Cory Doctorow, "Radicalized" (2019)

Imagine preluată de pe situl Us.macmillan.com

La jumătatea lunii februarie 2020, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am achiziționat, la preț promoțional, un exemplar dintr-un volum de nuvele al autorului canadian Cory Doctorow intitulat Radicalized - Four Novellas (editura Head of Zeus, Londra, 2019). L-am cumpărat fără să stau pe gânduri (mai ales că venea cu niște recomandări de la William Gibson, Edward Snowden, Kim Stanley Robinson și Neal Stephenson, printre alții) și l-am parcurs în mai puțin de o săptămână, în a doua jumătate a lunii februarie 2020.

Și iată ce am aflat:

Prima nuvelă din cuprins, "Pâine neautorizată", este o distopie plasată în viitorul apropiat. Protagonista, Salima, este o refugiată care caută să își câștige traiul. Din păcate, în imobilul unde locuiește, aparatele casnice încep să se defecteze, iar Salima e nevoită să învețe cum să le reprogrameze și să le repornească. Iar, când protagonista începe să îi învețe și pe copiii vecinilor cum să reseteze aparatura electrocasnică, lucrurile iau o turnură... revoluționară.

Cea de-a doua nuvelă, "Minoritate model", este o poveste cu supereroi. Din păcate, când protagonistul, Vulturul American, intervine în apărarea unui cetățean dintr-o minoritate etnică pe care îl brutalizau niște polițiști, nici superputerile sale, nici abilitățile ieșite din comun ale altui supererou, Bruce, nu sunt suficiente pentru a elimina rasismul din societate. Iar atitudinea eroului duce la marginaliarea acestuia.

A treia nuvelă, "Radicalizat", dă și titlul volumului. Este povestea distopică, din viitorul apropiat, a unui cetățean american din clasa de mijloc, Joe Gorman, a cărui soție, Lacey, se îmbolnăvește de cancer la sân. Pe de o parte, cei doi trec prin complicații costisitoare cu sistemul medical și cu cel de asigurări. Pe de altă parte, Joe descoperă un grup de discuții în rețea prin care alte personaje, aflate în situații similare, își oferă sprijin și sfaturi. Doar că frustrările se acumulează, iar unii membri ai grupului se radicalizează și recurg la atacuri teroriste.

Ultima nuvelă din album, "Masca morții roșii", e o replică postmodernă la o povestire clasică de Edgar Alan Poe. Protagonistul, Martin Mars, e un director care construiește pe banii săi un buncăr ultramodern unde, când intervine o criză majoră, invită mai multe personaje atent alese. Pe măsură ce criza socială se agravează, iar lumea de afară e decimată de o epidemie, grupul din buncăr e măcinat de conflicte interne și de lipsuri. Paradoxal, deși Mars și acoliții săi se cred oameni de treabă, ajung să comită furturi, jafuri și chiar crime, iar, în cele din urmă, în vreme ce supraviețuitorii de afară se întrajutorează și trec, de bine, de rău, peste criză, protagonistul piere din cauza egoismului și a lipsei de viziune.

După ce am întors ultima filă a acestui volum bine scris și bine redactat, am decis să îl păstrez în colecția personală, alături de multe alte cărți ale acestui autor canadian. Și, cum domnul Doctorow, a publicat destule alte povestiri și nuvele în ultimii câîțiva ani, aștept cu mare interes ca, pe urmele lui Radicalized, să apară cât de repede încă o colecție de proză scurtă.

Firește, la momentul potrivit, am să vă relatez despre ea la Țesătorul.

(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și poate fi comandat aici.)

Rick Remender & Greg Tocchini, "The Last Days of American Crime" (2017)

Imagine preluată de pe situl Pinterest.com

Pe la jumătatea lunii martie 2021, prin amabilitatea importatorilor de benzi desenate de la Red Goblin, am achiziționat la preț promoțional un exemplar dintr-un roman grafic de Rick Remender și Greg Tocchini intitulat The Last Days of American Crime (editura Image Comics, Portland, Oregon, 2017). L-am parcurs într-o singură seară.

Și iată ce am aflat:

Acțiunea romanului grafic este plasată într-un viitor apropiat în care Statele Unite ale Americii sunt sfâșiate de revolte și de represiuni armate, iar câteva orașe importante au fost distruse în urma unor atacuri teroriste. Autoritățile pregătesc, pe de o parte, introducerea la nivelul întregii populații a unui neuroinhibitor care să-i facă incapabili de activități ilegale pe cetățeni, iar, pe de altă parte, înlocuirea completă a banilor tipăriți cu o valută electronică menită să împiedice tranzacțiile ilicite.

În acest context, protagonistul, Graham Bricke, un fost deținut de drept comun angajat ca om de serviciu la o bancă, plănuiește să sustragă un dispozitiv bancar cu care să treacă granița și cu care să-și asigure un trai îmbelșugat. Pentru a căpăta acces ilicit la dispozitiv, are nevoie de ajutorul unui hacker (Kevin Cash) și al iubitei acestuia (Shelby Dupree).

Lucrurile se complică, în primul rând pentru că Shelby e duplicitară și promiscuă, iar, în al doilea rând, pentru că Graham are niște ciocniri cu latino-americani din crima organizată. În plus, Kevin, pentru a face rost de un laser industrial, trebuie să aibă o ultimă confruntare cu tatăl său, un psihopat, lider al unei grupări mafiote care s-a străduit să capete un aer de legitimiate.

Operațiunea aproape eșuează, atât pentru că apar diverse evenimente neprevăzute, cât și pentru că Shelby se dovedește a fi o informatoare a poliției, însă, mulțumită unui plan de rezervă, Graham reușește să scape cu bine și să își ducă mama adoptivă, respectiv iubita, într-un loc exotic, sigur și lipsit de griji.

Scenariul, deși alert și captivant, este surprinzător de... aerisit. The Last Days of American Crime, cu toate că are dimensiuni respectabile, se poate citi în câteva ore.

Personajele sunt atent individualizate, cu discursul nuanțat în funcție de clasa socială, nivelul educației și etnia fiecăruia. Poate că cel mai simpatic dintre ele este un personaj secundar feminin, o bătrânică bolnavă de maladia lui Alzheimer care e convinsă că Graham este fiul ei, Rory, și care are impresia că protagonistul e școlar, deși acesta are cincizeci de ani. Printre gangsteri, criminali, polițiști corupți și traficanți de toate soiurile care populează paginile romanului grafic, ea e singurul personaj cu care un cititor obișnuit poate să empatizeze.

Grafica lui Greg Tocchini este la fel de colorată și de intensă ca în seria Low. Dacă graficianul nu dovedește aceeași imaginație exuberantă ca în Low, în schimb compensează printr-o multitudine de scene în care violența grafică rivalizează cu cea din Sin City de Frank Miller.

Volumul se încheie cu schițe-concept dedicate personajelor principale și celor secundare, cu o galerie de coperte, dintre care le-am remarcat pe cele realizate de artistul grafic Alex Maleev, cu planșe care ilustrează procesul de creație, de la schițe în creion la tuș, la aplicarea culorilor și apoi la planșa finisată, precum și cu notele bio-bibliografice ale creatorilor.

Pe ansamblu, am apreciat The Last Days of American Crime atât pentru scenariul alert și pentru personajele diverse, cât și pentru arta grafică și pentru excelenta calitate tipografică. (Nu am fost câtuși de puțin surprins să aflu că are și o adaptare cinematografică care s-a lansat în iunie 2020 - detalii aici.) Firește, când l-am terminat, m-am simțit ispitit să recitesc un volum din seria Low. Dar despre acela rămâne să discutăm cu alt prilej.

(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut la editura Crux Publishing în decembrie 2020.)

Dave Golder, "Dystopia" (2015)

În iunie 2014, la Țesătorul, am postat o prezentare a unui album cu lucrări grafice intitulat Steampunk. Probabil nu veți fi surprinși dacă am să vă spun că, spre finalul lunii decembrie 2016, de la anticariatul Antic ExLibris din București, am achiziționat un alt album din seria "Gothic Dreams". Acesta îl are ca autor pe Dave Golder și se intitulează Dystopia: Post-Apocalyptic Art, Fiction, Movies & More (Flame Tree Publishing, Londra, 2015). 

Am parcurs albumul chiar în ziua în care îl cumpărasem. Și iată ce am aflat:

"Cuvântul înainte" îi aparține lui Pat Mills, întemeietorul revistei de benzi desenate 2000 A.D. Capitolele următoare tratează, pe rând, despre distopii literare, despre distopie în cinematografie și în serialele de televiziune, despre viziuni distopice în arta grafică și în benzile desenate, precum și despre jocuri video de inspirație distopică.

Albumul este amplu ilustrat cu imagini color - coperte de carte, afișe cinematografice, cadre din filme sau jocuri, pe de o parte, artă grafică originală, pe de alta. De asemenea, Dystopia este foarte îngrijit sub aspectul tehnoredacătrii - titlurile și subtitlurile sunt imprimate cu litere spectaculoase, iar fondul paginilor este marmorat.

Volumul se încheie cu o serie de recomandări - site-uri din rețea care au legătură cu tematica volumului.

Pe ansamblu, Dystopia nu este doar o lucrare concepută pentru adolescenți și tineri, ci și un volum bine documentat și bine organizat. Ca urmare, îmbină într-un mod cât se poate de mulțumitor valoarea de divertisment (prin prezentarea grafică foarte atractivă) și valoarea educativă (prin informațiile prezentate). În consecință, Dystopia are să ocupe un loc onorabil în colecția mea și urmează să aibă parte cândva de o a doua lectură.

Firește, de la Flame Tree Publishing am achiziționat și alte albume de artă. Dar despre acelea am să vă relatez cu alte ocazii.

J. G. Ballard, "Concrete Island" (1974)

În martie 2008, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am achiziționat un exemplar dintr-un roman de J. G. Ballard, Concrete Island (Colecția Vintage, editura Random House, Londra, 1994). De parcurs, l-am parcurs în două reprize de lectură, în decembrie 2015, respectiv iulie 2016.

Și iată ce am aflat:

Concrete Island se înscrie, alături de The Atrocity Exhibition, de Crash și de High Rise, într-o serie de romane apocaliptice urbane.

Protagonistul, arhitectul Robert Maitland, are un accident auto și se pomenește eșuat într-un spațiu mărginit de autostrăzi - un soi de insulă prinsă între șuvoaie de autovehicule. Pe parcursul romanului, Maitland trebuie să înfrunte diverse pericole și privațiuni - foamea, setea, frigul, intemperiile. Folosind resursele limitate de la bordul automobilului avariat, personajul improvizează soluții la problemele cu care se confruntă și încearcă diverse strategii pentru a le atrage atenția altor participanți la trafic, cu speranța că va fi salvat.

În a doua parte a romanului, Maitland se întâlnește cu două personaje excentrice: prostituata Jane Sheppard și circarul retardat Proctor. Relațiile de putere dintre cei trei se schimbă caleidoscopic de la un capitol la altul în funcție de diverși factori - hrană, bani, băuturi alcoolice, forță fizică, informații - și amintesc, în subtext, de alte insule și de alți naufragiați.

Dealtfel, lista conexiunilor intertextuale ale acestui roman ballardian pare să fie lungă. Aș aminti Furtuna de William Shakespeare (cu triunghiul Ferdinand - Miranda - Caliban), Robinson Crusoe de Daniel Defoe, Magicianul de John Fowles și Martin cel avid de William Golding. Ceea ce aduce în plus J. G. Ballard este ideea că naufragiul se poate petrece și în spațiul periurban, mai degrabă decât pe o insulă exotică, iar naufragiatul poate fi oricare dintre noi.

Chiar dacă stilul romanului a fost mult mai accesibil decât The Atrocity Exhibition, iar subiectul ceva mai puțin șocant decât Crash (dar nu cu mult), Concrete Island nu mi s-a părut una dintre creațiile memorabile ale autorului britanic. Deocamdată, mai degrbă decât să întregesc seria apocalipselor urbane cu lectura romanului High Rise (recent ecranizat), cred că am să dau curs unei vechi recomandări a lui Viorel Pîrligras și am să citesc Vermilion Sands.

Dar despre aceasta am să vă relatez cu alt prilej.

Liviu Radu, "Cifrele sunt reci, numerele-s calde" (2006)

Cu ceva vreme în urmă, în cronica volumului Babl, vă relatam că în perioada 2004-2006 am îndrumat o colecţie de literatură SF dedicată exclusiv autorilor români. În această calitate, am îngrijit două volume de povestiri ale domnului Liviu Radu. Primul a fost Babl, după cum ştiţi deja dacă urmăriţi articolele de la Ţesătorul. Al doilea s-a intitulat Cifrele sunt reci, numerele-s calde (Editura Diasfera, Bucureşti, 2006). Am participat la lansarea acelui volum, ba chiar am primit un exemplar cu dedicaţie şi autograf din partea autorului.

Am recitit această culegere de povestiri în aprilie 2013. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Povestirea care deschide volumul se intitulează "Anul în care nu vor veni zangorii". Protagonistul-narator relatează cum în adolescenţă a pîndit nişte zeităţi ale apei cărora consătenii săi le aduceau ofrande, iar pentru a scăpa de efectele secetei care a urmat părinţii l-au vîndut ca sclav. Urmează un periplu spectaculos, cu un stagiu de instruire pe insula unor călugări-militari, campanii pe uscat, expediţii navale, cercetări de arhive străvechi şi o tentativă de a explora hăul de sub gheaţa de la poli. Totul se încheie cu o revelaţie abil meşteşugită, cu trimiteri intertextuale la Edgar Allan Poe şi Edgar Rice Burroughs.

(Credeam - şi cred în continuare - că materialul epic din această povestire ar putea fi dezvoltat într-o tetralogie fantastică de succes.)

Schiţa "Ramurile, bătute de beznă, ale neîncrederii" tratează mitul coborîrii în Infern dintr-o perspectivă neobişnuită. Orfeu (aici în postura de protagonist-narator), ca să poată pătrunde în lumea umbrelor în încercarea sa de a o resuscita pe Euridice, se confruntă nu cu Cerber, ci cu... Sfinxul teban.

În schimb, "Cavaler rătăcind prin pădure" tratează în cheie comică poveştile despre regele Arthur şi cavalerii Mesei Rotunde (oarecum în spiritul lui T.H. White). Protagonistul e un cavaler de rang secund, Sir Grautgh, iar vrăjitorul Merlin îi face o farsă... ştiinţifico-fantastică.

"Sub semnul lui unsprezece" este o povestire ambiţioasă, în care se împletesc ucronia, numerologia, fantasticul şi intertextualitatea. Astfel, Alexandru cel Rău, în perioada cînd e voievod al Valahiei, cere să fie prins şi decapitat banul Craiovei, Mihai. Acesta din urmă repede curieri la Înalta Poartă, iar trimisul sultanului îl mazileşte pe Vodă. Cam tîrziu, căci Mihai tocmai fusese decapitat. Sau poate că magul Faust, aflat în subsolurile palatului domnesc, va găsi o cale pentru a-l scăpa pe voievod de la ananghie?

"Fulgi de nea, cădeţi pe casa mea" este o altă schiţă comică. Trei surori vrăjitoare dezmăţate cheamă un călugăr pentru a-şi face poftele cu el, dar îi provoacă un atac de cord, iar demonul lor familiar, Belzebut, le propune un substitut la repezeală. Căci cineva trebuie trimis în locul fratelui Noel ca să împartă daruri prin întreaga lume în ajunul Crăciunului.

"Bârfe înainte de luptă" este un monolog dramatic foarte bine realizat. Gérard este subofiţer în Marea Armată şi, la o băută, în seara dinaintea unei bătălii, le relatează camarazilor cum, cu ani în urmă, în calitate de servitor al unui francmason, a asistat la şedinţele unui comitet revoluţionar din care făceau parte doctorul Guillotin, Marat, Robespierre, abatele Fouché şi contele de Cagliostro. Numai că misiunea secretă a comitetului era contracararea unei epidemii de vampirism...

Povestirea care dă titlul volumului, "Cifrele sunt reci, numerele-s calde", reia o temă recurentă din scrierile domnului Liviu Radu - mai precis, crimele lui Jack Spintecătorul. Folosind o tehnică de flashback/comeback, protagonista-martor, doamna Michener, aflată la înmormîntarea soţului său, reverendul Theodore Michener, îşi aminteşte cum a explorat cîndva cu acesta documentele personale ale predecesorului său. Cercetînd un exemplar din Necronomicon, cei doi au constatat că, la intervale de timp măsurabile, influenţa Celor Mari şi Străvechi, din străfundurile spaţiului cosmic, împinge omenirea la nebunie colectivă, ucigaşă, cu excepţia cazului în care fenomenul este împiedicat prin ritualuri magice - şi sacrificii. Drept pentru care, în 1888, cei doi, soţ şi soţie, au ucis şi sfîrtecat cinci prostituate din Whitechapel. Dar, mulţi ani mai tîrziu, reverendul a pierit, iar văduva lui e paralizată. Şi cine va împiedica nebunia colectivă să erupă în 1914? Sau în 1939?

"Mesagerul" este o schiţă fantastică în care tînărul Albert Einstein are o întrevedere cu un înger.

"Duel de noapte", în schimb, îl pune pe protagonistul-narator să confrunte o serie de atacatori care-l pîndesc la graniţa dintre veghe şi somn.

"Astenie de primăvară" e o povestire asociată cu un proiect al grupului Kult, Radharc. Protagonistul-narator, Ilie Ciocârlie, este ofiţer de poliţie în Bucureşti şi anchetează un caz bizar. Un suspect, Piculescu Ulpian, pare să facă trafic de droguri. Protagonistul constată însă că plasturii traficaţi de suspect conţin doar un amestec de azimă şi lichide corporale care îl propulsează într-o lume alternativă. Şi dacă lumea aceea ar fi realitatea subiectivă a altcuiva?

"Întâlnire cu prieteni" este o distopie satirică. Protagonistul-narator, Nelu Popescu, funcţionar bucureştean din viitorul apropiat, revine acasă de la serviciu şi e nevoit să meargă pînă la colţul străzii  ca să cumpere o pîine. Dar pentru asta îi trebuie o armură şi un întreg arsenal ca să se apere de haitele de cîini vagabonzi. Şi urmează o confruntare epică...

"Ziua referendumului" este tot o distopie, dar plasată în Statele Unite ale Americii. După un colaps economic dintr-un viitor apropiat, cetăţenii trăiesc în sărăcie şi nesiguranţă, duşmănindu-se unii pe alţii. Autorităţile profită de acest climat şi, prin referendum, alipesc federaţia americană la statul mondial. Totodată, înlătură ultimele vestigii ale democraţiei şi drepturilor civile.

"Stella", în schimb, aminteşte seria de povestiri despre roboţi a lui Isaac Asimov. O androidă evadată dintr-o casă de toleranţă caută refugiu într-o biserică, iar preotul care i-a ascultat confesiunea le ţine piept gansterilor trimişi s-o recupereze. Conflictul escaladează, se ajunge la dezbateri televizate, apoi la un proces, şi în cele din urmă androida se călugăreşte.

"Fluturii, trandafirii" e o povestire distopică plasată într-un viitor ceva mai îndepărtat, în care personajele au nevoie de vise artificiale pentru a vedea fluturi şi trandafiri, iar delincvenţii sînt trimişi de forţele de ordine ca să-i ucidă pe cei diagnosticaţi cu maladii terminale.

"Răsărit de soare pe Uranus" este o operă spaţială. Protagonistul-narator, un traficant de metan, relatează cum, atunci cînd a întîrziat prea mult în atmosfera planetei Uranus, împrejurul său au apărut formaţiuni incandescente fabuloase. Prins între precauţie şi setea de înavuţire, personajul nu ştie dacă formaţiunile acelea sînt capcane plasate de o civilizaţie extraterestră sau surse de energie de pe urma cărora s-ar putea îmbogăţi.

Tot în subgenul operei spaţiale se încadrează şi următorul text din volum, "Uitat de inimi", cu o temă oarecum similară celei din Enemy Mine de Barry B. Longyear. Într-un viitor îndepărtat, protagonistul-narator, Victor, relatează cum, în mijlocul unui conflict cu o rasă extraterestră, trongii, nava sa a fost grav avariată, iar echipajul - exterminat. Supravieţuind printr-un noroc, Victor ajunge pe o planetă nelocuită, numai că va trebui să se confrunte cu cîţiva trongi - şi va avea o revelaţie.

"Pulbere purpurie, pe fond de circ" mi-a amintit de unele povestiri de Michael Swanwick ("Praznicul Sfintei Janis") şi Bruce Sterling ("Vedem lucrurile în mod diferit"). Protagonistul este un român din viitorul apropiat, Cristian Popescu, trecut la Islam sub numele de Ahmed. Acesta călătoreşte cu avionul spre Belgrad, apoi spre Paris, spre Londra, iar în cele din urmă spre New York. Atentatul său cu bombă este disperat şi inutil, căci lumea - coruptă, superficială, abrutizată - îşi vede în continuare de mersul ei.

Volumul se încheie cu o parabolă superbă, "Omul care ştia mai multe ca oricine". Protagonistul are aptitudinea ca, în orice întrevedere, să ştie puţin mai mult decît interlocutorul. Astfel, trece prin viaţă descurcîndu-se rezonabil. Dar, după ce viaţa i se sfîrşeşte, acesta ajunge dinaintea Creatorului - şi lucrurile iau o întorsătură neaşteptată.

Pe ansamblu, volumul Cifrele sunt reci, numerele-s calde reprezintă un punct de referinţă în creaţia domnului Liviu Radu, remarcabil atît prin calitatea literară a textelor cît şi prin diversitatea lor tematică. Vă puteţi comanda şi dumneavoastră un exemplar aici.

În ceea ce mă priveşte, după ce am recitit această culegere de povestiri, am luat de la raft romanul Waldemar. Însă despre acela am să vă relatez cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Cory Doctorow, "With A Little Help" (2011)

Au şi cărţile soarta lor...

La începutul lui 2011, prin amabilitatea autorului canadian Cory Doctorow, am avut posibilitatea să descarc de pe site-ul craphound.com versiunea electronică a celui mai recent volum al său de povestiri, With A Little Help (Lulu.com, 2011). L-am pus în pagină, l-am imprimat, l-am legat, i-am pus o copertă frumoasă (cu ajutorul unui prieten), după care... l-am lăsat la raft pînă în aprilie 2013.

Dar, după ce am parcurs romane precum The Rapture of the Nerds, Pirate Cinema şi Homeland, am decis că venise vremea să mă ocup şi de acest volum de proză scurtă - drept pentru care l-am parcurs în cîteva zile.

Şi iată ce am aflat:

With A Little Help este un experiment comercial - un volum care, în loc să fie trimis la o editură spre publicare, a fost lansat de autor pe speze proprii şi poate fi achiziţionat într-o diversitate de formate (volum cartonat, volum broşat, CD audio). Introducerea este semnată de muzicianul Jonathan Coulton şi tratează despre modurile în care Internetul în general şi abordarea de tip Creative Commons în special contribuie la dezvoltarea şi diseminarea culturii.

Prima nuvelă din volum se intitulează "The Things That Make Me Weak and Strange Get Engineered Away". Deşi începe aparent banal, cu un personaj masculin între două vîrste, Lawrence, care lucrează într-o firmă, la analiza unor fluxuri de date, nuvela virează destul de repede înspre distopie, trimiţîndu-şi protagonistul (un fel de călugăr-programator) afară din mînăstire şi pe străzile din New York, într-un viitor apropiat în care cetăţenii sînt arestaţi abuziv de forţele de ordine şi făcuţi să dispară fără explicaţii.

"The Right Book", în schimb, este o scurtă povestire fermecătoare, în patru scene, despre viitorul comerţului cu cărţi şi despre oamenii care creează cărţile. Cum de-a lungul vieţii am jucat şi rolul de librar, şi pe cel de redactor literar, şi pe cel de legător artizanal de cărţi, şi pe cel de traducător, ba chiar şi pe cel de scriitor, povestirea aceasta mi s-a părut cu totul specială.

"Other People's Money" este o satiră anti-corporatistă plasată în viitorul apropiat, după colapsul economiei occidentale, iar personajele principale sînt Udhay Gonzales, reprezentantul unei firme de investiţii şi Gretl, o artizană dintr-un mall părăsit şi ocupat de localnici. Planul lui este să cumpere pachetul majoritar de acţiuni de la firma ei, să-i ofere capital de dezvoltare, apoi să preia controlul, însă artizana, mai vîrstnică şi mai trecută prin perioade de criză, îl convinge să plece de la firma de investiţii şi să lucreze pentru ea.

"Scroogled" este o altă povestire distopică, plasată de data asta într-un viitor apropiat în care Google colaborează cu un număr de servicii secrete americane. Protagonistul, Greg Lupinski, este luat în colimator de autorităţi la aeroport, după care, împotriva sfatului unor colege bine intenţionate, refuză să fugă în Mexic. Ulterior, fiind supus unor presiuni, ajunge să colaboreze cu serviciile secrete pentru a-i forţa şi pe alţi cetăţeni să sprijine un regim corupt.

"Human Readable" este una dintre piesele de rezistenţă ale volumului - o nuvelă despre un cuplu în care ea susţine o idee, el - o alta, iar cele două idei sînt incompatibile. Mai exact, protagonista, Patricia McCavity, e partizana ideii că infrastructura, fie ea şi inteligentă, trebuie supusă controlului uman, în vreme ce antagonistul, Rainer Feinstein, e adeptul optimizării sistemelor după modelul coloniilor de furnici - ceea ce exclude intervenţia umană. Cei doi au o relaţie amoroasă intensă, iar familia Feinstein o apreciază foarte mult pe protagonistă, însă campania ei pentru control democratic asupra infrastructurii este sabotată de firma lui, care apără interese corporatiste. Pe măsură ce conflictul dintre cei doi escaladează, iar situaţia se deteriorează din cauza dereglării sistemului pentru a-i favoriza pe plutocraţi, diferenţa dintre teoriile lui Feinstein şi realitate devine din ce în ce mai vizibilă. Am remarcat în acest caz echilibrul foarte bine găsit dintre structura intrigii, caracterizarea personajelor şi fundalul nuvelei.

"Liberation Spectrum", deşi de mai mică întindere, este un text la fel de reuşit. Cory Doctorow i l-a dedicat lui Bruce Sterling (naşul fiicei sale), iar stilul şi tema povestirii amintesc întrucîtva de unul dintre romanele importante ale lui Sterling, Distraction. Protagonistul, Lee-Daniel, conduce un autobuz cu angajaţii şi investitorii de la firma sa la întoarcerea din Canada în SUA. Din păcate, investitorii decid să-l concedieze, în ciuda rezultatelor excelente pe care le-a obţinut în crearea unei infrastructuri inovatoare de telecomunicaţii radio, iar Lee-Daniel trebuie să găsească o cale inteligentă, rapidă şi eficientă pentru a organiza ceva care seamănă, la scară redusă, cu... o lovitură de stat.

"Power Punctuation" este o metaficţiune satirică - un set de mesaje scrise de un băiat către maică-sa, în care îi relatează aventurile sale ca angajat într-o companie al cărei obiect de activitate îl constituie zdrenţuirea documentelor. Din păcate, protagonistul cade victimă unei manipulări telefonice şi declanşează un război devastator cu Microsoft, iar apoi nu ştie cum să fugă de răspundere.

"Visit the Sins", în schimb, este o povestire amară despre un viitor apropiat în care, mulţumită implanturilor neurale, locuitorii Pămîntului au devenit postumani. Protagonistul, Sean, este deja din a treia generaţie postumană şi îşi vizitează bunicul la un azil. Acesta din urmă preferă să-şi închidă conştiinţa ore sau chiar zile în şir, iar interacţiunile cu semenii săi rămîn în seama unor subrutine. Îngrijorător este însă că genul acesta de comportament poate fi observat şi la personaje mai tinere, inclusiv la tatăl protagonistului, ca o reacţie de apărare faţă de suprasarcina senzorială generată de mediul informatizat.

"Constitutional Crisis" este o altă metaficţiune amuzantă, construită de astă dată pe marginea comunităţilor de practicanţi ai jocurilor online şi a ghildelor înfiinţate de aceştia. După cum ne informează nota de la finalul textului, Cory Doctorow a scris această schiţă ca parte din procesul de pregătire pentru crearea romanului său For the Win.

"Pester Power" revizitează o temă predilectă a lui Cory Doctorow - abuzurile serviciilor secrete împotriva civililor - dintr-o perspectivă inedită. Ce s-ar întîmpla dacă o persoană arestată abuziv ar demonstra în tribunal că motivul real al arestării sale este că a creat o inteligenţă artificială?

O altă piesă de rezistenţă a volumului este nuvela "Chicken Little", în care protagonistul, Leon, descins din imigranţi români, lucrează într-o firmă care caută să afle ce le-ar putea vinde unor plutocraţi extrem de longevivi şi cu un statut legal incert - persoane (aproape decedate), corporaţii (întreţesute cu felurite trusturi şi fonduri de investiţii) şi naţiuni (bazate pe insuliţe proprietate particulară, în unele cazuri). Leon duce tratative interesante cu un superior din firmă, Brautigan, apoi cu o reprezentantă a unui plutocrat, Ria, iar în cele din urmă cu plutocratul măcinat de metastaze şi păstrat într-o cuvă, Buhle. Nuvela e remarcabilă pentru cîteva schimbări de situaţie şi pentru finalul ingenios.

Tot pe jocuri de putere şi pe răsturnări de situaţie se bazează şi ultima nuvelă din volum, "Epoch". Judecînd după nota de final, a fost scrisă la comandă pentru Mark Shuttleworth, de la proiectul Ubuntu. Spre finalul anilor 2030, protagonistul-narator, Odell Vyphus, administrator de sistem, are în grijă prima (şi deocamdată singura) inteligenţă artificială apărută printr-un proces evolutiv, BIGMAC. Din păcate, cum aceasta din urmă rulează pe calculatoare vechi, energofage, directoarea firmei, Peyton Moldovan, decide să-l oprească pe BIGMAC. Urmează negocieri, tergiversări, manevre şi contramanevre (inclusiv declanşarea unei campanii de spam prin care BIGMAC încearcă să-şi atragă simpatia publică). Pe lîngă subiectul atractiv şi evenimentele antrenante din intrigă, am mai remarcat aici şi trimiterile intertextuale la lucrări SF clasice precum The Moon Is A Harsh Mistress de Robert A. Heinlein şi 2001 - A Space Odyssey de Arthur C. Clarke.

Postfaţa îi aparţine lui Russell Galen, agentul literar al autorului, iar importanţa găsirii unor modele de afaceri viabile în contextul de dată recentă adus de Internet este subliniată încă o dată.

Pe ansamblu, volumul With A Little Help este o reuşită literară, iar ca valoare mi se pare încă şi mai bun decît precedenta colecţie de proză scurtă a lui Cory Doctorow, Overclocked. Fireşte, nu este nevoie să mă credeţi pe cuvînt. Puteţi să vă convingeţi chiar dumneavoastră, deoarce, prin amabilitatea autorului, With A Little Help este disponibil online într-o varietate de formate electronice la adresa: http://craphound.com/walh/e-book/browse-all-versions.

Şi, cum domnul Cory Doctorow scrie mai repede decît mă învrednicesc eu să citesc, mai am de parcurs dintre cărţile sale un volum intitulat The Great Big Beautiful Tomorrow. Însă despre acela am să vă relatez cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Aldous Huxley, "Ape and Essence" (1949)

La finalul lunii noiembrie, 2006, am achiziţionat de la anticariatul Ex Libris (pe atunci aflat în Pasajul Universităţii) o mulţime de cărţi. Printre ele se afla şi un exemplar dintr-un roman de Aldous Huxley, Ape and Essence (Editura Chatto & Windus, Londra, 1967). De parcurs, am reuşit să-l parcurg abia în noiembrie 2012. Şi iată ce am aflat:

Probabil m-am înşelat cînd, în alineatul precedent, am afirmat că Ape and Essence este un roman. Mai degrabă, e o formă de metaficţiune. Prima parte a volumului este un fel de povestire, "Tallis", în care un narator-martor angajat la un studio de film din Hollywood relatează cum, în ziua asasinării lui Gandhi, un coleg de-al său de birou, Bob Briggs, şi-a pierdut soţia şi averea din cauza unei relaţii extramaritale. Cei doi găsesc pe stradă cîteva scenarii de film, dintre care unul pare interesant. Ca urmare, naratorul şi Briggs călătoresc spre nord pentru a-l găsi pe autorul scenariului, însă află la fosta locuinţă a acestuia că scenaristul, William Tallis, a murit cu cîteva luni mai înainte şi a fost înmormîntat - nici măcar acolo unde insista să fie înhumat, ci în cu totul alt loc.

Partea a doua a cărţii, considerabil mai substanţială, este scenariul de film al lui Tallis. Premisa acestui scenariu neobişnuit este că va avea loc un al treilea război mondial, dus cu arme atomice, bacteriologice şi chimice, iar marile puteri se vor anihila reciproc. Un secol mai tîrziu, o expediţie ştiinţifică din Noua Zeelandă călătoreşte spre California pentru a redescoperi America dinspre vest.

Unul dintre savanţi, botanistul Alfred Poole, este capturat de către băştinaşii din Los Angeles şi ţinut în viaţă pentru că îi promite şefului comunităţii locale că îi va oferi mai multă hrană pentru oamenii săi. Cam ca în Minunata lume nouă, intriga scenariului fictiv se bazează pe şocul cultural pe care îl are un personaj dintr-o cultură la contactul cu o altă cultură - una distopică.

Mai exact, în Los Angelesul postapocaliptic imaginat de Huxley, oamenii suferă de diverse mutaţii genetice, religia dominantă este satanistă, iar o castă a preoţilor-eunuci veghează ca bebeluşii născuţi cu malformaţii să fie sacrificaţi. Relaţiile intime sînt interzise (cu excepţia a două săptămîni pe an în care au loc orgii rituale), femeile sînt dispreţuite şi maltratate, iar regulile societăţii sînt impuse sistematic - cu biciul. Cum nu mai există industrie, localnicii dezgroapă cadavre din secolul al douăzecilea pentru a le lua hainele şi bijuteriile.

Profesorul Poole se îndrăgosteşte de una dintre localnice, Loola, iar după ce asistă la ritualuri satanice şi orgii decide să rişte ca, împreună cu noua sa iubită, să fugă departe, în nord, la o comunitate de oameni normali. În paginile finale ale scenariului, cei doi ajung la... mormîntul scenaristului, iar protagonistul completează epitaful lui Tallis cu cîteva versuri dintr-un poem de Shelley.

Ca procedeu, metaficţiunea are meritele sale, iar Huxley construieşte aici o situaţie paradoxală în care, prin vocea naratorială care apare frecvent în scenariu, îi vorbeşte publicului din prezent despre o ipotetică situaţie viitoare. 

Porţiunea introductivă a scenariului este simbolică - ideea că impulsurile animalice sînt justificate pe cale raţională este ilustrată în scenariu de secvenţe în care babuini înzorzonaţi ţin în sclavie personaje umane ca Albert Einstein.

În a doua jumătate a cărţii, există desigur şi un dialog în care un personaj-cheie dintr-o societate distopică îi explică protagonistului punctul său de vedere - în acest caz, arhivicarul Bisericii lui Belial îi ţine profesorului Poole un întreg discurs despre căile prin care Cel Rău a dus la distrugerea societăţii şi la pieirea a miliarde de oameni. Desigur, substratul satiric al discursului este destul de clar, însă încep să bănuiesc că procedeul acesta este recurent în romanele lui Huxley.

Tot recurente mi se par şi unele dintre caracteristicile protagonistului - inteligent, educat, reprimat din punct de vedere sexual, introvertit. Diferenţa este că, dacă Dennis Stone din Crome Yellow era un personaj plauzibil, profesorul Poole este unul caricatural.

Paradoxal, din tot acest volum metatextual, cel mai mult mi-a plăcut partea introductivă, care avea ceva din umorul sec al lui Raymond Chandler. Iar în ceea ce priveşte pericolele naţionalismului, propagandei, înarmării şi suprapopulării, Huxley a tratat problema mult mai convingător, mai elocvent şi mai sistematic într-o lucrare de nonficţiune publicată ulterior, Reîntoarcere în minunata lume nouă (1958).

Dar asta e altă poveste...

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)