Sharon Gosling, "The Art and Making of Penny Dreadful" (2015)

Spre finalul lunii martie 2019, prin amabilitatea importatorilor de carte de la Libris, am achiziționat un exemplar din volumul The Art and Making of Penny Dreadful (Titan Books, Londra, 2015) al autoarei britanice Sharon Gosling. L-am parcurs în aproximativ două săptămâni.

Și iată ce am aflat:

The Art and Making of Penny Dreadful este volumul însoțitor al serialului omonim care a fost difuzat de postul de televiziune Showtime. Materialul este împărțit într-o serie de capitole.

Volumul debutează cu un "Cuvânt înainte" scris de creatorul serialului, John Logan. Apoi, unele capitole tratează despre dezvoltarea unor concepte (demimonde - tărâmul dintre viață și moarte), despre personajele principale (Ethan Chandler, Vanessa Ives, Sir Malcolm Murray), despre creaturile care apar în serial (vampiri, vârcolaci), despre reinventarea unor personaje literare (doctorul Victor Frankenstein și creatura sa, apoi Mina Murray, Dorian Gray), despre personaje secundare (Brona Croft, Ferdinand Lyle, Madame Kali), despre decoruri (vila lui Sir Malcolm, grădina zoologică din Londra, grădina botanică, teatrul Grand Guignol) și despre realizarea unor episoade din prima serie a serialului Penny Dreadful.

Mai întâi, volumul se remarcă prin excepționala calitate tipografică: format mare, copertă color, lăcuită, cartonată, metalizată și embosată, hârtie cretată, conținut integral color, numeroase fotografii și ilustrații în înaltă definție, tehnoredactare elegantă.

Apoi, conținutul volumului se remarcă prin bogata documentare. Autoarea i-a intervievat pe realizatorul serialului, pe regizoarele și regizorii episoadelor, pe realizatorii efectelor speciale, pe creatorii de decoruri, pe actrițele și actorii din rolurile principale, ba chiar și pe creatorii de costume.

De asemenea, doamna Gosling a arătat, în fiecare caz, munca de concepție și procesul de realizare ale diferitelor elemente care apar în serial, de la sursele literare (Dracula, Frankenstein, Portretul lui Dorian Gray) la secvențele TV. Din acest punct de vedere, The Art and Making of Penny Dreadful are valoare educativă, întrucât le arată cititorilor volumul și minuțiozitatea muncii care se află îndărătul unui serial de succes, precum și necesitatea corelării celor mai mici detalii ce le sunt prezentate telespectatorilor.

Ca urmare a celor arătate mai sus, voi așeza această carte la loc de cinste în colecția mea. Desigur, atât serialul propriu-zis, cât și lucrarea The Art and Making of Penny Dreadful m-au încurajat să le acord mai multă atenție unor lucrări clasice din canonul literaturii gotice. Însă despre acelea rămâne să discutăm cu alte prilejuri. 

Chris Roberts, Hywel Livingstone & Emma Baxter-Wright, "Goth" (2014)

La începutul lunii octombrie 2017, de la anticariatul Antic ExLibris din București, am achiziționat la preț promoțional un album intitulat: Goth - The Design, Art and Fashion of A Dark Subculture (Carlton Books, Londra, 2016). De parcurs, l-am parcurs abia la finalul lunii decembrie 2017, în două zile.

Și iată ce am aflat:

Goth este o carte de pus pe măsuța de cafea. Se prezintă ca un volum imprimat în condiții de lux, pe coală cretată, cu o mulțime de imagini alb-negru și color.

Cuprinsul este structurat pe capitole tematice. Astfel, după introducerea semnată de Chris Roberts, urmează un capitol despre arhitectura gotică și unul despre arta gotică (semnate de Hywel Livingstone), câteva capitole despre gotic în literatură, film și muzică (scrise de Chris Roberts), respectiv un amplu capitol final dedicat modei goth (realizat de Emma Baxter-Wright). Lucrarea se încheie cu un index.

Pe de o parte, am fost foarte plăcut impresionat de bogăția și de diversitatea informațiilor prezentate - de regulă, în perspectivă diacronică. Pe de altă parte, am fost înctrucâtva surprins de faptul că modei, muzicii și filmului li s-au alocat de aproape două ori mai multe pagini decât arhitecturii, literaturii și artelor plastice. (Ulterior, m-am gândit mai bine cărei categorii de public i se adresează albumul și... m-am liniștit.)

Pe ansamblu, estimez că Goth a meritat atât costul achiziției cât și timpul de lectură. Îl voi păstra în colecție, cu siguranță, iar uneori probabil îl voi folosi ca sursă de referință. (Puteți comanda și dumneavoastră un exemplar aici.) Firește, cum doresc să aflu mai multe despre arhitectura gotică, plănuiesc să parcurg un album dedicat exclusiv acestei forme de artă. Dar despre acela am să vă dau detalii cu alt prilej. 

"Cîte feţe are goticul?" se întoarce

Cu cîteva zile în urmă, într-o postare intitulată "Cîte feţe are goticul?" anunţam că domnul Lucian Mustaţă a început o cronică-maraton a antologiei Dincolo de noapte îngrijite de colegul meu scriitor Oliviu Crâznic. Astăzi am aflat de pe Galileo Online că maratonul a ajuns în etapa finală, iar criticul ne prezintă concluziile sale în privinţa acestei antologii. Unul dintre alineate sună cam aşa:

"Despre Văgăuna bântuită a lui Florin Pîtea nu pot spune decât că, contrar părerilor altora care au citit-o, făpturi nepământene pot fi şi altceva în afară de marţieni mici, verzi şi cu capul mare (extratereştri, pentru cine nu a prins figura). Adică da, povestea poate fi considerată SF dar, în opinia mea, nu este, îmbinarea dintre arhaic, sacru şi supranatural fiind mai mult decât reuşită."

Îi mulţumesc domnului Mustaţă pentru apreciere, iar pe dumneavoastră vă invit să parcurgeţi acest episod final al cronicii de carte aici.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Cîte feţe are goticul?

Astăzi am aflat că pe blogul "Cititorul de cărţi", http://www.cititoruldecarti.ro, domnul Lucian Mustaţă a dedicat o serie de articole antologiei Dincolo de noapte îngrijită de Oliviu Crâznic şi publicată în acest an de editura Millennium Books din Satu Mare. În cel dintîi dintre articole, domnul Mustaţă a prezentat schiţele şi povestirile cu care au contribuit la acea antologie Ştefana Czeller, George Lazăr, Liviu Radu, Narcisa Stoica şi Dan Doboş. În ceea ce priveşte contribuţia subsemnatului la antologie, recenzentul a spus următoarele:

"În urma jurământului de a-l sluji întâi pe Domnul şi abia după aceea pe sine, călugărul Macarie ia decizia de a se izola în sihăstrie. În scurta sa căutare a unui loc uitat de lume în care să-i aducă mulţumiri Domnului, găseşte o văgăună săpată de apele ploilor. Intrând în adâncimea acesteia, călugărul descoperă că nu a intrat într-o simplă văgăună, ci într-un grup de odăi meşteşugite ce conţineau lucruri ce nu-şi aveau locul într-o creaţie a Domnului.

Tot acolo dă de un grup de năluci care încep să-i povestească, abia după ce îi învaţă graiul, că încăperile în care se aflau făceau parte dintr-un car sau luntre cu care se plimbau prin ceruri.

Aceste aspecte îl pun în dilemă pe călugăr care se apucă să-i scrie o epistolă Stareţului său, căutând răspunsuri. Le găseşte oare?"

Îi mulţumesc domnului Lucian Mustaţă pentru prezentare. Vă invit să parcurgeţi articolul integral aici.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Revista Nautilus cu... surprize

Astăzi, 1 iulie, am aflat de la colegul meu scriitor Oliviu Crâznic că s-a lansat un nou număr al revistei online Nautilus. Nu mică mi-a fost mirarea să aflu în cuprinsul revistei, nu unul, ci trei articole speciale.

Mai întîi, o cronică a domnului Liviu Radu despre antologia Dincolo de noapte, intitulată "Dincolo şi dincoace de noapte". Pe ansamblu, o cronică pozitivă, bine echilibrată şi argumentată, iar pe alocuri se fac comparaţii utile cu alte antologii tematice. Cît despre Ţesător - domnul Liviu Radu îi dedică o frază foarte la obiect: "Florin Pîtea ne oferă un text scris într-un limbaj arhaic – un exerciţiu stilistic impecabil – dar care, în final, devine un text SF, ce nu mai are nici o treabă cu goticul." (Mă declar vinovat de a fi scris SF, onorată instanţă.) Vă invit să parcurgeţi articolul integral aici.

Tot domnul Liviu Radu scrie însă o întreagă recenzie despre cel mai recent roman al meu, Anul terminal. În textul intitulat "Şcoală şi pistoale", dumnealui prezintă pe rînd cadrul romanului, personajele principale, relaţiile dintre grupuri şi unele elemente importante ale intrigii - totul într-o manieră succintă şi în acelaşi timp incitantă. Ca să vă faceţi o idee despre această cronică, iată primul alineat:

"Florin Pîtea – un scriitor al cărui talent nu mai poate fi pus în discuție – ne spune o poveste despre o lume postapocaliptică, o poveste ce se petrece într-un New York bizar, care seamănă foarte mult cu cel de azi, dar care este, totuși,  complet diferit." (Restul articolului vă rog să îl citiţi la sursă, aici.)

Nu în ultimul rînd, spre surprinderea mea, în acelaşi număr de revistă a apărut şi un articol al domnului Dodo Niţă, intitulat "Portret de bedefil: Florin Pîtea". Cu măiestrie de arheolog, dumnealui a cules informaţii din diverse surse şi mi-a reconstituit incursiunile pe tărîmul romanelor grafice şi al benzilor desenate, de la Corto Maltese la Rahan şi de la Liga domnilor extraordinari la Sin City. Mă simt deosebit de onorat şi de... încurajat să mai postez la Ţesătorul recenzii de romane grafice - pentru că pe rafturile mele se află încă multe albume importante despre care încă nu am apucat să vă relatez. Aş dori să vă ofer un citat anume din acest articol, unul care m-a emoţionat în mod deosebit:

"Iar când vă voi mai spune că toate cărţile sale de proză SF, Necropolis, Gangland (premiul Vladimir Colin 2007), An/Organic, sunt ilustrate de originalul  grafician şi desenator BD Tudor Popa, cu a cărui prietenie se mândreşte, veţi înţelege că, odată infectat cu virusul BD, nu mai scapi niciodată!"

Într-adevăr, portretul meu de bedefil ar fi fost incomplet fără menţionarea lui Tudor Popa, prieten vechi şi drag. Nu numai cărţile pe care le-am publicat (toate) au coperte făcute de acest artist grafic deosebit de talentat, ci şi locuinţa mea este decorată cu lucrările sale. Fără afişele create de Tudor, casa mea nu ar mai fi "acasă". (Iar în ceea ce priveşte articolul domnului Dodo Niţă, vă invit să îl parcurgeţi integral aici.)

Să adaug că de mult nu am mai avut o duminică atît de frumoasă?

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

O altă recenzie a antologiei "Dincolo de noapte"

Astăzi, 1 iulie, mulţumită scriitorului şi antologatorului Oliviu Crâznic, am aflat că a apărut o nouă recenzie pe marginea antologiei Dincolo de noapte pe blogul "Fata din lună" al domnişoarei Teodora Gheorghe. Între altele, iată un pasaj care m-a umplut de bucurie:

"Florin Pîtea ne arată drumul către "Văgăuna bîntuită" prin ochii protagonistului său, un călugăr medieval care face o descoperire surprinzătoare într-un loc părăsit. Căutând un refugiu în sihăstrie, slujitorul Domnului are parte de o revelaţie desprinsă din inima fantasticului. De remarcat este stilul cronicăresc în care este scrisă povestea, oferind un aer de autenticitate scrisorii pe care cititorul o va parcurge cu înflăcărata curiozitate a unui căutător de comori ascunse."

Vă invit să parcurgeţi întreaga recenzie, intitulată "12 motive pentru a citi Dincolo de noapte sau impresiile mele la... gotic", aici.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

O nouă cronică despre "Dincolo de noapte"

În numărul 630 al prestigiosului săptămînal "Observator cultural" a apărut ieri o nouă cronică despre antologia Dincolo de noapte îngrijită de Oliviu Crâznic. Cronica se intitulează "Flamboaiant şi fragil - goticul românesc la 2012" şi a fost publicată de criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea în cadrul rubricii "SFada cu literatura". Cu permisiunea autorului, voi reproduce mai jos începutul articolului:

"Dincolo de noapte. 12 fețe ale goticului este titlul antologiei Millennium Books lansată la BookFest, la începutul lui iunie. Sub atenta îngrijire a lui Oliviu Crâznic, proaspăt laureat al unui premiu de încurajare la convenția europeană de SF de la Zagreb, Kontakt 2012, cartea se prezintă publicului românesc cu ambiția de a egala succesul precedentei antologii dedicate unui sub-curent al ficțiunii speculative, Steampunk. A doua revoluție, apărute în 2011 la aceeași inimoasă editură.

Riscurile asumate de Oliviu Crâznic au fost duble, antologia gîndită și redactată de el avînd menirea nu doar de a deschide apetitul cititorului român pentru un alt sub-curent literar, ci și de a porni o competiție pentru atenția zisului cititor.

În 256 pagini, cuprinzînd pe lîngă 12 texte originale și, slavă Domnului! – se spune așa ceva cînd scrii despre “gotic”?! –, foarte diferite între ele, introduceri pentru fiecare dintre ele și o suficient documentată prefață semnate de același Oliviu Crâznic, precum și fișele autorilor – concepute similar pentru debutanți și consacrați –, Dincolo de noapte ar fi de ajuns unui cititor nespecializat să poată cuprinde tendințele și talentele recente ale goticului românesc."

Continuarea, inclusiv opinia domnului Badea-Gheracostea despre schiţa mea "Văgăuna bîntuită", o puteţi citi pe site-ul "Observator cultural, aici. Lectură plăcută!

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

O nouă recenzie despre "Dincolo de noapte"

Astăzi, prin amabilitatea domnului Oliviu Crâznic, am aflat despre o nouă recenzie la antologia Dincolo de noapte. Am vizitat site-ul Media Target şi am parcurs cu interes articolul intitulat "Antologia de povestiri Dincolo de noapte". Printre altele, mi-a atras atenţia un alineat despre schiţa mea "Văgăuna bîntuită":

"Domnul Florin Pîtea ne dă o mostră de scrisoare cronicărească, deşi foarte scurtă, cu totul remarcabilă prin limbajul a-la-Grigore Ureche, precum şi prin reacţiile şi reflecţiile unui călugăr care descoperă… nu vă spunem ce! Am fi vrut doar să fie mai lungă povestea. Însă atât cât a fost, chiar părea desprinsă din gândurile uimite ale unui călugăr medieval în faţa unei revelaţii!"

Desigur, prozele altor cîteva autori sînt încă şi mai apreciate - şi pe bună dreptate. Vă invit şi pe dumneavoastră să parcurgeţi integral acest articol aici.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Oliviu Crâznic (antologator), "Dincolo de noapte" (2012)

Pe 1 iunie 2012, la Târgul de Carte Bookfest, am primit cadou de la domnul editor Horia Nicola Ursu două exemplare dintr-o antologie realizată de Oliviu Crâznic. Antologia se intitulează Dincolo de noapte - 12 feţe ale goticului şi s-a lansat oficial pe data de 2 iunie la standul editurii Millennium Books, în prezenţa multora dintre autorii antologaţi. Neoficial am aflat că s-a vîndut foarte bine, ceea ce nu m-a mirat deloc. Am parcurs-o pe la jumătatea lunii iunie a acestui an. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

În loc de introducere, Oliviu Crâznic deschide antologia cu un text intitulat: "Cuvîntul editorului. O epopee cu final (sper!) aşteptat". Acest "Cuvînt înainte" prezintă un scurt istoric al genului gotic pe plan internaţional, o privire de ansamblu asupra genului gotic în literatura română şi o incitantă prezentare a autorilor şi textelor din antologie. (Trebuie să precizez aici că tot Oliviu a realizat şi scurtele introduceri care preced fiecare text antologat în parte.)

Povestirea Ştefanei Czeller, "Spălaţi în sîngele fecioarelor", are o tentă horror destul de accentuată şi tratează despre un criminal în serie, respectiv despre un fel de detectiv particular paranormal care încearcă să îi dea de urmă şi să îi oprească şirul de crime. E un text bine scris, cu valoare peste medie.

George Lazăr, în "Ziditorii de biserici", ne oferă în schimb un text destul de amplu care, cu puţină bunăvoinţă, s-ar putea încadra în curentul atompunk - ucronii plasate în perioada Războiului Rece. Mai exact, într-o Românie comunistă parţial imaginară, doi zidari sînt trimişi de un sinistru personaj din conducerea Partidului Comunist Român să zidească o biserică în perioada sărbătorilor de Paşte, iar dincolo de activităţile personajelor umane banale se întrevede o confruntare metafizică ce duce la un final neaşteptat.

Liviu Radu, cu povestirea "Diferite nuanţe de beznă", combină în schimb atmosfera gotică cu tema SF a călătoriei în timp şi a paradoxurilor temporale şi cu un dram de fantastic terifiant. Probabil că cititorii se vor bucura să afle că domnul Liviu Radu a revizitat aici una dintre temele sale preferate - cazul lui Jack Spintecătorul.

Narcisa Stoica, în "Argint-Viu", satirizează superstiţiile celor care apelează la farmece şi vrăjitoare. Mai degrabă decît gotică, povestirea e destul de umoristică, dar are unele elemente fantastice interesante.

Dan Doboş, în schiţa "Violet", realizează o atmosferă gotică de efect. Intriga schiţei pune faţă în faţă personaje care, departe de a fi banale, cum par la început, se dovedesc a fi supranaturale şi misterioase.

Următorul text din antologie este o schiţă a subsemnatului, "Văgăuna bîntuită".

Povestirea Ralucăi Băceanu, "Fraţii de Saint-Yves", arată că autoarea a asimilat lecţii tematice şi stilistice din lucrări literare de Edgar Alan Poe şi Oliviu Crâznic. Atmosfera gotică este bine redată.

Cătălina Fometici, cu textul "Sub vălul nopţii", aduce o surpriză foarte plăcută. Destule elemente fantastice din text sînt de efect, iar unele scene de acţiune sînt frumos realizate. Autoarea creează o stare de tensiune crescîndă pe parcursul povestirii, iar finalul este destul de impresionant.

Una dintre cele mai bine realizate povestiri din antologie este însă "Copiii Diavolului" de Laura Sorin. Ca text de debut, este remarcabil. Narat la persoana întîi de căte o protagonistă-eroină - sau, mai exact, antieroină - textul prezintă o apocalipsă urbană cu zombi în Bucureşti la care îngerii şi diavolii sînt simpli spectatori. Aş vedea în relaţia dintre protagonistă şi un înger ineficient o trimitere intertextuală la romanul lui Terry Pratchett şi Neil Gaiman intitulat Good Omens, însă Laura Sorin tratează această temă într-o manieră originală şi memorabilă.

Schiţa lui Oliviu Crâznic "Pivniţele Palatului Charron" tratează exemplar temele literaturii gotice. De asemenea, aduce în scenă personaje şi relaţii din romanul său ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, aşa încît aceia care i-au apreciat acel roman ar avea un motiv în plus ca să achiziţioneze antologia Dincolo de noapte.

Ana-Maria Negrilă  revine, după o lungă absenţă din lumea literară, cu schiţa "Ora morţii" - un text hibrid în care supranaturalul se îmbină cu satira politică. Mă bucur că distinsa mea colegă şi-a reluat activitatea literară şi aştept cu interes să îi citesc şi alte lucrări.

Cel din urmă text, "Ispăşirea", îi aparţine lui Ciprian Mitoceanu. Pe de o parte tratează teme gotice, precum vechea casă bîntuită. Pe de altă parte, are unele accente de horror. Nu în ultimul rînd, aduce în scenă un personaj inspirat de un anume scriitor... şi antologator. (Nu dau nume.) Ar mai trebui probabl să menţionez că, tematic, "Ispăşirea" aminteşte de un text fantastic al lui Michael Swanwick, "Unde radio", însă Ciprian Mitoceanu are o viziune diferită, originală, asupra temei.

Volumul se încheie cu note bio-bibliografice reunite sub titlul "Dicţionar de autori" şi realizate de acelaşi Oliviu Crâznic.

Pe ansamblu, Dincolo de noapte mi se pare un volum bine îngrijit din toate punctele de vedere. Începînd cu selecţia şi ordonarea textelor, continuînd cu buna redactare literară făcută de Oliviu Crâznic şi cu atenta tehnoredactare datorată Onei Frantz şi încheind cu coperta atractivă şi cu hîrtia de bună calitate pe care e tipărită cartea, această antologie gotică reprezintă o bună achiziţie pentru orice cititor de ficţiune speculativă. Aş dori să le adresez felicitări antologatorului, autorilor antologaţi şi editorului, iar dumneavoastră vă urez lectură plăcută. Cu puţin noroc, poate vom vedea cîndva şi un al doilea volum dintr-o serie dedicată acestui gen literar.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Max Kool

Am descoperit cu plăcere că pe blogul intitulat "SF, paranoia şi diverse" o persoană care postează sub pseudonimul Maxkool a scris un articol despre cel mai recent roman al meu, Anul terminal. Pe acelaşi blog apare şi un articol despre antologia îngrijită de Oliviu Crâznic Dincolo de noapte - 12 feţe ale goticului, în care sînt prezent alături de mari nume ale literaturii fantastice româneşti. Vă invit să parcurgeţi şi dumneavoastră aceste prezentări aici, respectiv aici.

(P.S. Romanul Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

"Dincolo de noapte" acum online

Ieri am aflat că antologia Dincolo de noapte - 12 feţe ale goticului, îngrijită de Oliviu Crâznic şi lansată de Millennium Books la Tîrgul de Carte Bookfest, este acum disponibilă online atît pe site-ul editurii Millennium Books cît şi pe cel al Librăriei Herg Benet. Vă reamintesc că, alături de nume mari ale literaturii fantastice româneşti, precum Liviu Radu, Ana-Maria Negrilă, Ştefana Czeller, Dan Doboş sau Oliviu Crâznic, antologia cuprinde şi o schiţă a subsemnatului intitulată "Văgăuna bîntuită". Vă doresc lectură plăcută.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

O confesiune tardivă şi deloc surprinzătoare

În cadrul campaniei de promovare a antologiei Dincolo de noapte, a cărei lansare urmează să aibă loc pe 2 iunie la Bookfest, antologatorul Oliviu Crâznic şi editorul Horia Nicola Ursu i-au invitat pe autorii antologaţi să scrie cîte un "Making of..." în buna tradiţie iniţiată cu volumul Steampunk - A doua revoluţie. Ca urmare, am făcut o confesiune tardivă şi deloc surprinzătoare din care veţi afla cîte ceva despre autor, dar absolut nimic despre schiţa gotică pe care o voi publica în antologie. Vă invit să parcurgeţi acest articol pe Galileo Online, aici. Lectură plăcută!

(P.S. Imaginea copertei acestei antologii a fost reprodusă aici cu permisiunea editorului Horia Nicola Ursu, căruia îi mulţumesc pe această cale. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

O ştire înfiorătoare

Ieri, pe Galileo Online, s-a anunţat că la Bookfest, pe 2 iunie, Editura Millennium Books va lansa antologia Dincolo de noapte: 12 feţe ale goticului. Schiţele şi povestirile din cuprinsul ei, toate inedite, se încadrează în literatura gotică şi probabil le vor provoca fiori reci cititorilor. La scurt timp, scriitorul şi antologatorul Oliviu Crâznic a anunţat la rîndul său ştirea pe blogul personal, oferind noi detalii. Ştirea a fost difuzată cu entuziasm în mediul virtual, iar astăzi, tot pe Galileo Online, au apărut noi informaţii, inclusiv sumarul antologiei. Şi îmi face plăcere să vă informez că, printre nume de marcă ale literaturii fantastice româneşti, precum Liviu Radu, Ana-Maria Negrilă, Oliviu Crâznic, Ştefana Czeller sau Dan Doboş, se află şi un anume Florin Pîtea cu o schiţă intitulată "Văgăuna bîntuită". Sper să ne vedem cu toţii sănătoşi la lansare.

(P.S. Imaginea copertei acestei antologii a fost reprodusă aici cu permisiunea editorului Horia Nicola Ursu, căruia îi mulţumesc pe această cale. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Oliviu Crâznic, "...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul" (2010)

Pe 20 noiembrie 2010, la lansarea volumului meu Art Wasn't Quite Crime, unul dintre cumpărători, pe numele său Oliviu Crâznic, mi-a oferit cadou un exemplar din primul său roman, ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Editura Vremea, Bucureşti, 2010). Ca să nu rămîn dator, i-am oferit pe loc, tot cadou, un exemplar din volumul meu An/Organic. Din păcate, la lectura romanului său, distins cu premiile Visul 2010 şi Galileo 2011, am ajuns abia spre sfîrşitul verii acestui an. Dar am ajuns...

Şi iată ce am aflat:

Protagonistul-narator, cavalerul Arthur de Seragens, primeşte invitaţia de a participa la nunta marchizei Josephine de Lauras cu un conte austriac, Maximillien Schwartz. Împreună cu un vechi prieten, vicontele de Vincennes, protagonistul ajunge la Castelul Ultimelor Turnuri, în Nuit-aux-Bois, pentru a participa la festivităţi alături de aristocraţi, prelaţi, un medic, un avocat şi şeful poliţiei locale. Festivităţile sînt însă înnegurate de zvonuri despre pîngărirea mormintelor din zonă, apoi de o misterioasă maladie care ar putea fi ciumă bubonică, iar în cele din urmă de o serie de evenimente supranaturale din ce în ce mai intense şi mai violente.

(Ca să nu vă stric plăcerea lecturii, nu am să vă dezvălui prea multe amănunte despre intrigă, pentru că bună parte din efectul romanului se bazează pe lovituri de teatru şi pe răsturnări de situaţii.)

În principiu, literaturile imaginarului se bazează pe trei elemente, ca un tripod: intrigă, personaje şi lume imaginară. Autorul s-a preocupat în mod vizibil de construirea intrigii, crescînd tensiunea treptat pînă la confruntări de-a dreptul spectaculoase aproape de final. De asemenea, romanul este structurat în capitole scurte, care fac lectura antrenantă, iar îmbinarea de elemente din romanul de capă şi spadă, romanul gotic şi romanul poliţist este făcută cu dibăcie.

Personajele sînt la rîndul lor interesant construite, iar o tuşă ce contribuie la creşterea tensiunii este că şi unele personaje aflate oficial de partea Binelui par adesea ameninţătoare, dacă nu de-a dreptul... răuvoitoare. De remarcat aici ar fi şi faptul că autorul s-a preocupat să îşi prezinte personajele cu detalii de vestimentaţie, comportament şi mimică, precum şi atenţia cu care a structurat reţeaua de relaţii schimbătoare dintre personaje.

Lumea imaginară, la rîndul ei, este construită destul de convingător, cu numeroase elemente ce amintesc de Franţa secolului al XVIII-lea. Interesant este că lumea aceasta se extinde, căci dialogurile personajelor sau documentele pe care le parcurg fac trimitere la Slovacia, Spania, Austria şi, spre final, la Transilvania. Dar decorul de bază al romanului, după canoanele gotice, este castelul bîntuit în care se petrec grozăvii de nedescris.

Romanul lui Oliviu Crâznic are şi unele mici scăpări pe care presupun că un bun redactor literar le-ar fi îndreptat. 

Astfel, apar pe alocuri exprimări improprii pentru limba română ("să ne concentrăm pe posibilităţi", p. 134, în loc de: "să ne concentrăm asupra posibilităţilor", sau "M-am concentrat pe ceilalţi, pe toţi," p. 243, în loc de: "M-am concentrat asupra celorlalţi, asupra tuturor.").  

Apar derapaje stilistice în discursul personajelor, ca de exemplu la pagina 97, unde un personaj aristocratic le spune altor două personaje de viţă aleasă: "De voi doi ştiam dinainte că bănuiţi câte ceva, dar mai ştiam şi că sunteţi total pe lângă." Sau, la pagina 146, protagonistul remarcă despre o contesă italiană: "Presupun că prefera să joace pe teren propriu."
Apar mici erori de morfologie ("şi noi îmbrăcasem ceva adecvat," p. 144, în loc de: "şi noi îmbrăcaserăm ceva adecvat," sau "cînd ne întorsesem," p. 145, în loc de: "cînd ne întorseserăm,"). 

Apar mici probleme cu punctuaţia ("Şi ducele, se uită atît de urît...", p. 94, sau "Căci oricine se afla în spatele evenimentelor, suferise în mod clar o înfrângere," p. 153).  

Apar uneori exprimări tautologice ("presupun că a intrat înăuntru," p. 99, "cât să nu bată exagerat la ochi," p. 235, sau "Chiar Miraz Paşa însuşi", p. 279).  

Apar din cînd în cînd cacofonii ("adică cam de toţi oamenii educaţi", p. 36, "Vicontesa se mişcă ca fulgerul", p. 267, sau "ce viaţă duc aceştia", p. 287).

În ciuda micilor stîngăcii de acest fel, ...Şi la sfîrşit a mai rămas coşmarul este un roman care se situează deasupra mediei, iar pe alocuri am observat unele apropieri stilistice faţă de proza fantastică a lui Edgar Allan Poe. Ca atare, această primă ediţie reprezintă rezultatul unui efort mai mult decît onorabil, iar o nouă ediţie revizuită probabil va elimina erorile şi îi va da romanului forma intenţionată de către autor.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)