Prin 1997, după ce epuizasem stocul de cărţi cyberpunk ale cunoscuţilor şi prietenilor, am ajuns la fundul sacului. În disperare de cauză, l-am rugat pe domnul Cristian Lăzărescu să-mi împrumute primul roman al lui Bruce Sterling, Involution Ocean, o carte publicată tocmai în 1977, cu mult înainte de apariţia mişcării literare de care mă ocup în această rubrică. Aproape un deceniu mai tîrziu, prin amabilitatea lui Bogdan Tudor Bucheru, am primit cadou un exemplar din ediţia americană a acestui roman. Şi iată ce gen de poveste a scris Bruce Sterling pe vremea cînd avea numai 21 de ani:
Într-un viitor îndepărtat, pe planeta Nullaqua, tînărul John Newhouse, fiul unui magnat al lemnului de pe Bunyan, îşi umple golul lăuntric fundamental cu droguri. Din păcate, drogul său preferat, sincofina, pe care îl şi exportă prietenilor săi de pe Reverie, este pus sub interdicţie, iar amicii cu care locuieşte îi cer să plece într-o expediţie pentru a procura o ultimă cantitate de sincofină. Newhouse se îmbarcă pe Lunglance şi porneşte sub comanda căpitanului Nils Desperandum la vînătoare de balene, din intestinele cărora se distilează sincofina. Numai că balenele sînt nişte monştri blindaţi care înoată într-un ocean de praf acumulat pe fundul unui crater uriaş.
Newhouse se îndrăgosteşte de Dalusa, o femeie extraterestră înaripată al cărei metabolism nu-i permite contactul fizic cu oamenii. Pe parcursul călătoriei, între cei doi se înfiripă o relaţie intensă, dar ciudată, în care suferinţa ţine locul plăcerii. John îi spune Dalusei o poveste lungă şi întortocheată despre copilăria petrecută pe Terra, la Veneţia, o ţesătură de minciuni care-l impresionează pe protagonist mult mai mult decît amintirile autentice destul de fade.
Treptat, echipajul trece prin aventuri cum ar fi o furtună de praf, o escală în Insulele Pentacle, o incursiune în sumbrul Golf Glimmer, populat de creaturi stranii, şi o luptă pe viaţă şi pe moarte cu o anemonă uriaşă. Căpitanul Desperandum face tot felul de experimente, întinde năvoade, prelevă mostre de praf, cultivă faună într-un borcan, iar în cele din urmă transformă în submarin carcasa unei balene proaspăt vînate şi plonjează împreună cu John Newhouse în adîncurile mării de praf. Din păcate, o creatură monstruoasă sfărîmă submarinul improvizat, iar John Newhouse, după un vis pirotehnic despre distrugerea vechii civilizaţii de pe Nullaqua, se trezeşte la suprafaţă, de unde îl salvează Dalusa. Femeia înaripată, deşi obosită şi afectată grav de contactul cu Newhouse, pleacă apoi în căutarea lui Desperandum şi nu se mai întoarce.
La sfîrşitul călătoriei, Newhouse descoperă că unii dintre vechii săi prieteni au plecat, iar cîţiva s-au sinucis. Lăsînd în urmă sticlele cu sincofină aduse din călătorie, John Newhouse decide să înceapă o nouă viaţă şi să plece cu o astronavă. Pentru început vrea să viziteze Veneţia.
Involution Ocean a apărut dintr-o situaţie prin care poate au trecut milioane de oameni: o aşteptare de cîteva ore pe un aeroport prăfuit. În cazul lui Sterling, aşteptarea a avut loc pe aeroportul din Madras, cînd Bruce avea şaptesprezece ani. Diferenţa este că în urma acestei experienţe tînărul texan a imaginat o planetă, Nullaqua, un ocean de praf pe fundul unui crater imens, din care se înalţă cîteva insule, şi o întreagă ecologie cu balene, rechini, anemone, peşti zburători şi nuferi, simbioţi şi paraziţi. Între două episoade palpitante, Sterling a introdus informaţii despre vînt, eroziune, curenţi de convecţie, trasee ale vaselor de pescuit, obiceiuri ale locuitorilor, stiluri vestimentare şi o mulţime de alte detalii care dau profunzime şi culoare acestei lumi imaginare.
Ceea ce merită notat este că Bruce Sterling a parcurs toate etapele, de la ideea centrală (la 17 ani) la scrierea unui întreg roman (la 21) la publicarea acestuia (la 23). Iar scriitori sînt nu cei care "scriu la un roman", ci aceia care au scris unul. La vîrsta de 23 de ani, Bruce Sterling era deja scriitor în adevăratul înţeles al cuvîntului. Deşi asemănările cu Moby Dick şi cu cărţile lui Jules Verne sînt evidente, iar autorul a ajuns destul de repede să afirme că Involution Ocean este o scriere juvenilă, trebuie remarcat că anumite elemente din acest prim roman, precum intriga ca pretext pentru vizitarea unei lumi fictive, extinderea speranţei de viaţă, psihologia persoanelor foarte înaintate în vîrstă, modificările pe cale chirurgicală, au fost apoi explorate în detaliu sub diferite unghiuri în cărţile de maturitate ale lui Sterling. Dar despre acestea vom discuta cu alt prilej.
(P.S. Pentru mai multe informaţii despre autor vizitaţi ghidul neoficial al lucrărilor lui Bruce Sterling pe web la adresa http://www.chriswaltrip.com/sterling/. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)
Într-un viitor îndepărtat, pe planeta Nullaqua, tînărul John Newhouse, fiul unui magnat al lemnului de pe Bunyan, îşi umple golul lăuntric fundamental cu droguri. Din păcate, drogul său preferat, sincofina, pe care îl şi exportă prietenilor săi de pe Reverie, este pus sub interdicţie, iar amicii cu care locuieşte îi cer să plece într-o expediţie pentru a procura o ultimă cantitate de sincofină. Newhouse se îmbarcă pe Lunglance şi porneşte sub comanda căpitanului Nils Desperandum la vînătoare de balene, din intestinele cărora se distilează sincofina. Numai că balenele sînt nişte monştri blindaţi care înoată într-un ocean de praf acumulat pe fundul unui crater uriaş.
Newhouse se îndrăgosteşte de Dalusa, o femeie extraterestră înaripată al cărei metabolism nu-i permite contactul fizic cu oamenii. Pe parcursul călătoriei, între cei doi se înfiripă o relaţie intensă, dar ciudată, în care suferinţa ţine locul plăcerii. John îi spune Dalusei o poveste lungă şi întortocheată despre copilăria petrecută pe Terra, la Veneţia, o ţesătură de minciuni care-l impresionează pe protagonist mult mai mult decît amintirile autentice destul de fade.
Treptat, echipajul trece prin aventuri cum ar fi o furtună de praf, o escală în Insulele Pentacle, o incursiune în sumbrul Golf Glimmer, populat de creaturi stranii, şi o luptă pe viaţă şi pe moarte cu o anemonă uriaşă. Căpitanul Desperandum face tot felul de experimente, întinde năvoade, prelevă mostre de praf, cultivă faună într-un borcan, iar în cele din urmă transformă în submarin carcasa unei balene proaspăt vînate şi plonjează împreună cu John Newhouse în adîncurile mării de praf. Din păcate, o creatură monstruoasă sfărîmă submarinul improvizat, iar John Newhouse, după un vis pirotehnic despre distrugerea vechii civilizaţii de pe Nullaqua, se trezeşte la suprafaţă, de unde îl salvează Dalusa. Femeia înaripată, deşi obosită şi afectată grav de contactul cu Newhouse, pleacă apoi în căutarea lui Desperandum şi nu se mai întoarce.
La sfîrşitul călătoriei, Newhouse descoperă că unii dintre vechii săi prieteni au plecat, iar cîţiva s-au sinucis. Lăsînd în urmă sticlele cu sincofină aduse din călătorie, John Newhouse decide să înceapă o nouă viaţă şi să plece cu o astronavă. Pentru început vrea să viziteze Veneţia.
Involution Ocean a apărut dintr-o situaţie prin care poate au trecut milioane de oameni: o aşteptare de cîteva ore pe un aeroport prăfuit. În cazul lui Sterling, aşteptarea a avut loc pe aeroportul din Madras, cînd Bruce avea şaptesprezece ani. Diferenţa este că în urma acestei experienţe tînărul texan a imaginat o planetă, Nullaqua, un ocean de praf pe fundul unui crater imens, din care se înalţă cîteva insule, şi o întreagă ecologie cu balene, rechini, anemone, peşti zburători şi nuferi, simbioţi şi paraziţi. Între două episoade palpitante, Sterling a introdus informaţii despre vînt, eroziune, curenţi de convecţie, trasee ale vaselor de pescuit, obiceiuri ale locuitorilor, stiluri vestimentare şi o mulţime de alte detalii care dau profunzime şi culoare acestei lumi imaginare.
Ceea ce merită notat este că Bruce Sterling a parcurs toate etapele, de la ideea centrală (la 17 ani) la scrierea unui întreg roman (la 21) la publicarea acestuia (la 23). Iar scriitori sînt nu cei care "scriu la un roman", ci aceia care au scris unul. La vîrsta de 23 de ani, Bruce Sterling era deja scriitor în adevăratul înţeles al cuvîntului. Deşi asemănările cu Moby Dick şi cu cărţile lui Jules Verne sînt evidente, iar autorul a ajuns destul de repede să afirme că Involution Ocean este o scriere juvenilă, trebuie remarcat că anumite elemente din acest prim roman, precum intriga ca pretext pentru vizitarea unei lumi fictive, extinderea speranţei de viaţă, psihologia persoanelor foarte înaintate în vîrstă, modificările pe cale chirurgicală, au fost apoi explorate în detaliu sub diferite unghiuri în cărţile de maturitate ale lui Sterling. Dar despre acestea vom discuta cu alt prilej.
(P.S. Pentru mai multe informaţii despre autor vizitaţi ghidul neoficial al lucrărilor lui Bruce Sterling pe web la adresa http://www.chriswaltrip.com/sterling/. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu