Michael Haulică (antologator), "Argos Doi" (2014)

Spre finalul lunii mai 2015, cu ocazia unui târg de carte Bookfest, am achiziționat un exemplar dintr-o antologie îngrijită de Michael Haulică, Argos doi - proză science-fiction & fantasy (Editura MediaTech, în colaborare cu editura TexaRom, 2014). Am parcurs cele 215 pagini ale antologiei în două reprize de lectură, la finalul lunii mai, 2015, respectiv la începutul lunii noiembrie 2016.

Și iată ce am aflat:

"Cuvântul înainte" îi aparține antologatorului Michael Haulică - o conexiune cu antologia anuală precedentă (Argos unu), o prezentare succintă a autorilor antologați și a textelor din cuprins, o promisiune pentru o antologie anuală viitoare, Argos trei (apărută în 2017).

Prima povestire îi aparține lui Lucian Dragoș Bogdan și se intitulează "Dincolo de orizont". Personajele, din țări și culturi diferite, călătoresc cu viteze hiperluminice, transcend condiția umană și se confruntă cu diverse dileme ivite din statutul de nemuritori cu puteri și posibilități vaste. Răspunsurile fiecăruia au de-a face cu pulsiuni psihice fundamentale, pe de o parte, și cu perspectivele lor religioase sau filosofice, pe de altă parte.

"Gravitație 0.7" de Aurel Cărășel combină literatura polițistă și hard SF-ul. Protagonistul, Nicholas Gianini Barbossa, anchetează o crimă în asteroidul colonizat Phoebe, iar soluția enigmei are legătură cu gravitația scăzută din asteroid.

"Invazia tăcută" de Alexandru Ioan Despina e o schiță fantastică despre o epidemie oribilă și despre eforturile autorităților de a o controla - ceea ce duce la instituirea unui sistem totalitar. Premisa e interesantă, dar narațiunea la persoana întâi e presărată cu lirisme și sentimentalisme.

Andrei Panțu contribuie la antologie cu "Tursas", o poveste despre invazia unor creaturi mitologice finlandeze. Personajul principal și eforturile sale de a-i face față invaziei amintesc întrucâtva de romanele catastrofice ballardiene, în vreme ce cadrul metanarativ al manuscrisului găsit și prezentat de un narator contemporan trimit la Numele trandafirului de Umberto Eco.

Felix Tzele ne asigură, în schimb, că "Drumul spre Lună este pavat cu intenții rele". Schița sa, plasată într-un București ruinat de poluare și de criminalitate, e un mozaic de discursuri ale unor personaje-narator implicate în trafic de stupefiante și jocuri pentru putere.

"Gardianul" de Liviu Braicu pare fantezia-confesiune a unei persoane trecute prin primul val de adoptare a calculatoarelor personale din România anilor 1990. Confesiune - pentru că se recunosc stadiile dependenței de lumile virtuale. Fantezie - pentru că protagonistul-narator luptă ca să salveze alte lumi sub îndrumarea unei entități imateriale. (Și dacă Vocea care îl ghidează pe personaj nu ar fi decât rezultatul unei tulburări psihice?)

Povestirea regretatului scriitor Liviu Radu "Cifrele sunt reci, numerele-s calde" nu are nevoie de nici o prezentare. Povestea lovecraftiană a reverendului Theodore Michener și a soției sale este memorabilă. În Anglia victoriană, cei doi descoperă legătura dintre asasinatele comise de niște criminali în serie și deschiderea periodică a unor porți către alte universuri prin care entități monstruoase cauzează atrocități de nedescris. Atât ca subiect, cât și ca execuție, "Cifrele..." reprezintă una dintre piesele de rezistență ale antologiei Argos doi.

Din păcate, și autoarea următoarei povestiri din cuprins, Ioana Vișan, ne-a părăsit. "Un zâmbet de milioane" e o aventură exotică, pe o planetă extrasolară, în care protagonistul-narator și însoțitoarea lui, Simone, caută un localizator de astronave prin catacombe.

"Observatorul" de Florin Purluca pornește de la o situație aparent banală - o conversație într-o cafenea de pe marginea unei autostrăzi - și duce la implicații stranii, cu nemuritori furișați prin istorie și vizitatori extratereștri infiltrați printre noi.

Alexandru Lamba, redactorul-șef al Gazetei SF, contribuie la sumarul antologiei cu schița "Pe lamă de ras" - o narațiune la persoana întâi despre călătorii în timp, paradoxuri și eșecuri emoționale revizitate... la Brașov.

Argos doi conține o altă povestire memorabilă, "Deratizare" de Lucian Merișca. Intriga are drept fundal o societate distopică, în care cetățenii trebuie să composteze bilete de exterior pentru a circula în spațiile publice, respectiv bilete de interior pentru a sta la ei acasă. Condițiile mizere în care locuiesc Cazal, Lenore și descendenții lor, teroarea adusă de controlori, hrana insuficientă și speranța iluzorie adusă de un post de radio clandestin sunt extrapolări ale situației îndurate de români în anii 1980, în vremea dictaturii național-comuniste a lui Nicolae Ceaușescu. Că "Deratizare" a fost publicată inițial în 1984 a fost o surprinză. Că autorul nu a fost anchetat, arestat sau încarcerat a fost aproape un miracol. Iar că povestirea "Deratizare" rezistă la lectură și la trei decenii după apariție aduce dovada calității ei literare.

Sumarul se încheie cu o schiță a tânărului autor Mihai Alexandru Dincă, "În neant". Narată la persoana întâi, schița relatează tribulațiile unui astronaut reanimat după criogenare la bordul unei astronave unde lucrurile au scăpat de sub control. Ca și în alte scrieri ale domnului Dincă, tematica hard SF se îmbină cu oroarea cosmică. Judecând după calitatea acestui text, am achiziționat volumul de debut al autorului.

Pe ansamblu, Argos doi a prezentat o lectură destul de bună, însă poate nu la fel de bună ca Argos unu. Cu trei sau patru excepții, textele antologate merită o lectură, însă nu o încurajează și pe cea de-a doua. Ca urmare, nu am păstrat volumul în bibliotecă - poate și pentru că nu mai am loc pe rafturi. Altfel stau lucrurile în privința antologiei Argos unu. Dar despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie.

Michael Haulică (redactor-şef), "Galileo 6" (2015)

Sâmbăta trecută, la târgul de carte SF şi fantasy Final Frontier IV, într-o companie agreabilă, am achiziţionat numărul 6 al revistei Galileo (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2015). Aşteptam acest număr al revistei trimestriale sătmărene... din noiembrie 2012. L-am parcurs în câteva zile. Şi iată ce am aflat:

La conducerea revistei Galileo Science Fiction & Fantasy a avut loc o schimbare. Mai exact, redactor-şef este acum Michael Haulică. Dumnealui semnează editorialul "Continuăm cu începutul", care deschide sumarul revistei - o pledoarie pentru necesitatea periodicelor ca pepiniere pentru noile generaţii de autori.

Secţiunea "Ficţiuni" este foarte bogată în acest număr. Veţi găsi, pentru început, o metaficţiune ucronică de Roland C. Wagner, "H.P.L. (1890 - 1991)", în traducerea lui Horia Nicola Ursu. Textul pretinde a fi un necrolog la dispariţia lui Howard Philips Lovecraft, iar autorul ţese în rândurile acestuia o istorie paralelă cu a noastră. De remarcat şi că, într-o bună tradiţie metaficţională, chiar unele dintre notele de subsol ţin de ucronie.

Ciprian Mitoceanu, în "Complet accesorizat", ne oferă un text de mare întindere. Subiectul nuvelei pare realist - protagonistul, Peter Landsale, merge la reuniunea de douăzeci de ani de la absolvirea liceului într-un orăşel provincial din Montana. Treptat, spre final, intriga virează spre fantastic. Din păcate, pentru gusturile mele, deşi nuvela este scrisă la un nivel rezonabil, are prea mult realism şi prea puţin fantastic.

Alexandru Lamba, în schimb, contribuie la sumar cu schiţa clockpunk "Fum şi abur". Intriga este plasată în Spania, la începutul secolului al XVII-lea, iar printre personaje se numără Christiaan Huygens şi Jerónimo de Ayanz y Beaumont, inventatorul primului motor cu aburi. Am remarcat minuţiozitatea cu care autorul a imaginat dispozitivele mecanice din această ucronie, precum şi notele de subsol pe care le-a plasat pentru a le uşura cititorilor receptarea textului.

Tot o lume minuţios imaginată veţi întâlni şi în povestirea de debut a lui Andrei Duduman, "Eroi fără voie". Intriga urmăreşte, pe mai multe fire narative, personaje plasate pe o lume exotică, într-un viitor îndepărtat în care oamenii au călătorit pe planete extrasolare şi au întâlnit diverse rase extraterestre. Judecând după structura evenimentelor din "Eroi...", înclin să cred că textul este mai degrabă începutul unei ample nuvele sau al unui roman. Aştept cu interes continuarea, mai ales că atmosfera şi stilul mi-au amintit întrucâtva de lucrări ale lui Jack Vance sau Fritz Leiber.

Piesa de rezistenţă a sumarului îi aparţine însă lui Mihai Alexandru Dincă. "Oroarea din Oort" combină opera spaţială şi oroarea lovecraftiană. Protagonistul-narator relatează cum a călătorit pe o navă spaţială de agrement în compania unor personaje destrăbălate şi cum, în urma unui accident, a ajuns să descopere un habitat străvechi cu proprietăţi bizare. Am fost foarte plăcut impresionat de stilul literar îngrijit, de atenţia cu care autorul construieşte suspansul şi de atmosfera ce se degajă din această povestire. Îl felicit pe Mihai Alexandru Dincă pentru această reuşită literară şi aştept cu mult interes să parcurg alte lucrări ale sale.

Ultima povestire, "Odihna cea lungă", este semnată de Laura Sorin. Mai degrabă decât horror, ca alte lucrări ale acestei autoare, "Odihna..." este un dark fantasy de portal. Mai exact, patru fete dintr-un oraş provincial românesc descoperă că un tunel din preajma blocului în care locuiesc duce către alte tărâmuri - unele ciudate, altele înfricoşătoare, iar unul... de-a dreptul seducător. Ca şi "Complet accesorizat", cu toate că povestirea este scrisă îngrijit, nu îndeamnă la o a doua lectură. (Sau poate nu mă încadrez eu în publicul-ţintă căreia îi este destinată.)

M-am bucurat în schimb să constat că în Galileo au reapărut texte de nonficţiune, într-o secţiune intitulată "Din carte-n carte". Veţi găsi aici cronici de carte de Laura Sorin, Oliviu Crâznic, Iulia Dromereschi şi Tudor Ciocârlie - concise, clare şi bine argumentate.

Pe ansamblu, dintre plusurile acestei versiuni a revistei Galileo am remarcat decizia programatică de a respecta pe viitor periodicitatea anunţată iniţial, coperta foarte atrăgătoare (cu o ilustraţie de Kira Santa), unele dintre proze şi revenirea nonficţiunii. Tot un plus mi se pare şi raportul cantitate-preţ: 240 de pagini de text la 18 lei - preţ promoţional la Final Frontier IV. Dintre minusuri aş aminti scăpările de redactare literară - parcă mai frecvente decât în numerele precedente ale acestei publicaţii.

Voi aştepta apariţia numărului 7 din Galileo cu speranţa că, în noua formulă, revista va merge de la bine la mai bine. De asemenea, îi mulţumesc pe această cale editorului Horia Nicola Ursu pentru permisiunea de a reproduce aici coperta numărului 6.