Jorge Luis Borges, "Texte captive" (2010)

Spre finalul lunii februarie 2016, printr-o întâmplare norocoasă, am găsit la anticariatul Antic ExLibris din București, de pe Strada Doamnei, un volum omnibus de Jorge Luis Borges, Texte captive (Editura Polirom, Iași, 2010). Cum volumul era ca nou, în țiplă, iar prețul era promoțional (9,99 lei), am luat cartea fără să stau pe gânduri și am început să o citesc în aceeași seară. Am parcurs-o în intervalul februarie - septembrie 2016.

Și iată ce am aflat:

Volumul propus de Editura Polirom reunește de fapt trei cărți ale faimosului bibliotecar argentinian.

Cea dintâi, Prologuri cu un prolog de prologuri, a apărut inițial în 1975 și reunește prefețe pe care Borges le-a scris pentru diverse cărți publicate în Argentina între 1923 și 1974. Printre autorii prefațați și prezentați veți întâlni clasici (Cervantes, Shakespeare), victorieni (Carroll, Collins), sud-americani (Casares) și nord-americani (Melville, Whitman). Spre surprinderea și încântarea mea, alături de multe nume grele ale literaturii universale, Borges a adus în discuție și reprezentanți ai ghetoului SF - Bradbury și Stapledon.

Cea de-a doua carte din acest volum omnibus, Șapte seri, datează din 1980 și redă conținutul a șapte prelegeri publice pe care le-a ținut Borges. Temele atinse sunt diverse, fie literare (Divina comedie, O mie și una de nopți), fie psihologice ("Coșmarul"), fie fiziologice ("Orbirea") sau religioase ("Budismul", "Cabala").

A treia și cea mai amplă carte din volum, Texte captive, a apărut prima oară în 1986. Reunește o puzderie de mici articole publicate în presă în perioada 1936 - 1940. Articolele se încadrează în patru categorii: note biografice despre scriitori, cronici de carte, eseuri, știri din viața literară. Deși concise, dovedesc erudiție, farmec și pasiune pentru literatură, la fel ca și scrierile mai ample ale lui Borges.

Pe de o parte, Texte captive deschide, ca alte volume ale autorului argentinian, porți către zone de literatură, cultură, filosofie, istoria literaturii pe care puțini dintre noi, oamenii obișnuiți, le cunosc.

Pe de altă parte, prefețele și cronicile de carte, precum și eseurile sau prelegerile publice, sunt destinate unui public larg, nespecializat. Ca urmare, limbajul utilizat este accesibil, lipsit de jargonul care face unele cărți de teorie și critică literară să pară mai degrabă aride.

Nu în ultimul rând, aș vrea să subliniez că, în tulburii ani 1930 - 1940, când totalitarismul comunist, național-socialist și fascist își punea amprenta hâdă asupra lumii, Borges a scris în repetate rânduri pentru a ridiculiza antisemitismul, pentru a satiriza propaganda nazistă, pentru a denunța realismul socialist și critica literară marxistă, pentru a susține democrația. Atunci și acolo, erau acte de curaj demne de luat în seamă...

Firește, dacă rândurile așternute mai sus vă îndeamnă să parcurgeți și dumneavoastră Texte captive, puteți comanda un exemplar aici. În ceea ce mă privește, mă pregătesc deja să citesc un alt volum omnibus cu lucrări de Borges. Dar despre acela vom discuta cu alt prilej.

Orlando Barone, "Borges - Sábato: Dialoguri" (2010)

De Jorge Luis Borges am auzit prima dată în vara lui 1986, la puțină vreme după ce se stinsese. Pe atunci, eram licceean. Duceam un fel de gherilă culturală împotriva unui tată care insista  să mă privească de sus, de la înălțimea unor lecturi din Joyce, Woolf, Proust, Miller, Faulkner, Hemingway. În tabăra mea, îi înrolasem pe Asimov, Herbert, Klein, frații Ștrugațki, Blish, Anderson. Tata se ținea de partea literaturii realiste. Eu (dintotdeauna), de partea literaturii științifico-fantastice - căci cred  și sper că lumea ar putea fi altfel decât este.

La mijloc, în "țara nimănui" a literaturii fantastice, l-am întâlnit pe Borges, care părea să fi citit toate cărțile realiste de  care făcea atâta caz tatăl meu (și alte câteva pe deasupra), însă scria despre tigri iviți în vis, labirinturi, cărți cu un număr infinit de file, biblioteci nesfârșite, discuri cu o singură față și multe alte minunății.

Tata a ridicat din umeri. "E un gaucho în literatură."

Eu am fost profund impresionat de erudiția și imaginația bibliotecarului argentinian. Și, pe lângă faptul deloc de lepădat că mi-a confirmat preferințele pentru autori fantastici precum Carroll, Stevenson, Lovecraft, Wells sau Swift, domnul Borges mi-a deschis  apetitul pentru alți autori fantastici ca Homer, Kafka sau Dante.

Nu vă pot spune cu câtă plăcere am parcurs atunci, spre finalul anilor 1980, volume precum Cărțile și noaptea sau Cartea de nisip. (Cum nu mă puteam bucura de ele de unul singur, l-am convins și pe  colegul și prietenul meu Mirel Palada să le parcurgă.) Bucuria a fost cu atât mai mare la începutul anilor 1990, când am procurat de la anticariatele din București Moartea și busola ori Borges despre Borges și am recitit dintr-o suflare Cartea  de nisip.

După care... m-am luat cu alte lecturi. (Aceia dintre dumneavoastră care urmăresc de mai multă vreme articolele Țesătorului probabil bănuiau deja.) Volume de/despre Borges am mai adunat, însă le-am pus la raft, necitite.

Și s-a scurs un sfert de veac...

Până în primăvara lui 2016, când, la anticariatul Antic ExLibris din București, am căutat Robert E. Howard și am găsit Jorge Luis Borges, în ediții cartonate, la 9,99 lei.

N-am rezistat.

Spre exasperarea editorilor mei, cu care m-am întâlnit în seara aceea, am insistat să scot volumul din țiplă, să îl răsfoiesc, ba chiar să le citesc și lor câteva fraze din el.

A fost ca o întoarcere acasă. (Un acasă cultural, dacă vreți.) Și, la puțină vreme după aceea, mi-am făcut timp într-o zi liberă ca să parcurg integral un volum îngrijit de Orlando Barone: Borges - Sábato: Dialoguri (Editura Polirom, Iași, 2010).

Să vă spun și dumneavoastră despre  ce  este vorba:

În prefață, Orlando Barone relatează cum i-a convins pe Jorge Luis Borges și Ernesto Sábato (care se cam înstrăinaseră de aproape două decenii) să aibă o serie de întrevederi - unele în apartamentul mamei lui Borges, altele la o cafenea.

Restul volumului este alcătuit din transcrierea acelor dialoguri, pe teme precum filosofia, literatura argentiniană și cea universală, istoria, religiile, cinematografia, muzica, teatrul. Firesc, pe parcursul conversațiilor  apar și crâmpeie din viața personală a celor doi autori - amintiri din copilărie, divergențe literare cu alți membri ai familiei și așa mai departe.

Pe lângă plăcerea de a trage cu urechea la aceste convorbiri, am fost impresionat atât de calitatea  deosebită a  traducerii  realizate de doamna profesor universitar doctor Ileana Scipione, cât și de atent documentatele note de final realizate de către traducătoare. Cu ajutorul acestora, am aflat informații despre personalități sud-americane ce nu-mi erau deloc familiare.

Tot doammnei Ileana Scipione i se datorează postfața: "Borges și Sábato: Protagoniștii unui dialog inedit" - un text emoționant și foarte bine documentat.

Pe ansamblu, am rămas cu o impresie foarte plăcută de pe urma lecturii acestui volum elegant, drept pentru care vi-l recomand și dumneavoastră. (Puteți comanda un exemplar aici.) Desigur, am început, la scurtă vreme după ce l-am parcurs, să citesc un alt  volum de Borges, Texte captive. Dar despre acela  vom discuta cu altă ocazie.