Bruce Sterling - "Islands in the Net" (1988)

În anul universitar 1997-1998, bunul meu prieten Mirel Palada a fost plecat la studii în Statele Unite ale Americii. Cu această ocazie am aflat şi eu cum se foloseşte e-mail-ul, dar asta e altă poveste. La întoarcerea din America, Mirel mi-a adus două cărţi, între care Islands in the Net, o carte despre care Ionuţ Bănuţă afirmase într-un articol că se situează la acelaşi nivel cu trilogia ciberspaţiului a lui William Gibson. Mulţumită lui Mirel, am avut în sfîrşit ocazia să verific dacă lucrurile stau aşa. Şi iată ce am aflat:

În 2022, Laura Webster, soţie, mamă şi angajată a corporaţiei multinaţionale Rizome, primeşte la locuinţa sa din Galveston trei delegaţii ale unor piraţi de date din Luxemburg, Grenada şi respectiv Singapore. Toate cele trei organizaţii au fost ameninţate, iar speranţa secretă a corporaţiei Rizome este că îşi vor uni forţele şi ca urmare vor deveni mai birocratice, mai puţin adaptabile, mai puţin creative şi deci mai puţin periculoase.

După prima rundă de negocieri, Winston Stubbs din Grenada este mitraliat în prezenţa Laurei de un minielicopter teleoperat, iar soţii Webster decid să meargă în Grenada pentru a-i informa pe piraţii de date că în spatele asasinatului se află organizaţia FACT cu sediul în Mali. Grenada se dovedeşte a fi un amestec tulburător de dictatură, bioinginerie şi voodoo, numai că vizita Websterilor sfîrşeşte dramatic în condiţiile unui atac masiv cu mijloace neconvenţionale. Grenadienii precum Sticky Thompson nu cred că au fost atacaţi de o organizaţie din Mali, ci mai degrabă de concurenţii lor din Singapore, şi le propun soţilor Webster să meargă acolo ca reprezentanţi ai lor.

Revenit în America, David Webster refuză să se mai implice, dar Laura pleacă în Singapore. Politicienii de acolo îi ignoră avertismentele, însă, iar apoi agenţii secreţi din Grenada dezlănţuie haosul şi duc la lupte de stradă şi război civil. Laura este transportată cu un elicopter pe un vas islamic, însă acesta e torpilat de un submarin, şi Laura ajunge la bordul acestuia, salvată fiind de un agent FACT care o consideră un fel de trofeu. În cele din urmă, protagonista este întemniţată, iar după doi ani de detenţie e dusă la locul unui test nuclear împreună cu o sud-africană pentru a fi forţată să dea declaraţii favorabile guvernului din Mali.

Convoiul este însă atacat de tuaregi sub conducerea unui anarhist, Jonathan Gresham, conducător al unei revoluţii culturale. Gresham le conduce pe cele două femei la o tabără sud-africană şi difuzează în întreaga lume mărturia Laurei despre armele nucleare de la bordul submarinului. Declaraţiile protagonistei duc la o criză internaţională, iar ea se întoarce acasă pentru a descoperi că a ajuns la conducerea corporaţiei Rizome, dar în schimb soţul ei e pe cale să se căsătorească cu cea mai bună prietenă a ei. Rămasă singură, Laura face schimb de idei privitoare la putere şi utilizarea ei cu fostul director al corporaţiei, iar apoi urmăresc amîndoi manifestările de bucurie ale oamenilor care au aflat că submarinul cu arme nucleare a fost capturat.

Romanul Islands in the Net este construit pe un principiu foarte agreat de Bruce Sterling, şi anume al călătoriei unui personaj ca pretext pentru vizitarea unei lumi posibile, precum Candide al lui Voltaire sau Oedipa Maas a lui Thomas Pynchon. Ceea ce aş vrea să subliniez este că Sterling ştie foarte bine cum să ilustreze concepte majore, precum politica antinucleară, strategiile corporaţiilor internaţionale împotriva concurenţei, impactul stilurilor de viaţă umane asupra ecologiei, prin efectul pe care aceste fenomene le au asupra unor personaje umane credibile şi cu care cititorii pot forma legături empatice.

Astfel, lumea în care trăieşte Laura este sub supravegherea unei organizaţii internaţionale care a apărut în urma conferinţei de pace de la Viena. Această organizaţie, numită neoficial poliţia Viena, are misiunea de a impune respectarea acordului de interzicere a armelor nucleare. Sterling a introdus o întorsătură ironică specifică spre finalul cărţii, arătînd că poliţia Viena era dispusă să tolereze aproape orice din partea organizaţiei FACT de teamă că răspîndirea informaţiilor despre submarinul lor cu armament nuclear ar fi dus la o nouă cursă a înarmărilor.

Tot din această lume fac parte corporaţiile multinaţionale de tip nou, precum Rizome. Politica firmei este să angajeze familii întregi, nu persoane, să nu aibă distincţii clare între timpul liber şi sarcinile de serviciu, prieteni şi colegi, şi să le ofere membrilor săi un rol într-un trib strîns unit, mai degrabă decît un serviciu într-o companie indiferentă. Conceptul central al acestei politici este solidaritatea, iar diferenţa este între societatea industrială şi cea post-industrială aşa cum o prevedeau pe atunci viitorologi ca Alvin Toffler. Pentru a ilustra la scară umană aceste diferenţe, Sterling aşază într-un contrast ironic atitudinea Laurei faţă de mama sa la începutul cărţii şi situaţia protagonistei la sfîrşit. Dacă la început o învinuieşte pe mama ei că şi-a părăsit soţul şi fiica de dragul carierei, Laura ajunge în cele din urmă să facă aceleaşi greşeli şi să sufere aceleaşi pierderi, în ciuda diferenţei de valori şi viziune pe care pusese atîta accent.

Alte grupuri sînt descrise de asemenea într-un mod credibil. Grenada este un amestec de înaltă tehnologie, joasă tehnologie, voodoo, politică şi sărăcie, iar haosul pe care-l dezlănţuie în Singapore are o intensitate înspăimîntătoare. Spre exemplu, agenţii din Granada echipează taxiurile-robot din Singapore cu arme care trag în trecători cu alice speciale. Ajunse sub piele, alicele se dizolvă şi eliberează în corp neurotoxine care produc stări de angoasă şi halucinaţii. Curînd, locuitorii din Singapore ajung să-şi distrugă de bunăvoie mijloacele de transport, iar societatea lor e paralizată.

Din aceeaşi categorie fac parte Partidul Anti-Laburist, o organizaţie sindicală care acum cere nu locuri de muncă, ci timp liber permanent, sau Revoluţia Culturală Inaniană, o gherilă de tuaregi care alungă prezenţa tehnologiei din Sahara şi caută să refacă ecologia Sahelului.

E uşor de văzut din Islands in the Net că Bruce Sterling este preocupat de societăţi, de modul cum funcţionează acestea şi de direcţiile în care ar putea să evolueze. Lucruri care erau de actualitate în 1988, precum conferinţa de pace de la Viena, staţia spaţială Mir, ori faxul, sînt extrapolate foarte credibil în efortul de a vedea cum ar putea schimba societatea globală. Acum toate acestea au un aer uşor desuet, în primul rînd pentru că schimbările pe care scriitorii cyberpunk le aşteptau în cincizeci de ani au survenit în zece ani.

Lucrul remarcabil la acest roman este însă că Sterling a decis să se adreseze unui public larg, şi pentru aceasta a ales personaje integrate social, cu familie, locuri de muncă, oameni din clasa de mijloc cu care cititorilor să le vină mai uşor să se identifice. Această schimbare a prevestit o mutaţie a genului cyberpunk în ceea ce ulterior s-a numit post-cyberpunk. Sterling personal e destul de amuzat de acest termen, dar pe de altă parte a declarat că schimbările majore sînt mult mai şocante dacă le descrii ca avînd loc în Louisiana mai degrabă decît în inelele lui Saturn. Islands in the Net a fost primul roman pe care l-a scris ghidîndu-se după acest principiu. Au urmat altele, despre care am să vă povestesc cu altă ocazie.

(P.S. Pentru informaţii suplimentare, vizitaţi ghidul neoficial al lucrărilor lui Bruce Sterling la adresa http://www.chriswaltrip.com/sterling/. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm. Lectură plăcută!)