Cory Doctorow – "Eastern Standard Tribe" (2004)

Printre autorii cyberpunk de dată ceva mai recentă, Neal Stephenson ocupă un loc aparte şi probabil că am arătat acest lucru suficient de clar în recenziile pe care le-am scris despre cărţile sale. Stephenson are talentul unic de a prezenta chestiuni tehnice complexe în aşa fel încît să le înţeleagă şi ne-specialiştii, ba chiar de a le integra în intrigi coerente şi captivante.

Am crezut mult timp că Neal Stephenson e unic în această privinţă... pînă cînd, în februarie 2007, am citit Eastern Standard Tribe de Cory Doctorow.

Pentru un roman destul de scurt, Eastern Standard Tribe este ambiţios. Intriga sa e structurată pe două fire narative, unul în trecut, celălalt în prezent. Un procedeu interesant şi bine executat îl constituie utilizarea punctului de vedere. În capitolele din prezent, naraţiunea are loc la persoana întîi, din perspectiva subiectivă a protagonistului Art Berry. În capitolele din trecut, relatarea se desfăşoară în perspectivă omniscientă selectivă – naraţiunea îl urmăreşte tot pe Art, însă îi examinează acţiunile, gîndurile şi emoţiile obiectiv, din exterior. Mai mult, Cory Doctorow ne oferă un motiv plauzibil pentru această alternare a punctelor de vedere: Art Berry este în prezent internat într-o clinică psihiatrică, iar sinele său mai tînăr (cu stilul său de viaţă, mediul său social şi speranţele sale de viitor) pare să fie complet străin.

După ce pe prima pagină a romanului îl întîlnim pe Art într-o situaţie critică (singur pe terasa clinicii, gîndindu-se dacă să-şi împlînte un creion în nară ca să-şi facă o aşa-zisă lobotomie), sîntem agăţaţi cu două cîrlige narative („Cum a ajuns protagonistul în această situaţie?” şi „Cum va ieşi Art din acest impas?”) şi purtaţi pe cele două fire ale poveştii.

Planul narativ din trecut se bazează pe o chestiune tehnică reală care în urmă cu douăzeci de ani ar fi părut absolut ştiinţifico-fantastică: şoferii echipaţi cu telefoane mobile, i-Pod-uri şi acces wireless la Internet îşi alungă plictiseala descărcînd melodii în format numeric şi ascultîndu-le în maşină. Unii dintre ei plătesc pentru a le descărca de pe site-uri autorizate. Alţii le descarcă gratuit (şi ilegal) de pe site-uri neautorizate. Art vine cu o idee de afacere: cei care au un trafic enorm de asemenea fişiere neautorizate şi le împart multor utilizatori ar trebui să fie nu amendaţi, ci recompensaţi pentru că iniţiază curente culturale (şi stimulează consumul de muzică în format numeric) printre şoferi.

Iar iubita lui Art, Linda, şi partenerul lui, Fede, conspiră să-l elimine din afacere şi să profite numai ei...

Planul narativ din prezent se bazează tot pe o chestiune tehnică reală: poate că clinicile psihiatrice au fost structurate ca sisteme în secolul al nouăsprezecelea, însă le-am putea echipa şi transforma cu tehnologii din secolul al douăzeci şi unulea. Cum ar fi (se întreabă Art în mintea lui inginerească) dacă în sala de aşteptare unde vin rudele să-i viziteze pe pacienţi s-ar afişa pe un ecran, în timp real, numele medicilor psihiatri, numele pacienţilor fiecăruia, diagnosticul acestora din urmă, medicaţia care li s-a prescris şi evoluţia lor ca urmare a tratamentului? Dar dacă s-ar folosi lumini, muzică, senzori şi culori pentru a face clinica un loc mai agreabil şi mai puţin stresant?

Pe parcursul romanului, Doctorow reuşeşte să integreze în mod convingător şi alte aspecte ale civilizaţiei contemporane, precum comunităţile de pe Internet, telefonia mobilă, complicaţiile avocăţeşti care tulbură activităţile umane obişnuite, relaţiile de putere din mediul corporatist şi aşa mai departe. Conform unei tradiţii personale, autorul plasează o parte a acţiunii în Toronto. De asemenea, într-un acces de creativitate glumeaţă, ilustrează Legea lui Cehov de două ori – nu cu o puşcă, ci cu un topor de silex şi... un preot.

Dintre cărţile lui Cory Doctorow, Eastern Standard Tribe este cea dintîi care a meritat pe deplin timpul necesar lecturii. Îmi face plăcere să v-o recomand, în special pentru că, prin bunăvoinţa autorului, o puteţi citi integral şi gratuit pe pagina www.craphound.com/est.

There is joy in sharing.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)