În martie 2009, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat o trilogie de Ursula K. Le Guin destinată adolescenţilor. Prezentarea era atrăgătoare, similară cu cea a romanului The Other Wind, însă - din cauza unor evenimente din acea perioadă - trilogia a suferit două mutări, după care a aşteptat multă vreme la raft ca să-i vină rîndul la lectură. Abia în noiembrie 2013 am parcurs primul roman al Analelor Ţărmului Apusean, Gifts (Editura Orion, Londra, 2005).
Şi iată ce am aflat:
Protagonistul-narator, Orrec Caspro, relatează evenimente din copilăria şi adolescenţa sa. Este fiul unui conducător de clan din Ţara de Sus, Canoc, iar în ţinuturile învecinate sînt alte clanuri. Fiecare clan are un dar - fie pe cel de a chema animalele, sau pe cel de a arunca o boală asupra oamenilor, ori pe acela de a răsuci lucruri şi fiinţe, sau pe acela de a desface, de a nimici. Societatea lor este agrară, feudală, iar locuitorii Ţării de Sus sînt obişnuiţi să crească vite, cai şi oi, iar uneori nu se sfiesc să mai fure din turma ori din herghelia vecinului. Şi, pentru a ţine darul viu de la o generaţie la următoarea, membrii clanurilor se căsătoresc între ei, cu veri şi verişoare mai îndepărtate.
Din primul capitol aflăm că "brantorul" de Caspromant i-a pus o legătură la ochi fiului său, Orrec. Aparent, un strămoş de-al lor, Caddard, avusese nu numai darul de a nimici cu o privire, un gest şi un murmur, dar şi nesăbuinţa de a abuza de acel dar, ceea ce îl dusese la distrugerea propriei sale soţii. Darul lui Orrec întîrzie să se manifeste, iar cînd apare, de obicei în situaţii-limită precum atacul iminent al unei năpîrci, pare de necontrolat. De teamă să nu îi vatăme pe cei apropiaţi, protagonistul alege să îşi petreacă multe luni la rînd legat la ochi - ceea ce, paradoxal, duce la creşterea exagerată a reputaţiei sale printre vecini.
Din păcate, un vecin puternic, brantorul de Drummant, îi invită în vizită la el, iar Canoc Caspro acceptă invitaţia, împreună cu soţia sa din Ţara de Jos, Melle, şi cu fiul său. Ogge Drum rîvneşte la soţia vecinului său, iar situaţia e complicată pe de o parte de o ofertă batjocoritoare de a o logodi pe nepoata sa retardată cu Orrec, iar pe de alta de descoperirea că două vite îi fuseseră furate lui Canoc de către vecinul său.
La întoarcere, Canoc îşi recuperează vitele, însă soţia lui se îmbolnăveşte şi, după o lungă suferinţă, piere. Brantorul de Drummant e suspectat că şi-ar fi folosit darul ca să arunce boala neiertătoare asupra ei. Orrec suferă, mai ales cînd îl cuprinde bănuiala că nu are darul de a nimici cu o privire şi o şoaptă. Poate că ultimul an din viaţa mamei sale nu s-ar fi irosit pe întuneric, fără rost...
Spre finalul romanului, conflictul lui Canoc Caspro cu Ogge Drum ajunge la un dezondămînt tranşant (şi totodată întristător). După o îndelungată chibzuinţă, Orrec şi prietena lui din copilărie, Gry, decid să plece împreună în lume. Căci poate protagonistul are un alt dar, primit de la maică-sa - iubirea pentru poveşti şi harul de a ticlui versuri - iar darul lui Gyr poate ar fi mai bine folosit la dresarea cailor decît la chemarea fiarelor sălbatice ca să le ucidă vînătorii.
Studiile antropologice ale Ursulei K. Le Guin se văd foarte bine şi în acest roman - locuinţele personajelor sînt descrise convingător, uneltele şi armele lor, hainele, obiceiurile, relaţiile, cutumele - totul într-un mod integrat, fără disonanţe. Astfel, locuitorii Ţării de Sus sînt în majoritate analfabeţi şi se bazează pe o tradiţie orală, moştenită din generaţie în generaţie. Melle, în schimb, este o prezenţă exotică, aptă să scrie şi să citească - şi dornică să meşteşugească pentru fiul ei cărţi pe ale căror file aşterne poveşti.
Paradoxal, pentru fiecare manifestare a unui dar magic, cel care a făcut demonstraţia e dator să ofere şi un cadou - o dovadă că poate face rău, însă alege să facă bine. Darul darului, cum i se spune în roman. Dacă în primele capitole aflăm cum Canoc, în tinereţe, a mers cu cîţiva însoţitori în Ţara de Jos şi, sub ameninţarea nimicirii, a plecat cu o tînără care avea să-i devină soţie, în ultimul capitol fiul său decide să meargă în acel orăşel îndepărtat şi să-şi caute bunicii dinspre mamă ca să-i încînte pe orăşeni cu poveştile şi versurile sale. Căci darurile sînt de multe feluri...
Chiar dacă Gifts nu are evenimente la fel de spectaculoase în intrigă precum romanele din seria Earthsea, stilul în care este narat e fermecător şi foarte bine controlat. Inclusiv personajele animaliere - cîinii care îl însoţesc pe protagonist sau caii pentru călărie - sînt frumos realizate şi convingătoare.
Un alt aspect agreabil îl constituie tehnoredactarea aerisită şi fonturile lizibile - Garamond - care uşurează lectura, sporesc farmecul romanului şi invită la recitire. Pe ansamblu, vă recomand cu căldură romanul Gitfs, fie în ediţie britanică, de la Nautilus, aici, fie (sub titlul Daruri) în traducerea domnului Mihai-Dan Pavelescu, de la Grupul Editorial Corint, aici - la un preţ deosebit de atractiv.
Şi, cum toate cele bune sau rele sînt trei, în viitorul apropiat am să vă relatez despre celelalte două romane ale Analelor Ţărmului Apusean. Dar asta e altă poveste...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)
Postări
