Michael Swanwick, "In the Drift" (1985)

În 1999, prin amabilitatea unei prietene americane, Tracey Rosenberg, am achiziţionat cîteva cărţi SF în format de buzunar, între care primul roman al lui Michael Swanwick, In the Drift (Ace Books, New York, 1986). L-am parcurs la începutul anului 2000.

Şi iată ce am aflat:

In the Drift este un roman modular postapocaliptic plasat într-un ipotetic viitor apropiat în care Coasta de Est a Statelor Unite ale Americii a fost afectată de un accident nuclear major. Prima parte, "Mummer Kiss", îl are ca protagonist pe un tînăr din Philadelphia, Keith Piotrowicz, care, în urma unui accident rutier, începe o relaţie cu o femeie dintr-un orăşel părăsit, Sounderton, şi care ajunge să fie vînat de o reţea de crimă organizată. După o confruntare armată din zona afectată de căderile radioactive, Keith îşi cumpără intrarea în organizaţia criminală - cu preţul pierderii femeii pe care o iubea.

Partea a doua, "Nigger Night", are loc cîţiva ani mai tîrziu, iar Keith Piotrowicz ajunge să moştenească puterea şi teritoriile unui şef muribund de clan din Philadelphia, Gambiosi.

Protagonista părţii a treia, "Boneseeker", este o mutantă, Samantha Laing, care nu se poate hrăni decît cu sînge şi cu albuş de ou. Ea rătăceşte prin zona contaminată din preajma Philadelphiei, observînd tipare de izotopi radioactivi în trupurile localnicilor şi prezicînd cît mai are de trăit fiecare. Laing are o idilă cu Keith Piotrowicz, iar în finalul secţiunii naşte o fetiţă.

Partea a patra, "Mutagen Fair", este despre fiica Samanthei Laing, Victoria, care este crescută de un personaj secundar din "Boneseeker", Robert Esterhaszy, şi de soţia acestuia. Fundalul secţiunii este de anarhie şi violenţă, iar Victoria a moştenit metabolismul straniu al mamei sale.

În ultima parte, "Marrow Death", adolescenta Victoria Paine conduce o mişcare de gherilă împotriva bătrînului Keith Piotrowicz şi a organizaţiei sale criminale. Reporterul Patrick Cruz O'Brien de la ziarul "Atlanta Federalist" o însoţeşte în campanii şi are o idilă cu ea. Victoria explorează diverse căi prin care ar putea elimina organizaţia criminală care îi oprimă pe localnicii din zona Philadelphiei, iar în cele din urmă Piotrowicz pune să fie arsă pe rug ca să instige o revoltă populară împotriva propriei sale organizaţii.

Ca structură, In the Drift se află la mijloc între un volum de povestiri interconectate (precum Păşunile Raiului de John Steinbeck, să spunem) şi un roman propriu-zis, cu intrigă unitară. De fapt, prima şi ultima dintre secţiuni au fost iniţial publicate separat în periodice, apoi în primul volum de proză scurtă al lui Michael Swanwick. Abia la al doilea roman, Vacuum Flowers, intriga a devenit mai coerentă.

Fundalul cărţii aminteşte de filmele postapocaliptice din seria Mad Max, cu oraşe mai vechi, care decad (ca Philadelphia) sau sînt părăsite (ca Sounderton) şi cu altele noi, care adaptează tehnologii existente (ca Honkytonk) sau care pun în practică tehnologii proiectate iniţial pentru colonizarea altor planete (aşa cum e cazul în Utopia). Porţiunile suprarealiste în care apar mutanţi de tot felul sau personajele halucinează amintesc în shimb de romane ale lui Roger Zelazny precum Drumul iadului.

Demn de interes este şi caracterul amoral al personajelor. Atît Keith Piotrowicz cît şi Samantha Laing sau Victoria Paine sînt prinşi în dileme morale în care pe de o parte au ataşamente emoţionale, iar pe de alta scopuri practice de atins. Destul de des, pragmatismul triumfă în acestă lume sălbăticită, iar personajele îşi pierd omenia şi devin stigmatizate, dacă nu cumva chiar monstruoase, după cum află personajul secundar Patrick Cruz O'Brien la final.

Pe ansamblu, In the Drift este o carte demnă de atenţia celor care apreciază subgenul postapocaliptic în literatura SF. Michael Swanwick a abordat şi alte subgenuri în următoarele sale romane, însă despre acestea vom discuta cu alte ocazii...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

John Shirley – "Eclipse" (1985; ed. rev. 1999)

În ianuarie 2001, datorită domnului Daniel Măndiţă şi fostelor sale colege de la firma Fides, am achiziţionat o ediţie revizuită a romanului Eclipse de John Shirley. Atunci, înainte de atacurile de la 11 septembrie, de noul război şi de măsurile restrictive care au urmat, Eclipse şi cele două continuări ale sale păreau uşor desuete, produse ale unui război rece care, spre uşurarea generală, se încheiase.

Acum, din păcate, trilogia ”A Song Called Youth” a căpătat o relevanţă alarmantă.

Să vedem împreună de ce:

Acţiunea din Eclipse are drept fundal două conflicte la scară globală. Cel dintîi este de natură militară, între NATO şi Noua Uniune Sovietică. Cel de-al doilea este de natură politică, între Alianţa Secundă (o organizaţie cripto-fascistă) şi Noua Renaştere (o mişcare de rezistenţă dedicată apărării democraţiei şi drepturilor omului).

Intriga se desfăşoară pe numeroase planuri – în Europa devastată de Al Treilea Război Mondial, în colonia spaţială FirStep din punctul Lagrange 5, în Statele Unite ale Americii şi pe insula artificială Freezone din largul coastei Marocului.

Naraţiunea foloseşte un punct de vedere numit „omniscienţă selectivă multiplă” pentru a relata la persoana a treia percepţiile, gîndurile şi acţiunile unui mare număr de personaje. În acestă privinţă, Eclipse şi cele două urmări ale sale reprezintă poate cea mai ambiţioasă şi complexă structură narativă din literatura cyberpunk.

Printre personajele principale din acest roman se numără:

Smoke, un fost scriitor influent care, în urma torturilor pe care i le-au aplicat agenţii Alianţei Secunde, şi-a pierdut echilibrul mental.

Dan Torrence (numit şi Hard-Eyes), un turist american eşuat în Europa devastată.

Steinfeld, un agent Mossad care ajută la organizarea Noii Renaşteri.

Claire Rimpler, fiica directorului coloniei spaţiale.

Rick Rickenharp, un retro-rocker care se alătură mişcării de rezistenţă.

John Swenson, un agent al Noii Renaşteri infiltrat lîngă conducerea Alianţei Secunde.

James Kessler, un cercetător independent care a pus la punct un dispozitiv ce îi avertizează pe cetăţeni cînd li se transmit informaţii falsificate prin mass-media şi căruia reţeaua Worldtalk i-a şters din minte amintirea acestui proiect.

Cele mai importante personaje negative sînt:

Tele-evanghelistul Rick Crandall, actualul conducător al Alianţei Secunde.

Ellen Mae Crandall, sora şi adjuncta acestuia.

Wilson, şeful ramurii britanice a Alianţei.

Prager, reprezentantul neoficial al Alianţei în FirStep.

Pe parcursul romanului, Shirley trece de la un plan al acţiunii la altul cu mare viteză, alternînd scenele de război din Europa cu cele de supraveghere şi urmărire din Statele Unite, momentele de tensiune trăite de agenţii Noii Renaşteri cu demonstraţiile şi revoltele din FirStep. Din loc în loc sînt presărate informaţii despre diversele organizaţii conservatoare (congregaţii tele-evanghelice, firme de securitate privată, partide naţionaliste, nostalgici nazişti), scene legate de cultura populară dragă lui John Shirley (punctul culminant al romanului este un concert rock susţinut de Rick Rickenharp pe Arcul de Triumf din Paris sub tirul Alianţei Secunde), creaturi biomecanice ieşite parcă din imaginaţia lui Philip K. Dick şi elementele unui sistem de supraveghere şi opresiune care rivalizează cu cel din O mie nouă sute optzeci şi patru.

Mesajul din Eclipse este transmis foarte clar pe aproape fiecare pagină: fie ne apărăm drepturile şi libertăţile civile, fie acestea vor fi restrînse de către forţele conservatoare. Dincolo de valoarea sa de divertisment (acţiune, suspans şi aşa mai departe), romanul lui Shirley este important mai ales ca avertisment şi este mai relevant în primul deceniu al noului mileniu decît a fost în anul publicării.

De aceea, alături de celelalte volume din trilogia ”A Song Called Youth”, Eclipse ocupă un loc de frunte în canonul literaturii cyberpunk.

(Pentru mai multe informaţii, accesaţi site-ul autorului la http://www.darkecho.com/JohnShirley/ .)

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)

Bruce Sterling - "Schismatrix Plus" (1996)

Primul text de Bruce Sterling pe care l-am citit vreodată l-am primit de la Mirel Palada. Se intitula "Swarm", şi provenea dintr-o antologie de science-fiction de la Universitatea Oxford. Al doilea care mi-a căzut în mînă se numea "Sunken Gardens". Mi-am dat seama că se petreceau într-un univers comun, un Sistem Solar sfîşiat de conflictul între facţiuni de Plăsmuitori şi Mecanişti. Spre marea mea încîntare, am aflat ulterior că Sterling scrisese şi un roman, Schismatrix, situat în acelaşi cadru. În 1997 l-am rugat pe domnul Marius Dinescu să-mi procure romanul, şi domnia sa mi-a adus ceva ce se numea Schismatrix Plus, o ediţie nouă de la Ace Books ce reunea atît romanul cît şi cele cinci nuvele din seria Plăsmuitorilor şi a Mecaniştilor. Iar în mai 2004 am primit cadou de la Bogdan Tudor Bucheru un exemplar nou-nouţ.

"Swarm" relatează o misiune delicată întreprinsă de o facţiune a Plăsmuitorilor cu ajutorul rasei extraterestre a Investitorilor. Căpitanul-doctor Simon Afriel este trimis pe un asteroid îndepărtat, aflat mult dincolo de raza de acţiune a navelor spaţiale umane, pentru a studia o colonie de fiinţe sociale şi a cerceta metodele prin care aceste fiinţe, aparent lipsite de inteligenţă, ar putea fi folosite pentru ca Plăsmuitorii să cîştige războiul împotriva Mecaniştilor şi să domine întregul Sistem Solar. Roiul dovedeşte însă resurse nebănuite, dezvoltă o fiinţă inteligentă, expresie a conştiinţei de grup, o capturează pe dr. Mirny, colega lui Afriel, şi decide să-i folosească pe urmaşii cuplului de oameni pentru a forma soldaţi cu care să lupte împotriva îndepărtatului Sistem Solar şi a omenirii. Afriel acceptă provocarea, convins că urmaşii săi vor cuceri roiul mai degrabă decît să-l slujească.

"Spider Rose" descrie experienţele unei Mecaniste aflate la marginea Sistemului Solar, în singurătate. Spider Rose ocupă o staţie circumsolară şi le oferă Investitorilor un diamant cît un autobuz, în schimbul căruia primeşte o creatură, mascota comandantei de pe nava extraterestră. Ulterior, în timp ce studiază documentaţia care însoţeşte creatura, Spider Rose constată că aceasta are o structură genetică bizară, lucru care pentru Plăsmuitori ar fi deosebit de valoros, dar pentru Mecanistă e doar o curiozitate. În urma unui atac al unor clone Plăsmuitoare, Spider Rose rămîne izolată în staţia defectă, îi rupe gîtul creaturii şi o mănîncă. Apoi, spre surpriza sa, suferă o metamorfoză în urma căreia devine creatura, iar Investitorii vin şi o recuperează.

În "Cicada Queen", Plăsmuitorul Hans Landau povesteşte cum a trecut la facţiunea Ţarinei, o Investitoare care trăieşte printre oameni. La petrecerea dată de Clica de Policarbon în cinstea eliberării lui Landau de sub supravegherea robotică, Wellspring, un cercetător influent care cordonează proiectul Ţarinei pentru teraformare marţiană, discută despre constituirea omenirii într-un metasistem cognitiv cu un nivel de complexitate superior. Landau trece printr-un ritual de iniţiere cu droguri şi halucinaţii, apoi petrecerea Clicii se întinde prin periferiile staţiei Ţarinei. Ulterior, Landau află mai mult despre proiectele Ţarinei şi despre Wellspring. Propriile sale cercetări şi patente îl aduc în conflict cu conducerea facţiunii. Landau trebuie să fugă, ghidat de un Mecanist dintr-o facţiune numită Homarii, ai cărei membri nu ies niciodată din costumul spaţial. Fuga sa coincide cu începutul disoluţiei facţiunii Cicada, si cu apariţia unei noi facţiuni iniţiată chiar de Ţarină pe orbita marţiană. Landau, devenit acum Homar, moşteneşte averea lui Wellspring şi devine conducătorul noii facţiuni, iar proiectul de teraformare al planetei Marte începe să dea rezultate.

"Sunken Gardens" relatează competiţia diferitelor facţiuni care doresc să teraformeze porţiuni din suprafaţa marţiană şi să cîştige favoarea Regelui Homar. Mirasol, membră a unei facţiuni care locuieşte pe Marte, participă la competiţie, surprinde nişte secrete insuficient de bine păzite şi cîştigă pentru facţiunea ei accesul în staţia Regelui Homar.

"Twenty Evocations" descrie în pasaje scurte viaţa Plăsmuitorului Nikolai Leng, şcoala cu profesori holografici, stagiul militar prin staţii spaţiale unde Plăsmuitorii şi Mecaniştii se extermină într-un război de uzură, fuga la o facţiune Mecanistă, uciderea soţiei sale la ordinele familiei Leng, crearea unei clone a soţiei, controlul pe care îl cîştigă asupra unor corporaţii şi facţiuni, contactele sale cu Investitorii, pierderea controlului asupra propriei facţiuni, retragerea din funcţii şi în cele din urmă sinuciderea, totul condensat în numai opt pagini.

Romanul Schismatrix abordează acelaşi univers la o scară mai mare. Protagonistul Abelard Lindsay este exilat din Corporaţia-Republică Circumlunară Mare Serenitatis în urma unei acţiuni de protest iniţiată de prietenul său Philip Constantine care duce la moartea iubitei lui Lindsay, Vera Kelland. Lindsay începe prin a iniţia o companie teatrală în Zaibatsu-ul Popular Circumlunar Mare Tranquillitatis, apoi află că prietenul Constantine, care a preluat puterea în staţia Mare Serenitas în urma unei lovituri de stat, caută să-l ucidă cu asasini Plăsmuitori. Lindsay fuge cu o naţiune minieră de numai paisprezece persoane, un grup de piraţi spaţiali care profită de ideea că oamenii fură, dar naţiunile naţionalizează. Într-un asteroid plin de tuneluri, piraţii descoperă un grup de Plăsmuitori care au pus la punct uzine biologice şi o microecologie. În urma conflictului, singurii supravieţuitori sînt Lindsay şi Plăsmuitoarea Nora Mavrides. Cei doi sînt găsiţi de o navă a Investitorilor.

Venirea extratereştrilor Investitori schimbă radical relaţiile dintre facţiuni. Războiul de uzură e înlocuit de eforturi disperate în direcţia relaţiilor diplomatice şi a comerţului, mai ales pentru că Investitorii pot lua diplomaţi la mari distanţe pentru a contacta alte nouăsprezece rase inteligente. Constantine cîştigă controlul în toate staţiile circumlunare, apoi ruinează facţiunea iniţiată de Lindsay, iar acesta din urmă pleacă în misiune la bordul unei nave a Investitorilor. Pe drum, Lindsay descoperă că comandanta navei îşi mănîncă ouăle, ceea ce îi permite protagonistului s-o şantajeze şi în cele din urmă s-o convingă să vină permanent în Sistemul Solar şi să devină centrul unei noi facţiuni, în calitate de Ţarină. La întoarcere, Lindsay trece la o facţiune Mecanistă, Cartelul Dembowska, unde ia legătura cu Wells şi Clica de Policarbon. Constantine îşi extinde puterea şi influenţa, ucide sau răpeşte membri ai familiei lui Lindsay, iar acestadin urmă îi răspunde cu aceeaşi monedă, corupîndu-i colaboratorii şi acoliţii. În cele din urmă, cei doi poartă un duel în realitate virtuală la bordul unei nave a Investitorilor.

Rezultatul este nimicitor: Lindsay nu-şi revine decît după cîţiva ani de nebunie, în urma unor reprogramări extensive, în vreme ce Constantine îşi pierde definitiv unitatea personalităţii şi sănătatea mintală. Cicada, facţiunea Ţarinei, se dezvoltă masiv, punîndu-i în umbră pe Plăsmuitori cu tehnologiile biologice pe care le pun la punct. La disoluţia facţiunii, datorată fugii Ţarinei în compania lui Wellspring, Lindsay decide să participe la dezvoltarea unui ecosistem sub crusta de gheaţă a satelitului jovian Europa. Pentru asta, merge pe Pămînt însoţit de fiica lui Constantine şi ia mostre de viaţă oceanică terestră. La întoarcerea pe staţia circum-europană, Lindsay este contactat de o entitate care-i oferă fie extinderea vieţii corporale şi participarea la transformarea întregii specii umane într-un metasistem cognitiv, fie transcendenţa. Lindsay preferă a doua ofertă şi îşi abandonează corpul.

Textele reunite în Schismatrix Plus reprezintă primele opere de maturitate ale lui Bruce Sterling. Deşi a debutat cu o proză intitulată "Man Made Self", Sterling a renunţat la ea şi preferă să declare că prima sa proză scurtă este "Swarm". Nu întîmplător, este şi cea mai antologată povestire a sa. Despre Crystal Express, volumul care a reunit iniţial seria Plăsmuitorilor şi a Mecaniştilor, Sterling spune că este cartea pe care o preferă dintre cele pe care le-a scris. În retrospectivă, la mai bine de cincisprezece ani după publicarea romanului Schismatrix, ne este mai uşor să înţelegem de ce. Sterling a oferit în acest univers o demonstraţie practică a punctelor de vedere cyberpunk referitoare la ceea ce ar trebui să fie genul science-fiction.

Grupul de scriitori cyberpunk reproşa scriitorilor din generaţiile mai vechi, în special celor din generaţia Campbell, că preferau să lipească tot felul de continuări la serii interminabile decît să imagineze de fiecare dată lucruri noi. Extinderea seriilor şi a novelizărilor, a universurilor comune şi a francizelor ameninţa să ducă la moartea diversităţii şi originalităţii în genul science-fiction, precum şi la diluarea prozei în sine. Sterling a oferit o densitate extremă a ideilor şi imaginilor în seria de proze scurte Plăsmuitori/Mecanişti, a produs un roman condensat în "Twenty Evocations" şi o trilogie în cele 288 de pagini ale cărţii Schismatrix. Luat în ansamblu, volumul Schismatrix Plus conţine o asemenea bogăţie de personaje, evenimente şi concepte încît năuceşte la o primă lectură. Şi Sterling a declarat că, în ciuda ofertelor editoriale pentru continuări, trilogie, transformare în franciză şi aşa mai departe, universul Plăsmuitori/Mecanişti se opreşte aici.

Ordinea în care am prezentat textele ce compun acest univers reflectă ordinea în care autorul le-a scris şi publicat. Se poate observa cum Sterling s-a apropiat de acest univers ficţional treptat, cum a venit dinspre periferie cu "Swarm" şi "Spider Rose", apoi a intrat în mijlocul conflictelor între superputerile Plăsmuitoare şi Mecaniste, cum a experimentat la scară mică tehnica prozei condensate în "Twenty Evocations" şi în cele din urmă a reunit personajele, noţiunile şi conceptele în Schismatrix, care abundă în trimiteri intertextuale la prozele scurte. Un detaliu care mi s-a părut deosebit de atrăgător este că la sfîrşitul întregii colecţii de texte încă nu e clar dacă omenirea va ajunge mai întîi la noul nivel de metasistem cognitiv sau va trebui să confrunte roiul ameninţător din prima povestire.

În ansamblul operei lui Sterling, Schismatrix şi prozele scurte care o însoţesc reprezintă şi un punct de turnură. Este un experiment formal reuşit, în care spre exemplu multe dintre porţiunile descriptive sau de legătură sînt suprimate, ori înlocuite de informaţii lapidare gen "CircumEuropa: 25-12-'86", ceea ce invită cititorii să-şi pună imaginaţia la lucru şi să completeze golurile interstiţiale. Este şi ultima ocazie în care Sterling şi-a lăsat închipuirea să hoinărească nestingherită, şi să răspîndească în trei sute de pagini idei cît pentru o duzină de romane. După Schismatrix, autorul a hotărît că genul science-fiction poate fi mult mai interesant dacă evenimentele descrise au loc în Texas sau Praga sau Singapore, mai degrabă decît în centura de asteroizi sau în inelele lui Saturn.

Pentru aceia dintre dumneavoastră care cred că genul cyberpunk însemnă numai cărţi asemănătoare cu Neuromancer, recomand cu căldură Schismatrix Plus. Iar dacă vi se va părea interesantă, veţi putea regăsi urme ale acestui univers în romane precum Vacuum Flowers de Michael Swanwick sau Angel Station de Walter Jon Williams. Dar despre acestea am să scriu cu alt prilej.

În România au apărut, după ştirea mea, numai două nuvele din seria Plăsmuitori/Mecanişti, anume "Roiul" în serial în Jurnalul SF şi "Grădinile scufundate" în Quasar 6-7 din 1993, ambele în traducerea domnului Mihai Dan Pavelescu. Sper că odată se va găsi o editură dispusă să publice şi la noi această carte care-şi răsplăteşte cititorii la fiecare lectură.

(P.S. Pentru informaţii suplimentare, vizitaţi ghidul neoficial al lucrărilor lui Bruce Sterling la adresa http://www.chriswaltrip.com/sterling/. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)