Adam Roberts, "Jack Glass" (2012)

Spre finalul lunii august 2013, prin amabilitatea domnului Mihai-Dan Pavelescu, am avut ocazia să parcurg romanul Jack Glass (Editura Gollancz, Grupul Editorial Orion, Londra, 2012) al autorului britanic Adam Roberts. Anul acesta, romanul a fost distins cu premiile British SF Association şi John W. Campbell Memorial - două motive suplimentare ca să-l citesc. Şi iată ce am aflat:

Romanul este structurat în trei secţiuni, fiecare dintre acestea desfăşurîndu-se într-un alt decor, însă toate trei avînd personaje comune şi acelaşi fundal.

În partea întîi, intitulată "În cutie", cîteva personaje masculine condamnate la muncă silnică sînt sigilate într-un asteroid pentru a ispăşi o pedeapsă de unsprezece ani. Pe de o parte, personajele se confruntă cu probleme practice cum ar fi generarea aerului, procurarea apei potabile, cultivarea hranei şi încălzirea mediului ambiant. Pe de altă parte, între personaje apar conflicte pentru putere - şi încă unele din ce în ce mai violente. Iar unul dintre aceste personaje, Jac, are un handicap serios, întrucît i-au fost amputate ambele picioare. (Ar trebui să adaug şi un detaliu semnificativ - pe Jac îl preocupă posibilităţile practice de a fabrica şi prelucra sticlă.)

Partea a doua poartă titlul "Crimele PVL". Spre deosebire de prima parte, în care decorul era claustrofobic, iar despre societatea care condamnase acele personaje la muncă forţată ni se ofereau destul de puţine detalii, de această dată acţiunea e plasată pe Pămînt, pe o insulă grecească, iar intriga se bazează pe un conflict de putere la vîrful unei societăţi care cuprinde întregul Sistem Solar - Pravila Ulanov.

Printre personajele principale se numără două domnişoare create prin inginerie genetică, Diana şi Eva Argent, care urmează să moştenească puterea, privilegiile şi responsabilităţile unui clan ce se ocupă cu prelucrarea informaţiilor. Cele două fete sînt destul de diferite. Eva, mai vîrstnică, e preocupată de ştiinţele exacte şi pregăteşte un doctorat (al şaselea) în astrofizică pe tema supernovelor-şampanie - stele cu masa prea mică pentru a deveni superonove şi care totuşi explodează.

Diana, aflată în adolescenţă, e preocupată de ştiinţele umaniste, în special de psihologie, şi are o gîndire intuitivă. Iar cele două fete se confruntă cu o enigmă - cineva l-a ucis pe unul dintre servitorii lor. Dacă pentru Eva răspunsul e evident (făptaşul e unul dintre servitori, ceea ce reduce numărul suspecţilor de la cîteva zeci de miliarde la doar nouăsprezece), Diana, pasionată de jocurile virtuale poliţiste, îl cooptează pe tutorele lor, Iago, şi face pe detectiva particulară. După care lucrurile iau o întorsătură cu adevărat neplăcută...

În partea a treia, intitulată "Arma imposibilă", Diana Argent, Iago şi o servitoare, Sapho, călătoresc incognito prin habitatele de la periferia Pravilei Ulanov. De această dată, cei trei se confruntă cu o problemă aparent imposibil de rezolvat. Într-un habitat spaţial al lui Iago, forţe de poliţie conduse de inspectorul Bar-le-Duc au încercat să-i aresteze, însă o armă nemaivăzută l-a spulberat pe inspector şi i-a distrus nava. Pe de o parte, misterioasa armă a fost negăsit. Pe de altă parte, în ciuda cercetării temeinice a habitatului, nici presupusul asasin nu a putut fi aflat. Iar Diana nu e căutată numai de către autorităţi, ci şi de agenţi ai propriului clan - căci, cînd lupta pentru putere s-a înteţit, unii membri ai familiei sale au trădat-o.

N-am să intru în detalii privitoare la rezolvarea celor trei enigme aflate în centrul intrigii celor trei părţi - ca să nu vă stric plăcerea lecturii. Vă asigur că ele au soluţii - şi încă unele ingenioase. Ba chiar şi problema supernovelor-şampanie capătă un răspuns interesant sau, mai bine zis, un răspuns ştiinţifico-fantastic.

În schimb, aş sublinia că Jack Glass este un bun exemplu de maturizare a genului SF. Astfel, prologul e scris în maniera unor nuvele de Cordwainer Smith din seria Lorzilor Instrumentalităţii. Enigma poliţistă din partea a doua aminteşte întrucîtva de Soarele gol de Isaac Asimov. Lupta de putere din fundalul societăţii, între clanuri specializate, evocă conflictul principal din Dune de Frank Herbert. Protagonistul descurcăreţ, care devine, din exilat pe un asteroid, salvatorul omenirii, aduce puţin cu Gully Foyle din The Stars, My Destination de Alfred Bester. Iar periplul printre habitate spaţiale precare populate de personaje postumane seamănă oarecum cu intrigile picareşti din Schismatrix de Bruce Sterling sau Vacuum Flowers de Michael Swanwick.

Cu alte cuvinte, Jack Glass merită apreciat nu numai ca un roman SF cu un fundal interesant, ori ca o serie de enigme poliţiste cu soluţii surprinzătoare, ci şi ca un intertext postmodern meşteşugit care încurajează şi răsplăteşte o lectură atentă. Din fericire, veţi avea şi dumneavoastră ocazia să parcurgeţi această carte - pentru că, în cadrul Colecţiei Sigma pe care domnul Mihai-Dan Pavelescu o îngrijeşte la Editura Trei, va apărea în curînd o ediţie română sub titlul "Jack-de-Sticlă".

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Nick Gevers (antologator), "Extraordinary Engines" (2008)

Spre finalul lunii mai 2011, prin amabilitatea lui Bogdan Tudor Bucheru şi a Mădălinei Bucheru, am primit cadou un set de cărţi, care de care mai atrăgătoare. Pe unele le-am citit destul de repede, pe altele ceva mai tîrziu. Abia în iunie 2012 am ajuns să parcurg o antologie realizată de sud-africanul Nick Gevers şi intitulată Extraordinary Engines - The Definitive Steampunk Anthology (Solaris, Nottingham, 2008). Şi iată ce am aflat:

Ca prezentare grafică, antologiile steampunk au tendinţa să arate spectaculos, iar Extraordinary Engines nu face excepţie. Atît coperta întîi şi coperta a patra, cît şi pagina de gardă şi pagina de titlu sînt realizate spectaculos, încît cititorii abia aşteaptă să ajungă la conţinutul antologiei.

Introducerea, deşi concisă, face o trecere în revistă a surselor culturale ale subgenului steampunk (Verne, Wells, Dickens), a precursorilor (Moorcock), a iniţiatorilor (Jeter, Powers, Blaylock) şi a exponenţilor din al doilea şi al treilea val (Gibson, Sterling, Di Filippo, Lake, Hunt). Desigur, nu putea să lipsească de pe listă Thomas Pynchon cu masivul roman Against the Day. Şi, cum îi stă bine oricărei introduceri, ni se prezintă succint crîmpeie incitante din cuprinsul volumului.

 

Prima povestire din antologie este de efect - un monolog dramatic intitulat "Steampunch" în care un deportat veteran îi relatează unui tînăr proaspăt debarcat într-o colonie penitenciară despre măreţia şi decăderea automatelor de box acţionate cu aburi. Autorul, James Lovegrove, stăpîneşte cu măiestrie stilul, iar intriga poveştii, trimiterile intertextuale şi poanta de final sînt perfect îmbinate.

 

Următoarea povestire, "Static" de Marly Youmans, pare o versiune steampunk a basmului despre Rapunzel, în care o domnişoară moştenitoare a unei averi este ţinută prizonieră într-un turn de către o mătuşă sadică. Chiar dacă Estella e prezentată convingător, iar intriga ia o întorsătură neobişnuită, pe ansamblu povestirea nu mi s-a părut suficient de captivantă.

 

"Speed, Speed the Cable" de Kage Baker, în schimb, relatează despre tentativele unor grupări britanice de a sabota instalarea primului cablu telegrafic transatlantic la începutul anilor 1860 şi despre eforturile unor călători în timp de a le dejuca planurile sabotorilor. Povestirea e scrisă cu nerv, răsturnările de situaţie se ţin lanţ, iar evenimente reale precum declanşarea Războiului Civil american sînt împletite cu elemente ucronice. Probabil că voi citi cu interes şi alte proze ale regretatei autoare.

 

"Elementals" de Ian R. MacLeod este o parabolă amară despre doi prieteni, dintre care unul experimentează cu spirite. Dacă spiritul capturat într-o cuşcă Faraday capătă consistenţă şi notorietate publică, cele două personaje principale se risipesc treptat. Apare şi un moment straniu, modelat după schiţa gotică "The Outsider" a lui H.P. Lovecraft, dar dus în mod ironic într-o altă direcţie, iar finalul îi pune pe cititori pe gînduri.

 

"Machine Maid" de Margo Lanagan este un text plasat în Australia, în contextul goanei după aur, şi aduce în scenă automate cu formă umană şi un plan subtil de asasinat. Deşi bine realizat din punct de vedere stilistic, textul nu e foarte interesant.

 

"Lady Witherspoon's Solution" de James Morrow tratează în schimb despre evoluţie (sau mai curînd involuţie) şi despre un foarte neobişnuit club al doamnelor din înalta societate victoriană.

 

"Hannah" de Keith Brooke este încă un monolog dramatic - un savant din domeniul ştiinţelor medicale relatează despre anchetarea unei crime şi despre un experiment în clonarea unamă.

 

"Petrolpunk" de Adam Roberts este una dintre piesele de rezistenţă ale antologiei. În această nuvelă, protagonistul-narator este... romancierul Roberts care asistă la începutul secolului al XXI-lea la Jubileul de Titan al Reginei Victoria (aparent nemuritoare), iar intriga include lumi paralele, lovituri de stat, organisme unicelulare eterne şi un epilog atribuit redactorului Nicholas G.

 

"American Cheetah" de Robert Reed se încadrează în categoria "weird West". Povestirea îl are ca protagonist pe un automat de formă umană cu chipul şi personalitatea lui Abraham Lincoln, iar antagoniştii sînt alte automate, replici mecanice ale bandiţilor din ceata James-Younger.

 

Jeff Vandermeer contribuie la antologie cu o povestire dedicată lui Jay Lake, "Fixing Hanover". Este un alt text de vîrf al volumului, o poveste în care un pribeag primit într-un sat de pescari se dovedeşte a fi inginerul care a proiectat temutele aeronave ale unui îndepărat imperiu, iar automatul pe care e silit să-l repare cheamă trupele imperiale, spre nenorocul comunităţii care îl găzduise pe protagonist.

 

Povestirea pe care o prefer din această antologie îi aparţine însă lui Jay Lake şi se intitulează "The Lollygang Save the World on Accident". E discutabil dacă se poate încadra în curentul steampunk, avînd în vedere că decorul este o staţie spaţială cilindrică, presurizată, numită de locuitori "Marea Ţeavă", iar personajele principale folosesc mănuşi simbiote inteligente care comunică între ele printr-o reţea wireless. Cumva, aminteşte de unele porţiuni ale volumului "Schismatrix Plus" de Bruce Sterling, cu staţiile spaţiale locuite de plăsmuitori şi mecanişti, locuri în care infrastructura şi ecologia se află la limita rezistenţei ori au scăpat de-a binelea de sub control. Dar, indiferent în care subgen s-ar încadra, povestirea lui Jay Lake cere (şi recompensează) o a doua lectură.

Schiţa care încheie volumul se numeşte "The Dream of Reason" şi îi aparţine lui Jeffrey Ford. Axată pe povestea unui savant care crede că stelele sînt diamante uriaşe şi că lumina însăşi poate fi încetinită pînă cînd devine pulbere de diamant, din punct de vedere stilistic schiţa duce cu gîndul la povestirile lui Clark Ashton Smith reunite în volumul Zothique sau la cele publicate de Jack Vance în culegerea The Dying Earth.

Pe ansamblu, Extraordinary Engines este o lectură agreabilă, iar unele dintre textele antologate sînt foarte bune. Altele sînt mai curînd de valoare medie, ceea ce lasă o oarecare impresie de inegalitate. Ceea ce pare să dea valoare volumului, dincolo de selecţia şi de ordonarea textelor pentru obţinerea unui efect de ansamblu, este însă diversitatea tematică şi stilistică a prozelor. Probabil că voi avea o estimare mai clară a valorii literare a acestei antologii după ce voi parcurge alte cîteva volume din colecţia personală, precum Steampunk de Ann şi Jeff Vandermeer, Steampunk'd de Jean Rabe şi Martin H. Greenberg sau The Mammoth Book of Steampunk de Sean Wallace. Dar despre acestea am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)