Michael Haulică (redactor-şef), "Galileo 6" (2015)

Sâmbăta trecută, la târgul de carte SF şi fantasy Final Frontier IV, într-o companie agreabilă, am achiziţionat numărul 6 al revistei Galileo (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2015). Aşteptam acest număr al revistei trimestriale sătmărene... din noiembrie 2012. L-am parcurs în câteva zile. Şi iată ce am aflat:

La conducerea revistei Galileo Science Fiction & Fantasy a avut loc o schimbare. Mai exact, redactor-şef este acum Michael Haulică. Dumnealui semnează editorialul "Continuăm cu începutul", care deschide sumarul revistei - o pledoarie pentru necesitatea periodicelor ca pepiniere pentru noile generaţii de autori.

Secţiunea "Ficţiuni" este foarte bogată în acest număr. Veţi găsi, pentru început, o metaficţiune ucronică de Roland C. Wagner, "H.P.L. (1890 - 1991)", în traducerea lui Horia Nicola Ursu. Textul pretinde a fi un necrolog la dispariţia lui Howard Philips Lovecraft, iar autorul ţese în rândurile acestuia o istorie paralelă cu a noastră. De remarcat şi că, într-o bună tradiţie metaficţională, chiar unele dintre notele de subsol ţin de ucronie.

Ciprian Mitoceanu, în "Complet accesorizat", ne oferă un text de mare întindere. Subiectul nuvelei pare realist - protagonistul, Peter Landsale, merge la reuniunea de douăzeci de ani de la absolvirea liceului într-un orăşel provincial din Montana. Treptat, spre final, intriga virează spre fantastic. Din păcate, pentru gusturile mele, deşi nuvela este scrisă la un nivel rezonabil, are prea mult realism şi prea puţin fantastic.

Alexandru Lamba, în schimb, contribuie la sumar cu schiţa clockpunk "Fum şi abur". Intriga este plasată în Spania, la începutul secolului al XVII-lea, iar printre personaje se numără Christiaan Huygens şi Jerónimo de Ayanz y Beaumont, inventatorul primului motor cu aburi. Am remarcat minuţiozitatea cu care autorul a imaginat dispozitivele mecanice din această ucronie, precum şi notele de subsol pe care le-a plasat pentru a le uşura cititorilor receptarea textului.

Tot o lume minuţios imaginată veţi întâlni şi în povestirea de debut a lui Andrei Duduman, "Eroi fără voie". Intriga urmăreşte, pe mai multe fire narative, personaje plasate pe o lume exotică, într-un viitor îndepărtat în care oamenii au călătorit pe planete extrasolare şi au întâlnit diverse rase extraterestre. Judecând după structura evenimentelor din "Eroi...", înclin să cred că textul este mai degrabă începutul unei ample nuvele sau al unui roman. Aştept cu interes continuarea, mai ales că atmosfera şi stilul mi-au amintit întrucâtva de lucrări ale lui Jack Vance sau Fritz Leiber.

Piesa de rezistenţă a sumarului îi aparţine însă lui Mihai Alexandru Dincă. "Oroarea din Oort" combină opera spaţială şi oroarea lovecraftiană. Protagonistul-narator relatează cum a călătorit pe o navă spaţială de agrement în compania unor personaje destrăbălate şi cum, în urma unui accident, a ajuns să descopere un habitat străvechi cu proprietăţi bizare. Am fost foarte plăcut impresionat de stilul literar îngrijit, de atenţia cu care autorul construieşte suspansul şi de atmosfera ce se degajă din această povestire. Îl felicit pe Mihai Alexandru Dincă pentru această reuşită literară şi aştept cu mult interes să parcurg alte lucrări ale sale.

Ultima povestire, "Odihna cea lungă", este semnată de Laura Sorin. Mai degrabă decât horror, ca alte lucrări ale acestei autoare, "Odihna..." este un dark fantasy de portal. Mai exact, patru fete dintr-un oraş provincial românesc descoperă că un tunel din preajma blocului în care locuiesc duce către alte tărâmuri - unele ciudate, altele înfricoşătoare, iar unul... de-a dreptul seducător. Ca şi "Complet accesorizat", cu toate că povestirea este scrisă îngrijit, nu îndeamnă la o a doua lectură. (Sau poate nu mă încadrez eu în publicul-ţintă căreia îi este destinată.)

M-am bucurat în schimb să constat că în Galileo au reapărut texte de nonficţiune, într-o secţiune intitulată "Din carte-n carte". Veţi găsi aici cronici de carte de Laura Sorin, Oliviu Crâznic, Iulia Dromereschi şi Tudor Ciocârlie - concise, clare şi bine argumentate.

Pe ansamblu, dintre plusurile acestei versiuni a revistei Galileo am remarcat decizia programatică de a respecta pe viitor periodicitatea anunţată iniţial, coperta foarte atrăgătoare (cu o ilustraţie de Kira Santa), unele dintre proze şi revenirea nonficţiunii. Tot un plus mi se pare şi raportul cantitate-preţ: 240 de pagini de text la 18 lei - preţ promoţional la Final Frontier IV. Dintre minusuri aş aminti scăpările de redactare literară - parcă mai frecvente decât în numerele precedente ale acestei publicaţii.

Voi aştepta apariţia numărului 7 din Galileo cu speranţa că, în noua formulă, revista va merge de la bine la mai bine. De asemenea, îi mulţumesc pe această cale editorului Horia Nicola Ursu pentru permisiunea de a reproduce aici coperta numărului 6.

Horia Nicola Ursu (editor), "Galileo 5" (2012)

Pe 21 noiembrie 2012, seara, prin amabilitatea editorului Horia Nicola Ursu şi a colegului său, Michael Haulică, am primit un exemplar din numărul 5 al revistei Galileo. L-am parcurs în două zile.

Şi iată ce am aflat:

La fel ca numărul 4, acest număr al revistei este ceva mai subţirel decît primele (224 de pagini mai degrabă decît 240). Coperta este realizată pe baza unei ilustraţii de Darin K. Ford, iar editorialul (foarte optimist - "Elogiul abundenţei") este semnat de redactorul-şef Horia Nicola Ursu.

Partea de "Ficţiuni" a revistei este foarte consistentă. Primul text este o povestire de Mike Resnick, "Întoarcerea acasă" - o naraţiune la persoana întîi despre un bătrîn a cărui soţie suferă de maladia Alzheimer şi al cărui fiu, exobiolog, s-a transformat într-o creatură cu înfăţişare non-umană. E o povestire emoţionantă, bine tradusă şi bine redactată.

Piesa de rezistenţă a revistei o constituie o nuvelă de Gene Wolfe, "Memorare". Premisa acesteia este că, după dezvoltarea unui sistem relativ accesibil de călătorii spaţiale, unii oameni au ajuns să construiască mausolee înţesate de capcane pe orbita lui Jupiter, iar alţii le explorează... ca o formă de divertisment. De aici şi pînă la o distopie în care Paradisul nu e deloc ceea ce pare nu e decît un pas.

Paul Tudor ne propune "Circul din Amsterdam" - o poveste plasată într-un trecut colonial, în Indonezia. Textul este rezonabil de bine scris şi se bazează pe informaţii ştiinţifice relativ recente.

Eugen Cadaru, în schimb, contribuie la acest număr al revistei cu "Sfera" - un fel de parabolă satirică în care un obiect fantastic le dă ocazia autorităţilor locale şi centrale să-şi dovedească incompetenţa şi meschinăria. Ca temă, povestirea pare înrudită cu schiţa "Bila de biliard" de Avro Manhattan, apărută la noi în antologia Povestiri despre invenţiile mileniului III. Din păcate, "Sfera" are unele scăpări stilistice, ortografice şi de punctuaţie care în mod normal ar fi trebuit corectate la redactare.

Pe de altă parte, Laura Sorin ne oferă "O zi obişnuită după sfîrşitul lumii" - o povestire horror despre zombi în Bucureşti, relatată la persoana întîi de o protagonistă foarte credibilă. Cu toate că nu sînt un admirator al genului horror, textul Laurei Sorin mi s-a părut cel mai reuşit din acest număr al revistei - atent construit, cu efecte bine dozate, îngrijit stilistic. Cu siguranţă că merită şi recompensează o a doua lectură.

Ultimul text din această secţiune este schiţa "Resurse umane" a subsemnatului.

În secţiunea "Viitorul anterior", Oliviu Crâznic face o prezentare a genului gotic: "Literatura gotică: valoare, valenţe, opere şi reprezentanţi". Deşi eseul este foarte bine scris, clar prezentat, bine structurat şi atent documentat, impresia de ansamblu este că subiectul ales se preta mai degrabă la un studiu amplu, de sute de pagini. Probabil că, în articole viitoare, autorul va trata mai în detaliu unele dintre aspectele prezentate aici doar în trecere.

Mircea Opriţă, în schimb, ne propune articolul "Mitologie şi luxurianţă: Vladimir Colin". Am fost plăcut impresionat de ampla documentare a acestui articol, de sobrietatea stilului şi de claritatea prezentării. Pentru aceia care ar dori să studieze opera lui Colin sau să scrie o lucrare academică pe această temă, articolul domnului Opriţă reprezintă un excelent punct de plecare.

Pe ansamblu, şi acest număr al revistei Galileo este o reuşită. Ţin să îi felicit atît pe membrii colectivului de redacţie cît şi pe domnişoara tehnoredactor, iar în sinea mea sper că Galileo va deveni cît de curînd o publicaţie lunară.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Ţesătorul la Gaudeamus

Dragi prieteni, la această ediţie a Tărgului de Carte Gaudeamus par să se fi adunat cîteva evenimente cît se poate de agreabile.

Astfel, domnul Ştefan Ghidoveanu pregăteşte, împreună cu editorii de la Millennium Books, lansarea antologiei Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF. În cuprinsul antologiei, alături de nume mari ale ficţiunii speculative româneşti precum Liviu Radu, Ştefana Czeller, Oliviu Crâznic sau Cristian M. Teodorescu, se află şi o povestire a subsemnatului intitulată "Cartea cu scoarţe de argint, ferecate". Lansarea antologiei va avea probabil loc, alături de alte volume noi şi interesante de la Millennium Books, sîmbătă, 24 noiembrie, la ora 13.30.

Pe de altă parte, din Galileo Online am aflat că tot la Târgul de Carte Gaudeamus, cel mai probabil sâmbătă, va apărea numărul 5 al revistei Galileo. Spre încîntarea mea, acest număr va cuprinde nu numai proză scurtă de Gene Wolfe, Laura Sorin şi Mike Resnick, nu numai articole de Mircea Opriţă şi Oliviu Crâznic, ci şi o schiţă a subsemnatului cu titlul "Resurse umane".

Nu în ultimul rînd, duminică, 25 noiembrie, la ora 16.00, la standul Editurii Tracus Arte se va lansa ediţia a doua a romanului Anul terminal, cu participarea domnilor Alexandru Mironov şi Cosmin Perţa. Am avut ocazia să revizuiesc romanul înainte de republicare, iar domnul Perţa, redactorul-şef al editurii, mi-a făcut onoarea de a fi redactor literar la această ediţie.

Vă aştept cu plăcere la aceste evenimente.

(P.S. Copertele antologiei şi revistei apar aici cu permisiunea antologatorului Ştefan Ghidoveanu, respectiv a editorului Horia Nicola Ursu, cărora le mulţumesc pe această cale. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

50 000 de vizite la Ţesătorul

Dragii mei, astăzi am aflat din secţiunea de statistici a site-ului Blogger că blogul Ţesătorul a primit, din mai 2008 încoace, peste 50 000 de vizite. Sînt foarte fericit şi ţin să vă mulţumesc pentru bunăvoinţa cu care aţi tratat acest jurnal public de idei.

În primul rînd doresc să le mulţumesc abonaţilor, celor care s-au înscris pe blog pentru a-l urmări permanent. Aş vrea să le mulţumesc şi colegilor bloggeri care au făcut schimb de link-uri cu Ţesătorul - în special lui Mirel "Turambar" Palada, de pe blogul căruia mi-au sosit nu mai puţin de 2318 vizite. Ţin să le mulţumesc publicaţiilor online care au pus link-uri permanente către Ţesătorul - mai ales Galileo Online, SRSFF şi Gazeta SF. Şi ţin să îi mulţumesc fiecărui vizitator care, după ce a citit un articol de aici, a binevoit să îl recomande mai departe şi altora.

Am o datorie morală cu totul specială faţă de bunul meu prieten Tudor Popa - cel care a creat nu numai coperte şi sigle pentru toate cărţile pe care le-am publicat pînă acum, ci şi două frontispicii superbe pentru acest blog. Oricît de mult îi voi mulţumi, niciodată nu va fi îndeajuns.

Dintre postări, de departe cea mai populară s-a dovedit cea despre romanul Cişmigiu et Comp. de Grigore Băjenaru (1495 vizite), iar dintre cuvintele-cheie care au adus vizitatori pe acest blog, mai popular a fost numele lui Oliviu Crâznic (164 vizite) decît cel de Florin Pîtea (140 vizite).

Lunile cu cei mai mulţi vizitatori au fost iunie 2010 (4651 vizite) şi iunie 2012 (4194 vizite). În primul caz, probabil că vizitatorii au fost atraşi de reportajul pe care l-am scris după Sonisphere. În cel de-al doilea - de lansarea celui de-al doilea roman al meu, Anul terminal.

Interesant este însă că vizitele au sosit nu numai din România, ci şi din Statele Unite ale Americii (3876), Rusia (2070), Olanda (1179), Franţa, Germania, Belgia, Marea Britanie, Republica Moldova şi Canada. Acesta este poate cel mai încurajator rezultat al eforturilor mele din noiembrie 2007 încoace.

În rest, vă doresc tuturor, fie că sînteţi abonaţi pe blogul meu sau doar vizitatori întîmplători, să fiţi sănătoşi şi cînd se vor fi adunat cinci sute de mii de vizite la Ţesătorul. Sau cinci milioane. Construiesc terenuri de joacă pentru imaginaţie, e adevărat. Însă imaginaţia cu care veniţi în vizită pe aceste terenuri este a dumneavoastră...

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Şi totuşi se mişcă

Ieri am aflat din Galileo Online că Editura Millennium Books pregăteşte un volum cu texte nominalizate la Premiile Galileo 2011. După cum puteţi observa din imaginea alăturată, în acest volum se află şi o schiţă a mea, iar faptul că numele meu apare pe copertă între numele domnului Mircea Opriţă şi numele domnului Liviu Radu constituie un premiu în sine.

Din aceeaşi sursă am aflat şi că, la complexul expoziţional Romexpo, în cadrul tîrgului de carte Bookfest, la standul Editurii Millennium Books, sîmbătă, 28 mai, ora 14.00, va avea loc decernarea Premiilor Galileo 2011 - premii decise prin vot de cititorii revistei.  Vă invit să participaţi şi dumneavoastră la acest eveniment al literaturilor imaginarului. 

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

Horia Nicola Ursu (editor), "Galileo 3" (2010)

Pe 16 aprilie 2011 am avut ocazia să achiziţionez la Bookland numărul al treilea al revistei Galileo, subintitulat "Toamna 2010" - cu autograful lui Michael Haulică. Dacă primul număr al revistei l-am parcurs în opt ore, pe cel de-al treilea l-am citit în treisprezece zile. Şi iată ce am aflat:

Editorialul lui Horia Nicola Ursu oscilează între răspunsuri oblice date celor care au criticat revista şi scuze cititorilor pentru întîrzierea cu care a apărut numărul al treilea. (Eu, unul, am fost foarte mulţumit că a apărut noul număr, cu sau fără întîrziere...)

La secţiunea intitulată "Ficţiuni" găsim o povestire hard SF semnată de Peter Watts, "Insula", distinsă cu Premiul Hugo 2010, şi o nuvelă de Michael Haulică, "O hucă în minunatul Inand". "Insula" propune o viziune spectaculoasă asupra temei primului contact cu fiinţe inteligente extraterestre. "O hucă în minunatul Inand", pe de altă parte, pare o extensie a tematicii şi stilului din Aşteptînd-o pe Sara, poate cu un plus de referinţe culturale.

În secţiunea "Viitorul anterior", Mircea Opriţă prezintă modul în care a fost tratată în literatura română tema paleoastronauticii, în vreme ce Graham Sleight analizează trei volume cu proza scurtă a lui James Tiptree jr.

Secţiunea "Dosar" îl are de această dată în vedere pe Robert Silverberg. Un articol de Jon Davis trece în revistă principalele etape ale carierei autorului american. Redactorul-şef Horia Nicola Ursu prezintă apoi un interviu pe care l-a realizat cu Silverberg, iar secţiunea se încheie cu nuvela "Pe mare, spre Bizanţ", premiată cu Nebula în 1986 şi tradusă de Ştefan şi Cristina Ghidoveanu.

În secţiunea "Zeitgeist", Cory Doctorow tratează despre fan-fiction, Robert Silverberg ilustrează importanţa urmăririi cauzelor şi efectelor în ficţiunea speculativă cu un roman de José Saramago, iar Cătălin Badea Gheracostea discută proza fantastică a Ştefanei Czeller.

Pe ansamblu, Galileo pare să fi cîştigat în cantitate (de la 240 de pagini, a ajuns la 256) şi să se fi menţinut în calitate. Cu puţin noroc, poate că la tîrgul de carte din vară vom avea posibilitatea să cumpărăm şi numărul al patrulea, subintitulat "Iarna 2010" - în ciuda faptului că iarna nu e ca vara... 

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

Vara nu-i ca iarna

De pe blogul vechiului meu prieten, editorul Horia Nicola Ursu, tocmai am aflat că urmează ca la tîrgul de carte Gaudeamus să apară, sub egida Millennium Books, numărul 2 (Vara) al revistei Galileo. Din sumar vor face parte proze de Nicola Griffith, Ştefana Czeller, Lucius Shepard, Michael Swanwick, Marian Truţă şi Costi Gurgu, articole de Robert Silverberg, Mircea Opriţă şi Cory Doctorow, dar şi schiţa "Vînătoarea de sfincşi" a subsemnatului, distinsă anul trecut cu un premiu pe AtelierKULT. Conform aceleiaşi surse, Galileo 2 va fi disponibil pentru vînzare la standul nr.32 de la parterul pavilionului central de la Romexpo.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Horia Nicola Ursu - "Galileo" nr. 1 (2010)

Spre finalul lunii mai, 2010, am cumpărat un exemplar din primul număr al revistei Galileo Fantasy & Science Fiction (Millennium Press, Satu Mare, 2010) şi, oarecum spre surprinderea mea, l-am citit integral într-o singură zi.

Galileo apare în formă de volum A5, 240 de pagini, cu copertă integral color, şi conţine nuvele, povestiri, articole de critică literară şi cinematografică, precum şi un interviu cu autorul american Joe Haldeman. Prin grija redactorului-şef Horia Nicola Ursu, ficţiunea acoperă trei sferturi din paginile revistei, iar non-ficţiunea doar un sfert. Selecţia textelor este atent făcută (două dintre lucrările de ficţiune din acest număr au fost distinse cu premii literare prestigioase, iar o a treia a fost nominalizată), iar tematica lor este variată.

"O şansă din 10^16" de James Patrick Kelly, spre exemplu, este o poveste despre călătorii în timp şi viitoruri alternative relatată din perspectiva unui copil de la începutul anilor 1960. "Doi bătrîni, pe o bancă..." de Liviu Radu se încadrează mai curînd în curentul steampunk şi readuce în scenă poeţi romantici şi personaje ale SF-ului clasic. "Vonu" de Sebastian A. Corn, în schimb, este o povestire biopunk care debordează de imaginaţie. Tot biopunk este şi nuvela lui Norman Spinrad "Însemnări din Anii Molimei". (Ar trebui să-i avertizez pe cititori că textul lui Spinrad abundă în limbaj explicit şi în scene explicite.) Ultima proză din revistă, "Mortuare" de Joe Haldeman, se încadrează mai curînd în genul horror.

Textele de non-ficţiune din Galileo acoperă şi ele o largă paletă tematică. Astfel, editorialul lui Horia Nicola Ursu ne informează despre originea şi direcţia revistei. "Elogiul unei cariere" de Mircea Opriţă prezintă principalele realizări ale maestrului Ion Hobana. "Adolescenţii şi sexul" de Cory Doctorow aduce unele precizări despre romanul său Little Brother. (Spre surprinderea mea, dar şi a autorului, nu aspectele subversive, protestatare, antiguvernamentale ale romanului au stîrnit cele mai mari polemici.) "Ray Bradbury" de Graham Sleight prezintă în mod sintetic unele lucrări clasice ale lui Bradbury.

Interviul cu Joe Haldeman reprezintă o bună introducere pentru proza premiată a acestuia, "Mortuare", proză completată şi cu o notă explicativă, autobiografică, din partea autorului. Primul număr din Galileo se încheie cu un grupaj de articole, "Zeitgeist". Unul, semnat de Paul Di Filippo, se intitulează "Cyberpunk: după 25 de ani" şi prezintă romane de John Shirley, Rudy Rucker şi Bruce Sterling. Celălalt, scris de Peter Watts, discută filmul Avatar sub titlul (împrumutat dintr-un alt film de James Cameron) "Ce-ar fi să decolăm şi să-i facem praf de pe orbită?"

Ceea ce trebuie spus spre lauda revistei Galileo este că, deşi de cel puţin şaisprezece ani încoace nu mai reuşisem să citesc integral vreo revistă SF publicată în România, mi-a ţinut trează atenţia de la prima la ultima pagină. De la dimensiunile volumului şi ilustraţiile de pe copertă pînă la calitatea hîrtiei şi punerea în pagină, Galileo arată ca o revistă profesională. Iar raportul calitate/preţ este foarte avantajos.

Erorile de tehnoredactare, de traducere sau de redactare literară din acest prim număr sînt extrem de puţine şi probabil vor lipsi cu totul în apariţiile viitoare ale revistei. Dacă Galileo are un defect de neiertat, este acela că va fi publicată trimestrial, mai degrabă decît lunar, aşa cum mi-aş fi dorit. Îi urez să aibă viaţă lungă şi să ajungă la cît mai mulţi cititori... pe care să-i transforme în colecţionari.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)