Bruce Sterling – "Visionary in Residence" (2006)

În 2006 am primit cadou din partea lui Bogdan Tudor Bucheru o carte pe care o aşteptam cu nerăbdare – cea de-a patra culegere de povestiri şi nuvele a lui Bruce Sterling, Visionary in Residence. Pe unele dintre ele le citisem în Asimov’s sau în The Magazine of Fantasy & Science Fiction (tot datorită lui Bogdan), pe altele le oferise Bruce Sterling gratuit pe site-ul său, dar mai bine de jumătate dintre povestirile din acest volum îmi fuseseră inaccesibile.

În februarie 2007, am parcurs întreaga colecţie. Şi iată ce am aflat:

Ca şi cea dintîi colecţie a lui „Chairman” Bruce, Visionary in Residence este împărţită în secţiuni. Spre deosebire de Crystal Express, care conţinea numai trei secţiuni, acest nou volum conţine mult mai multe, cu titluri destul de neobişnuite („Ficţiune despre ştiinţă”, „Ficţiune despre proiectare”, „Ficţiune realistă”, etc.)

Ca şi colecţiile Globalhead şi A Good Old-fashioned Future, Visionary in Residence include nuvele scrise în colaborare cu alţi autori („The Scab’s Progress”, cu Paul di Filippo, respectiv „Junk DNA”, cu co-fondatorul mişcării cyberpunk, Rudy Rucker).

Noutatea pe care o aduce acest volum este apariţia unor scurte introduceri în care autorul li se adresează direct cititorilor. Aceste introduceri, prezente atît pe paginile de titlu ale diverselor secţiuni cît şi la începutul fiecărei povestiri, amintesc întrucîtva de prezentările pe care le scria Isaac Asimov în colecţiile sale şi creează impresia că cititorii se reîntîlnesc cu un vechi prieten.

În ceea ce priveşte povestirile propriu-zise, acestea sînt foarte variate stilistic şi tematic. Dacă mai era nevoie, Visionary in Residence dovedeşte încă o dată că cyberpunk nu este tot ceea ce publică un autor etichetat astfel.

„In Paradise”, spre exemplu, e o poveste de dragoste plină de încărcătură satirică la adresa regimului neo-conservator al lui George W. Bush. „Code” ar fi putut trece drept cyberpunk în urmă cu douăzeci sau douăzeci şi cinci de ani, dar acum este o nuvelă realistă construită din elemente contemporane (firme de programare, motoare de căutare, LSD, telefoane mobile, camere web, poştă electronică şi aşa mai departe).

„Luciferase”, în schimb, este o nuvelă despre insecte şi artropode (pentru că şi entomologia e o ştiinţă, adică o sursă pentru science fiction), iar „Message Found in a Bottle” tratează despre o temă SF pe care autorii cyberpunk au ocolit-o mult şi bine – sfîrşitul lumii (aici, o nouă eră glaciară cauzată de poluare).

Alte nuvele se încadrează mai degrabă în categoria biopunk, precum „The Scab’s Progress” şi „Junk DNA” (ambele destul de amuzante) sau „The Growthing”. Deşi Bruce Sterling a tratat uneori ingineria genetică şi biotehnologia într-o manieră comică, preocuparea lui constantă în această direcţie se bazează pe ideea cît se poate de serioasă că domeniile acestea sînt pe cale să devină la fel de importante (şi de profitabile) pe cît au fost calculatoarele personale şi Internetul în anii ’80 şi ’90.

Cîteva dintre povestirile cuprinse în acest volum au o formă oarecum experimentală. „Homo Sapiens Declared Extinct”, spre exemplu, reuneşte declaraţiile diverselor entităţi inteligente post-umane din viitorul îndepărtat la aflarea veştii că pe Pămînt nu se mai află nici un exemplar autentic al rasei umane. „Ivory Tower” este un manifest al unor fizicieni (auto-intitulaţi) care vor să scape de sub regulile stricte ale comunităţii academice. Poate cel mai interesant dintre aceste texte experimentale este „User-Centric”, în care prima jumătate construieşte două personaje ipotetice (Al şi Zelda) în imaginaţia unor proiectanţi de la o firmă, iar cea de-a doua jumătate deconstruieşte conştiinţa unui personaj, Al, care se întreabă dacă el şi partenera lui, Zelda, sînt fiinţe reale sau numai rezultatul forţelor pieţei manifestate prin mijloacele de comunicare în masă.

Ultimele trei nuvele sînt istorice. „The Necropolis of Thebes” tratează despre o schimbare culturală cauzată în Egiptul Antic de invadatori barbari care au adus ciudăţenii nemaivăzute – care trase de cai. „The Denial” e o poveste cu fantome plasată undeva în Peninsula Balcanică pe vremea Imperiului Otoman. Iar „The Blemmye’s Stratagem” (poate cea mai frumoasă nuvelă din volum) demonstrează că „Chairman” Bruce a rămas conectat la spiritul vremurilor. Pentru un deceniu în care publicul a văzut Kingdom of Heaven la cinema sau noua versiune a Leului în iarnă la televizor (şi – cine ştie? – poate chiar a citit Baudolino de Umberto Eco), Bruce Sterling a scris o nuvelă amplă în care, în Ţara Sfîntă, pe vremea cruciadelor, îşi împletesc destinele cavaleri, călugăriţe, asasini şi creaturi venite din zonele fantastice ale hagiografiilor. (Probabil n-o să mă credeţi, însă „The Blemmye’s Stratagem” este o nuvelă SF, nu fantasy.)

Ceea ce demonstrează Visionary in Residence, în ansamblu, este că „Chairman” Bruce a beneficiat din plin de pe urma interesului său pentru diverse domenii (biotehnologie, drepturile civile, proiectare, tehnologia informaţiilor) şi că preocuparea sa paralelă pentru jurnalismul popular l-a ajutat să se familiarizeze cu o mulţime de convenţii textuale pe care le foloseşte pentru a crea ficţiune. Poate că această colecţie, în varietatea ei uimitoare, nu este cea mai coerentă dintre culegerile autorului (deocamdată, această distincţie îi aparţine volumului A Good Old-fashioned Future), însă cu siguranţă că recompensează timpul şi atenţia cititorilor.

(Pentru informaţii suplimentare, vizitaţi ghidul neoficial al lucrărilor lui Bruce Sterling la adresa http://www.chriswaltrip.com/sterling/ .)

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)