Cory Doctorow, "Pirate Cinema" (2012)

La începutul lunii martie 2013, imediat după ce parcursesem cel mai recent roman al lui Cory Doctorow, Homeland, am început lectura unui alt roman al său, Pirate Cinema (Tor Books, New York, 2012). Ca şi celelalte volume publicate de autorul canadiano-britanic, Pirate Cinema este disponibil gratuit, într-o diversitate de formate electronice, pe site-ul http://craphound.com/, iar în format tipărit îl puteţi comanda fie de la Book Depository UK, fie de la Amazon UK. L-am citit în trei zile – şi iată ce am aflat:

Protagonistul acestui roman destinat publicului tînăr este un adolescent de 16 ani din nordul Angliei, Trent McCauley, care are pasiunea creării de montaje cinematografice. Din păcate, ca urmare a legilor privind protejarea drepturilor de autor, autorităţile locale îi blochează familiei sale accesul la Internet, iar Trent fuge de acasă şi ajunge la Londra. După o primă perioadă de vagabondaj pe străzi şi prin adăposturi pentru persoanele fără locuinţă, Trent este „adoptat” de Jem, un cerşetor mai experimentat. Cei doi sustrag alimente recent expirate din pubelele supermagazinelor, se instalează într-un local abandonat dintr-un cartier unde au loc demolări frecvente şi curăţă, remobilează şi recondiţionează clădirea pentru a o face confortabilă.

Trent intră în grupuri online, îşi postează montajele cinematografice, merge la petrecerile unui grup de tineri şi ajută la organizarea de proiecţii cinematografice neautorizate, însă activităţile sale au tot felul de repercusiuni. Pe de o parte, ajunge să trăiască o frumoasă poveste de dragoste cu o adolescentă care îşi spune 26. Pe de altă parte, mari companii mediatice caută să-l aresteze şi să-l dea în judecată pentru încălcarea legii drepturilor de autor. Trent, iubita sa şi prietenii lor ajung să organizeze proteste publice şi campanii pentru a-i convinge pe politicienii britanici să nu adopte legi care favorizează megacorporaţiile media – mai ales că efectele asupra publicului obişnuit sînt devastatoare. Punctul culminant al romanului implică proiectarea neautorizată a unui videoclip-pamflet pe Palatul Parlamentului. Din păcate, cei doi adolescenţi se despart, însă campania lor are succes, iar protagonistul devine celebru cu videoclipurile sale.

Ca şi alte romane recente ale lui Cory Doctorow, precum Little Brother, Makers şi For the Win, Pirate Cinema conţine o puternică doză de interes pentru drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi trage un semnal de alarmă serios în ceea ce priveşte încălcarea acestora de către megacorporaţii. În această privinţă, romanul aflat în discuţie ilustrează modul în care unii politicieni au conştiinţă civică şi doresc o reformă pentru binele cetăţenilor, în vreme ce alţii se lasă seduşi de relaţiile cu publicul din zona mass-media şi se transformă în slujitori ai companiilor multinaţionale, sau contrastul dintre cei care folosesc conţinutul mediatic ca pe o marfă şi cei care îl tratează ca pe o resursă pentru crearea de noi opere de artă.

Cu toate că autorul a prezentat asemenea idei despre drepturi de autor, creativitate şi abuzuri corporatiste şi în volume de eseuri precum Content sau Context, aici dezbaterea este mult mai animată pentru că diverse personaje susţin diferite puncte de vedere, conform cu educaţia şi nivelul de înţelegere al fiecăruia. E adevărat că perspectiva protagonistului adolescent şi rebel e prezentată mult mai pe larg, însă pe parcursul cărţii apar şi alte personaje – avocaţi, politicieni, descendenţi ai artiştilor din generaţii trecute, judecători – fiecare cu opinii despre aceste probleme.

Pe lîngă subiectul atractiv, intriga captivantă şi suspansul bine controlat, Pirate Cinema mi-a mai atras atenţia prin documentarea minuţioasă pe care se bazează – de la chestiuni legislative referitoare la coypright sau la ocuparea clădirilor abandonate la vestimentaţia adolescenţilor sau la tehnici de supravieţuire în mediul urban.

Un alt aspect demn de luat în consideraţie este limbajul în care este scris romanul – argou britanic, mai degrabă decît registrul familiar nord-american din Little Brother sau Homeland, spre exemplu. Astfel, apar termeni prescurtaţi, ca „tellie” pentru „television set”, „lappie” pentru „laptop” ori „biccie” pentru „biscuit”, şi argou rimat, precum „barnie” (sau, dacă preferaţi, Barney Rubble) pentru „trouble”. În această privinţă, Cory Doctorow demonstrează foarte convingător că s-a aclimatizat în ţara sa de adopţie.

Desigur, tocmai acest argou britanic foarte bine folosit va face misiunea traducătoarei (sau traducătorului) din România foarte dificilă. Dar, dacă nu aveţi răbdare pînă cînd va apărea o ediţie română a acestui roman sau dacă preferaţi să vă delectaţi cu el în original, vă invit fie să achiziţionaţi o ediţie tipărită de aici, fie să vă alegeţi un format electronic convenabil de pe pagina aceasta. (There is joy in sharing.) Căci Pirate Cinema este mult mai atractiv şi mai agreabil decît aş putea să vă relatez aici, în cîteva cuvinte.

În ceea ce mă priveşte, imediat cum am încheiat lectura (ba chiar înainte să scriu prezentarea de faţă) am început să citesc un alt roman de Cory Doctorow, scris în colaborare cu Charles Stross – Rapture of the Nerds. Dar despre acela cred că v-am relatat deja cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Cory Doctorow, "Homeland" (2013)

În februarie 2013, autorul canadian (naţionalizat britanic, mai recent) Cory Doctorow a publicat romanul Homeland (Tor Books, New York, 2013). Conform unui lăudabil obicei al său, domnul Doctorow a postat pe site-ul său, http://craphound.com/, textul romanului într-o varietate de formate electronice. Ca urmare, la începutul lunii martie am putut să parcurg Homeland. Şi iată ce am aflat:

La doi ani după evenimentele din Little Brother, protagonistul-narator Marcus Yallow se află la festivalul Burning Man împreună cu iubita lui, Ange. Acolo se întîlneşte cu o mai veche cunoştinţă, Masha, care îi înmînează o memorie flash pe care se află stocate peste 800 000 de documente compromiţătoare. Masha şi iubitul ei, Zeb, sînt răpiţi de Carrie Johnstone (cea care îl torturase pe protagonist în Little Brother) şi de mercenari de la o firmă privată, iar Marcus, revenit în San Francisco, trebuie să exploreze arhiva de documente şi să decidă dacă să le facă publice sau nu - şi eventual în ce mod.

În plus, întrucît părinţii săi şi-au pierdut locurile de muncă, Marcus se angajează ca web-master la candidatul independent Joseph Noss pentru campania electorală, pe o durată de două luni. În ciuda avertismentului sobru dat la angajare de şefa de campanie Flor Prentice Y Diaz în privinţa activităţilor informaţionale ilicite, Marcus îşi alege colaboratori - vechii săi prieteni Jolu şi Darryl - şi încarcă arhiva de documente în reţeaua Darknet.

Pe de o parte, documentele compromiţătoare din arhivă încep aproape imediat să apară în locuri vizibile din reţea, semn că micul grup al lui Marcus a fost infiltrat de hackeri. Pe de altă parte, mercenari ai unei companii private trimişi de Carrie Johnstone caută să-l intimideze pe protagonist şi să-l determine să distrugă întreaga arhivă - pentru că documentele dezvăluie o înteagă reţea de corupţie, abuzuri şi ilegalităţi, de la contracte frauduloase menite să sifoneze bani publici în conturi private la tehnici de tortură aplicate unor persoane suspectate de terorism.

După cum probabil vă aşteptaţi, plutocraţii reacţionează la activităţile lui Marcus, folosind programe care generează impresia că opinia publică ia dezvăluirile drept nesemnificative. Scandalul se amplifică însă, iar Marcus şi prietenii săi sînt implicaţi în demonstraţii de masă în care străzile şi pieţele din San Francisco sînt ocupate. Un efect este că protagonistul îşi pierde slujba din echipa de campanie a candidatului independent Joseph Noss, iar tensiunile dintre Marcus şi iubita lui cresc pînă la un punct de ruptură. Un altul este că, dacă antagonista Carrie Johnstone joacă murdar şi exercită presiuni de tot felul asupra lui Marcus, acesta sfîrşeşte prin a folosi documentele compromiţătoare din arhivă ca să o compromită să să-i distrugă cariera - pentru că activitatea murdară a funcţionarilor corupţi poate avea loc numai dacă e tolerată de cetăţenii obişnuiţi şi trebuie să ia sfîrşit atunci cînd cetăţenii nu o mai tolerează.

Epilogul romanului are loc tot la festivalul Burning Man, un an mai tîrziu, iar Marcus şi Ange se reîntîlnesc şi se împacă.

La fel ca şi Little Brother, Homeland pune în discuţie chestiuni referitoare la drepturile şi libertăţile civile. Între altele, sînt amintite metode de criptare pentru protejarea intimităţii online, contramăsuri faţă de ascultarea abuzivă a telefoanelor mobile, tehnici utile pentru protestatari (inclusiv drone care să transmită secvenţe video în timp real pentru a-i avertiza pe demonstranţi în privinţa manevrelor forţelor de ordine). De asemenea, sînt prezentate destul de detaliat metodele prin care funcţionari importanţi din administraţia de stat devin consultanţi în mediul privat, procedeele de arestare, intimidare, detenţie şi tortură folosite atît de forţele de poliţie cît şi de firmele de securitate privată, precum şi tacticile de manipulare mediatică a opiniei publice folosite de unele mari corporaţii.

Cu toate că intriga romanului pare plasată la un deceniu în viitor, în text apar trimiteri clare la un preşedinte considerat iniţal bun şi reformator, dar care a tolerat detenţia şi tortura fără judecată, continuarea unor războaie pe teritoriu străin, precum şi asasinatele cu drone. Mai mult, deşi fenomenul scurgerii de documente compromiţătoare, închisorile private, firmele de securitate şi programele pentru manipularea opiniei publice la care face referire Homeland sînt prezentate ca fictive, atît secţiunea de mulţumiri plasată de Cory Doctorow la finalul cărţii cît şi cele două postfeţe semnate de Jacob Appelbaum (Wikileaks), respectiv de Aaron Swartz (Reddit.com), trasează paralele clare cu chestiuni asemănătoare din istoria foarte recentă.

Dincolo de relevanţa sa socio-politică, Homeland este şi un roman remarcabil pentru calitatea sa literară. Intriga este foarte bine pusă la punct, suspansul şi loviturile de teatru sînt controlate de autor cu mînă de maestru, iar caracterizarea personajelor şi evoluţia relaţiilor dintre ele sînt realizate foarte îngrijit. Ar mai merita amintite apariţii episodice ale unor persoane precum liderii organizaţiei Electronic Frontier Foundation (John Perry Barlow, John Gilmore, Mitch Kapor şi Wil Wheaton), precum şi trimiteri intertextuale la modelul social al eloilor şi morlocilor imaginat de H.G. Wells în Maşina timpului şi aplicat la societatea informaţională contemporană de Neal Stephenson în amplul eseu In the Beginning... Was the Command Line.

Ca şi predecesorul său, Homeland încurajează şi recompensează o a doua lectură. Poate că o editură din România va binevoi în curînd să publice o traducere română. Fireşte, dacă nu aveţi răbdare, puteţi, prin amabilitatea autorului, să descărcaţi ediţia originală a romanului Homeland de aici. În ceea ce mă priveşte, am fost atît de plăcut impresionat de acest volum încît îmi doresc ca să văd cît de curînd şi un al treilea roman care să rotunjească o trilogie Marcus Yallow. Şi, cum nu puteam să-mi văd dorinţa îndeplinită peste noapte, am citit un alt roman pentru adolescenţi de Cory Doctorow, intitulat Pirate Cinema. Dar asta e altă poveste...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Jay Lake, "Mainspring" (2007)

În 2011, spre finalul lunii iulie, prin amabilitatea lui Bogdan Tudor Bucheru, am primit cadou un exemplar dintr-o ediţie de buzunar a unui roman de Jay Lake, Mainspring (Editura Tor, New York, 2008). De parcurs, l-am parcurs în septembrie 2012. Şi iată ce am aflat:

Acţiunea romanului Mainspring se petrece într-un univers alternativ în care Creatorul a construit un Sistem Solar mecanic, iar planetele şi sateliţii se învîrt pe nişte orbite din alamă, dinţate, vizibile pe cer. Britanicii şi-au păstrat coloniile din America de Nord, iar în primăvara anului 1900 un umil supus din New Haven al Reginei Victoria este vizitat de arhanghelul Gabriel. Misiunea pe care o primeşte protagonistul Hethor este să găsească Cheia Periculoasă şi să întoarcă arcul principal al Pămîntului, înainte ca mecanismul care roteşte planeta noastră pe orbita ei de alamă să se oprească de-a binelea.

Aşa începe o veritabilă odisee care îl poartă pe Hethor, un ucenic ceasornicar, întîi în Boston, apoi la bordul unui dirijabil, Bassett, pe urmă la Zidul care desparte emisfera nordică de cea sudică, dincolo de Zid, pe tărîmuri neexplorate, iar în final la Polul Sud, unde, cu puteri magice, protagonistul reîncarcă arcul principal.

Personajele sînt creionate atent, iar punctul de vedere folosit în roman (omniscienţa selectivă) ajută la stabilirea unei conexiuni empatice între cititor şi protagonist. Hethor parcurge un traseu iniţiatic în care, pe măsură ce întîmpină obstacole şi depăşeşte dificultăţi, îşi descoperă resurse nebănuite şi se transformă într-un veritabil erou. Atît personajele negative (precum William din Ghent) cît şi personajele secundare pozitive (ca bibliotecara Childress) sînt interesante şi aproape dickensiene în excentricitatea lor.

Evenimentele din intrigă, pe de altă parte, cu furtuni spectaculoase, cutremure, tsunami, deplasări cu dirijabilul, o expediţie la Polul Sud şi o descindere spre centrul Pămîntului, par desprinse din romanele lui Jules Verne. Loviturile de teatru şi întorsăturile de situaţie sînt frecvente, ca într-un foileton victorian, iar suspansul îi ţine pe cititori cu sufletul la gură.

Lumea din fundalul romanului, pe de altă parte, e o îmbinare barocă de ucronie şi fantastic. Pe unele pagini sînt amintite personaje istorice precum Dante Gabriel Rosetti sau Edgar Allan Poe. În alte capitole apar demoni înaripaţi, omuleţi îmblăniţi şi citadele cu ziduri rotative, într-o risipă de imaginaţie. Iar ceasornicăria şi mecanica sînt atît de răspîndite în acest univers paralel încît pînă şi Iisus a fost răstignit pe un mecanism din roţi dinţate. Ca urmare, creştinii poartă la gît o reproducere în miniatură a mecanismului.

Pe ansamblu, Mainspring reprezintă un bun exemplu de literatură steampunk din generaţia a treia şi vă recomand şi dumneavoastră să îl parcurgeţi dacă veţi avea cîndva ocazia. Jay Lake a revizitat universul ficţional construit în acest roman într-un volum mai amplu, Escapement. Însă despre acela am să vă relatez cu altă ocazie...

P.S. (Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)