Alexandru Ioan Despina (antologator), "Bumerangul lui Zeeler" (2014)

Astăzi am aflat de la domnul redactor-şef Alexandru Ioan Despina că a apărut în format electronic volumul colectiv intitulat Bumerangul lui Zeeler - Antologia Gazeta SF 2014. Din sumar amintesc proze scurte de Teodora Matei, Adrian Buzdugan, Ana Veronica Mircea, Cătălina Fometici, Oliviu Crâznic, Sergiu Someşan, Teodora Gheorghe, Ovidiu Bufnilă, Ştefana Czeller, Liviu Radu, George Sauciuc şi Florentin Haidamac, alături de mulţi, mulţi alţii.

Contribuţia mea la această antologie este o schiţă ştiinţifico-fantastică intitulată "Relaţii diplomatice". Sper să vă facă la fel de multă plăcere să o citiţi pe cît mi-a făcut mie să o scriu.

Anunţul oficial referitor la lansarea antologiei poate fi citit aici, iar antologia propriu-zisă, în format .PDF, se poate parcurge (sau descărca gratuit) aici. Vă urez lectură plăcută şi nu uitaţi - lucrurile bune nu se tac.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/.Lectură plăcută!)

4. Scrierea primei versiuni

În numărul din iunie al Gazetei SF, v-am prezentat cîteva sugestii privind sistematizarea ideilor. După ce v-aţi sistematizat ideile, sînteţi gata să treceţi la cea mai agreabilă etapă a procesului de creaţie literară – scrierea primei versiuni. Unele persoane cu care am discutat de-a lungul anilor despre creaţia literară aveau impresia că puteau începe direct de la această etapă, sperînd că „inspiraţia” avea să le ajute să scrie o primă versiune a textului literar. (În sinea mea, cred că abordarea pe bază de inspiraţie e ca şi cînd am arunca nişte cărămizi, nişte pietre şi nişte bucăţi de sticlă înspre un teren viran în speranţa că ele, în cădere, vor ajunge să constituie o catedrală.) Alte persoane cu care am discutat subiectul, precum Sebastian A. Corn, aplicau o metodă de scriere şi rescriere succesivă, în care o nuvelă sau un roman treceau prin numeroase versiuni.

Revenind la comparaţia cu catedrala, e ca şi cînd ideile pe care le-aţi generat şi sistematizat ar reprezenta materialele de construcţie, iar scheletul intrigii ar reprezenta planul de construcţie al clădirii – cel care vă ajută să înţelegeţi în ce fel trebuie îmbinate componentele. Şi, aşa cum o catedrală nu se clădeşte de azi pe mîine, nici romanul dumneavoastră nu va fi scris într-o singură zi.

Dar cu siguranţă că îl veţi scrie în mai multe zile... consecutive. (Pentru că secretul succesului nu constă în eforturi mari, sporadice, pe termen scurt, ci în eforturi sistematice pe termen mediu şi lung.) E de dorit să vă fixaţi un obiectiv zilnic de atins şi să îl atingeţi. Autori precum Graham Greene sau Cory Doctorow au scris o pagină sau două pe zi – zi de zi, fără excepţii. Emile Zola scria cîte trei pagini pe zi. Anthony Trollope, funcţionar, se trezea dimineaţă devreme şi scria două ore înainte de a pleca la birou. Stephen King a ajuns să scrie cincisprezece pagini pe zi. Iar Isaac Asimov, după ce a devenit scriitor cu normă întreagă, a scris timp de zece ore pe zi, şapte zile pe săptămână, pînă în ultimele luni de viaţă. Şi, înainte să protestaţi că Stephen King sau Isaac Asimov sînt scriitori de profesie, în vreme ce pentru dumneavoastră scrierea ficţiunii e un hobby, aş vrea să vă amintesc că Graham Greene avea altă profesie (era jurnalist internaţional), iar din acel hobby căruia nu îi dedica prea mult timp (dimineaţă scria o pagină de ficţiune, seara o corecta) au rezultat două volume de versuri, douăzeci şi şapte de romane, patru volume autobiografice, patru cărţi de călătorie, opt piese de teatru, zece scenarii, cinci volume de povestiri şi patru cărţi pentru copii.

Ca urmare, nu e obligatoriu să scrieţi mult, însă e necesar să scrieţi zilnic, fără excepţii. Poate veţi scrie pe laptop sau pe desktop – ori într-o agendă cu hîrtie de bună calitate, pe care să vă facă plăcere să aşterneţi fraze. Poate veţi dori să aveţi un loc special amenajat unde să scrieţi prima versiune a romanului dumneavoastră – un birou, un fotoliu comod, o cameră separată, un şezlong pe balcon sau în grădină. Poate veţi dori să schimbaţi locul – să scrieţi la o masă dintr-o bibliotecă publică, unde atmosfera de studiu să fie propice concentrării atenţiei şi evitării întreruperilor, ori într-o cafenea, unde conversaţiile dimprejur vă vor ajuta să daţi ritm şi însufleţire dialogurilor dintre personaje. Sau poate veţi proceda precum Cory Doctorow şi veţi scrie oriune, oricînd, în reprize scurte de cîte 20-30 de minute. Experimentaţi, vedeţi care loc e mai propice scrisului – şi scrieţi.

Isaac Asimov spunea că, dacă tot petrecem timpul zilnic scriind, cel puţin să facem activitatea aceasta agreabilă. Unii se aşază la scris cu o ceaşcă de cafea sau cu o cană de ceai. Alţii apreciază un anumit moment al zilei, cînd lumina soarelui li se aşterne pe birou, sau orele tîrzii, cînd zgomontele ambientale se reduc mult, iar transa scrierii nu e întreruptă aşa des. Poate veţi dori să aveţi muzică în surdină, sau poate veţi prefera intervale ale zilei în care ceilalţi membri ai familiei sînt plecaţi, iar în locuinţă domneşte liniştea. (Aici aş aminti cazul lui J.G. Ballard, care, după pierderea soţiei, şi-a crescut singur cei trei copii. Dimineaţă îi ducea la şcoală, apoi revenea acasă, îşi punea un pahar de scotch şi scria. Cînd reveneau copiii, se ocupa de ei – iar scrisul se relua în dimineaţa următoare.)

Un factor crucial în scrierea primei versiuni a proiectului dumneavoastră literar îl reprezintă motivaţia – şi domnul redactor-şef Eugen Lenghel e cel care mi-a atras atenţia asupra acestui aspect. Pe de o parte, proiectul în sine e de preferat să fie structurat în aşa fel încât să vă captiveze şi să vă motiveze să îl continuaţi. Dacă romanul e atît de plictisitor încît nu doriţi să îl scrieţi, cît de captivant credeţi că va fi pentru cititori? Sau, dimpotrivă, dacă romanul e captivant chiar şi cînd vi se dezvăluie în ritm de o pagină sau două pe zi, ce efect va avea asupra celor care îl vor parcurge în ritm de o sută de pagini pe zi? (Referitor la motivarea scrierii, Cory Doctorow recomandă să vă lăsaţi de fiecare dată o margine frîntă – să vă întrerupeţi în mijlocul unei fraze, chiar în mijlocul unui cuvînt, pentru a aştepta cu nerăbdare ca în ziua următoare să duceţi povestea mai departe.)

Pe de altă parte, probabil că unele persoane vor încerca să vă demotiveze, venind cu argumente de genul: „Dacă nu te îmbogăţeşti din asta, e timp pierdut – mai bine faci altceva.” Acest gen de argument poate fi combătut cu cel puţin trei contraargumente: Numai dumneavoastră puteţi scrie romanele dumneavoastră. Activitatea de creaţie în sine e agreabilă, pentru că îi ridică pe creatori dincolo de statutul de consumatori pasivi. Şi nu toate lucrurile de pe lume pot fi măsurate în bani. (Fireşte, e de dorit să cultivaţi compania altor persoane care scriu literatură şi să vă motivaţi unii pe alţii.) Dacă s-ar fi lăsat demotivat cu argumente de tip „mai bine faci altceva”, Van Gogh, care a vîndut două tablouri toată viaţa, s-ar fi ocupat cu cine ştie ce activitate banală, iar creaţiile sale nu ar fi existat – spre disperarea negustorilor de artă care le vînd la licitaţie pentru sume astronomice.

O ultimă remarcă referitoare la prima versiune a proiectului dumneavoastră literar este că, pentru a evita blocajul scriitoricesc, trebuie să ţineţi minte că rostul primei versiuni nu este să fie o capodoperă. Menirea ei este să fie „un document de uz intern”. Un text pe care nu îl va vedea nimeni altcineva. O poveste pe care puteţi s-o scrieţi oricît de bună sau de slabă doriţi (sau sînteţi în stare) pentru că, oricum, numai dumneavoastră o veţi citi în această formă. Un pretext pentru a corecta, revizui, ameliora.

Căci, după scrierea primei versiuni, urmează revizuirea. Însă despre aceasta vom discuta în următorul articol din seria „Etapă cu etapă”.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ţesătorul la Gazetă

Astăzi, după o pauză de două luni, a apărut numărul pe octombrie al Gazetei SF. De această dată, editorialul este semnat de noul redactor-şef, Alexandru Ioan Despina. În cuprins apar povestiri de Adrian Sand, Alexandru Lamba, Adrian Buzdugan, Daniel Pandele, Teodora Matei, Gabriela-Beatrice Moisescu şi Daniel Barbu. De asemenea, acest număr al Gazetei conţine foiletoane de Florentin Haidamac şi Aurelia Chircu, eseuri, artă grafică, traduceri, precum şi un interviu cu Boris Ştrugaţki realizat de Florin Dan Prodan. În ceea ce mă priveşte, am contribuit la cuprinsul Gazetei cu o cronică de carte pe marginea romanului The Kingdom Beyond the Waves de Stephen Hunt şi cu un nou articol din seria "Etapă cu etapă". Vă doresc lectură plăcută!

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

3. Sistematizarea ideilor

În numărul din iunie 2013 al Gazetei SF, v-am prezentat cîteva sugestii privind generarea ideilor. Dat fiind că scrierea este o formă organizată de gîndire, ar fi de dorit ca, după ce aţi generat idei, indiferent prin ce metodă, să le sistematizaţi într-un fel pentru a le putea utiliza în etapele următoare ale creaţiei literare.

În vederea organizării ideilor, e bine să le recitiţi şi să observaţi care idei sînt înrudite între ele, respectiv care sînt generale şi care sînt specifice. Separat – într-un alt fişier-text, dacă lucraţi pe calculator, sau pe alte foi de hîrtie, dacă scrieţi de mînă – notaţi-le grupat: o idee generală, dedesubtul ei ideile specifice care îi sînt subordonate, apoi lăsaţi un rînd alb şi treceţi o altă idee generală, alte idei specifice subordonate... pînă cînd aţi transferat (sau transcris) toate ideile de pe lista iniţială.

Desigur, dumneavoastră hotărîţi cum veţi sistematiza ideile, respectiv după care criterii le veţi grupa. Pentru mine, în planificarea unui roman, s-au dovedit foarte utile următoarele forme de organizare:

O secţiune despre fundalul lumii imaginare în care se petrece acţiunea romanului. Fie că folosiţi un program pentru scrierea literaturii, fie că folosiţi o simplă agendă, vă va fi util un set de însemnări în care să specificaţi succint cum funcţionează societatea despre care scrieţi, care sînt principalele organizaţii, în ce mod se asigură hrana, energia, transporturile, dacă se asigură educaţia, sănătatea, securitatea publică (şi în ce moduri), pe ce căi se desfăşoară comunicaţiile, dacă există cutume sau tabuuri – şi de ce natură. Fireşte, toate aceste elemente se vor reflecta în modul în care acţionează, vorbesc şi gîndesc locuitorii lumii pe care aţi imaginat-o.

O altă secţiune priveşte profilurile personajelor. Pentru fiecare personaj din proiectul dumneavostră literar ar fi de dorit să creaţi o fişă în care să menţionaţi descrirerea fizică a personajului, trăsăturile sale de caracter, tiparele sale comportamentale, obiceiurile şi tabieturile, scopurile pe care şi le-a propus, relaţiile în care se află cu celelalte personaje, direcţia în care urmează să evolueze pe parcursul nuvelei sau romanului.

O secţiune separată merită dedicată decorurilor. Pentru fiecare decor în care urmează să se desfăşoare o parte a acţiunii e de dorit să faceţi o fişă în care să descrieţi locul, să specificaţi dacă e aglomerat sau nu, ce fac personajele acolo, dacă are un singur centru de interes sau mai multe, dacă se aud zgomote sau nu, dacă se văd alte locuri în apropiere, dacă se simt mirosuri şi aşa mai departe. Ca şi în cazul fişelor de personaj, descrierile decorurilor vă vor fi de folos în etape ulterioare ale creaţiei literare.

O altă secţiune ar trebui dedicată recuzitei. Pentru fiecare element din recuzită – vehicule, arme, unelte, dispozitive, accesorii, obiecte decorative – ar fi bine să creaţi o fişă în care să descrieţi înfăţişarea acelui obiect, funcţia pe care o îndeplineşte, modul de funcţionare, eventual impresiile pe care le lasă utilizatorilor.

O ultimă secţiune este cea în care veţi prezenta succint evenimentele din intrigă. Fie că planificaţi un roman sau o nuvelă, este necesar să împărţiţi acţiunea în porţiuni unitare. Pentru fiecare capitol veţi avea nevoie de cîte o fişă, iar în cadrul acelei fişe descrierea acţiunii va fi detaliată pe scene. În funcţie de întinderea capitolelor, acestea vor cuprinde una sau două scene (în cazul celor scurte) sau chiar mai bine de o duzină (în cazul celor lungi). Ca să vă uşureze planificarea intrigii, pentru fiecare scenă merită să specificaţi ce personaje sînt implicate, ce recuzită folosesc personajele şi în ce decor.

În principiu, fiecare dintre scene este un fel de mică poveste în sine, cu un început, o dezvoltare şi un final. E recomandabil să aibă undeva între 600 şi 1000 de cuvinte şi – atenţie! – să ducă intriga cu o etapă mai departe sau să adauge ceva la caracterizarea personajelor. Dacă o scenă nu ajută cu nimic la avansarea intrigii, nici nu contribuie cu nimic la caracterizarea personajelor, atunci nu merită inclusă în planul lucrării, necum să fie scrisă şi publicată în proiectul dumneavoastră literar.

În ceea ce priveşte capitolele, acestea e de dorit să corespundă unor etape distincte din dezvoltarea intrigii, uşor de recunoscut şi de înţeles de către cititori. Astfel, pe parcursul planificării, în cazul fiecărui capitol e recomandabil să vă întrebaţi ce etapă reprezintă acesta, la ce stadiu ajunge intriga pe parcursul său şi în ce fel se schimbă personajele sau situaţia de ansamblu. Iar structura de evenimente a capitolului trebuie să ducă la acea schimbare.

După încheierea planificării, sînteţi gata să începeţi redactarea primei versiuni a proiectului dumneavoastră literar. Dar despre asta vom discuta într-un articol din numărul următor al Gazetei SF, la rubrica „Etapă cu etapă”...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

2. Generarea ideilor

Într-un articol din luna mai al Gazetei SF v-am prezentat pe scurt cîteva sugestii referitoare la documentare în vederea realizării unui proiect literar. După cum probabil intuiţi, o bogată documentare într-un domeniu va duce la apariţia unui număr de idei speculative referitoare la acel domeniu. Astăzi vom discuta despre cîteva metode prin care apariţia ideilor poate fi stimulată sistematic.

Pentru a genera un mare număr de idei într-un interval scurt de timp, puteţi încerca unul dintre procedeele de mai jos – preferabil în singurătate, ca să nu survină întreruperi nedorite. (Fireşte, fiecare dintre aceste procedee are anumite avantaje specifice, dar şi cîteva dezavantaje, iar unul dintre ele nu le exclude defel pe celelalte. Dimpotrivă, vă încurajez să le încercaţi pe fiecare, pe rînd, şi eventual să le modificaţi după cum simţiţi nevoia.)

O metodă este aceea numită brainstorming. Fixaţi-vă o limită de timp (să zicem – o oră) sau o limită de spaţiu (spre exemplu – 20 000 de semne, dacă scrieţi pe calculator, sau 10 pagini, dacă scrieţi pe hîrtie), după care notaţi, concis, toate ideile care vă trec prin minte legate de subiectul despre care v-aţi propus să scrieţi. Cheia succesului cu această metodă este să vă suspendaţi spiritul critic şi, în loc să vă spuneţi că ideea asta e banală, iar aceea a fost deja tratată mai bine de altcineva, să vă concentraţi asupra misiunii de a le nota. Efectul va fi ca o avalanşă – nu de zăpadă, ci de idei – de la un flux firav la unul mai intens pînă la unul copleşitor prin volum şi prin viteza cu care va năvăli. Fiţi concis şi notaţi toate ideile cît veţi putea de repede.

O metodă oarecum similară este scrierea liberă. Ca şi în cazul metodei brainstorming, e necesar să vă fixaţi o limită de timp sau una de spaţiu. Lăsaţi deoparte pentru o vreme ortografia şi punctuaţia şi scrieţi tot ceea ce vă trece prin cap, exact în forma în care vă trece prin minte. Nu cenzuraţi, doar notaţi – şi va trebui să notaţi foarte rapid, fiindcă mintea se mişcă mult mai repede decît mîinile. Uneori, rezultatul va fi o înşiruire de banalităţi. Alteori, însă, mintea lăsată să meargă liberă, prin asociaţii de idei, vă va duce în locuri unde nu aţi fi bănuit că veţi ajunge vreodată. Iar notele dumneavoastră vor documenta călătoria.

Ulterior, recitiţi ceea ce aţi scris liber, subliniaţi sau scoateţi în evidenţă cu un marker porţiunile interesante, transferaţi-le sau transcrieţi-le în altă parte şi descotorosiţi-vă de materialul originar.

O metodă strîns înrudită cu precedenta este scrierea liberă concentrată. Acelaşi procedeu ca mai sus, numai că vă veţi concentra mintea asupra subiectului despre care vreţi să scrieţi şi veţi nota tot ceea ce vă trece prin cap despre acel subiect. După care – recitiţi, selectaţi, debarasaţi-vă de restul. (Această metodă are avantajul că vă familiarizează cu forma scrisă a gîndurilor şi constituie un bun exerciţiu pentru porţiuni din textul literar în care, prin tehnica numită „fluxul conştiinţei”, le arătaţi cititorilor ce se petrece în mintea unui personaj de-al dumneavoastră.)

O altă metodă, foarte atrăgătoare şi creativă, este harta minţii. Puteţi folosi creioane colorate, markere sau diverse alte instrumente de scris pentru a construi o schemă nonlineară. În mijlocul unei foi de hîrtie sau a unei coli de desen, scrieţi ideea centrală a textului literar pe care doriţi să-l creaţi, apoi închideţi-o într-un chenar – fie el oval, dreptunghiular, hexagonal sau de orice altă formă doriţi. De acolo, trasaţi linii radiale, spre exterior, şi dezvoltaţi ramuri despre chestiuni secundare sau terţiare referitoare la proiectul literar, fiecare dintre acestea fiind închise la rîndul lor în cîte un chenar. Pe o ramură puteţi scrie concis despre personaje – iar pe rămurele periferice puteţi nota caracterul personajelor, vîrsta lor, scurte descrieri sau alte detalii relevante. Pe o altă ramură puteţi scrie concis despre fundalul lumii imaginare despre care scrieţi – climă, societate, nivel tehnologic, limbaj, organizare şi aşa mai departe. Pe o altă ramură puteţi scrie despre recuzită, spre exemplu, sau despre tipul de intrigă, sau despre conflictele dintre personaje.

Trebuie să reţineţi că, pe măsură ce vă îndreptaţi de la centru către periferie, veţi trece de la idei generale, cuprinzătoare, la idei specifice, punctuale. (Şi ar fi recomandabil să nu începeţi explorarea unei noi ramuri principale pînă cînd nu aţi explorat-o pe cea dinainte în cele mai mici detalii.)

O altă metodă, pe care eu, unul, am găsit-o foarte utilă de-a lungul carierei, se numeşte întrebările jurnalistului – numită astfel deoarece un articol din presă trebuie să răspundă la un set de întrebări pentru a fi complet. Întrebările sînt după cum urmează: Cine? Ce? Unde? Cînd? Cum? Cu ce scop? Din ce cauză? Pe marginea subiectului despre care doriţi să scrieţi, formulaţi variaţiuni pe tema acestor întrebări şi răspundeţi concis la fiecare dintre ele. Cîteva exemple ar fi: Cine este protagonistul/ protagonista? Ce evenimente au loc? Unde se desfăşoară acţiunea? Cînd se petrece acţiunea? Răspunsurile clare şi la obiect ale întrebărilor detaliate vor constitui elemente utile pentru proiectul dumneavoastră literar.

Pe de altă parte, dacă plănuiţi să aveţi o carieră literară pe termen mediu şi lung, este de dorit să utilizaţi şi alte strategii pentru generarea şi stocarea ideilor. Mai exact, unele idei disparate, sau care nu au legătură cu proiectul literar curent, au nevoie la rîndul lor să fie stocate sau tratate într-un fel, mai degrabă decît să fie lăsate să se scufunde în uitare – iar ulterior le puteţi recupera, reevalua şi dezvolta.

O metodă (cam demodată) care v-ar putea ajuta în acest sens este să purtaţi la dumneavoatră un carnet şi un pix – oriunde veţi merge. Dacă vă vine o idee, dacă auziţi sau vedeţi ceva interesant, notaţi chestiunea aceea pe scurt. (Fireşte, puteţi să notaţi în memoria telefonului mobil, sau vă puteţi înregistra un mesaj vocal, ori puteţi fotografia ceea ce v-a atras atenţia.) Periodic, aveţi posibilitatea să răsfoi notiţele din carnet şi puteţi iniţia un nou proiect literar pe baza unora dintre ideile notate acolo.

O altă metodă este să aveţi un jurnal de idei – poate într-o agendă format A5. Acolo ar fi de dorit să notaţi zilnic idei care vă preocupă – preferabil pe larg, sub formă de propoziţii, fraze şi alineate. Să zicem că aţi citit un articol într-o revistă de popularizarea ştiinţei (conform sugestiilor pe care vi le-am făcut data trecută), aţi citit o carte sau poate aţi văzut un film documentar, ori unul artistic. Scrieţi în jurnalul dumneavoastră ceea ce gîndiţi referitor la acel subiect – cît impresia produsă este proaspătă în memorie. Iar dacă simţiţi nevoia să speculaţi, să vă imaginaţi alte opţiuni – un final alternativ pentru un roman, sau o consecinţă posibilă a faptelor din documentar care nu a fost prezentată pe ecran – cu atît mai bine. Formatul confortabil al agendei (spre deosebire de dimensiunile mici ale carnetului despre care discutam în alineatul precedent) vă va încuraja să vă expuneţi ideile pe larg, mai degrabă decît să le înghesuiţi în cîteva cuvinte.

Jurnalul vă va ajuta să scrieţi constant, preferabil zilnic, să vă exprimaţi într-o formă articulată din punct de vedere gramatical şi logic şi să vă urmaţi raţionamentele pe baza a diverse subiecte. (Pentru că scrierea este o formă organizată de gîndire.) Ulterior, cînd veţi dori să creaţi un nou proiect literar, veţi putea răsfoi paginile jurnalului de idei, iar unele dintre alineatele de acolo vă vor furniza material pentru proiect.

Desigur, indiferent pe care dintre metodele prezentate mai sus o veţi folosi, ideile vor fi cam alandala, urmînd mai degrabă logica afectivă a subconştientului decît vreo ordine riguroasă. Ca urmare, într-o etapă ulterioară va fi necesar să organizaţi ideile. Însă despre asta vom discuta abia într-un articol din numărul următor al Gazetei SF, la rubrica „Etapă cu etapă”...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

Ţesătorul la gazetă

În această seară am aflat că a apărut numărul din iunie al Gazetei SF. Editorialul se intitulează "Zi de vară", este semnat de domnul redactor-şef Eugen Lenghel şi conţine o invitaţie la Festivalul Science & Fiction Râşnov 2013.

Sumarul conţine povestiri SF de Anişoara Peţa, Liviu Surugiu, Alexandru Lamba, Daniel Boca şi Claudia Marin, două episoade din foiletoane de Alexandru Şchiopu şi Lucian Dragoş Bogdan şi proză mainstream de Eugen Gomboş. Nu lipsesc nici rubricile "Holoteca" şi "Proiecţii grafice", cu lucrări de  Marcel Gherman, respectiv Ionuţ Bănuţă. Sumarul se încheie cu poşta redacţiei, la rubrica "Bitstream".

De această dată, am contribuit la Gazeta SF cu o prezentare a "Antologiei viitorului" de Henry Gee la rubrica "Paperback", respectiv cu un articol despre generarea ideilor în rubrica intitulată "Conexiuni". Vă invit să răsfoiţi şi dumneavoastră paginile virtuale ale Gazetei SF aici. Lectură plăcută!

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

1. Documentarea

La invitaţia domnului redactor-şef Eugen Lenghel, începînd cu numărul din mai al Gazetei SF am început să prezint sub titlul "Etapă cu etapă" o serie de articole despre scrierea ficţiunii. Fireşte, aceia dintre dumneavoastră care nu doresc decît să citească literatură pot să lase deoparte liniştiţi acest articol şi pe cele care îi vor urma. Dar aceia care au o scînteie de creativitate ar putea avea cîte ceva de învăţat din cele ce urmează.

Un aspect adesea ignorat al creaţiei de orice fel (nu numai al creaţiei literare) este că nimeni nu creează într-un vid cultural. E drept că, de la mişcarea romantică pînă la modernism, s-a pus accentul pe originalitate, însă, dacă veţi analiza o lucrare literară, veţi constata că textul este conectat la alte texte, că el există într-un context şi că, dintr-un punct de vedere, ca ţesătură de referinţe şi trimiteri şi pastişe şi parodii, el este un intertext. Metaforic vorbind, un scriitor este un creator de vitralii care mai întîi sparge ferestrele altora şi apoi adună cioburile colorate ca să le pună în rame noi.

Ca urmare, prima etapă a procesului de creaţie literară o constituie documentarea. Aveţi nevoie de o bază pe care să vă clădiţi edificiul literar. Sau, dacă preferaţi altă perspectivă, aveţi nevoie de un sol fertil în care să încolţească seminţele creativităţii.

Pe de o parte, dacă aţi decis să scrieţi un text încadrabil într-un subgen anume, este de dorit să citiţi mai multe lucrări reprezentative pentru acel subgen literar. Să zicem că vreţi să scrieţi o ucronie – va fi necesar să citiţi cîteva ucronii. Sau vreţi să scrieţi o operă spaţială – va fi nevoie să citiţi opere spaţiale reprezentative. Sau poate v-aţi propus să scrieţi un roman despre călătorii în timp – va trebui să parcurgeţi alte romane despre călătorii în timp înainte de a vă apuca de scris.

Pe de altă parte, ar fi de dorit să parcurgeţi lucrări de nonficţiune relevante pentru tema abordată. Dacă doriţi să creaţi o ucronie plasată în secolul al XIX-lea, de pildă, va trebui să citiţi lucrări de istorie referitoare la diverse aspecte ale acelei perioade. Dacă vreţi să scrieţi despre un imperiu galactic, ar fi cazul să citiţi despre istoria unor imperii din trecut. (Chiar dacă imperiile acelea au fost terestre, tot veţi afla informaţii utile în urma lecturii.)

Nu în ultimul rînd, dacă aţi decis să adoptaţi un anumit punct de vedere sau un anume stil pentru lucrarea dumneavoastră, va fi necesar să citiţi alte lucrări literare în care s-a folosit acel punct de vedere sau acel stil. Spre exemplu, dacă într-un roman am vrut să scriu la persoana întîi, din perspectiva unei protagoniste-naratoare, am parcurs în prealabil alte romane narate la persoana întîi.

Ceea ce e necesar să precizez este faptul că documentarea în vederea scrierii unei lucrări literare diferă în mare măsură de lectura de divertisment. Fie că citiţi romane din motivele enumerate mai sus, fie că parcurgeţi articole din presă ori lucrări de nonficţiune, va fi nevoie să luaţi notiţe, iar aceste notiţe vor trebui sistematizate.

Astfel, ar fi de dorit să rezumaţi cărţile capitol cu capitol, iar rezumatele ar fi bine să le ţineţi într-un director special creat în acest scop. Şi după lectura articolelor din presă e bine să faceţi un rezumat în care să scrieţi în ordine ideile principale.

În unele cazuri, pe lîngă rezumatul propriu-zis, dintr-o carte sau dintr-un articol poate veţi dori să reţineţi un citat anume, un extras, un concept important, o definiţie sau un element semnificativ. Într-un fişier separat, puneţi aceste citate şi adăugaţi sub fiecare sursa – fie adresa URL, în cazul articolelor citite online, fie numele autorului, titlul lucrării, pagina, editura, oraşul, anul apariţiei în cazul lucrărilor tipărite – şi codul, în situaţia în care cartea a fost luată cu împrumut de la o bibliotecă.

Motivul este unul simplu: adesea, veţi dori să reveniţi la acele lucrări pentru a căuta alte detalii relevante, iar rezumatele şi informaţiile despre surse vă vor ajuta să mergeţi la punct fix, pe o pagină anume sau într-un capitol anume, mai degrabă decît să pierdeţi vremea bîjbîind printr-un întreg volum.

Tot o parte a documentării, şi una importantă, o reprezintă latura vizuală. Dacă scrieţi o operă spaţială, de exemplu, v-ar prinde bine să vedeţi lucrări de grafică pe această temă, precum şi fotografii de machete. Dacă scrieţi o lucrare steampunk, veţi dori să vedeţi fotografii de epocă, gravuri şi picturi. Dacă scrieţi un techno-thriller care se petrece la bordul unui vas de croazieră, aţi face bine să vedeţi fotografii realizate pe vase de croazieră.

Fotografiile, desigur, pot ilustra nu numai decorurile, ci şi personajele sau recuzita despre care doriţi să scrieţi. Dacă v-aţi propus să scrieţi o poveste despre vampiri, căutaţi imagini din filme cu vampiri. Dacă vreţi să scrieţi o povestire despre curse auto, căutaţi fotografii cu automobile de curse. Şi, fireşte, veţi păstra imaginile într-un director separat, ca să le revedeţi ori de cîte ori va fi nevoie în etapele ulterioare ale procesului de creaţie.

Poate că documentarea vi se pare o etapă inutilă, sau poate aveţi impresia că, pentru a scrie literatură SF sau fantastică, nu vă trebuie decît imaginaţie, însă trebuie să vă avertizez că cititorii de ficţiune speculativă au tendinţa să fie educaţi din punct de vedere ştiinţific, tehnologic şi cultural, iar erorile sau lacunele din lucrările dumneavoastră vor fi descoperite şi discutate. Dacă vă documentaţi temeinic, veţi dovedi că vă cunoaşteţi publicul căruia vă adresaţi şi că îl respectaţi – iar cititorii, la rîndul lor, vă vor respecta şi aprecia. Ca să luăm un singur exemplu, autorul american Walter Jon Williams lucrează cîte şase luni la documentarea fiecăruia dintre romanele sale.

Ce e de făcut cu toate informaţiile pe care le-aţi acumulat în etapa de documentare? Vom vedea în numărul următor al Gazetei SF în rubrica „Etapă cu etapă”.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Ţesătorul la gazetă

Am plăcerea să vă anunţ că astăzi a apărut numărul de mai al Gazetei SF. Editorialul este semnat de redactorul-şef Eugen Lenghel şi se intitulează "Hai să spunem adevărul". În sumar veţi găsi rubrici precum "Gen:SF" (cu proze de Teodora Matei, Liviu Surugiu, Daniel Barbu), "Foileton" (cu episodul al treilea din "Vise bizare" de Alexandru Şchiopu), "Concurs SF", "Holoteca" (despre jocurile horror în opinia lui Marcel Gherman), "Proiecţii grafice" (cu lucrări de Laurenţiu Butuc şi Viorel Florin), "Paperback" (cronică de carte semnată de Eugen Gomboş), "Conexiuni" (cu un articol de Rareş Iordache) şi Poşta Redacţiei, sub denumirea "Bitstream".

De această dată, am contribuit la sumarul Gazetei SF cu trei articole. Unul apare la rubrica "Autori în oglindă" (cunoscută anterior drept "Autorul îşi prezintă cartea") şi se intitulează "Florin Pîtea despre Gangland". Cel de-al doilea este inclus în rubrica "Paperback" şi e o cronică a primului roman publicat de China Miéville, King Rat. Al treilea este intitulat "Etapă cu etapă - despre scrierea creativă" şi inaugurează o întreagă serie pe care o veţi putea urmări lună de lună în paginile virtuale ale Gazetei SF.

Vă doresc lectură plăcută.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ţesătorul la Gazetă. (El şi armata cui?)

Ieri am aflat că a apărut numărul 27 al Gazetei SF (aprilie 2013). Din cuprins semnalez editorialul redactorului-şef Eugen Lenghel, proze de Liviu Surugiu, Teodora Matei, Florentin Haidamac şi Mircea Nanu-Muntean, foiletoane de Sergiu Someşan şi Alexandru Şchiopu, rubrica de concurs SF, articole de Marcel Gherman şi Alexandra Niculae, benzi desenate de Laurenţiu Butuc.

De asemenea, Ţesătorul a contribuit cu o cronică a romanului Armata moliilor de Liviu Radu. Vă doresc lectură plăcută.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ţesătorul la gazetă... sau la frontieră?

Tocmai am aflat că în urmă cu cîteva ore s-a lansat numărul 26 (martie 2013) al Gazetei SF. Editorialul "Final Frontier III - ce punem la cale" este semnat de redactorul-şef Eugen Lenghel, care atrage atenţia asupra a două evenimente din cadrul tîrgului de carte fantastică şi SF care se desfăşoară azi şi mîine la Bucureşti, pe Strada Doamnei nr. 9.

Sumarul conţine o mulţime de povestiri semnate de Liviu Surugiu, Teodora Matei, Mircea Nanu-Muntean şi Sergiu Someşan. Există şi o secţiune engleză cu un text semnat de Wolf von Witting, precum şi două foiletoane, unul de Alexandru Şchiopu, celălalt de Sergiu Someşan.

Bogată este şi secţiunea "Concurs". Aceasta cuprinde texte de Bogdan Lazăr, Florin Nae şi Marius Caramelea-Pisică, iar Mircea Coman ne asigură într-un articol că "Concursul merge mai departe".

Dintre rubricile permanente aş aminti "Holoteca" (unde Marcel Gherman prezintă "Filmul anime nipon"), "Proiecţii grafice" (unde apare banda desenată "Desenatorul" de Laurenţiu Butuc), "Conexiuni" (unde Rareş Iordache discută ce se întîmplă "Între public şi privat în cyberspace"), respectiv "Scriptorium" (în care Alexandru Ioan Despina face revista presei SF online din martie). La rubrica "Paperback", subsemnatul prezintă romanul Pirate Cinema de Cory Doctorow.

Cuprinsul acestei ediţii a Gazetei SF se încheie cu "Poşta redacţiei". Vă invit şi pe dumneavoastră să parcurgeţi noul număr al revistei, iar redactorului-şef îi adresez felicitări pentru prezentarea grafică atrăgătoare a sumarului.

Pe de altă parte, dacă zilele acestea vă aflaţi în Bucureşti, aş dori să vă invit la Final Frontier III. Duminică, la ora 13.00, voi fi invitat alături de Cătălin Badea-Gheracostea şi Emanuel Grigoraş la o masă rotundă cu tema: "Creative writing în SF şi fantastic - metode de succes". Moderator: Eugen Lenghel.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ţesătorul la Gazetă

Am plăcerea să vă anunţ că a apărut numărul din februarie al Gazetei SF. Editorialul îi aparţine redactorului-şef Eugen Lenghel şi tratează despre genul slipstream. În domeniul ficţiunii, sumarul include povestiri de Liviu Surugiu, Florentin Haidamac, Mircea Nanu-Muntean şi Sergiu Someşan, pentru a aminti numai cîţiva. Tot Sergiu Someşan semnează şi foiletonul "Topograful". Concursul inţiat la Gazeta SF continuă. 

Se mai remarcă rubrici dedicate cinematografiei (Marcel Gherman), romanelor SF clasice (Eugen Gombos şi din nou Marcel Gherman), recenziilor (Teodora Gheorghe) şi publicaţiilor SF online (Alexandru Ioan Despina). Nu în ultimul rînd, subsemnatul a contribuit cu o cronică a romanului Surface Detail de Iain M. Banks şi cu un scurt eseu intitulat "Metode şi capcane în literatura SF", apărut la rubrica "Opinii".

Vă doresc lectură plăcută!

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

Ţesătorul la gazetă

Tocmai am aflat de pe profilul de Facebook al editorului George Sagy Sauciuc că a apărut numărul 24 al Gazetei SF. Editorialul concis, dar cu miez, este semnat de editor. În cuprins apar proze de Florentin Haidamac, Teodora Matei şi Dan Gheorghe Recheşan, povestirea de debut a doamnei Livia Feidaros (căreia îi urez succes în activitatea literară), rubrici dedicate criticii de film, criticii literare, respectiv artelor plastice, precum şi o consistentă secţiune de concurs literar. Nu în ultimul rînd, veţi găsi o cronică a romanului Matter de Iain M. Banks (al optulea volum din seria Culturii) pe care a scris-o... Ţesătorul. Vă invit să răsfoiţi şi dumneavoastră paginile virtuale ale Gazetei SF şi vă doresc lectură plăcută.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ţesătorul la gazetă

Azi-dimineaţă am aflat că a apărut numărul 23 al Gazetei SF. Din sumar aş menţiona editorialul redactorului-şef Eugen Lenghel, proze semnate de Liviu Surugiu, Elena Silvana Potocean şi mulţi alţii, cronici de carte şi de film, eseuri de Rareş Iordache, Dan Farcaş şi Alex Conu, un interviu cu Bogdan Hrib realizat de acelaşi Eugen Lenghel şi o nouă rubrică - "Poşta redacţiei". 

Prin grija redactorului-şef, revista are o prezentare grafică îmbogăţită, inclusiv un set de imagini între care veţi regăsi şi coperta romanului Anul terminal. Nu în ultimul rînd, tot în acest număr puteţi citi o cronică a volumului Între bariere de Doru Stoica, realizată de subsemnatul - cronică semnalată şi de editorul Horia Nicola Ursu în Galileo Online.

Vă doresc lectură plăcută şi... pe curînd.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Ţesătorul la Gazetă

În această seară a apărut noul număr al Gazetei SF - al douăzeci şi doilea. De această dată, Gazeta SF apare într-o nouă formulă. Editorialul este semnat de noul redactor-şef, Eugen Lenghel. La secţiunea de povestiri apar texte de Sergiu Someşan şi Mircea Martin. Veţi regăsi rubricile de foileton, mainstream şi cinema SF, precum şi "Autorul îşi prezintă cartea", unde, de această dată, li se adresează cititorilor Ovidiu Bufnilă.

Nu lipsesc nici rubricile de artă imaginară, conexiuni şi recenzii, nici secţiunea "Scriptorium" a lui Alexandru Ioan Despina. Iar pe lîngă toate acestea veţi găsi şi o prezentare a romanului Mileniu de John Varley făcută de subsemnatul. Lectură plăcută şi să auzim veşti bune!

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

Ţesătorul la gazetă

Aseară, prin amabilitatea domnului George Sagy Sauciuc, am aflat că a apărut un nou număr din Gazeta SF. Veţi găsi acolo un editorial de Mircea Nanu-Muntean scris... ca la carte, un articol de Oliviu Crâznic despre romanul său premiat ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, o mulţime de povestiri şi schiţe, precum şi articole dedicate criticii literare, filmului, benzilor desenate şi jocurilor video. De asemenea, veţi găsi şi o cronică a romanului Deep State de Walter Jon Williams scrisă de subsemnatul.

În altă ordine de idei, tot aseară domnul Ştefan Ghidoveanu a anunţat pe blogul său, Moshul SF, că va lansa la târgul de carte Gaudeamus o antologie intitulată Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF. Anunţul include o primă versiune a copertei şi lista autorilor antologaţi. Alături de nume mari ale ficţiunii speculative româneşti, ca Liviu Radu, Ştefana Czeller, Cristian M. Teodorescu, Ana-Veronica Mircea sau Oliviu Crâznic se află (ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră) Ţesătorul. Sper să ne vedem cu bine la lansarea antologiei.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Florin Pîtea, "Anul terminal"

În iulie 2012, la invitaţia domnului George Sagy Sauciuc, am inaugurat în Gazeta SF o rubrică intitulată "Autorul îşi prezintă cartea". În cele ce urmează, vă invit să parcurgeţi şi dumneavoastră o prezentare a celui mai recent roman al meu, "Anul teminal".

În toamna anului 2003, la un seminar, le-am vorbit studentelor despre importanţa unui jurnal de idei, în care să ne notăm zilnic impresiile despre cărţi, articole, filme, piese de teatru şi altele asemenea, precum şi diverse proiecte. Cum studentele din acea grupă nu au pus în aplicare sugestia cu jurnalul, după o săptămînă am decis să o aplic chiar eu. (Mai tîrziu, din jurnalul de idei a apărut blogul „Ţesătorul”, însă asta e altă poveste.)

Am început să îmi notez într-o agendă diverse proiecte. Unele dintre acestea şi-au găsit locul în volumul An/Organic. Altele probabil vor forma volumul „Exilaţi în Ciberia”. Altele s-au transformat în capitole din teza mea de doctorat, Art Wasn't Quite Crime. Altele au ajuns capitole din romanul Gangland. Iar un proiect de schiţă, cu titlul provizoriu „Liceenii”, s-a dezvoltat... surprinzător de mult.

Din păcate, proiectul acesta despre liceeni într-un viitor apropiat a fost amînat multă vreme, pentru că mereu mi s-au părut mai urgente alte lucrări de ficţiune şi non-ficţiune. Dar nu l-am abandonat, după cum veţi vedea în cele ce urmează.

Primele capitole din povestea despre liceeni le-am scris într-o agendă verde, primită cadou de la o doamnă directoare dintr-o companie de telefonie mobilă. Nu am progresat mult în perioada aceea (2009-2011) pentru că m-am mutat de două ori cu locuinţa, mi-am terminat, publicat şi susţinut teza de doctorat şi am avut diverse alte activităţi – inclusiv ca redactor literar.

Dar în iunie 2011, după susţinerea tezei de doctorat, am avut senzaţia distinctă că restul vieţii mele era pe cale să înceapă – cu activităţi cărora le dusesem dorul, precum reuniunile cu scriitori şi scrierea de ficţiune. Aş fi reluat cu drag un proiect science fantasy, „Fierul şi fiara”, însă un editor cu care am colaborat frecvent mi-a cerut insistent un roman în seria cu Necropolis şi Gangland. Aşa că am purces să duc la bun sfîrşit Anul terminal.

Parte din dificultatea scrierii romanului a fost că am adoptat un punct de vedere subiectiv – protagonista este şi naratoare – ceea ce presupunea un vocabular pe măsură, împrumutat pe furiş de la liceene care vorbeau la telefonul mobil prin mijloacele de transport în comun. Şi sintaxei i-am făcut unele lucruri despre care prefer să nu discut în public...

Dar scrierea Anului terminal s-a desfăşurat cu mai mare uşurinţă decît lucrul la Gangland (pentru care mi-au trebuit unsprezece ani şi două luni) pentru că... am planificat totul dinainte. Fiecare personaj a avut o fişă separată în agendă. Fiecare decor a avut fişa sa. Fiecare element de recuzită a fost descris minuţios. Intriga a fost planificată capitol cu capitol şi adesea scenă cu scenă.

Astfel, în loc să aştept să apară inspiraţia, am folosit planificarea, iar scrierea propriu-zisă a romanului (exceptînd primele patru capitole) a durat opt luni. Au urmat discuţii cu cîteva persoane de încredere cărora le-am oferit romanul spre lectură, două revizuiri şi... o surpriză legată de publicare. Din fericire, mi-a sărit în ajutor domnul editor Cristian Cârstoiu, aşa încît, pe 2 iunie 2012, la Tîrgul de Carte Bookfest, am lansat în cele din urmă Anul terminal.

Cu toate că am avut unele îndoieli referitoare la acest roman, primirea din partea publicului şi a criticii a fost deosebit de călduroasă. Lansarea cărţii a fost un eveniment extrem de agreabil, despre care am scris cîte ceva aici. Fragmente din roman au apărut în Gazeta SF şi pe site-ul SRSFF, iar cronicile din presă şi de pe bloguri au fost foarte pozitive.

În ceea ce mă priveşte, pe lîngă faptul că le sînt recunoscător tuturor celor care m-au sprijinit în scrierea, publicarea, lansarea şi promovarea Anului terminal, mă simt uşurat că proiectul acesta s-a încheiat cu bine şi vă promit că nu voi scrie vreodată o continuare directă a acestei cărţi. În romanul la care lucrez acum, „Fierul şi fiara”, intriga se desfăşoară în cu totul altă lume imaginară, iar punctul de vedere, vocabularul şi stilul sînt de o factură foarte diferită. Cu puţin noroc, nu peste multă vreme, voi reveni în Gazeta SF cu un alt articol în care vă voi prezenta mai pe larg acest proiect science fantasy (după ce îl voi fi terminat şi publicat). Însă, pînă atunci, îi mulţumesc pentru invitaţie domnului George Sagy Sauciuc şi îi predau ştafeta acestei rubrici următorului invitat.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)