii din Love, Etc. este tot subiectiv și tot multiplu, cu evenimentele din intrigă relatate de către cele trei personaje principale și de către mai multe personaje-martor. Regăsim nuanțarea stilistică a discursurilor din primul roman, cu o doză suplimentară de amărăciune și pe alocuri de cinism sau de deziluzie - căci personajele au acumulat experiență odată cu înaintarea în vârstă.

Am parcurs Love, Etc. cu și mai puțină plăcere decât Talking It Over. Traducerea Corneliei Bucur este rezonabil de bună, însă subiectul cărții mi s-a părut nepalatabil. Neavând nici vreo dorință să recitesc romanul acesta, nici vreo obligație profesională să îl prezint la cursuri și la seminare, am decis să nu păstrez Love, Etc. în colecția personală.

Desigur, după aceea am parcurs alte câteva romane de Julian Barnes. Însă despre acelea rămâne să discutăm cu alte prilejuri.

Julian Barnes, "Talking It Over" (1991)

Prin 2006, mai mult ca o obligație de serviciu (căci pe atunci țineam cursuri de literatură), am achiziționat un exemplar dintr-un roman de Julian Barnes, Talking It Over, apărut în traducere română sub titlul Trois (Editura Nemira, București, 2006). Un deceniu mai târziu, în ianuarie 2006, l-am parcurs într-o singură zi.

Și iată ce am aflat:

Talking It Over este un roman realist despre un triunghi amoros. Personajele principale sunt Stuart Hughes, Gillian Wyatt și Oliver Russell. Stuart e un individ destul de comun, în vreme ce fostul său coleg de școală, Oliver, pare educat și fermecător prin comparație (fără a fi cu adevărat aristocratic). Aproape accidental, Oliver se îndrăgostește de Gillian, soția lui Stuart, chiar la cununia acestora.

Urmarea este un proces întortocheat de seducție, în urma căruia Gillian sfârșește prin a divorța de Stuart și a se căsători cu Oliver.

Punctul de vedere utilizat în narațiune este subiectiv, însă multiplu. Mai exact, evenimentele din intrigă sunt relatate și comentate de către cele trei personaje principale, ca și de câteva personaje secundare, precum o florăreasă, proprietăreasa unei camere pe care o închiriază Oliver, mama franceză a protagonistei și așa mai departe. Discursul fiecărui personaj-narator este construit cu grjă pentru a reflecta statutul său social, nivelul educației și starea emoțională din momentul interviului. (Căci fiecare capitol din roman e scris ca un set de răspunsuri la interviuri luate în diverse momente din viața personajelor.)

Consecința este că Talking It Over se parcurge ușor, însă nu neapărat cu plăcere. Deși traducerea realizată de Cornelia Bucur este rezonabil de bună, mărturisesc că subiectul acestui roman-caleidoscop nu mi s-a părut prea atrăgător. (După patru decenii de lecturi științifico-fantastice, literatura realistă poate părea cam fadă.) Și, cum nu mai țin cursuri de literatură, am oferit cadou exemplarul meu din Trois fără regrete, căci spațiul la raft este prețios.

Ar trebui totuși să menționez că Talking It Over are o continuare, Love, Etc. Dar despre aceea vom discuta cu altă ocazie.

Julian Barnes, "Pedantul în bucătărie" (2003)

Spre finalul lunii februarie 2006, de la anticariatul Antic ExLibris din București, am achiziționat un exemplar dintr-un volum de Julian Barnes, Pedantul în bucătărie (Editura Nemira, București, 2006, traducere Marina Radu). Pe atunci, predam proza britanică și americană a secolelor al XX-lea și al XXI-lea la o universitate, drept pentru care achizițiile de cărți ale autorilor mainstream contemporani erau frecvente - practic, un fel de obligație de serviciu.

Ironia face că am ajuns să parcurg Pedantul în bucătărie la mai bine de un deceniu după publicarea ediției române și la mai bine de doi ani de când încetasem să predau la universitate. Mai exact, la mijlocul lunii noiembrie 2016, am citit Pedantul în bucătărie în trei ore.

Și iată ce am aflat:

În manieră tipic postmodernă, Julian Barnes îmbină ficțiunea și nonficțiunea, literatura populară și cultura înaltă, (auto)ironia și erudiția, discursul verbal și cel nonverbal.

Protagonistul-narator, care nu se identifică printr-un nume, ci doar printr-o etichetă (Pedantul), relatează aventurile sale culinare. Abordarea este foarte englezească - naratorul nu pozează în expert și are grijă să nu lase impresia că s-ar lua în serios. Ca urmare, capitolele sunt presărate cu anecdote amuzante despre eșecuri culinare suferite individual sau împreună cu Cea Pentru Care. (Volumul însuși îi este dedicat Celei Pentru Care.)

Treptat, însă, cu dezinvoltură, pe paginile acestui volum spumos și umoristic apar o puzderie de referiri la cărți de bucate (de la cele din secolul al XX-lea, trecând prin perioada victoriană, până la unele din Renaștere, ba chiar și la lucrări din Antichitate), care, cumulate, lasă impresia că domnul Julian Barnes s-a documentat pentru scrierea Pedantului... cam cât se documentează alții pentru scrierea unei teze de doctorat - dar asta a dus la rezultate mai lizibile și mai agreabile.

Firește, trimiterile la autoritățile culinare sunt în contrast cu experimentele nereușite din bucătărie, cu studiul comparat al aceleiași rețete din două ediții diferite ale aceleiași cărți de bucate, cu istoricul unor lucrări celebre, cu adnotările frustrate sau amuzante ale Pedantului și cu diverse reacții și comentarii ale altor autori de profil.

Rezultatul este, pe de o parte, foarte plăcut la lectură. Eu, unul, mă gândesc chiar că, spre deosebire de anumite lucrări "canonice" ale literaturii postmoderniste pe care studenții filologi sunt nevoiți cum-necum să le parcurgă, Pedantul în bucătărie ar prezenta unele avantaje: nu numai că are destule caracteristici ale literaturii postmoderniste, dar se și poate citi rapid, înțelege și discuta la un seminar.

Pe de altă parte, tocmai faptul că Pedantul... e o lectură facilă (dar nu o carte "canonică" a literaturii britanice) mă îndeamnă să cred că nu o voi reciti. Cu siguranță însă că voi parcurge în viitor alte volume de Julian Barnes, căci am adunat destule dintre ele la raft. Dar despre acelea vom discuta cu alte ocazii.

Gheorghe Săsărman, "Cuadratura cercului" (1975)

În alt deceniu, în alt mileniu, bunul meu prieten Alexandru Diaconescu mi-a oferit cu împrumut o publicație proaspăt apărută - Almanah Anticipația 1983. Printre multe alte texte, am întâlnit acolo trei schițe de un anume Gheorghe Săsărman.

Mult mai recent, în noiembrie 2014, la recomandarea altui prieten și coleg scriitor, Oliviu Crâznic, am achiziționat un volum de Gheorghe Săsărman, Cuadratura cercului (colecția Maeștrii SF-ului Românesc, Editura Nemira, București, 2013). L-am parcurs spre finalul lunii septembrie 2016, în două zile.

Și iată ce am aflat:

Această a treia ediție a volumului începe cu o prefață, "Paradigmă și enciclopedie a geoficțiunii urbane: Cuadratura cercului de Gheorghe Săsărman și orașele speculative" de Mariano Martín Rodríguez (traducerea: Oana Presecan). Domnul Rodríguez, traducător și promotor al ediției spaniole a Cuadraturii cercului, prezintă pe larg autorul (doctor în arhitectură, romancier, publicist), lucrarea (cu un periplu național și internațional uimitor), receptarea lucrării de către critica literară, contextul literar și cultural în care volumul a fost creat și receptat. În a doua parte a acestui amplu studiu introductiv, prefațatorul discută pe larg despre conținutul volumului și despre relația dintre arhitectură, urbanism și ficțiune.

Urmează o pagină cu treizeci și șase de viniete geometrice, înscrise în pătrate. Cele treizeci și șase de schițe care alcătuiesc cuprinsul volumului au fiecare o vinietă introductivă, ce se regăsește în mozaicul paginii inițiale - iar cititorii atenți vor găsi adesea o legătură între acea vinietă și conținutul schiței pe care o însoțește. Astfel, prima schiță, "Vavilon", prezintă o societate ce locuiește într-un ziggurat (prilej de satiră socială în subtext), iar vinieta, cu numeroase pătrate încadrate succesiv unul în altul, ar putea fi chiar zigguratul, reprezentat în perspectivă verticală. "Gnossos", în schimb, reia mitul lui Dedal și Icar, dar preface labirintul într-un imens stup locuit de o mulțime de Tezei - și vienieta însoțitoare e un mozaic de hexagoane. "Kriegbourg" se petrece într-un oraș fortificat, precum cele din epoca modernă - iar vinieta, cu pentagoane convexe și stelate, amintește de planurile forturilor moderne. Și exemplele ar putea continua.

Ceea ce surprinde plăcut la Cuadratura cercului este bogăția imaginației autorului, care, pornind de la o temă dată (istoria unui spațiu urban), a construit zeci de variațiuni. Astfel, domnul Gheorghe Săsărman, extrapolând pe marginea unor cazuri istorice (zigguratul, piramida egipteană, orașele antichității grecești, castelul medieval, orașul occidental contemporan, cu șosele și suburbii), a imaginat situații extreme, care uneori evoluează spre absurd - prilej de amuzament și de reflecție pentru cititori. 

Parcă nedorind să creeze o lucrare perfectă (și finită), autorul a inserat în mod voit două "imperfecțiuni" în volum. Una este o schiță fără titlu - despre un oraș fără nume, din America de Sud, ce se deplasează încet spre sud-vest, așa încât este imposibil de localizat cu precizie, de construit până la capăt sau de demolat pe de-a-ntregul. Cealaltă este un titlu ("Arca") fără schiță - o invitație tăcută, la adresa cititorului, să contribuie cu ceva la "rotunjirea" volumului și, totodată, o deschidere a cărții către infinit. (Căci, în principiu, nimic nu limitează în viitor apariția unui număr de exemplare diferite din Cuadratură, egal cu numărul cititorilor individuali. Firește, nu am refuza invitația și am scris o schiță intitulată "Arca" pe care i-am dedicat-o domnului Gheorghe Săsărman. O găsiți în numărul din martie 2017 al revistei Știință și tehnică.)

Efectul de ansamblu al volumului este neașteptat de agreabil. Rând pe rând, autorul ne prezintă orașe-zgârie-nori, orașe-galerii, castele locuite de strigoi, orașe-castru, orașe acoperite de cupole, orașe interzise și orașe-muzeu, în care nu se demolează niciodată nimic, ci doar se construiesc clădiri noi deasupra celor vechi. Și, cum schițele sunt foarte îngrijite stilistic, cititorul este tentat să parcurgă una, și încă una, până la capătul volumului.

Această a treia ediție a Cuadraturii... cuprinde și o serie de prezentări, postfețe și prefețe realizate de autor pe marginea lucrării, de-a lungul deceniilor. Astfel, "Vă prezint orașele mele fantastice" datează din 1980 și a apărut în Grande Enciclopedia della Fantascienza, la Milano. "Postfață la ediția franceză" a fost publicată ințial în volumul La quadrature du cercle, lansată în 1994 la Paris. "Cuvând înainte la ediția spaniolă" a deschis, la origini, La cuadratura del círculo, publicată în 2010 la Madrid. Iar "Repede privire în urmă peste patru decenii" (din 2010), cu un epilog din 2013, pare să fi fost scrisă pentru ediția română din 2013. Împreună, aceste texte prezintă, în mozaic, povestea din spatele poveștii.

Căci Cuadratura cercului a fost refuzată pentru publicare de un anume Mihai Gafița, însă tradusă și publicată de Ursula K. Le Guin...

În ceea ce mă privește, am convingerea că proza domnului Gheorghe Săsărman este la fel de îngrijită ca scriitura lui Jorge Luis Borges, iar viziunile sale urbaniste sunt comparabile cu "Orașele obscure" născocite de Schuiten și Peeters. Le mulțumesc încă o dată prietenilor mei, Alexandru Diaconescu și Oliviu Crâznic, pentru că mi-au deschis calea poveștilor din Cuadratura cercului și așez volumul la loc de cinste în colecția mea.

Căci Cuadratura... este o carte de recitire.

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 32-33" (2015)

La începutul lunii august, de la Librăria Nemira de pe Bulevardul Magheru, din Capitală, am achiziţionat un exemplar din numărul dublu, 32-33, al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2015). L-am parcurs în două zile. Şi iată ce am aflat:

Textul care deschide sumarul acestui număr dublu este o nuvelă a subsemnatului, "În serviciul Maiestăţii Sale Imperiale". Face parte din proiectul steampunk "Cartea cu scoarţe de argint, ferecate" şi îl are ca personaj principal pe agentul secret Bon d'Age. Sper să vă facă tot atâta plăcere să citiţi nuvela câtă mi-a făcut mie să o scriu.

Apoi, în traducerea doamnei Antuza Genescu, veţi găsi o povestire de David Levine, "În avarie". Este o operă spaţială captivantă, cu bătălii spectaculoase şi un final neaşteptat. Ca subiect, aminteşte întrucâtva de povestirea "Dezertorul" din CPSF 31, căci protagonista-naratoare este o inteligenţă artificială de la bordul unei astronave de luptă, iar tema e confruntarea dintre valorile morale şi măcelul lipsit de scrupule sau de limite.

"Pe câmpia spiritelor", de Lou Antonelli, combină tema SF a primului contact cu o civilizaţie extraterestră şi tema fantastică a vieţii de după moarte şi a ghidării spiritelor în călătoria de dincolo. Traducerea îi aparţine tot doamnei Antuza Genescu.

Aceeaşi traducătoare ne oferă şi versiunea română a ultimei povestiri din sumar, "Despărţiţi de infinitate" de Robert Charles Wilson. Am fost plăcut impresionat de acest text care îmbină bibliofilia, teoria universurilor posibile, astrofizica şi tema primului contact cu o civilizaţie extraterestră. Cu siguranţă că este o poveste care invită şi recompensează o a doua lectură.

Sumarul se încheie cu episodul al patrulea al serialului de bandă desenată "Zona de est" realizat de artistul craiovean Viorel Pîrligras.

Ce am remarcat cu plăcere la acest număr de colecţie este prezentarea grafică ieşită din comun. Artistul grafic Tudor Popa a creat o copertă elegantă, ce reflectă foarte bine spiritul nuvelei mele. Totodată, dumnealui a realizat o serie de ilustraţii ce amintesc gravurile din romanele lui Jules Verne, iar lectura este mult îmbogăţită de lucrările sale detaliate şi inspirate. Pentru celelalte texte din cuprins, a creat alte imagini, fiecare în altă tehnică. Mai ales cele care însoţesc povestirea lui Robert Charles Wilson ilustrează magistral combinaţia de melancolie, stranietate şi decadenţă ce răzbate din text. Cu toate că şi în numerele precedente ale revistei a publicat ilustraţii frumoase, de această dată bunul meu prieten pare să se fi întrecut pe sine însuşi.

Am remarcat şi traducerile de bună calitate ale doamnei Antuza Genescu, redactarea literară îngrijită făcută de Ecaterina Derzsi, precum şi raportul rezonabil calitate/preţ. Trebuie să precizez şi că, din toată seria nouă a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice, acest număr dublu are cele mai multe pagini (160). Ca urmare, îi felicit pe redactorul-şef Marian Truţă şi pe colegii săi din echipa redacţională pentru o treabă foarte bine făcută, iar pe dumneavoastră vă invit să comandaţi un exemplar la preţ promoţional aici. Lectură plăcută!

Un nou număr de colecţie din CPSF Anticipaţia

Astăzi, Editura Nemira a anunţat apariţia unui număr dublu din Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia, 32-33. Ilustraţia copertei îi aparţine artistului grafic Tudor Popa, care s-a întrecut pe sine însuşi, iar selecţia textelor a fost făcută de redactorul-şef Marian Truţă.

În cuprinsul acestui număr al revistei veţi întâlni povestiri de David Levine, Lou Antonelli, Robert Charles Wilson, precum şi un nou episod de bandă desenată realizat de Viorel Pîrligras. Totodată, veţi avea ocazia să citiţi o nuvelă a subsemnatului, "În serviciul Maiestăţii Sale Imperiale", din volumul în pregătire Cartea cu scoarţe de argint, ferecate.

Puteţi comanda CPSF 32-33 online aici, sau îl puteţi achiziţiona la librăriile Nemira (detalii aici). 

Marian Truţă - "CPSF 31" (2015)

La finalul lunii iunie, cu prilejul unei promoţii, am achiziţionat de la Librăria Nemira de pe Bulevardul Magheru, din Capitală, numărul 31 din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2015). L-am parcurs ieri. Şi iată ce am aflat:

Primul text din cuprins este o povestire încadrabilă la noua operă spaţială, "Dezertorul" de Steve Rzasa. Autorul american combină elemente tipice pentru această subspecie literară - nanotehnologie, astronave, bătălii spaţiale pe muchie de cuţit, inteligenţe artificiale şi conştiinţe umane încărcate în sisteme informaţionale - însă întoarce pe dos unele clişee ale genului SF. Mai exact, protagonistul-narator, Taren X 45 Delta, este o inteligenţă artificială de la bordul unei astronave de război, însă îşi pune probleme morale şi dezvoltă compasiune pentru fiinţele (post)umane şi respect pentru legi. În schimb, antagonistul Alfa 7 Alfa, o conştiinţă postumană încărcată în sistemele navei-amiral a Integrării, caută cu tot dinadinsul să alunge orice urmă de milă sau de decenţă în căutarea victoriei cu orice preţ asupra Ascendenţei.

Lucian Dragoş Bogdan, în "Povestea fratelui Jacopo", ne oferă o elegantă istorioară cu tâlc despre aventurile unui copil născut într-o familie nobilă, vândut unor circari, crescut şi educat la o mânăstire, apoi rămas pe drumuri. Cam ca în Jack of Shadows de Roger Zelazny, protagonistul are şansa de a căpăta mare putere şi de a se răzbuna asupra celor care îl nedreptăţiseră - dar lumea nu devine neapărat un loc mai bun ca urmare a răzbunării. Atât prin subiect cât şi prin stilul foarte îngrijit, "Povestea fratelui Jacopo" rămâne în memoria cititorilor şi invită la o a doua lectură.

În "Deliciile paradoxului", Mircea Opriţă discută în detaliu despre viaţa şi opera lui Moise Cahn, mai cunoscut cititorilor români sub pseudonimul literar Ovid S. Crohmălniceanu. Ca şi în alte ocazii, domnul Opriţă ne farmecă prin erudiţia şi eleganţa articolului şi prin claritatea cu care expune informaţiile.

Apoi, am avut şansa de a reciti o povestire de Ovid S. Crohmălniceanu, "De ce e cerul albastru", pe care o parcursesem prima oară în 1986, în volumul Alte istorii insolite. Acum, faţă de acea primă lectură, am avut ocazia să apreciez complexitatea borgesiană a ţesăturii de trimiteri la istoria ştiinţei şi culturii.

Spre final, am descoperit o raritate: o povestire cyberpunk. E posibil să mă înşel, însă cred că "Jocul de-a supravieţuirea" de Anthony Allan Chester este al doilea text cyberpunk apărut în noua serie CPSF - primul fiind "Grădinile scufundate" de Bruce Sterling, în CPSF 15. Textul conţine suficiente clişee (infractori cu implanturi electronice, poliţişti acriţi în meserie, zone urbane deteriorate, buticuri cu realităţi virtuale de închiriat), însă e scris coerent şi are o intrigă ce duce undeva, spre deosebire de atâtea texte autohtone care, în anii 1990, se doreau a fi încadrate în acest curent literar.

Sumarul se încheie cu episodul al treilea al serialului de bandă desenată "Zona de Est" realizat de artistul craiovean Viorel Pîrligras.

Am apreciat calitatea traducerilor Antuzei Genescu şi redactarea literară destul de bună a Ecaterinei Derzsi. Dar un punct major de atracţie al acestui număr din CPSF îl reprezintă ilustraţia copertei, realizată de Tudor Popa - dinamică, elegantă şi atractivă pentru un public tânăr, care a crescut cu jocuri video de înaltă rezoluţie. Tot acestui artist grafic de excepţie i se datorează şi ilustraţiile din interiorul revistei - dintre care multe însoţesc povestirea "Dezertorul".

Ca urmare a celor de mai sus, recomand numărul 31 din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice ca pe o piesă de colecţie, care merită cu prisosinţă să fie citită de pasionaţii de literatură SF şi fantastică. (De altfel, puteţi comanda aici un exemplar la preţ promoţional.) Îi felicit pe redactorul-şef Marian Truţă şi pe colegii săi din colectivul de redacţie pentru o treabă foarte bine făcută şi... sunt la fel de curios ca şi dumneavoastră ce surprize ne rezervă pentru numărul următor al revistei.

Marian Truţă (redactor-şef) - "CPSF 30" (2015)

Spre finalul lunii mai, prin amabilitatea bunului meu prieten Tudor Popa, am primit un exemplar din numărul 30 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2015). L-am parcurs abia în iulie acest an.

Şi iată ce am aflat:

Prima povestire din cuprins, "Îngerul" de Pat Cadigan, este încadrabilă la categoria "fantastic urban". Mai exact, protagonistul-narator este o persoană fără adăpost care colindă pe străzile unei metropole în compania unei entităţi stranii. Aceasta din urmă este invizibilă pentru cei mai mulţi oameni, însă uneori, folosindu-şi capacităţile ieşite din comun, poate îndeplini acţiuni de-a dreptul miraculoase. Treptat, pe măsură ce situaţia celor două personaje principale se agravează, cititorii ajung să înţeleagă originea acestei entităţi şi motivele pentru care, asemenea altor asemenea personaje stranii, a fost exilată pe Pământ.

Urmează o scurtă prezentare făcută de Liviu Radu volumului de critică literară "Alte cronici" al domnului Mircea Opriţă.

De altfel, tocmai Mircea Opriţă este cel care semnează povestirea "O floare pentru căpitan", o viziune a viitorului îndepărtat în care trimiterea astronavelor către alte stele şi primirea lor la revenirea din misiune au devenit nişte operaţiuni de rutină. Şi dacă un astronaut ar reveni din misiune reconstruit de o rasă extraterestră... într-un mod nepământean?

"Mina gravitaţională" de Stephen Baxter ne poartă într-un viitor încă şi mai îndepărtat, în care stelele au încetat să mai emită lumină, iar descendenţii îndepărtaţi ai omenirii extrag energie din reţele de găuri negre. Povestirea face parte din volumul Phase Space şi, alături de romanele Time, Space şi Origin, se încadrează în seria "Manifold". Traducerea "Minei gravitaţionale", ca şi a povestirii de Pat Cadigan, i se datorează Antuzei Genescu.

Spre final, veţi găsi şi o povestire horror de Liviu Surugiu, "Ultimul vis al lui Mart Senson". Textul combină imagini suprarealiste, o tramă poliţistă şi o ipoteză tulburătoare referitoare la relaţiile dintre vise şi metabolism. Aş fi preferat ca stilul să nu fie atât de telegrafic, cu numeroase alineate de două rânduri, un rând sau o jumătate de rând (cam ca Fight Club), însă asta e o chestiune de gusturi.

Pe ultimele pagini ale revistei, veţi găsi episodul al doilea al benzii desenate "Zona de Est", realizată de artistul craiovean Viorel Pîrligras.

Pe ansamblu, numărul 30 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice mi s-a părut cam la fel de bun ca şi cele două sau trei dinaintea lui. Am remarcat însă o schimbare interesantă în privinţa prezentării grafice. Mai exact, artistul grafic Tudor Popa a contribuit nu numai cu ilustraţia copertei, ci şi cu ilustraţii interioare pentru trei dintre povestiri. Stilurile sunt diferite - oarecum biomecanic într-un caz, ceva mai abstract în al doilea, suprarealist în al treilea - însă efectul de ansamblu este memorabil.

Ca urmare, îi adresez felcitări nu doar redactorului-şef Marian Truţă pentru o treabă bine făcută, ci şi lui Tudor Popa, pentru o contribuţie considerabil mai mare la prezentarea grafică. (Şi, cum lucrurile bune nu se tac, vă anunţ că puteţi cumpăra la preţ promoţional acest număr special de revistă aici.) În rest, am început deja lectura numărului 31 din CPSF. Dar despre acela vom discuta cu altă ocazie.

Marian Truţă (redactor-şef) - "CPSF 29" (2015)

În aprilie anul acesta, de la Librăria Nemira de pe Bulevardul Magheru, din Capitală, am cumpărat un exemplar din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2015). De parcurs, l-am parcurs abia în luna iulie. (Mai bine mai târziu...)

Şi iată ce am aflat:

Prima povestire din sumar îi aparţine autorului american Kim Stanley Robinson şi se intitulează "Înainte de trezire". Premisa este că, într-un viitor apropiat, omenirea trece de la o delimitare precisă între veghe, somn şi vis la o stare intermediară în care visele se amestecă cu percepţia realităţii. Protagonistul, Abernathy, şi colegii săi caută să descopere atât cauzele acestei situaţii fără precedent cât şi metodele prin care societatea omenească ar putea fi ţinută în funcţiune. Remarcabil, în cazul acestui text, este că discursul naratorial redă trăirile subiective ale protagonistului, cu imagini suprarealiste ce amintesc de experimentele stilistice ale Noului Val, în vreme ce cauzele fenomenelor descrise, respectiv metodele pentru contracararea efectelor, sunt tratate în manieră hard SF.

Tot în domeniul hard SF este încadrabilă şi povestirea autorului Alexandru Lamba, "Reculul praştiei". Protagonistul-narator, comandant al unei astronave, este trezit prea devreme din starea criogenică numai pentru a afla că situaţia de ansamblu din Sistemul Solar s-a schimbat radical, iar misiunea sa a fost compromisă. Nu întâmplător, într-un text despre efectul de praştie asupra navelor spaţiale care trec prin câmpul gravitaţional al giganţilor gazoşi apar şi referiri intertextuale la Sir Arthur C. Clarke şi la seria "Rama".

Oliviu Crâznic contribuie la sumarul acestui număr cu un articol dedicat romanelor lui Liviu Radu din seria "Glia". Pe de o parte, am remarcat şi de această dată claritatea şi concizia stilului utilizat, precum şi maniera organizată şi echilibrată în care e structurat textul. Pe de alta, apreciez efortul domnului Crâznic de a face cunoscut unui public cititor mai larg una dintre capodoperele purtătorului de drapel al nouăzeciştilor, Opţiunea, şi subscriu la opinia dumnealui că ar fi necesară o a doua ediţie a acestui roman. (Totodată, m-am bucurat să văd că, în articol, autorul a amintit şi lucrarea mea O introducere în opera lui Liviu Radu.)

Apoi, în CPSF 29 veţi regăsi o schiţă a lui Liviu Radu, "Ziua dimensiunii zero", care îi poartă pe cititori de la teoria Big Crunch la Sfârşitul Vremurilor şi... la Judecata de Apoi. Schiţa este reluată din cuprinsul volumului Singur pe Ormuza şi merită cu siguranţă o a doua lectură.

Schiţa "Mâinile reci şi mirosul de sare" de Jy Yang, în schimb, este o mostră de fantastic sumbru, care o să vă dea fiori. Protagonista, Anja, este vizitată periodic de cineva care ar putea să fie soţul ei, revenit acasă după ce se înecase pe mare, sau ar putea fi o fantasmă din copilărie, ori o creatură mitologică.

"Alegorii şi avertismente" vă prezintă, în maniera elegantă a lui Mircea Opriţă, informaţii despre viaţa şi opera autorului hunedorean Miron Scorobete. Am aflat, astfel, că autorul de proză ştiinţifico-fantastică este totodată poet, publicist, dramatrug şi autor de cărţi pentru copii.

Dealtfel, spre finalul revistei puteţi găsi o povestire de Miron Scorobete, "Masca", în care protagonista-naratoare, Dia, relatează despre un revelion cu peripeţii.

Sumarul se încheie cu primul episod din banda desenată "Zona de Est", creată de artistul craiovean Viorel Pîrligras.

Dintre plusurile acestui număr din CPSF (pe care îl puteţi comanda aici la preţ promoţional), pe lângă prozele reuşite şi articolele de referinţă despre care am relatat mai sus, aş aminti ilustraţia copertei, creată de artistul grafic Tudor Popa, redactarea îngrijită şi buna calitate a traducerilor.

Singurul minus demn de menţionat este că, din păcate, şi din acest număr al revistei lipseşte numele traducătoarei (sau al traducătorului). În rest, domnul redactor-şef Marian Truţă şi colaboratorii săi din colectivul de redacţie merită felicitări pentru o treabă bine făcută.

În ceea ce mă priveşte, voi parcurge cât de curând CPSF 30. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie...

Marian Truţă (redactor-şef) - "CPSF 28" (2015)

Spre sfârşitul lunii martie a acestui an, la Final Frontier IV, într-o companie agreabilă, am achiziţionat un exemplar din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2015). Am parcurs-o, iar recent am recitit-o.

Să vă spun şi dumneavoastră despre ce e vorba:

Prima povestire din sumar este încadrabilă la categoria "SF de avertisment". Mai exact, "Ale durerii păsări" de Garry Kilworth prezintă trauma fizică şi emoţională suferită de un personaj feminin, Anita, care are o relaţie extramaritală cu un bărbat însurat, Philip, şi care îl convinge pe acesta să îi plătească un set de intervenţii chirurgicale estetice la o clinică din Brazilia. Din punct de vedere literar, e o povestire scrisă decent, cu personaje plauzibile, intrigă structurată rezonabil şi tehnică literară ce aminteşte de povestirile lui James Joyce cuprinse în volumul Oameni din Dublin. Ca text educativ, însă, "Ale durerii păsări" este un text recomandat.

Teodora Matei, în "E-51741", vizitează dintr-o perspectivă neobişnuită tema invaziei extraterestre. Mai exact, în viitorul pe care şi-l  imaginează autoarea, o rasă extraterestră a invadat Pământul şi i-a înrobit pe pământeni, iar protagonista este luată şi dusă de unul dintre invadatori pe planeta lui de baştină. Dar, în ciuda relaţiei de tip "Frumoasa şi bestia", această uniune silnică nu duce la un final fericit...

Ken Liu, în "Cum creează cărţi speciile selecte", construieşte un metatext interesant, cu o doză de umor şi multă imaginaţie. Din punctul meu de vedere, este cea mai reuşită schiţă din acest număr al revistei.

După o reclamă de două pagini la banda desenată "Zona de Est" realizată de artistul craiovean Viorel Pîrligras, veţi găsi un amplu articol scris de Mircea Opriţă şi intitulat "Eleganţă şi bun gust". Din articol veţi afla o mulţime de informaţii relevante despre viaţa şi opera lui Florin Manolescu, primul care a dedicat o teză de doctorat literaturii ştiinţifico-fantastice în ţara noastră. Ca de obicei, am apreciat atât munca de cercetare a domnului Opriţă cât şi maniera accesibilă în care a prezentat informaţiile şi a analizat lucrările aflate în discuţie.

Veţi putea parcurge apoi o schiţă de Florin Manolescu, "Magicianul", avându-i ca personaje principale pe savantul Albert Jochemko şi pe Motaş, motanul său telepat. Dacă prima parte a schiţei înclină către SF, cu cercetări astronomice şi tentative de a descoperi o nouă cometă, partea a doua duce înspre realismul magic - căci Albert poate face ca un meci de fotbal pierdut "în direct" să devină remiză "în reluare".

CPSF 28 se încheie cu un alt articol de critică literară, "Science fiction 'adevărat' ", semnat de Cornel Robu. Dacă materialul domnului Opriţă prezintă în ansamblu opera de ficţiune şi non-ficţiune a lui Florin Manolescu, acest al doilea articol se concentrează cu precădere asupra unui volum anume, Misterul camerei închise.

Pe ansamblu, aş spune că numărul acesta din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia a fost destul de închegat şi echilibrat, cu o redactare literară îngrijită.  (De altfel, puteţi comanda un exemplar aici, la un preţ promoţional.) Demnă de menţionat este şi ilustraţia copertei, realizată de artistul grafic Tudor Popa, o viziune biomecanică asupra chirurgiei estetice.

Singurul aspect mai degrabă ciudat a fost acela că atât de la textul lui Garry Kilworth cât şi de la cel al lui Ken Liu a fost omis numele traducătoarei (sau traducătorului). Ceva similar s-a întâmplat şi la traducerea din CPSF 27. O dată o fi fost accident. A doua oară să fie coincidenţă?

Probabil că mă voi lămuri asupra acestui aspect când am să parcurg CPSF 29. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie.

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 27" (2015)

În martie anul acesta, am cumpărat şi citit un exemplar din numărul 27 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2015). Recent, l-am recitit. Să vă ofer şi dumneavoastră câteva detalii:

Piesa de rezistenţă a acestui număr este o povestire a autorului american Paolo Bacigalupi, "Pariorul". Protagonistul-narator, Ong, este un laoţian refugiat în SUA după ce tatăl său organizase proteste împotriva unui regim autocratic instaurat în Laos şi fusese arestat. Ca urmare a educaţiei primite, Ong lucrează ca jurnalist şi caută să aducă în atenţia publicului subiecte precum încălzirea globală, dispariţia unor specii rare de insecte sau de plante, ori cazuri de corupţie printre înalţii funcţionari guvernamentali.

Din păcate pentru Ong, evaluarea muncii sale în trustul mediatic unde lucrează se bazează pe numărul de persoane care îi accesează articolele, iar interesul publicului înclină mai degrabă spre subiecte triviale, precum aventura vedetei hip-hop Double DP, soldată cu urmăriri, treceri frauduloase de frontieră şi luare de ostatici. Un coleg versat şi inimos, Marty Mackley, caută să-l ajute pe Ong să îşi salveze postul, drept pentru care îl pune în legătură cu o laoţiană celebră, Kulaap. Restul poveştii îi îndeamnă pe cititori să mediteze la relaţia dintre celebritate, mediatizare, iluzie, responsabilitate socială şi valori - şi probabil veţi afla propriile răspunsuri la întrebările din subtext când veţi parcurge această povestire.

Apoi, în cuprinsul numărului 27 din seria nouă CPSF, veţi găsi un articol de Mircea Opriţă intitulat "Un erudit sentimental" şi dedicat vieţii şi operei lui Constantin Cubleşan. Ca şi alte articole ale domnului Opriţă, acesta ne ajută să facem cunoştinţă cu unul dintre maeştrii anticipaţiei româneşti şi să vedem alte laturi ale activităţii de o viaţă în slujba cercetării filologice şi beletristicii.

Urmează povestirea "Ritmul ascuns al inimii" de Constantin Cubleşan, un text echilibrat despre un prim contact ratat cu nişte reprezentanţi ai unei civilizaţii extraterestre. Personajele principale, astronauţii Guaran şi Ciana, au un lung dialog despre cele întâmplate pe o planetă pustie. Căci lui Guaran i s-a încredinţat misiunea de a-l ţine treaz pe colegul său pe parcursul unei proceduri medicale de importanţă vitală...

Spre final, veţi găsi schiţa "Coşarul" de Emanuel Grigoraş, o variaţiune pe tema povestirilor despre roboţi pe care le-a făcut celebre Isaac Asimov în secolul trecut. Autorul român aduce o perspectivă nouă asupra consecinţelor apariţiei inteligenţelor artificiale şi a fabricării unui mare număr de roboţi umanoizi. Totodată, intriga cuprinde o tramă poliţistă cu o soluţie ingenioasă.

În încheierea sumarului, veţi găsi ultimul episod al serialului de bandă desenată "Zona de Vest", creat de artistul craiovean Viorel Pîrligras... şi promisiunea unei continuări intitulate "Zona de Est".

Am remarcat şi ilustraţia elegantă a copertei creată de artistul grafic Tudor Popa - o viziune sintetică asupra modului în care peisajul mediatic ne îndeamnă să idolatrizăm vedetele pop şi dispozitivele mobile de telecomunicaţii.

Pe ansamblu, numărul 27 din CPSF merită atenţia cititorilor - în primul rând pentru povestirea "Pariorul", care surprinde foarte exact spiritul vremurilor noastre. (Puteţi comanda şi dumneavoastră un exemplar la un preţ avantajos aici.) Iar despre numărul 28 al acestei publicaţii lunare vă voi relata cât de curând, într-un nou articol de la Ţesătorul.

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 24" (2014)

În noiembrie anul trecut, la Târgul de Carte Gaudeamus, am cumpărat un exemplar din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia, numărul 24 (Editura Nemira, Bucureşti, 2014). L-am parcurs atunci şi, pentru că aveam nişte restanţe în materie de CPSF, l-am recitit aseară. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Povestirea de deschidere se numeşte "Luna nestatornică" şi îi aparţine lui Larry Niven. E un text apocaliptic, în care protagonistul-narator, un jurnalist din Los Angeles, specializat în popularizarea ştiinţei, constată că Luna este neobişnuit de strălucitoare. Ca şi alte personaje, Stan presupune că Soarele a devenit novă, drept pentru care o invită pe iubita sa, Leslie, să petreacă împreună ultimele ore dinaintea catastrofei - prin localuri, prin baruri şi pe străzi, inclusiv în faţa magazinelor de bijuterii sau la cumpărat de delicatese. Şi, cu toate că fenomenele meteorologice se agravează rapid, cei doi înţeleg la un moment dat că situaţia nu este chiar aşa catastrofală cum presupuseseră iniţial.

Pe de o parte, povestirea este tradusă îngrijit de Antuza Genescu. Pe de altă parte, textul pare destul de demodat, căci face referiri la aselenizări, la emisiunile lui Johnny Carson şi la preţuri dinainte de valurile succesive de inflaţie. Cumva, lumea aceasta extrapolată din realitatea primilor ani '70 reuşeşte să pară mult mai învechită decât costumele şi accesoriile pseudo-victoriene care au ajuns la modă în ultima vreme.

Tot din prima parte a anilor '70 provine şi a doua povestire din acest număr, "Flash Point" de Gardner Dozois. În acest caz, e un text de ficţiune speculativă cu tentă socială, plasat într-un orăşel din Noua Anglie. Personajele principale, precum bătrânul Ben Jacobs sau doctorul Jed Everett, se confruntă cu un val inexplicabil de violenţă care îi afectează atât pe nomazii ce trec prin orăşelul lor cât şi pe localnici. Cumva, deşi bine echilibrat (şi frumos tradus de Antuza Genescu), "Flash Point" nu impresionează prin idei, prin suspans sau printr-o turnură cu adevărat spectaculoasă a evenimentelor.

Mircea Opriţă, în schimb, contribuie la sumarul acestui număr din CPSF cu  un amplu articol dedicat vieţii şi operei regretatului Horia Aramă. Am apreciat atât documentarea minuţioasă pe care se bazează articolul "Poezia salvează utopia" cât şi dozajul atent de informaţii, de citate şi de interpretare critică. Pentru filologii care ar dori să studieze opera lui Horia Aramă, articolul acesta al domnului Opriţă ar constitui un material de referinţă şi un bun punct de pornire în cercetare.

În continuare, veţi găsi o schiţă de Horia Aramă, "Linişte în eter", care, deşi redusă ca dimensiuni, mi s-a părut foarte reuşită din punct de vedere tematic şi stilistic. Subiectul este extrapolarea unei idei (ce-ar fi dacă am renunţa progresiv la emisiunile radio şi TV?), iar în subtext există şi o doză de satiră socială.

Sumarul se încheie cu episodul al patrulea din banda desenată "Zona de Vest", creată de artistul craiovean Viorel Pîrligras. Mi-a atras atenţia şi ilustraţia copertei, realizată de artistul grafic Tudor Popa - în ton cu povestirea apocaliptică a lui Larry Niven.

Pe ansamblu, CPSF 24 se ridică la un nivel calitativ bun, iar unele dintre materialele publicate merită cu siguranţă citite şi a doua oară. (De altfel, puteţi comanda un exemplar la un preţ avantajos aici.) O impresie încă şi mai bună mi-a făcut numărul 27, dar despre acela vom discuta cu altă ocazie.

Valentin Nicolau, "Basmania: Răspântia gândurilor" (2014)

În noiembrie 2014, la invitaţia bunului meu prieten, Tudor Popa, am asistat în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus la lansarea unui volum de Valentin Nicolau, Basmania: Răspântia gândurilor (Editura Nemira, Bucureşti, 2014). Am parcurs această carte abia în 2015. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Basmania: Răspântia gândurilor este o carte pentru copii, prima dintr-o trilogie proiectată de autor. Prezentarea este deosebit de atrăgătoare - volum cartonat, format mare, ilustraţii şi grafică integral color, hârtie lucioasă, copertă lăcuită. Pe scurt, un volum cu adevărat elegant la un preţ accesibil.

Subiectul cărţii este o lume a basmelor, în care spaţiul, timpul, locurile şi locuitorii sunt altfel decât în lumea noastră. Deşi, dacă e să îi dăm crezare naratorului, basmele noastre vin din lumea lor. Din păcate, însă, lumea basmelor intră în criză, iar împăratul ei, Băsmuitorul cel Cumplit, caută un salvator. Rând pe rând, intră în scenă o vastă galerie de personaje - membri ai familiei imperiale, curteni, dregători, precum şi unele personaje negative - cu nume năstruşnice şi înfăţişare suprarealistă. Ca să amintesc doar câteva, Aquarela e o prezenţă diafană, transparentă, ţesută din culori de curcubeu, pajul Aeiou este alcătuit din hârtie şi fraze încâlcite, Aricioşenia Sa, prinţul moştenitor, are părul ţepi, dar şi firea arogantă, iar împărăteasa Arpegiata poate vorbi şi cânta pe mai multe voci simultan. (Dealtfel, numeroaselor personaje le este dedicat un index la finalul cărţii, cu portrete sugestive.)

Tot suprarealist este şi decorul în care se desfăşoară povestea. Autorul dă dovadă de o imaginaţie debordantă, iar diversele secţiuni ale cărţii amintesc de o arhivă a închipuirilor, de grădina viselor suspendate, de un turn-prăpastie, unde sunt întemniţate unele personaje periculoase, sau de un tezaur al dorinţelor. Şi, în bună tradiţie suprarealistă, destule dintre aceste decoruri tratează în cheie simbolică unele elemente din inconştient - fie că e vorba de pulsiunea de a crea, de planuri neduse la bun sfârşit sau de regrete nemărturisite.

Din păcate, toată bogăţia de personaje şi toată abundenţa de decoruri exercită un fel de presiune asupra intrigii. Mai degrabă decât să aibă un fir narativ clar sau un conflict bine delimitat, Răspântia gândurilor adună laolaltă o mulţime de evenimente disparate, câteva fire narative promiţătoare, care se ivesc cu oarecare întârziere, şi... promisiunea implicită că intriga se va dezvolta şi se va închega în volumele următoare ale trilogiei. (Cu atât mai tragic este că autorul, distinsul editor, romancier şi dramaturg Valentin Nicolau, a pierit la începutul acestui an, iar trilogia Basmania nu a fost dusă la bun sfârşit.)

Ceea ce dă un farmec aparte acestei cărţi este însă prezentarea grafică. Imaginaţia autorului este complimentată şi completată de ilustraţiile lui Tudor Popa, poate cel mai important grafician român din domeniul fantastic. Basmania: Răspântia gândurilor este rezultatul unei concepţii grafice integrate, în care imaginile, cadrele ilustraţiilor, siglele (ba chiar şi literele iniţiale ale capitolelor sau numerele din josul paginilor) au fost create de o singură persoană. Ansamblul este cu adevărat uimitor şi încântător. Paginile au culoare texturată în fundal. Titlurile capitolelor au litere renascentiste, pe scoici ovale, ciobite, brăzdate de crăpături, ce par să plutească deasupra filelor şi să lase umbre dedesubt. Iniţiala primului alineat din fiecare capitol este o bijuterie de alamă, prinsă în nituri, cu un fundal extrem de complex, minuţios realizat. Iar ilustraţiile mari, ca apar din loc în loc pentru a umple câte o pagină întreagă, sintetizează cunoştinţele unui maestru care a studiat şi practicat arta grafică timp de o viaţă.

Culorile pastelate sunt prietenoase cu ochiul, personajele prind viaţă parcă, costumele şi decorurile sunt puse în pagină minuţios şi sugestiv, iar creaturile fantastice ce populează Basmania sunt cu adevărat remarcabile. În tandem cu autorul, artistul grafic Tudor Popa a făcut mai mult pentru încurajarea lecturii decât toate cohortele de adulţi care îşi frâng ritual mâinile, văicărindu-se că odraslele lor nu citesc. Şi, pentru că o realizare de excepţie ca Răspântia gândurilor nu putea trece neobservată, la începutul lunii iunie, la cea de-a treizeci şi cincea ediţie a "Trofeului Micul Cititor" desfăşurată la Centrul Cultural "Drăgan Muntean" din Deva, bunului meu prieten i-a fost decernat premiul pentru cel mai bun ilustrator de cărţi pentru copii. (Detalii aici.)

Mai degrabă decât să trag concluzii academice la sfârşitul acestei prezentări, am să le mulţumesc autorului Valentin Nicolau şi ilustratorului Tudor Popa pentru că au făcut efortul de a crea o lume imaginară bogată şi impresionantă şi o carte superbă, ce poate sta la loc de cinste în colecţia oricărui bibliofil. Pentru noi, ceilalţi creatori de tărâmuri închipuite, ştacheta calităţii a fost ridicată mult mai sus de Răspântia gândurilor.

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 25-26" (2015)

La finalul lunii ianuarie 2015, de la Librăria Nemira de pe Bulevardul Gheorghe Magheru din Bucureşti, am achiziţionat un exemplar din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia, numărul dublu 25-26. L-am parcurs în următoarele două zile. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Povestirea de deschidere îi aparţine lui Ken Liu şi se intitulează "Maestrul litigiilor şi Regele Maimuţelor". Acţiunea e plasată în China, în secolul al XVIII-lea, iar protagonistul este bătrânul cărturar Tian Haoli. Acesta se ocupă cu ajutarea sătenilor în procese, iar bunăvoinţa sa faţă de tânăra văduvă Li Xiaoyi, pe care o reprezintă în tribunal, îi atrage necazuri. Parte din intrigă se bazează pe sfidarea autorităţilor, combaterea abuzurilor şi dezvăluirea unor secrete incomode. Izul de fantastic îl adaugă un personaj literar clasic, Regele Maimuţelor, care îi apare bătrânului cărturar în vise şi în imaginaţie.

Tot o temă orientală, cu atmosferă exotică, tratează şi Lucian Dragoş Bogdan în "Povestea lui Xieng Baohui". Autorul ne prezintă o lume croită după precepte taoiste, în care oamenii cunosc şi respectă legea firii şi ordinea lucrurilor. Doar că unele personaje, nemulţumite de viaţa îndelungată a protagonistului, strică regula după care oamenii piereau pe rând şi instituie o existenţă haotică, în care oamenii pier accidental, mai mult sau mai puţin la întâmplare. Ca şi povestirea precedentă, textul lui Lucian Dragoş Bogdan este deosebit de îngrijit din punct de vedere stilistic.

În "Lazaret", Mircea Pricăjan tratează tot despre înţelepţi şi sihaştri, însă în cadru românesc. Spre deosebire de textul precedent, "Lazaret" este mai sumbru şi axat pe o temă horror. De asemenea, este îngrijit pe plan stilistic.

În schimb, "Liberul arbitru" este o povestire steampunk fantasy a subsemnatului. Face parte din proiectul "Cartea cu scoarţe de argint, ferecate", iar cititorii vor reîntâlni pe parcursul ei personaje din "Pălărierul", text apărut în Almanah Anticipaţia 2015. Sper să vă facă la fel de multă plăcere să o parcurgeţi câtă mi-a făcut mie să o scriu.

Ca şi "Liberul arbitru", "Ambasadorii" de Eugen Cadaru plasează creaturi fantastice într-un cadru urban. Mai exact, aducerea unei stânci din Finlanda în România, într-un parc din Bucureşti, strămută accidental elfi între personaje mitice româneşti. Premisa e interesantă, iar autorul strecoară şi accente de satiră socială printre rânduri. Din păcate, textul suferă de unele scăpări stilistice, dintre care mi-au atras atenţia câteva exprimări pleonastice.

"Artefactul" de Mircea Liviu Goga combină cazuri neelucidate încă şi tema călătoriilor în timp. Pornind de la fenomene neelucidate, precum fosile sau artefacte nelalocul lor în stratele geologice, personajul Adrian construieşte o teorie a fluctuaţiilor temporale, iar protagonistul-narator anchetează, ani mai târziu, dispariţia misterioasă a prietenului său. Schiţa e bine construită, atent dozată şi cu un final interesant.

Ultima povestire din CPSF 25-26 este o pastişă după Alexandru Ungureanu, "Arte marţiale moderne IV", semnată Radu Halippa. Spre deosebire de "Artele marţiale moderne III", din Almanah Anticipaţia 2015, aceasta are intriga mai închegată şi e mai bine realizată stilistic. De asemenea, dă dovadă de ceva mai multă imaginaţie în privinţa armelor şi stilurilor de luptă fictive.

Cuprinsul se încheie cu episodul al cincilea al benzii desenate "Zona de vest", scris şi desenat de artistul craiovean Viorel Pîrligras.

Pe ansamblu, acest număr dublu din CPSF Anticipaţia mi s-a părut foarte bine realizat, destul de unitar tematic, elevat stilistic şi mai bine redactat decât destule alte apariţii precedente ale acestei publicaţii. Am fost foarte plăcut impresionat de ilustraţia copertei, realizată de vechiul meu prieten Tudor Popa, şi de multitudinea de imagini judicios alese presărate prin paginile revistei. Alături de CPSF 03, acesta reprezintă un număr de colecţie pe care vi-l recomand cu multă căldură. (Dealtfel, îl puteţi comanda la preţ redus de pe site-ul editurii aici.)

În ceea ce mă priveşte, îl felicit şi pe această cale pe domnul redactor-şef Marian Truţă pentru o treabă foarte bine făcută şi aştept cu interes noile apariţii ale Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice.

P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 23" (2014)

La începutul lunii noiembrie 2014, cu ocazia unei vizite la Librăria Nemira de pe Bulevardul Magheru, am cumpărat un exemplar din numărul 23 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2014). L-am parcurs la finalul lunii decembrie. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Prima povestire din cuprins îi aparţine lui Kim Stanley Robinson, se intitulează "Lunatecii" şi a fost tradusă de Miruna Avram. Are elemente de hard SF, distopie şi horror. Personajele principale sunt deportate pe Lună şi silite să lucreze la extracţia din galerii a unui metal rar, promeţiu. Doar că galeriile par să fie bântuite de o entitate malefică, iar filoanele de promeţiu care înţesează subsolul lunar poate că sunt mai mult decât bănuiesc pământenii. (Mai mult nu am să vă relatez aici, pentru că nu vreau să vă stric plăcerea unui text care se citeşte cu sufletul la gură.)

Dănuţ Ungureanu ne oferă o povestire umoristică, "Om cu O mare, ţară cu Ţ mic", plasată într-un viitor apropiat în care România s-a adâncit într-o perpetuă criză economică, iar puterea discreţionară a fost împărţită între baronii locali. Prin acest peisaj de corupţie şi sărăcie bântuie artişti de curte, ca protagonistul-narator Seri sau pictoriţa Giocondina Pop. Cum textul e de tip "felie de viaţă", cu final deschis, nu m-aş mira ca peste câteva luni să vedem că se lansează un întreg roman. Eu, unul, îl aştept cu plăcere.

Urmează o poveste cu fantome, "S.O.S.", scrisă de Connie Willis şi tradusă de Ileana Buşac. Veţi regăsi aici tema vieţii de după moarte, o tramă poliţistă, dar şi numeroase referiri la scufundarea Titanicului, toate îmbinate într-un mod ingenios şi memorabil.

Sumarul se încheie cu al treilea episod din serialul BD "Zona de vest", scris şi desenat de artistul craiovean Viorel Pîrligras.

Încă mai mult decât numărul precedent, CPSF 23 mi-a făcut o impresie foarte bună prin calitatea textelor, prin traducerile îngrijite, prin buna redactare literară şi prin superba copertă ilustrată de artistul grafic Tudor Popa. (Dealtfel, şi dumneavoastră puteţi comanda aici un exemplar la un preţ incredibil de mic.) În ceea ce mă priveşte, în aceeaşi după-amiază de iarnă am început să citesc numărul 24 din Colecţie. Dar despre acela am să vă relatez altădată...

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 22" (2014)

La începutul lunii noiembrie 2014, la Librăria Nemira din centrul Bucureştiului, am achiziţionat câteva apariţii recente. Printre acestea s-a aflat şi Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia 22 (Editura Nemira, Bucureşti, 2014). Am parcurs-o aseară, imediat după ce încheiasem lectura Almanahului Anticipaţia 2015. Şi iată ce am aflat:

Sumarul începe cu o povestire science-fantasy de David Brin, "Ochii aceia", în traducerea Antuzei Genescu. Pe un fir narativ auzim punctul de vedere al unui astronom invitat să fie gazda unei emisiuni radiofonice nocturne - şi dezbătând cu ascultătorii mitul modern al farfuriilor zburătoare. Pe celălalt fir narativ, tragem cu urechea la discuţiile unor făpturi care, în farfurii zburătoare, pun la cale diverse năzbâtii ca să-i uimească şi să-i intrige pe pământeni.

Uremază o povestire horror de Stephen King, "Demonul din maşină", în care noţiunea romantică a "maşinăriilor satanice" este aplicată în mod creativ unei maşini industriale de călcat. Căci, printr-un concurs de împrejurări foarte puţin probabil, o asemenea maşinărie dintr-o spălătorie americană provincială a ajuns să fie posedată de un demon. Iar ceea ce la început părea un accident de muncă ajunge ulterior să captete conotaţii mult mai sinistre...

Tot o boare de fantastic adie şi prin povestirea lui Sergiu Someşan "Despăgubiri de război". Protagonistul-narator este proprietarul unei florării. Viaţa acestuia este dată peste cap când un client aparte e nemulţumit de modul în care i s-au livrat câteva sute de agave. Iar despăgubirile cerute de client au consecinţe mondiale.

Spre final, veţi găsi al doilea episod din serialul de bandă desenată "Zona de vest" scris şi ilustrat de artistul craiovean Viorel Pîrligras.

Pe ansamblu, CPSF 22 mi-a lăsat o impresie foarte plăcută. Am apreciat calitatea textelor, ilustraţiile judicios alese, buna redactare literară, tehnoredactarea îngrijită şi coperta ilustrată de artistul grafic Tudor Popa. Ţin să îl felicit pe redactorul-şef Marian Truţă pentru o treabă bine făcută. Vă recomand şi dumneavoastră să vă luaţi un exemplar din CPSF 22, mai ales că îl puteţi comanda la jumătate de preţ aici. În ceea ce mă priveşte, am început deja să citesc numărul 23 al colecţiei. Dar despre acela vom discuta cu altă ocazie...

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)