Rick Remender & Greg Tocchini, "Low, Vol. 5" (2021)

Imagine preluată de pe situl RedGoblin.ro

La finalul lunii martie 2021, prin amabilitatea importatorilor de benzi desenate de la Red Goblin, am achiziționat, la preț promoțional, un exemplar dintr-un roman grafic de Rick Remender și Greg Tocchini intitulat Low Volume 5: Light Brings Light (editura Image Comics, Portland, OR, 2021) care abia apăruse. L-am parcurs într-un suflet, după care, la începutul lunii februarie 2022, l-am mai citit o dată pe îndelete.

Și iată ce am aflat:

La începutul acestui volum, protagonista Stel Caine trece prin secvențe de coșmar în care își pierde copiii, apoi află că postumanul înaripat Zoske și acoliții săi plănuiesc să distrugă cele două orașe subacvatice rămase, Salus și Voldin.

Într-un oraș de la suprafață, Domul Negru, Stel și Zem sunt vindecați de cancer și expuși într-o grădină zoologică spre amuzamentul copiilor postumani, în vreme ce Zoske își pune în mișcare Legiunea Arsă pentru a nimici Salus.

Savanta postumană Jae Dakis îi ajută pe Stel și Zem să evadeze. Între timp, Salus e atacat de trupe din Voldin, sub conducerea țarului, iar Tajo, care organiza rezistența localnicilor, este înjunghiată de către Lena.

Stel și Zem fură o aeronavă cu care atacă și distrug câteva dintre navele de luptă ale Legiunii Arse. Stel o regăsește pe Della. Între timp, sirena Mertali o salvează pe Tajo, apoi aduce o cohortă de vampiri amfibii împotriva invadatorilor din Voldin.

Della îi dezvăluie mamei sale că Zem e cel care o vânduse țarului din Voldin. Tajo îi convinge pe voldiniei să coopereze cu salusienii pentru a încerca să repare domul și să îl salveze. Della intervine ca să o împiedice, însă e implicată într-o luptă colosală cu postumanul înaripat Zoske.

În bătălia disperată împotriva Legiunii Arse, Stel conduce câțiva soldați din garda senatului înapoi la domul Salus, cu speranța de a reporni generatoarele și de a activa sistemele defensive - însă îl întâlnește pe Zoske.

Zem revine cu o armată de șobolani mutanți și îl înfruntă pe Zoske, iar Stel, în adâncurile domului Salus, previne defectarea iminentă a reactorului central, dar trebuie să lupte cu ciborgul Io. Decolarea domului Salus până pe orbita circumterestră implică o ultimă confruntare cu Zoske, dar și sacrificiul Dellei, care se prăbușește din ceruri asemenea unui nou Icar. Mulți ani mai târziu, pe o altă planetă locuibilă, Stel, Zem, cele două fiice ale lor, precum și Tajo și Mertali, își amintesc cu multă recunoștință de cei care s-au sacrificat ca să le ofere un viitor.

Volumul se încheie cu o galerie de coperte ale fasciculelor 20-26, cu numeroase reproduceri de schițe în creion și planșe în tuș, precum și cu schițe biobibliografice ale lui Rick Remender (scenarist), Greg Tocchini (artist grafic) și Dave McCaig (responsabil cu culorile).

Comparativ cu volumele precedente ale seriei, Light Brings Light are o intensitate greu de suportat. Scenariul cuprinde nu un punct culminant, ci o întreagă cascadă de puncte culminante care se revarsă pe șase dintre cele șapte fascicule din cuprins.

Efectele pirotehnice se țin lanț, reprezentate în nuanțe de portocaliu-aprins și însoțite de inscripții care sugerează zgomote puternice, Cumva, creatorii acestui roman grafic au vrut să depășească nu doar cascada de finaluri din Stăpânul inelelor, ci și pirotehnia din seria Războiul stelelor. Din păcate, excesul acesta de zel nu se potrivește prea bine cu predicile despre speranță, viitor și structura realității care pigmentează discursul personajelor principale - căci nu e câtuși de puțin plauzibil că, prinse în mijlocul unor conflicte armate intense, personajele ar mai avea timp sau energie ca să converseze despre chestiuni nobile și abstracte.

Tot la un punct culminant extrem de intens ajung și creațiile artistului grafic Greg Tocchini, care, în acest ultim volum, a imaginat și așternut pe hârtie coperte fabuloase, vehicule minuțios prezentate și costume halucinante.

E perfect posibil ca risipa de energie și de imaginație din acest volum să i se datoreze și unei schimbări de planuri - căci, inițial, romanul grafic Low fusese gândit să aibă o sută de fascicule, iar, în final, a fost publicat doar în 26. Chiar și așa, este remarcabil atât în privința scenariului, cât, mai ales, sub aspect grafic. Poate că, mai mult decât tomurile precedente, volumul Light Brings Light a meritat prețul achiziției și timpul de lectură. (Dacă doriți, puteți comanda un exemplar aici.)

Tocmai de aceea, după ce am terminat de citit Low, am parcurs un alt roman grafic scris de Rick Remender și intitulat Tokyo Ghost. Însă, despre acela, vom discuta cu altă ocazie tot aici, la Țesătorul.

(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și poate fi comandat aici.)

Rick Remender & Greg Tocchini, "Low, Vol. 4" (2017)

Imagine preluată de pe situl RedGoblin.ro

În ultima decadă a lunii octombrie 2020, prin amabilitatea importatorilor de benzi desenate de la Red Goblin, am achiziționat, la preț promoțional, un exemplar dintr-un roman grafic de Rick Remender și Greg Tocchini intitulat Low Volume 4: Outer Aspects of Inner Attitudes (editura Image Comics, Portland, Oregon, 2017). L-am citit într-o zi, iar, la începutul lunii februarie 2022, l-am parcurs a doua oară.

Și iată ce am aflat:

Volumul începe cu un lung episod flash-back în care Zem își amintește cum lupta în arenă, în Poluma, orașul piraților, sub comanda lui Marik Caine și cum a întâlnit un ciborg străvechi, Io, care, în mileniile precedente, ajutase la construirea orașelor subacvatice în care avea să se retragă omenirea.

În "prezent", Tajo își revine în orașul Salus, grație îngrijirilor sirenei Mertali, și află că fiica piratului Roln, sub numele de Lena Caine, plănuiește să distrugă orașul. Împreună cu Io, Tajo și Mertali decid să coboare într-un cartier rău-famat pentru a o împiedica pe Lena să detoneze o bombă.

Tajo o surprinde pe Lena în mijlocul unei orgii, o urmărește prin Cartierul Gândacilor și încearcă să o convingă să dezvăluie amplasamentul bombei, însă Lena refuză, iar mașinăria infernală explodează.

În mijlocul haosului care rezultă, pe parcursul unei revolte populare cauzate de penuria de oxigen și de hrană, Tajo, Mertali și Io intră cu forța în senat, întrerup o orgie amplă, demască cinismul senatorilor și pornesc către suprafața oceanului într-un dom autonom.

Volumul se încheie cu coperte alternative ale fasciculelor 16-19, cu o secțiune care exemplifică procesul creator de la schițe în creion la versiunea în tuș, apoi la aplicarea culorilor și cu schițe-concept ale unor personaje secundare. Pe ultima filă, se găsesc schițele biobibliografice ale lui Rick Remender (scenarist), Greg Tocchini (artist grafic) și Dave McCaig (responsabil cu culorile).

Am apreciat Outer Aspects of Inner Attitudes din mai multe motive. Pe de o parte, scenariul a aduse destule răsturnări de situație și momente de suspans. Pe de altă parte, dialogurile dintre personaje aduc uneori la suprafață chestiuni importante pentru scenarist, precum valoarea speranței și pericolele disperării sau ale cinismului.

Grafica a fost la înălțime, cu planșe dominate de combinații îndrăznețe de culori și, pe alocuri, cu un decupaj interesant al casetelor. Am fost plăcut impresionat și de copertele celor patru fascicule care compun volumul și de unele porțiuni unde imaginile se întindeau pe două pagini învecinate. (Dacă doriți, puteți comanda un exemplar aici.)

Pe ansamblu, acest al patrulea volum din seria Low nu a făcut decât să îmi stârnească și mai tare interesul pentru volumul următor, care încheie acest roman grafic foarte ambițios și foarte bine realizat. Dar despre volumul final vom discuta pe îndelete cu alt prilej tot aici, la Țesătorul.

(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și poate fi comandat aici.)

Rick Remender & Greg Tocchini, "Low, Vol. 3" (2016)

Imagine preluată de pe situl Page45.com

La jumătatea lunii septembrie 2020, am achiziționat, la preț promoțional, de la magazinul de benzi desenate Red Goblin din Capitală, un exemplar dintr-un roman grafic de Rick Remender și Greg Tocchini intitulat Low Volume 3: Shore of the Dying Light (editura Image Comics, Berkeley, CA, 2016). De parcurs, lțam parcurs de trei ori - mai întâi, la jumătatea lunii septembrie 2020, apoi la jumătatea lunii martie 2021, iar, în cele din urmă, la finalul lui ianuarie 2022.

Și iată ce am aflat:

Della și Tajo, fiicele protagonistei, revin în orașul submarin Salus pentru a face provizii și pentru a reîncărca bateriile și rezervoarele ultimului costum de scafandru greu. Tajo se întâlnește cu Lena, care se prezintă drept cumnata ei și se oferă să le transporte pe cele două surori cu submarinul său. Della, în schimb, îl ucide pe bătrânul Mesaje, ghidul spiritual al protagonistei.

Stel Caine și însoțitorul ei, Zem, ajung la suprafața oceanului și constată că uscatul e dominat de șobolani uriași, antropomorfici, de păianjeni monstruoși și de roiuri de viespi gigantice.

La bordul submarinului, Lena încearcă să semene discordie între Della și Tajo, apoi să le ucidă pe rând. În schimb, la suprafață, Stel și Zem sunt atacați de un roi de fluturi mutanți radioactivi.

Della intervine în lupta decisivă dintre Tajo și Lena (care, de fapt, era fiica lui Roln, liderul piraților, și fusese trimisă de acesta ca să se infiltreze în Salus), dar decide apoi să își abandoneze sora.

Stel și Zem se strecoară în palatul viespilor gigantice pentru a recupera sonda spațială care revenise pe Pământ. O recuperează după o luptă disperată doar ca să o vadă ulterior distrusă de către un postuman înaripat apărut acolo în ultimul moment.

Volumul se încheie cu o galerie de coperte alternative ale fasciculelor 11-15 din cuprins, cu schițe-concept ale unor personaje și vehicule și cu schițele biobibliografice ale lui Rick Remender (scenarist), Greg Tocchini (artist grafic) și Dave McCaig (responsabil cu culorile).

Și al treilea volum din seria Low m-a atras atât prin scenariul captivant cât și prin prezentarea grafică ieșită din comun. Dacă povestea e plină de dezvăluiri, de lovituri de teatru și de răsturnări de situație, imaginile (în special cele care se petrec la suprafața Pământului) sunt de-a dreptul psihedelice - cu peisaje deșertice colorate în galben și portocaliu aprins și cu creaturi care de care mai stranii și mai bizare.

Am remarcat că, prin comparație cu primul volum, portretizarea pesronajelor a devenit cumva mai distorsionată și mai caricaturală - poate pentru a sugera conflictele interioare care le macină pe Della și Tajo sau suferința extremă prin care trece protagonista ca urmare a iradierii.

Cu siguranță că Shore of the Dying Light a meritat cu prisosință atât prețul achiziției cât și timpul de lectură. Căci fabuloasa lume a viitorului îndepărtat pe care și-au imaginat-o Rick Remender și Greg Tocchini merită să fie vizitată, revizitată și savurată pe îndelete, iar mesajul fundamental al acestui roman grafic de excepție, al păstrării speranței în pofida vicisitudinilor vieții, este unul necesar și foarte benefic în vremurile pe care le trăim. (Dacă doriți, puteți comanda un exemplar aici.)

Probabil nu vă veți mira dacă am să vă spun că intenționez să recitesc și următoarele volume din seria Low. Însă, despre acestea, rămâne să discutăm pe larg cu alte ocazii tot aici, la Țesătorul.

(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și poate fi comandat aici.)

Rick Remender & Greg Tocchini, "Low, Vol. 2" (2015)

Imagine preluată de pe situl comixology.eu

În ultima decadă a lunii decembrie 2020, prin amabilitatea importatorilor de benzi desenate de la Red Goblin, am achiziționat, la preț promoțional, volumul al doilea din seria Low de Rick Remender și Greg Tocchini, intitulat: Before the Dawn Burns Us (editura Image Comics, Berkeley, California, 2015). La jumătatea lunii martie 2021, l-am parcurs a treia oară.

Și iată ce am aflat:

Al doilea volum al seriei Low reunește fasciculele de la al șaptelea până la al zecelea din romanul grafic. În orașul subacvatic Voldin, una dintre fiicele protagonistei, numită Della, a ajuns să ocupe funcția de Ministru al Gândirii într-o societate totalitară în care arta și speranța sunt delicte ce atrag pedeapsa cu moartea. Din păcate, iubita Dellei, Kelli Torjvic, este o pictoriță asociată cu o publicație clandestină. Iar, când forțele represive descoperă redacția publicației, Della e nevoită să-și ucidă iubita ca să nu fie arestată la rândul ei.

Între timp, în orașul abandonat Misalt, protagonista Stel Caine și cei doi însoțitori ai ei caută combustibil și tuburi de oxigen pentru a-și putea continua călătoria spre suprafața Pământului, în căutarea unei sonde interstelare. Din păcate, Stel se întâlnește cu niște vampiri-amfibii, care o seduc cu discursul lor hipnotic.

În Voldin, după un episod flash-back din care aflăm cum cele două fiice ale lui Stel au fost separate după ce fuseseră răpite de pirați, suntem martorii unei situații-limită în care Della e atrasă într-o capcană și duce o luptă disperată, inegală, împotriva forțelor represive pe care, până mai ieri, le conducea. Din fericire, sora ei, Tajo, apare în ultimul moment, îmbrăcată cu cel din urmă costum de scafandru greu de pe Pământ, și o salvează.

Tot o luptă disperată poartă și Stel Caine, împreună cu cei doi însoțitori ai ei, împotriva cetei de vampiri-amfibii și, mulțumită vitejiei ieșite din comun a lui Zem, izbutesc să scape.

Scenariul lui Rick Remender este captivant, atât datorită numeroaselor răsturnări de situație și confruntări spectaculoase, cât și datorită alternării a două planuri narative, cu intrigă și contra-intrigă.

Grafica lui Greg Tocchini este la un nivel peste medie - cu planșe în roșu, verde și crem pentru scenele din Voldin, cu multe nuanțe de albastru și indigo pentru scenele subacvatice și cu o paletă de culori calde, în special nuanțe de portocaliu, pentru amintirile din tinerețe ale protagonistei. De asemenea, am apreciat imaginația graficianului, care a populat această lume  a viitorului cu urși polari biomecanici, cu vampiri-amfibii, cu albine uriașe mutante și cu broaște țestoase imense.

Volumul se încheie cu o galerie de coperte alternative ale fasciculelor și cu planșe care ilustrează procesul artistic - de la schițe în creion la versiunea în tuș, apoi la aplicarea culorilor.

Am fost plăcut impresionat de acest al doilea volum al seriei Low (dacă dorți, puteți comanda și dumneavoastră un exemplar aici) și, după a treia lectură, am fost tentat să parcurg încă o dată cel de-al treilea volum. Însă despre acela vom discuta cu altă ocazie tot aici, la Țesătorul.

(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing.)

Jason Shawn Alexander, "Empty Zone: Volume One" (2015)

(Imagine preluată de pe situl Amazon.com)

La finalul primei decade a lunii decembrie 2019, prin amabilitatea importatorilor de bandă desenată de la Red Goblin, am achiziționat un exemplar din primul volum al romanului grafic Empty Zone de Jason Shawn Alexander, intitulat Conversations with the Dead (Editura Image Comics, Berkeley, CA, 2015). L-am parcurs în câteva zile.

Și iată ce am aflat:

Conversations with the Dead este un roman grafic foarte ambițios care combină elemente cyberpunk, noir și horror. Protagonista, Corinne White, este o declasată care fură date confidențiale pentru a le revinde pe piața neagră. După o asemenea operațiune clandestină, Corinne e dusă de complicele ei, Hank, la cabinetul ilegal al fraților Choi în vederea înlocuirii unui braț protetic cu altul ceva mai performant. Protagonista, care e traumatizată, alcoolică și dependentă de droguri, are o idilă cu o chelneriță, însă aceasta din urmă e ucisă de o creatură bionică, iar Corinne pleacă la Pittsburgh pe urmele plutocratului Oni, care trimisese creatura. Finalul volumului dezvăluie sursa trumei protagonistei și sfârșitul violent al acolitului lui Oni, postumanul Massault - dar povestea e departe de a se fi sfârșit.

Conversations with the Dead exploatează cu precizie... chirurgicală nostalgia pentru genul cyberpunk survenită în ultimii câțiva ani. Pe de o parte, personajul principal, cu combinația sa de duritate exterioară și traumă internă nemărturisită, vine pe filiația eroilor lui Hemingway și Fitzgerald, trecând prin detectivii particulari creați de Hammett și Chandler, și reamintește de personaje-narator emblematice ca Automatic Jack din "Burning Chrome". Desigur, în pas cu vremurile, personajul principal este feminin (nu masculin), veteran al operațiunilor secrete din megacorporații (nu al Primului Război Mondial) și înarmat cu nanoboți care îi permit să absoarbă informațiile prin atingere (nu cu o memorie clară și cu o minte ascuțită, ca Philip Marlowe).

Pe de altă parte, galeria multietnică postumană a personajelor secundare i-ar face cinste oricărui roman cyberpunk din deceniile trecute. (Ocazional, graficianul a portretizat în paginile albumului membri ai familiei și prieteni, însă asta e altă poveste.)

Fundalul intrigii este realizat printr-o combinație de tehnici grafice și narațiune cu mare efect. Astfel, elemente vizuale precum stropii fini aplicați cu aerograful se combină cu explicații aruncate în treacăt, între două scene de acțiune, cu privire la furtuni solare, schimbări climatice și poluare urbană.

Apoi intervin efectele psihologice - precum sindromul stresului posttraumatic - și cele de suspans. Căci intriga e condusă cu mână de maestru, iar ancheta dusă de protagonistă pentru a descoperi cine i-a ucis iubita merge în paralel cu ancheta dusă de cititori pentru a afla sursa traumei protagonistei.

Nu în ultimul rând, aș aminti elementele horror, precum halucinațiile protagonistei, personajele secundare atavice, postumanii reînviați și augmentați cu proteze mioelectrice și numeroasele scene de violență fizică viscerală. Toate acestea, combinate cu un stil grafic idiosincratic, comparabil cu cel al lui Bill Sienkiewicz sau cu cel al lui Dave McKean, fac Conversations with the Dead un roman grafic care se citește cu sufletul la gură - și care merită numeroase recitiri.

Probabil nu veți fi surprinși dacă am să vă spun că, imediat cum am terminat de parcurs primul volum din Empty Zone, am început să îl citesc pe cel de-al doilea, Industrial Smile. Însă despre acela rămâne să vă relatez cu alt prilej.