În iulie 2012, la invitaţia domnului George Sagy Sauciuc, am inaugurat în Gazeta SF o rubrică intitulată "Autorul îşi prezintă cartea". În cele ce urmează, vă invit să parcurgeţi şi dumneavoastră o prezentare a celui mai recent roman al meu, "Anul teminal".
În
toamna anului 2003, la un seminar, le-am vorbit studentelor despre
importanţa unui jurnal de idei, în care să ne notăm zilnic
impresiile despre cărţi, articole, filme, piese de teatru şi
altele asemenea, precum şi diverse proiecte. Cum studentele din acea
grupă nu au pus în aplicare sugestia cu jurnalul, după o săptămînă
am decis să o aplic chiar eu. (Mai tîrziu, din jurnalul de idei a
apărut blogul „Ţesătorul”,
însă asta e altă poveste.)
Am
început să îmi notez într-o agendă diverse proiecte. Unele
dintre acestea şi-au găsit locul în volumul An/Organic.
Altele probabil vor forma volumul „Exilaţi în Ciberia”. Altele
s-au transformat în capitole din teza mea de doctorat, Art
Wasn't Quite Crime.
Altele
au ajuns capitole din romanul Gangland.
Iar un proiect de schiţă, cu titlul provizoriu „Liceenii”, s-a
dezvoltat... surprinzător de mult.
Din păcate, proiectul acesta despre liceeni într-un viitor apropiat
a fost amînat multă vreme, pentru că mereu mi s-au părut mai
urgente alte lucrări de ficţiune şi non-ficţiune. Dar nu l-am
abandonat, după cum veţi vedea în cele ce urmează.
Primele capitole din povestea despre liceeni le-am scris într-o
agendă verde, primită cadou de la o doamnă directoare dintr-o
companie de telefonie mobilă. Nu am progresat mult în perioada
aceea (2009-2011) pentru că m-am mutat de două ori cu locuinţa,
mi-am terminat, publicat şi susţinut teza de doctorat şi am avut
diverse alte activităţi – inclusiv ca redactor literar.
Dar
în iunie 2011, după susţinerea tezei de doctorat, am avut senzaţia
distinctă că restul vieţii mele era pe cale să înceapă – cu
activităţi cărora le dusesem dorul, precum reuniunile cu scriitori
şi scrierea de ficţiune. Aş fi reluat cu drag un proiect science
fantasy, „Fierul şi fiara”, însă un editor cu care am
colaborat frecvent mi-a cerut insistent un roman în seria cu
Necropolis
şi Gangland.
Aşa că am purces să duc la bun sfîrşit Anul
terminal.
Parte din dificultatea scrierii romanului a fost că am adoptat un
punct de vedere subiectiv – protagonista este şi naratoare –
ceea ce presupunea un vocabular pe măsură, împrumutat pe furiş de
la liceene care vorbeau la telefonul mobil prin mijloacele de
transport în comun. Şi sintaxei i-am făcut unele lucruri despre
care prefer să nu discut în public...
Dar
scrierea Anului terminal s-a
desfăşurat cu mai mare uşurinţă decît lucrul la Gangland
(pentru
care mi-au trebuit unsprezece ani şi două luni) pentru că... am
planificat totul dinainte. Fiecare personaj a avut o fişă separată
în agendă. Fiecare decor a avut fişa sa. Fiecare element de
recuzită a fost descris minuţios. Intriga a fost planificată
capitol cu capitol şi adesea scenă cu scenă.
Astfel,
în loc să aştept să apară inspiraţia, am folosit planificarea,
iar scrierea propriu-zisă a romanului (exceptînd primele patru
capitole) a durat opt luni. Au urmat discuţii cu cîteva persoane de
încredere cărora le-am oferit romanul spre lectură, două
revizuiri şi... o surpriză legată de publicare. Din fericire, mi-a
sărit în ajutor domnul editor Cristian Cârstoiu, aşa încît, pe
2 iunie 2012, la Tîrgul de Carte Bookfest, am lansat în cele din
urmă Anul terminal.
Cu
toate că am avut unele îndoieli referitoare la acest roman,
primirea din partea publicului şi a criticii a fost deosebit de
călduroasă. Lansarea cărţii a fost un eveniment extrem de
agreabil, despre care am scris cîte ceva aici.
Fragmente din roman au apărut în Gazeta
SF
şi pe site-ul SRSFF,
iar cronicile din presă şi de pe bloguri au fost foarte pozitive.
În
ceea ce mă priveşte, pe lîngă faptul că le sînt recunoscător
tuturor celor care m-au sprijinit în scrierea, publicarea, lansarea
şi promovarea Anului terminal,
mă simt uşurat că proiectul acesta s-a încheiat cu bine şi vă
promit că nu voi scrie vreodată o continuare directă a acestei
cărţi. În romanul la care lucrez acum, „Fierul şi fiara”,
intriga se desfăşoară în cu totul altă lume imaginară, iar
punctul de vedere, vocabularul şi stilul sînt de o factură foarte
diferită. Cu puţin noroc, nu peste multă vreme, voi reveni în
Gazeta SF cu un alt articol în care vă voi prezenta mai pe larg
acest proiect science fantasy (după ce îl voi fi terminat şi
publicat). Însă, pînă atunci, îi mulţumesc pentru invitaţie
domnului George Sagy Sauciuc şi îi predau ştafeta acestei rubrici
următorului invitat.
Postări
