Michael Haulică (redactor-şef), "Galileo 6" (2015)

Sâmbăta trecută, la târgul de carte SF şi fantasy Final Frontier IV, într-o companie agreabilă, am achiziţionat numărul 6 al revistei Galileo (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2015). Aşteptam acest număr al revistei trimestriale sătmărene... din noiembrie 2012. L-am parcurs în câteva zile. Şi iată ce am aflat:

La conducerea revistei Galileo Science Fiction & Fantasy a avut loc o schimbare. Mai exact, redactor-şef este acum Michael Haulică. Dumnealui semnează editorialul "Continuăm cu începutul", care deschide sumarul revistei - o pledoarie pentru necesitatea periodicelor ca pepiniere pentru noile generaţii de autori.

Secţiunea "Ficţiuni" este foarte bogată în acest număr. Veţi găsi, pentru început, o metaficţiune ucronică de Roland C. Wagner, "H.P.L. (1890 - 1991)", în traducerea lui Horia Nicola Ursu. Textul pretinde a fi un necrolog la dispariţia lui Howard Philips Lovecraft, iar autorul ţese în rândurile acestuia o istorie paralelă cu a noastră. De remarcat şi că, într-o bună tradiţie metaficţională, chiar unele dintre notele de subsol ţin de ucronie.

Ciprian Mitoceanu, în "Complet accesorizat", ne oferă un text de mare întindere. Subiectul nuvelei pare realist - protagonistul, Peter Landsale, merge la reuniunea de douăzeci de ani de la absolvirea liceului într-un orăşel provincial din Montana. Treptat, spre final, intriga virează spre fantastic. Din păcate, pentru gusturile mele, deşi nuvela este scrisă la un nivel rezonabil, are prea mult realism şi prea puţin fantastic.

Alexandru Lamba, în schimb, contribuie la sumar cu schiţa clockpunk "Fum şi abur". Intriga este plasată în Spania, la începutul secolului al XVII-lea, iar printre personaje se numără Christiaan Huygens şi Jerónimo de Ayanz y Beaumont, inventatorul primului motor cu aburi. Am remarcat minuţiozitatea cu care autorul a imaginat dispozitivele mecanice din această ucronie, precum şi notele de subsol pe care le-a plasat pentru a le uşura cititorilor receptarea textului.

Tot o lume minuţios imaginată veţi întâlni şi în povestirea de debut a lui Andrei Duduman, "Eroi fără voie". Intriga urmăreşte, pe mai multe fire narative, personaje plasate pe o lume exotică, într-un viitor îndepărtat în care oamenii au călătorit pe planete extrasolare şi au întâlnit diverse rase extraterestre. Judecând după structura evenimentelor din "Eroi...", înclin să cred că textul este mai degrabă începutul unei ample nuvele sau al unui roman. Aştept cu interes continuarea, mai ales că atmosfera şi stilul mi-au amintit întrucâtva de lucrări ale lui Jack Vance sau Fritz Leiber.

Piesa de rezistenţă a sumarului îi aparţine însă lui Mihai Alexandru Dincă. "Oroarea din Oort" combină opera spaţială şi oroarea lovecraftiană. Protagonistul-narator relatează cum a călătorit pe o navă spaţială de agrement în compania unor personaje destrăbălate şi cum, în urma unui accident, a ajuns să descopere un habitat străvechi cu proprietăţi bizare. Am fost foarte plăcut impresionat de stilul literar îngrijit, de atenţia cu care autorul construieşte suspansul şi de atmosfera ce se degajă din această povestire. Îl felicit pe Mihai Alexandru Dincă pentru această reuşită literară şi aştept cu mult interes să parcurg alte lucrări ale sale.

Ultima povestire, "Odihna cea lungă", este semnată de Laura Sorin. Mai degrabă decât horror, ca alte lucrări ale acestei autoare, "Odihna..." este un dark fantasy de portal. Mai exact, patru fete dintr-un oraş provincial românesc descoperă că un tunel din preajma blocului în care locuiesc duce către alte tărâmuri - unele ciudate, altele înfricoşătoare, iar unul... de-a dreptul seducător. Ca şi "Complet accesorizat", cu toate că povestirea este scrisă îngrijit, nu îndeamnă la o a doua lectură. (Sau poate nu mă încadrez eu în publicul-ţintă căreia îi este destinată.)

M-am bucurat în schimb să constat că în Galileo au reapărut texte de nonficţiune, într-o secţiune intitulată "Din carte-n carte". Veţi găsi aici cronici de carte de Laura Sorin, Oliviu Crâznic, Iulia Dromereschi şi Tudor Ciocârlie - concise, clare şi bine argumentate.

Pe ansamblu, dintre plusurile acestei versiuni a revistei Galileo am remarcat decizia programatică de a respecta pe viitor periodicitatea anunţată iniţial, coperta foarte atrăgătoare (cu o ilustraţie de Kira Santa), unele dintre proze şi revenirea nonficţiunii. Tot un plus mi se pare şi raportul cantitate-preţ: 240 de pagini de text la 18 lei - preţ promoţional la Final Frontier IV. Dintre minusuri aş aminti scăpările de redactare literară - parcă mai frecvente decât în numerele precedente ale acestei publicaţii.

Voi aştepta apariţia numărului 7 din Galileo cu speranţa că, în noua formulă, revista va merge de la bine la mai bine. De asemenea, îi mulţumesc pe această cale editorului Horia Nicola Ursu pentru permisiunea de a reproduce aici coperta numărului 6.

Horia Nicola Ursu (editor), "Galileo 5" (2012)

Pe 21 noiembrie 2012, seara, prin amabilitatea editorului Horia Nicola Ursu şi a colegului său, Michael Haulică, am primit un exemplar din numărul 5 al revistei Galileo. L-am parcurs în două zile.

Şi iată ce am aflat:

La fel ca numărul 4, acest număr al revistei este ceva mai subţirel decît primele (224 de pagini mai degrabă decît 240). Coperta este realizată pe baza unei ilustraţii de Darin K. Ford, iar editorialul (foarte optimist - "Elogiul abundenţei") este semnat de redactorul-şef Horia Nicola Ursu.

Partea de "Ficţiuni" a revistei este foarte consistentă. Primul text este o povestire de Mike Resnick, "Întoarcerea acasă" - o naraţiune la persoana întîi despre un bătrîn a cărui soţie suferă de maladia Alzheimer şi al cărui fiu, exobiolog, s-a transformat într-o creatură cu înfăţişare non-umană. E o povestire emoţionantă, bine tradusă şi bine redactată.

Piesa de rezistenţă a revistei o constituie o nuvelă de Gene Wolfe, "Memorare". Premisa acesteia este că, după dezvoltarea unui sistem relativ accesibil de călătorii spaţiale, unii oameni au ajuns să construiască mausolee înţesate de capcane pe orbita lui Jupiter, iar alţii le explorează... ca o formă de divertisment. De aici şi pînă la o distopie în care Paradisul nu e deloc ceea ce pare nu e decît un pas.

Paul Tudor ne propune "Circul din Amsterdam" - o poveste plasată într-un trecut colonial, în Indonezia. Textul este rezonabil de bine scris şi se bazează pe informaţii ştiinţifice relativ recente.

Eugen Cadaru, în schimb, contribuie la acest număr al revistei cu "Sfera" - un fel de parabolă satirică în care un obiect fantastic le dă ocazia autorităţilor locale şi centrale să-şi dovedească incompetenţa şi meschinăria. Ca temă, povestirea pare înrudită cu schiţa "Bila de biliard" de Avro Manhattan, apărută la noi în antologia Povestiri despre invenţiile mileniului III. Din păcate, "Sfera" are unele scăpări stilistice, ortografice şi de punctuaţie care în mod normal ar fi trebuit corectate la redactare.

Pe de altă parte, Laura Sorin ne oferă "O zi obişnuită după sfîrşitul lumii" - o povestire horror despre zombi în Bucureşti, relatată la persoana întîi de o protagonistă foarte credibilă. Cu toate că nu sînt un admirator al genului horror, textul Laurei Sorin mi s-a părut cel mai reuşit din acest număr al revistei - atent construit, cu efecte bine dozate, îngrijit stilistic. Cu siguranţă că merită şi recompensează o a doua lectură.

Ultimul text din această secţiune este schiţa "Resurse umane" a subsemnatului.

În secţiunea "Viitorul anterior", Oliviu Crâznic face o prezentare a genului gotic: "Literatura gotică: valoare, valenţe, opere şi reprezentanţi". Deşi eseul este foarte bine scris, clar prezentat, bine structurat şi atent documentat, impresia de ansamblu este că subiectul ales se preta mai degrabă la un studiu amplu, de sute de pagini. Probabil că, în articole viitoare, autorul va trata mai în detaliu unele dintre aspectele prezentate aici doar în trecere.

Mircea Opriţă, în schimb, ne propune articolul "Mitologie şi luxurianţă: Vladimir Colin". Am fost plăcut impresionat de ampla documentare a acestui articol, de sobrietatea stilului şi de claritatea prezentării. Pentru aceia care ar dori să studieze opera lui Colin sau să scrie o lucrare academică pe această temă, articolul domnului Opriţă reprezintă un excelent punct de plecare.

Pe ansamblu, şi acest număr al revistei Galileo este o reuşită. Ţin să îi felicit atît pe membrii colectivului de redacţie cît şi pe domnişoara tehnoredactor, iar în sinea mea sper că Galileo va deveni cît de curînd o publicaţie lunară.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Oliviu Crâznic (antologator), "Dincolo de noapte" (2012)

Pe 1 iunie 2012, la Târgul de Carte Bookfest, am primit cadou de la domnul editor Horia Nicola Ursu două exemplare dintr-o antologie realizată de Oliviu Crâznic. Antologia se intitulează Dincolo de noapte - 12 feţe ale goticului şi s-a lansat oficial pe data de 2 iunie la standul editurii Millennium Books, în prezenţa multora dintre autorii antologaţi. Neoficial am aflat că s-a vîndut foarte bine, ceea ce nu m-a mirat deloc. Am parcurs-o pe la jumătatea lunii iunie a acestui an. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

În loc de introducere, Oliviu Crâznic deschide antologia cu un text intitulat: "Cuvîntul editorului. O epopee cu final (sper!) aşteptat". Acest "Cuvînt înainte" prezintă un scurt istoric al genului gotic pe plan internaţional, o privire de ansamblu asupra genului gotic în literatura română şi o incitantă prezentare a autorilor şi textelor din antologie. (Trebuie să precizez aici că tot Oliviu a realizat şi scurtele introduceri care preced fiecare text antologat în parte.)

Povestirea Ştefanei Czeller, "Spălaţi în sîngele fecioarelor", are o tentă horror destul de accentuată şi tratează despre un criminal în serie, respectiv despre un fel de detectiv particular paranormal care încearcă să îi dea de urmă şi să îi oprească şirul de crime. E un text bine scris, cu valoare peste medie.

George Lazăr, în "Ziditorii de biserici", ne oferă în schimb un text destul de amplu care, cu puţină bunăvoinţă, s-ar putea încadra în curentul atompunk - ucronii plasate în perioada Războiului Rece. Mai exact, într-o Românie comunistă parţial imaginară, doi zidari sînt trimişi de un sinistru personaj din conducerea Partidului Comunist Român să zidească o biserică în perioada sărbătorilor de Paşte, iar dincolo de activităţile personajelor umane banale se întrevede o confruntare metafizică ce duce la un final neaşteptat.

Liviu Radu, cu povestirea "Diferite nuanţe de beznă", combină în schimb atmosfera gotică cu tema SF a călătoriei în timp şi a paradoxurilor temporale şi cu un dram de fantastic terifiant. Probabil că cititorii se vor bucura să afle că domnul Liviu Radu a revizitat aici una dintre temele sale preferate - cazul lui Jack Spintecătorul.

Narcisa Stoica, în "Argint-Viu", satirizează superstiţiile celor care apelează la farmece şi vrăjitoare. Mai degrabă decît gotică, povestirea e destul de umoristică, dar are unele elemente fantastice interesante.

Dan Doboş, în schiţa "Violet", realizează o atmosferă gotică de efect. Intriga schiţei pune faţă în faţă personaje care, departe de a fi banale, cum par la început, se dovedesc a fi supranaturale şi misterioase.

Următorul text din antologie este o schiţă a subsemnatului, "Văgăuna bîntuită".

Povestirea Ralucăi Băceanu, "Fraţii de Saint-Yves", arată că autoarea a asimilat lecţii tematice şi stilistice din lucrări literare de Edgar Alan Poe şi Oliviu Crâznic. Atmosfera gotică este bine redată.

Cătălina Fometici, cu textul "Sub vălul nopţii", aduce o surpriză foarte plăcută. Destule elemente fantastice din text sînt de efect, iar unele scene de acţiune sînt frumos realizate. Autoarea creează o stare de tensiune crescîndă pe parcursul povestirii, iar finalul este destul de impresionant.

Una dintre cele mai bine realizate povestiri din antologie este însă "Copiii Diavolului" de Laura Sorin. Ca text de debut, este remarcabil. Narat la persoana întîi de căte o protagonistă-eroină - sau, mai exact, antieroină - textul prezintă o apocalipsă urbană cu zombi în Bucureşti la care îngerii şi diavolii sînt simpli spectatori. Aş vedea în relaţia dintre protagonistă şi un înger ineficient o trimitere intertextuală la romanul lui Terry Pratchett şi Neil Gaiman intitulat Good Omens, însă Laura Sorin tratează această temă într-o manieră originală şi memorabilă.

Schiţa lui Oliviu Crâznic "Pivniţele Palatului Charron" tratează exemplar temele literaturii gotice. De asemenea, aduce în scenă personaje şi relaţii din romanul său ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, aşa încît aceia care i-au apreciat acel roman ar avea un motiv în plus ca să achiziţioneze antologia Dincolo de noapte.

Ana-Maria Negrilă  revine, după o lungă absenţă din lumea literară, cu schiţa "Ora morţii" - un text hibrid în care supranaturalul se îmbină cu satira politică. Mă bucur că distinsa mea colegă şi-a reluat activitatea literară şi aştept cu interes să îi citesc şi alte lucrări.

Cel din urmă text, "Ispăşirea", îi aparţine lui Ciprian Mitoceanu. Pe de o parte tratează teme gotice, precum vechea casă bîntuită. Pe de altă parte, are unele accente de horror. Nu în ultimul rînd, aduce în scenă un personaj inspirat de un anume scriitor... şi antologator. (Nu dau nume.) Ar mai trebui probabl să menţionez că, tematic, "Ispăşirea" aminteşte de un text fantastic al lui Michael Swanwick, "Unde radio", însă Ciprian Mitoceanu are o viziune diferită, originală, asupra temei.

Volumul se încheie cu note bio-bibliografice reunite sub titlul "Dicţionar de autori" şi realizate de acelaşi Oliviu Crâznic.

Pe ansamblu, Dincolo de noapte mi se pare un volum bine îngrijit din toate punctele de vedere. Începînd cu selecţia şi ordonarea textelor, continuînd cu buna redactare literară făcută de Oliviu Crâznic şi cu atenta tehnoredactare datorată Onei Frantz şi încheind cu coperta atractivă şi cu hîrtia de bună calitate pe care e tipărită cartea, această antologie gotică reprezintă o bună achiziţie pentru orice cititor de ficţiune speculativă. Aş dori să le adresez felicitări antologatorului, autorilor antologaţi şi editorului, iar dumneavoastră vă urez lectură plăcută. Cu puţin noroc, poate vom vedea cîndva şi un al doilea volum dintr-o serie dedicată acestui gen literar.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)