Bruce Sterling (antologator) - "Mirrorshades" (1986)

În primăvara lui 1995, parcursesem deja toată colecţia de texte cyberpunk a domnului Pavelescu. Cum eram foarte dornic să citesc şi altele, domnia sa a avut amabilitatea să mă pună în legătură cu domnul Dănuţ Ungureanu, de la care am luat cu împrumut antologia Mirrorshades îngrijită de Bruce Sterling. Aşa se face că într-o zi cu soare am plecat de la Casa Scînteii răsfoind ceea ce editorii şi criticii numesc "antologia definitivă a mişcării cyberpunk". (Şi, mulţi ani mai tîrziu, am primit cadou un exemplar de la Bogdan Tudor Bucheru.) Iată în ce constă antologia:

Prefaţa scrisă de Bruce Sterling prezintă mişcarea literară cyberpunk, temele şi motivele acesteia, legăturile cu literatura science fiction si cu schimbările societăţii globale în anii 1980. Urmează un număr de povestiri, alese pe criterii de calitate şi inedit. Mai precis, Bruce Sterling a preferat să ocolească acele texte cyberpunk antologate deja frecvent, precum "Roiul" sau "Johnny Mnemonic".

William Gibson deschide această colecţie de texte cu "Continuumul Gernsback", despre care am discutat deja în această rubrică. Urmează "Snake Eyes" de Tom Maddox, povestea unui veteran al războiului din Thailanda care are un implant în bulbul rahidian menit să-i uşureze pilotarea avioanelor de vînătoare din ultima generaţie. George Jordan se trezeşte însă lăsat la vatră fără veste, iar implantul începe să-i provoace comportamente aberante. Veteranul ajunge în cele din urmă să lucreze pe staţia spaţială Athena, unde inteligenţa artificială Aleph foloseşte implantul pentru a-i schimba radical percepţiile şi gîndirea. Pentru Aleph, persoanele precum George Jordan sau iubita lui, Lizzie, sînt prezenţe preţioase cu care experimentează, împingîndu-le uneori pînă la limita sinuciderii, dar intrînd apoi în comuniune cu ei. Aleph şi staţia spaţială Athena au apărut ulterior şi în romanul lui Tom Maddox Halo, dar despre acesta am să scriu altă dată.

"Rock On" de Pat Cadigan relatează eforturile unei protagoniste trecute de prima tinereţe, Gina, de a o lua de la capăt în Boston. Gina are un talent special. Este o sintetizatoare, persoana care poate transforma muzica din mintea unei formaţii în sunete. Grupul de tineri pe care-i ajută să pornească o asemenea carieră muzicală nu o protejează însă de vechiul ei partener de carieră, Man-O-War, care în cele din urmă vine să o ia înapoi. în interviuri, Pat Cadigan a declarat că proza aceasta scurtă, vîndută împreună cu Mirrorshades pe tot globul, încă îi mai aduce bani.

"Tales of Houdini" de Rudy Rucker este povestea fantastică a trei evadări care de care mai spectaculoase pe care Houdini le face în 1948 pentru a turna un film. Mai degrabă decît cyberpunk, este o ficţiune recursivă.

"400 Boys" de Marc Laidlaw este povestea post-apocaliptică a unor găşti de copii din San Francisco. Efectele secundare ale războiului nuclear includ elemente suprarealiste precum giganţi care sfărîmă totul în cale, dar pe care eroii îi pot înfrunta cu ajutorul puterilor psihice.

"Solstice" de James Patrick Kelly este povestea unui artist al drogurilor, Tony Cage, creator de substanţe "recreative", care îşi cumpără o clonă de sex opus pentru a avea pe cineva cu care să-şi petreacă timpul. Povestea se întretaie cu informaţii despre diferitele ipoteze formulate de-a lungul timpului în legătură cu originea şi destinaţia construcţiilor megalitice de la Stonehenge. în cele din urmă, Cage îşi rezolvă dilemele referitoare la relaţia sa cu Wynne şi gelozia provocată de primul ei iubit, Tod Schluermann, setîndu-şi instalaţia criogenică pentru animaţie suspendată pe o sută de ani. Ulterior, James Patrick Kelly a extins această nuvelă şi, împreună cu altele înrudite tematic, a creat un roman, Wild Life, despre care urmează să scriu în această rubrică.

"Petra" de Greg Bear este poate cea mai frumoasă poveste din Mirrorshades, despre moartea lui Dumnezeu şi prăbuşirea barierelor dintre real şi imaginar. Ca urmare, într-o caterdală sculpturile prind viaţă, iar din încrucişări nedorite se ivesc creaturi precum Petra, protagonistul-narator. Eforturile sale de a-l găsi pe Hristosul de Piatră, care refuză rolul de conducător al celor din catedrală, sau de a se institui Papă dau greş lamentabil, însă în cele din urmă mica creatură doboară draperiile groase ce acopereau vitraliile şi aduce lumina în comunitate. Ajutat de Petra, uriaşul de cupru ce-l reprezenta pe arhitectul restaurator al catedralei începe efortul de a reinstitui ordine în lume şi de a-i instrui pe copii.

"Till Human Voices Wake Us" e povestea unui angajat într-o super-corporaţie, Campbell, care aflat în vacanţă într-o insulă tropicală vede o sirenă la mare adîncime. Ulterior, găseşte pe insulă o cercetătoare în biologie care seamănă izbitor de mult cu sirena, şi se implică atît de mult cu ea din prima seară încît soţia îl părăseşte. Campbell face noi cercetări pe cont propriu, descoperă proiecte subacvatice secrete ale corporaţiei, iar în cele din urmă este prins şi are o discuţie cu cercetătoarea. Sirena e reală, şi e o clonă ratată a doctoriţei. Deşi i se grefează branhii, Campbell preferă să evadeze în ocean decît să colaboreze în continuare cu corporaţia. Atît titlul cît şi prezenţa sirenei, ori condiţia protagonistului, amintesc tulburător de mult "The Love Song of J. Alfred Prufrock" al lui T.S. Eliot.

"Freezone" de John Shirley este un set de extrase din romanul Eclipse. Textul relatează ultima apariţie pe scenă a retro-rockerului Rickenharp, implicarea lui în activităţile unui grup de rezistenţă împotriva unui regim neofascist şi evadarea lor de pe insula artificială Freezone. Stilul şi tematica sînt reprezentative pentru Shirley, însă despre Rickenharp vom afla mai multe cînd am să scriu despre Eclipse.

"Stone Lives" de Paul Di Filippo relatează experienţa lui Stone, un vagabond orb din Zona Liberă de Antrepriză Bronx, care este chemat de plutocrata Alice Citrine, una dintre cele mai influente persoane din lume, să îndeplinească o misiune extrem de grea. Stone trebuie să vină cu o imagine coerentă şi cinstită despre lume, scop în care Citrine îi transplantează un set de proteze oculare şi-i pune la dispoziţie resursele corporaţiei Citrine Technologies, precum şi asistenţa secretarei sale, June. Deşi Stone călătoreşte mult şi învaţă enorm, sarcina i se pare imposibil de rezolvat. June îl ajută, sugerînd că Alice Citrine doreşte de fapt o evaluare a activităţii ei. Chiar şi aşa, Stone găseşte greu o imagine de ansamblu, mai ales pentru că realizările lui Citrine şi ale corporaţiei pe care o conduce par destul de contradictorii. în cele din urmă, turnul corporaţiei este ţinta unui atac în urma căruia Alice Citrine şi June îşi pierd viaţa, însă Stone supravieţuieşte, ba chiar îl strangulează pe asasinul trimis în apartamentul său, apoi află că a moştenit Citrine Technologies şi că este clona lui Alice, lăsat special în Bronx cîteva decenii pentru a-şi ascuţi instinctul de supravieţuire.

Antologia se încheie cu două texte scrise în colaborare, "Red Star, Winter Orbit", despre care am scris deja, şi "Mozart in Mirrorshades" de Bruce Sterling şi Lewis Shiner. Această ultimă povestire este o satiră surprinzător de veselă la adresa colonialismului, construită sub forma unor istorii alternative în care angajaţi ai unor corporaţii din secolul al douăzeci şi unulea au mers în trecut, în secolul al optsprezecelea, în Imperiul Roman şi în Noul Regat Egiptean, au revărsat bunuri de larg consum şi muzică pop asupra populaţiei locale, le-au vorbit despre democraţie şi parteneriat conducătorilor politici, apoi s-au pus pe expediat în viitor ţiţei, tablouri, bijuterii şi alte lucruri de valoare. Rice, conducătorul corpului expediţionar din secolul al optsprezecelea, tratează cu personalităţi precum Thomas Jefferson ori Robespierre, apoi cade într-o capcană organizată de Wolfgang Amadeus Mozart (de nerecunoscut cu ochelari reflectorizanţi şi părul-ţepi), Maria Antoaneta şi Frontul de Eliberare Francmason. în cele din urmă, mulţumită unei armate inter-temporale, Rice reuşeşte să plece înapoi în epoca sa, însă Parker, DJ-ul local, îl ia cu ei şi pe Mozart, care a lansat deja nişte melodii bine cotate de către revista Billboard.

În ansamblu, Mirrorshades ilustrează foarte bine noţiunea că nu există scriitor tipic de cyberpunk şi că acest gen literar nu înseamnă (numai) imitaţii de Blade Runner / Neuromancer. Ar fi mai greu de contrazis însă, pe baza acestei antologii, ideea la fel de des întîlnită că cyberpunk este orice publică un scriitor etichetat astfel. De asemenea, ar trebui ţinut cont şi de faptul că în cuprinsul antologiei apar Greg Bear, asociat mai mult cu sub-genul hard SF, şi James Patrick Kelly, afiliat mai degrabă în tabăra "umanistă". Ambii au publicat ulterior unul sau mai multe romane care ţin de genul cyberpunk, dar şi despre asta am să scriu altă dată.

O parte din textele atologate în Mirrorshades au apărut şi în limba română, mai precis cele două texte semnate de William Gibson în culegerea Chrome, în traducerea domnului Mihai Dan Pavelescu, respectiv "Petra", în traducerea subsemnatului.

A doua jumătate a anilor 1980 a adus, pe lîngă această antologie, şi un roman masiv al lui "Chairman" Bruce, Islands in the Net, care a marcat o cotitură în evoluţia lui literară. Despre romanul acesta am să vă spun însă în articolul următor.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)