În februarie 2010, prin amabilitatea
importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat un
exemplar dintr-o antologie de Mike Ashley intitulată The
Mammoth Book of Mindblowing SF – The 21 Finest Stories of Awesome
Science Fiction (Editura
Robinson, Grupul Editorial Constable & Robinson, Londra, 2009).
Mi-am făcut timp ca să parcurg această antologie masivă abia în
primăvara lui 2014, după ce mă luptasem cu un roman prea lung şi
prea puţin SF. Şi, dacă mi-am dorit poveşti SF spectaculoase,
exact asta am găsit în antologia despre care vă relatez aici.
În introducere,
„That Sense of Wonder”, antologatorul arată concis ce l-a atras
mai întîi la literatura SF – acel sentiment al uimirii – după
care oferă cîteva exemple de idei uimitoare ce se vor întâlni în
paginile antologiei. De asemenea, Mike Ashley laudă sentimentul de
încredere şi optimism pe care i-l insuflă povestirile şi nuvelele
pe care le-a adunat în această antologie-mamut.
Prima schiţă
din antologie îi aparţine lui Arthur C. Clarke. „Out of the Sun”
relatează, din perspectiva unui cercetător ştiinţific cantonat
într-o expediţie pe Mercur, un eveniment neobişnuit – o erupţie
solară în urma căreia a ieşit în spaţiul cosmic o masă de
plasmă. Studiindu-i traiectoria şi comportamentul, cercetătorii
emit ipoteza că ar fi un emisar al unei civilizaţii de entităţi
constituite din plasmă. Dar emisarul acela piere din cauza
condiţiilor extreme din spaţiu...
„The Pevatron
Rats” de Stephen Baxter este tot o naraţiune la persoana întîi.
Protagonistul-narator, un cetăţean britanic, Joe Hathaway,
relatează cum experimente cu un accelerator de particule au drept
efect secundar apariţia unei specii de şobolani inteligenţi... şi
capabili să călătorească în timp. Din păcate, eforturile
autorităţilor de a opri înmulţirea exponenţială a şobolanilor,
precum şi soluţia găsită de protagonist şi de partenera
acestuia, Amanda Breslin, duc la consecinţe tragice.
„The Edge of
the Map” de Ian Creasey tratează despre investigaţiile în Zair
ale unei jurnaliste în căutare de senzaţional, Susanna Munro.
Intervievatul, un excentric pe nume Ivo, are teoria că, pe măsură
ce noi şi noi zone de pe Pământ sînt supravegheate non-stop cu
nano-drone, ariile în care se pot desfăşura fenomene paranormale
se restrîng. Paradoxal, Ivo însuşi dispare într-o asemenea „zonă
oarbă” situată în mijlocul unui lac.
„Cascade Point”
de Timothy Zahn e o nuvelă care în 1983 a primit Premiul Hugo.
Protagonistul-narator, Pall Durriken, este căpitanul unei astronave,
Dansatoarea,
şi cîştigă un trai modest transportînd mărfuri şi pasageri. În
salturile prin hiperspaţiu, la viteze superluminice, vede versiuni
ale sale din universuri paralele, în care istoria s-a desfăşurat
puţin altfel. Spre exemplu, în unele cazuri, Durriken a avut o
carieră respectabilă la bordul unei astronave mari, de lux, în
serviciul unei companii majore de transporturi spaţiale. Lucrurile
capătă o turnură urîtă într-o călătorie, iar protagonistul,
cu mari sacrificii şi cu sprijinul echipajului său, revine în
Universul nostru şi salvează pasagerii. Iar finalul îi aduce atît
şansa de a reveni în cariera respectabilă pe care o pierduse...
cît şi o nouă perspectivă.
„A Dance to
Strange Musics” de Gregory Benford relatează eforturile unei
expediţii cu echipaj uman de a face contact cu o civilizaţie
stranie, bazată pe manipularea curenţilor electrici, pe planeta
Shiva, în sistemul Alfa Centauri. O povestire remarcabilă atît
prin lumea imaginară descrisă foarte convingător cît şi prin
efectul de bulgăre de zăpadă al evenimentelor din intrigă.
„Palindromic”
de Peter Crowther e o povestire-paradox, scrisă de un autor britanic
din perspectiva unui american provincial, din Sud. Evenimentele
narate se referă la o invazie extraterestră. Concluziile
personajelor sînt uimitoare – ca şi în cazul extratereştrilor
din Cartea Soarelui Nou
de Gene Wolfe, pentru invadatori timpul curge invers. Iar naraţiunea
este scrisă delicios.
„Castle in the
Sky” de Robert Reed este o nuvelă foarte emoţionantă şi
memorabilă. Protagonistul-narator, Craig, relatează cum, în
copilărie, avea un foarte bun prieten, Donnie. Din păcate, mama
acestuia a ales să se siuncidă împreună cu toţi copiii săi şi
cu animalele de casă. Pierderea lui Donnie l-a traumatizat pe Craig.
Mulţi ani mai tîrziu, acesta are şansa, colaborînd la un proiect
de pe Lună, să afle modul de funcţionare al unei instalaţii
extraterestre. Din cercetările unui personaj secundar, Peck, rezultă
că instalaţia poate fi utilizată pentru a revedea scene din
trecut. Iar Craig are şansa de a-şi revedea prietenul o ultimă
oară...
„The Hole in
the Hole” de Terry Bisson, în schimb, este o povestire umoristică,
scrisă în maniera poveştilor gogonate în care excela Mark Twain.
Naratorul-martor, un avocat din New York, caută piese la mîna a
doua pentru un model vechi de Volvo, iar împreună cu protagonistul
Wilson Wu descoperă nu doar un cimitir de maşini, ci şi... un
portal spaţial care duce la zona unei aselenizări americane. Cum,
în introducerea scrisă pentru această povestire, Mike Ashley ne
informează că există o serie de trei povestiri despre Wilson Wu,
abia aştept să le citesc şi pe celelalte două.
„Hot Rider”
de Keith Brooke este despre sporturi extreme pe Io, unul dintre
sateliţii jovieni. Naratorul-martor, Ray Siefert, relatează cum o
vedetă locală a surfingului pe curenţi de sulf topit, Omul de
Tinichea, este în pericol de a-şi pierde postul. Cei prieteni doi
găsesc o metodă pentru a-şi salva slujbele şi a-şi recîştiga
celebritatea care se cam ofilise – şi încă o metodă
spectaculoasă, care vă va ţine cu sufletul la gură cînd veţi
citi povestirea.
„Mother
Grasshopper” de Michael Swanwick este o povestire de mici
dimensiuni, însă plasată într-o lume imaginară de neuitat – o
lume în formă de lăcustă. Protagonistul-narator, Daniel, devine
ucenicul unui personaj singuratic şi misterios care, pretutindeni
unde călătoreşte, declanşează epidemii ce menţin constantă
populaţia acelei lumi. Ulterior, cînd maestrul pleacă pe
neaşteptate, Daniel îi preia îndatoririle şi porneşte în
urmărirea lui. Iar pe traseu ajunge să aibă drept parteneră o
femeie revenită la viaţă după mulţi ani de comă, Victoria...
„Waves and
Smart Magma” de Paul Di Filippo este o povestire antrenantă,
umoristică, încărcată de accente biopunk
şi post-singularitate tehnologică. Protagonistul, Storm, e un
postuman care călătoreşte prin America de Nord, iar conştiinţa
planetară îl trimite să se ocupe de o zeitate feminină rebelă
care înrobeşte toate formele de viaţă din Hawaii cu magmă
inteligentă parazitară. Storm se alătură unui echipaj postuman,
navighează către Hawaii şi se confruntă cu furia dezlănţuită a
zeiţei Mauna Loa. „Waves and Smart Magma” este poate una dintre
povestirile cele mai pline de imaginaţie din această antologie.
„The Black Hole
Passes” de John Varley a fost iniţial antologată de Mike Ashley
în 1975 şi reluată în Mindblowing
SF. E
o poveste plină de suspans, oarecum asemănătoare ca subiect cu
filmul Gravity.
Personajele principale sînt un bărbat, Jordan Moon, şi o femeie,
Treemonisha, ambii astronauţi. Fiecare este izolat pe cîte o staţie
spaţială, la periferia Sistemului Solar, şi deservesc o instalaţie
de ascultare a unui şir de transmisiuni dinspre Ophiuchi. Din
păcate, rutina lor de transmisiuni holografice prin care îşi
alungă plictiseala şi se ajută reciproc pentru a-şi păstra
sănătatea mintală este întreruptă de trecerea unei găuri negre
miniaturale care le avariază staţiile spaţiale. Apoi începe o
cursă contra cronometru pentru salvarea lui Jordan de către
Treemonisha.
„The Peacock
King” de Ted White şi Larry McCombs, publicată prima dată în
1965, prezintă eforturile unei societăţi viitoare de a găsi
piloţi pentru astronave superluminice. Cum salturile prin
hiperspaţiu aduc nebunie în numeroase cazuri, căutarea piloţilor
implică nu doar testarea pentru echilibru emoţional, ci şi
utilizarea unei substanţe psihedelice. Iar personajele principale,
Eric şi Karen, ajung nu numai să testeze cu succes salturile în
hiperspaţiu, ci şi să descopere teleportarea prin puterea minţii.
Povestirea
„Bridge” de James Blish datează din anii 1950 şi a ajuns
ulterior să fie încorporată în romanul They
Shall Have Stars (1956),
apoi în volumul omnibus Cities
in Flight.
Protagonistul, Robert Helmuth, este unul dintre constructorii unui
pod în adîncurile atmosferei planetei Jupiter. Helmuth dirijează
de la distanţă, dintr-un habitat aflat pe satelitul Jupiter V,
roboţi-cărăbuş care repară şi extind podul. Din păcate,
condiţiile infernale din atmosfera joviană, chiar şi percepute
prin teleprezenţă, îi afectează pe constructori. Conducătorii
proiectului, în schimb, dezvăluie la final că procesul de
construcţie a condus la aflarea unor rezultate esenţiale
referitoare la gravitaţie şi magnetism – iar rezultatele vor
putea fi puse în practică pentru a ridica oraşele occidentale în
spaţiul cosmic. Podul jovian poate fi lăsat să se năruiască,
însă aventura abia începe. (Promit să vă ofer mai multe detalii
despre acest subiect după ce voi termina de citit Cities
in Flight.)
„Anhedonia”
de Adam Roberts propune o soluţie ingenioasă pentru paradoxul lui
Fermi. Personajele principale, aflate într-un habitat marţian şi
căutînd să negocieze cu o rasă extraterestră, Autostopiştii,
sînt nevoite să trăiască lipsite de emoţii şi de interes ca o
condiţie pentru a primi informaţii şi ajutor de la vizitatorii din
stele. Cînd unul dintre ei, Macro, insistă să fie dus într-un tur
al spaţiului cosmic cunoscut de Autostopişti, însă cu capacitatea
emoţională restabilită complet, rezultatele sînt devastatoare.
Personajul revine copleşit de ceea ce văzuse în călătorie şi cu
mintea spulberată. Aşa încît oamenii au cu două opţiuni
teribile – fie să viziteze minunăţiile Universului, dar să nu
se poată bucura de ele, fie să-şi păstreze capacitatea emoţională
intactă, dar să rămînă de-a pururi în Sistemul Solar.
„Tiger Burning”
de Alastair Reynolds mi-a amintit întrucîtva de clasicele povestiri
în care Isaac Asimov combina fundalul ştiinţifico-fantastic cu
intriga poliţistă. Doar că, în acest viitor îndepărtat imaginat
de autorul britanic, ancheta poliţistă trebuie să exploreze
nenumărate universuri paralele, iar Adam Fernando, de la Biroul de
Cercetare, foloseşte tehnologii cu adevărat uimitoare.
„The Width of
the World” de Ian Watson datează din 1983, iar la noi a apărut în
traducere prin 1988 într-un număr al revistei timişorene Helion.
Atunci, la prima lectură, nu m-a impresionat prea mult. Acum,
dimpotrivă, m-a atras prin echilibrul atent construit între ideea
bizară şi reacţiile plauzibile, cumva fireşti, ale personajelor.
Mai exact, angajaţii firmei britanice GeoGraphics proiectează un
program de calculator care să le ofere utilizatorilor o mulţime de
hărţi, iar lumea reală, mult prea explorată şi cartografiată,
începe să se... dilate, amplificînd distanţele locale şi
globale. Mai mult, în această lume care tot creşte se deschid pe
neaşteptate căi spre alte tărîmuri, iar soţia protagonistului se
rătăceşte şi nu mai poate găsi drumul înapoi spre casă. Spre
final, cînd lucrurile par să revină la normal, Alan Roxbury decide
să planifice din timp căutarea soţiei sale cînd lumea se va
dilata din nou, iar căile acelea se vor redeschide. Cumva, ca
subiect şi caracterizare, povestirea aceasta mi-a amintit de
romanele catastrofice timpurii ale lui J. G. Ballard.
„Our Lady of
the Sauropods” de Robert Silverberg este o metaficţiune – mai
exact, jurnalul unei cercetătoare, Anne, exilată într-un habitat
spaţial populat cu dinozauri reconstituiţi prin inginerie genetică.
Protagonista descoperă că aceştia sînt inteligenţi şi telepaţi,
iar cu ajutorul ei vor cuceri toată pleiada de habitate spaţiale
construite de oameni. (De remarcat că povestirea aceasta a apărut
în 1980, cu un deceniu înaintea romanului Jurassic
Park de
Michael Crichton.)
„Into the
Miranda Rift” de G. David Nordley este o nuvelă de neuitat.
Personajele principale, Wojciech Bubka, Miranda Lotati şi soţii
Nikhil şi Katherine Ray, pleacă în explorări speologice sub
suprafaţa satelitului Miranda. Din păcate, sînt prinşi în
subteran şi trebuie să coboare prin peşteri şi crevase, dincolo
de centrul satelitului, apoi să urce spre suprafaţă în direcţia
opusă. Parcursul este istovitor, descoperirile făcute sînt
suprinzătoare, iar povestea merită citită şi a doua oară. O
recomand cu căldură în special pasionaţilor de hard
SF, ca
o versiune adusă la zi a romanului clasic O
călătorie spre centrul Pământului.
„The Rest Is
Speculation” de Eric Brown e o fantezie sclipitoare despre viitorul
îndepărtat. Protagonistul-narator, Channon, este un om din zilele
noastre, resuscitat la amurgul Pămîntului, laolaltă cu cîţiva
reprezentanţi ai altor specii inteligente care vor fi trăit pe
planeta noastră în următoarele miliarde de ani. Ei sînt purtaţi
de gazda lor, o creatură în formă de crab numită
Reîmprospătează-362, într-un periplu al sfîrşitului de lume.
Doar că destinaţia lor este o breşă în ţesătura
spaţio-temporală ce duce către alte universuri.
Antologia-mamut
se încheie cu o schiţă de Geoffrey A. Landis, „Vacuum States”.
Protagonistul-narator este chemat să medieze între doi cercetători,
Celia şi David, care au opinii divergente despre Marea Teorie
Unificatoare. Cei doi au construit un aparat care poate extrage
energia din vacuum, iar protagonistul trebuie să decidă dacă
aparatul să fie pus în funcţiune sau nu. Conform lui David,
acţionarea aparatului ar aduce o sursă inepuizabilă de energie.
Conform Celiei – sfîrşitul Universului nostru şi poate
declanşarea ulterioară a altui Big Bang. Şi întrerupătorul îi e
oferit protagonistului...
Pe ansamblu, The
Mammoth Book of Mindblowing SF a
meritat cu prisosinţă atît banii pentru achiziţie cît şi timpul
petrecut cu lectura. Nici una dinte prozele incluse în volum nu mi
s-a părut slabă, plictisitoare sau „de umplutură”. Dimpotrivă,
toate au fost de nivel superior, iar cartea este de păstrat în
colecţie. Ca urmare, vă recomand şi dumneavoastră această
antologie-mamut. (Puteţi comanda online un exemplar aici.)
În ceea ce mă priveşte, probabil că voi parcurge curând şi alte
antologii îngrijite de Mike Ashley – pentru că mai am cîteva
necitite pe raft.
Postări
